ÎCCJ, Decizia nr. 74/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 5879 din 26 octombrie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 12894/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins contestația formulată

de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai

Bună, la data de 22 octombrie 2004, împotriva hotărârii nr. 9 din 20 octombrie

2004, a Biroului Electoral Central, cu motivarea că aceasta putea fi depusă cel

mai târziu până în data de 21 octombrie 2004.

Contestația în anulare formulată de petent împotriva

hotărârii menționate a fost respinsă, prin decizia nr. 6605 din 25 noiembrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 13004/2004, al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, reținându-se

inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., cu

referire la nepronunțarea deciziei atacate în etapa procesuală a recursului.

Prin aceeași decizie, instanța a respins și cererea

formulată de contestator privind sesizarea Curții Constituționale, pentru a se

pronunța asupra constituționalității Legii nr. 370/2004 și Legii nr. 373/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9

judecători, prin decizia nr. 263 din 10 octombrie 2005, pronunțată în dosarul

nr. 199/2005, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceeași parte

împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare, cu motivarea că

privește o decizie dată de o instanță de recurs.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, Partidul

Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a declarat

un nou recurs

.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs

declarat împotriva unei decizii pronunțate de același complet.

Or, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt

susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și

hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel.

Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse

hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 C. proc. civ.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2)

C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din

același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul

unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin

exercitare.

Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai

multor recursuri este exclusă.

Or, recurentul a declarat un nou recurs împotriva

unei decizii prin care un alt recurs declarat de aceeași parte a fost respins,

ca inadmisibil.

În concluzie, cum recursul nu privește o hotărâre

dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia criticată

nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale.

Este de reținut că modul de determinare a căilor de

atac prin legea procesual-civilă, corespunzător principiului statuat prin art.

129 din Constituția României, același pentru persoane aflate în situații

identice, asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și

satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, respectiv a celor privind

liberul acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil reglementate

prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

De altfel, hotărârea atacată nu face parte nici din

categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în condițiile art. 24

alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit căruia „Completul de 9

judecători soluționează recursurile și cererile în cauzele judecate în primă

instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție”.

Drept urmare, recursul urmează a fi privit ca fiind

inadmisibil și potrivit legii speciale, excepția pusă în discuție

constatându-se a fi întemeiată.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca

urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul Partidul Solidarității

Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună împotriva deciziei nr.

263 din 10 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 199/2004 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2006.