ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2005

ÎCCJ, Decizia nr. 167/2005

HOTĂRÂRE
06.06.2005
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 167/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție,

în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ., prin decizia nr. 173 din 17

mai 2004, a anulat recursul declarat de contestatorul Partidul Solidarității

Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună împotriva deciziei nr. 3201 din 30 aprilie 2004, pronunțată de secția civilă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2916/2004.

Împotriva acestei decizii,

Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a formulat contestație în anulare.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege

sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în

orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

În raport cu etapa procesuală și

obiectul căii de atac exercitate, dispozițiile legale care au legătură cu cauza,

sunt reprezentate de dispozițiile art. 299 alin. (1) și art. 308 alin. (4) C.

proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate.

Se constată, așadar, că

dispozițiile legale invocate de recurent nu au legătură cu cauza, așa încât nu

este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată.

Or, prin art. 29 alin. (6)

din același act normativ s-a stabilit că „dacă excepția este inadmisibilă,

fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o

încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale”.

Prin urmare, constatând că

cererea nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată, în sensul că dispozițiile legale asupra neconstituționalității

cărora se solicită a se decide, nu au legătură cu cauza, Curtea va respinge

cererea de sesizare a Curții Constituționale, conform alin. (6) al aceluiași

articol din actul normativ menționat.

Pe de altă parte,

posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești

pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor

formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui

raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă

constituțională.

Însă, potrivit art. 129 din

Constituția României, revizuită, părțile pot exercita căile de atac, numai în

condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestui

principiu constituțional, legea procesual civilă a determinat precis, prin

norme imperative, desfășurarea procesului civil, în fond și căi de atac,

corespunzător unui mecanism de desfășurare care, prin reglementarea

conținutului fiecărei etape procesuale și a conduitei subiecților procesuali,

constituie o garanție a egalității părților, a protejării drepturilor

subiective deduse judecății, a pronunțării de hotărâri corespunzătoare

adevărului și legii.

Această reglementare are

aptitudinea de a răspunde exigențelor noii perspective asupra justiției,

generate de dispozițiile art. 21 din Constituția României, revizuită, art. 13

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Drept urmare, pentru

considerentele ce preced, revine părții interesate, obligația de a sesiza

instanța de judecată, cu căi de atac, în condițiile legii procesuale.

Între alte condiții, ce se

cer a fi întrunite cumulativ, admisibilitatea căii extraordinare de atac se

examinează în raport cu existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe

această cale, determinată ca atare de lege și întemeierea acesteia, restrictiv,

pe motivele de anulare prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar

retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al

acestora.

Pe de altă parte, în raport cu

modificările succesive ale unor norme procedurale, cu referire la acțiunea în

timp a legii de procedură, urmează a se reține că hotărârile judecătorești,

potrivit regulii

tempus regit actum,

sunt supuse căilor de atac determinate

de legea în vigoare la data pronunțării.

În cauză, recursul declarat

de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a fost anulat, în cadrul procedurii admisibilității în principiu, în temeiul art. 308 C.

proc. civ.

Însă, potrivit art. 308 alin.

(4) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate

cu contestație în anulare, decizia motivată dată în cadrul acestei proceduri, „nu

este supusă nici unei căi de atac”.

Ca atare, în cauză nu este

îndeplinită prima condiție menționată, cu referire la existența unei hotărâri

judecătorești, determinată ca atare de lege, susceptibilă de retractare pe

calea contestației în anulare.

De altfel, contestatorul nici nu

invocă motive susceptibile a fi încadrate în vreunul din cazurile limitativ

prevăzute în art. 317 sau 318 C. proc. civ.

Or, admiterea unei căi de atac în

alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesual civilă, constituie o

încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge contestația în

anulare, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea unor dispoziții ale

Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004, Legii nr. 317/2004 și Codului de

procedură civilă, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 138/2000, O.U.G. nr. 290/2000

și O.U.G. nr. 59/2001, art. 269, în raport cu art. 5 din Constituția României

și art. 44 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de Partidul Solidarității Democratice pentru

Șanse Egale și o Societate mai Bună împotriva deciziei nr. 173 din 17 mai 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art.

308 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-06
0,98
ÎCCJ, Decizia nr. 168/2005
cărui constatare a neconstituționalității se cere, așa încât urmează a fi aplicate dispozițiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei încheieri, petentul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societ
ÎCCJ 2005-06-06
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 163/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 2194 din 21 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea formulată de pe
ÎCCJ 2006-02-13
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 74/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5879 din 26 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 12894/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectu
ÎCCJ 2005-03-14
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 76/2005
, a anulat recursul declarat de contestator. S-a motivat că, examinându-se calea de atac exercitată, în raport cu cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 308 C. proc. civ., s-a constatat neîndeplinirea condițiilor de formă menționate
ÎCCJ 2004-12-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6883/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 42/P din 9 noiembrie 2000 la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, petentul Partidul Solidarității Democratice pen
Sursă