ÎCCJ, Decizia nr. 167/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ., prin decizia nr. 173 din 17 mai 2004, a anulat recursul declarat de contestatorul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună împotriva deciziei nr. 3201 din 30 aprilie 2004, pronunțată de secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2916/2004. Împotriva acestei decizii, Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a formulat contestație în anulare. Examinând hotărârea atacată, în raport cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., se constată următoarele: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”. În raport cu etapa procesuală și obiectul căii de atac exercitate, dispozițiile legale care au legătură cu cauza, sunt reprezentate de dispozițiile art. 299 alin. (1) și art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate. Se constată, așadar, că dispozițiile legale invocate de recurent nu au legătură cu cauza, așa încât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Or, prin art. 29 alin. (6) din același act normativ s-a stabilit că „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale”. Prin urmare, constatând că cererea nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în sensul că dispozițiile legale asupra neconstituționalității cărora se solicită a se decide, nu au legătură cu cauza, Curtea va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, conform alin. (6) al aceluiași articol din actul normativ menționat. Pe de altă parte, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.

Însă, potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale. Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil, în fond și căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfășurare care, prin reglementarea conținutului fiecărei etape procesuale și a conduitei subiecților procesuali, constituie o garanție a egalității părților, a protejării drepturilor subiective deduse judecății, a pronunțării de hotărâri corespunzătoare adevărului și legii. Această reglementare are aptitudinea de a răspunde exigențelor noii perspective asupra justiției, generate de dispozițiile art. 21 din Constituția României, revizuită, art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Drept urmare, pentru considerentele ce preced, revine părții interesate, obligația de a sesiza instanța de judecată, cu căi de atac, în condițiile legii procesuale. Între alte condiții, ce se cer a fi întrunite cumulativ, admisibilitatea căii extraordinare de atac se examinează în raport cu existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege și întemeierea acesteia, restrictiv, pe motivele de anulare prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora. Pe de altă parte, în raport cu modificările succesive ale unor norme procedurale, cu referire la acțiunea în timp a legii de procedură, urmează a se reține că hotărârile judecătorești, potrivit regulii tempus regit actum, sunt supuse căilor de atac determinate de legea în vigoare la data pronunțării.

În cauză, recursul declarat de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a fost anulat, în cadrul procedurii admisibilității în principiu, în temeiul art. 308 C. proc. civ. Însă, potrivit art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate cu contestație în anulare, decizia motivată dată în cadrul acestei proceduri, „nu este supusă nici unei căi de atac”. Ca atare, în cauză nu este îndeplinită prima condiție menționată, cu referire la existența unei hotărâri judecătorești, determinată ca atare de lege, susceptibilă de retractare pe calea contestației în anulare. De altfel, contestatorul nici nu invocă motive susceptibile a fi încadrate în vreunul din cazurile limitativ prevăzute în art. 317 sau 318 C. proc.

civ. Or, admiterea unei căi de atac în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesual civilă, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea unor dispoziții ale Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004, Legii nr. 317/2004 și Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 138/2000, O.U.G. nr. 290/2000 și O.U.G. nr. 59/2001, art. 269, în raport cu art. 5 din Constituția României și art. 44 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună împotriva deciziei nr. 173 din 17 mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc.

civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.