ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2008

Asupra recursului de fata; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 decembrie 2006, reclamanta SC K. SRL Sibiu a solicitat anularea deciziilor nr. 310 din 14 iulie 2006, nr. 198 din 30 mai 2006, emise de D.G.F.P. Sibiu, exonerarea de la plata sumei de 2.564.748 RON și suspendarea executării deciziei nr. 198/2006 până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta în mod eronat a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003, a SC K. SRL Sibiu cu debitoarea SC C. SRL, societate aflată în stare de insolvență, întrucât cele două societăți ar avea același obiect de activitate; că SC C. SRL nu a fost declarată în stare de insolvență, împotriva sa fiind deschisă doar procedura de reorganizare judiciară în Dosar nr. 1350/2005 al Tribunalului Sibiu, care este în stadiul depunerii declarațiilor de creanță; că nu a fost încă soluționată contestația împotriva raportului de inspecție fiscală din 21 noiembrie 2005, atacat de către lichidatorul judiciar B.G.; că datoriile fiscale nu au un caracter definitiv, cert și exigibil, astfel că decizia emisă neavând la bază date certe nu poate fi considerată executorie și nu poate fi titlu de creanță.

Reclamanta a mai arătat că este creditoarea acelei societăți, că este înscrisă cu creanța sa în sumă de 85.395.500,5 RON pe tabelul creanțelor, astfel că nu i se poate reține o dublă calitate, atât de creditor, cât și de debitor, față de SC C. SRL; că aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. este limitată la persoanele juridice care desfășoară aceeași activitate; că cele două societăți au un obiect de activitate distinct, dar asemănător; că lucrările fac obiectul unui contract de subantrepriză și evident ele nu au fost prestate în cadrul aceleiași activități a debitorului. Reclamanta a mai precizat că solidaritatea, chiar în ipoteza în care s-ar aplica, ar putea opera numai în măsura în care se dovedește că ar fi avut o culpă în neachitarea obligațiilor fiscale de către debitoare, culpă care nu este prezumată.

Prin sentința civilă nr. 42 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se că sunt întrunite condițiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât debitoarea SC C. SRL Sibiu se află în stare de insolvență, reclamanta deține controlul asupra acesteia (51 părți sociale) și are obiect de activitate identic. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta SC K. SRL Sibiu prin administrator judiciar SC I.C. IPRL SRL Sibiu.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că la data soluționării în fond a acțiunii nu a fost îndeplinită procedura de citare cu administratorul judiciar al reclamantei, deoarece pe dovada de citare nu este aplicată ștampila și semnătura administratorului judiciar; că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării deciziei atacate; că debitorul nu se află în stare de insolvență întrucât se află în curs de judecată; că reclamanta este creditorul debitoarei SC C. SRL Sibiu; că nu este certă creanța societății deoarece procesul-verbal de inspecție fiscală din data de 25 noiembrie 2005 a fost atacat în justiție de către lichidatorul judiciar B.G., cauza nefiind încă soluționată.

De asemenea, recurenta a invocat, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. arătând că instanța a soluționat cauza fără citarea debitorului principal, SC C. SRL Sibiu. Verificând cauza, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs referitor la necitarea debitorului SC C. SRL Sibiu. Prin decizia nr. 198/2006 a D.G.F.P. Sibiu s-au constatat obligații fiscale ale debitoarei SC C. SRL declarată în stare de insolvență, precum și răspunderea solidară a recurentei cu debitorul în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. SC K. SRL a formulat apărări privind greșita obligare la plata debitului fiscal invocând neîndeplinirea condițiilor art. 27 alin. (2) C. proc.

fisc., condiții care se referă și la debitorul principal, ambele societăți fiind ținute solidar să răspundă față de bugetul statului. Ca urmare, se impunea ca dezbaterea cauzei să aibă loc în contradictoriu și cu SC C. SRL Sibiu. Prin necitarea acestei societăți comerciale au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamanta a fost vătămată în dreptul său de a se apăra față de codebitor, căruia hotărârea nu îi poate fi opusă dacă nu a figurat ca parte în proces. Pentru aceste considerente, recursul fiind fondat, va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Referitor la primele două motive de recurs, se constată că nu sunt întemeiate.

Pe dovada de citare a reclamantei pentru termenul din data de 13 aprilie 2007 s-a făcut mențiunea faptului că citația a fost afișată pe ușa principală, nicio persoană nefiind găsită, întrucât programul de lucru se încheiase. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat în mod distinct asupra cererii de suspendare a executării deciziei, deoarece pronunțarea asupra acestei cereri este inclusă în hotărârea de respingere a acțiunii în totalitate. Cât privește celelalte motive de recurs, ele vor fi analizate de instanța de rejudecare, ca apărări de fond ale reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC K. SRL, prin administrator judiciar SC I.C. IPRL SRL Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 42 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.