ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2008

Asupra recursului de fata;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 28 decembrie

2006, reclamanta SC K. SRL Sibiu a solicitat anularea deciziilor nr. 310 din 14

iulie 2006, nr. 198 din 30 mai 2006, emise de D.G.F.P. Sibiu, exonerarea de la plata

sumei de 2.564.748 RON și suspendarea executării deciziei nr. 198/2006 până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că pârâta în mod eronat a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii

solidare prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, a SC K.

SRL Sibiu cu debitoarea SC C. SRL, societate aflată în stare de insolvență, întrucât

cele două societăți ar avea același obiect de activitate; că SC C. SRL nu a fost

declarată în stare de insolvență, împotriva sa fiind deschisă doar procedura de

reorganizare judiciară în Dosar nr. 1350/2005 al Tribunalului Sibiu, care este în

stadiul depunerii declarațiilor de creanță; că nu a fost încă soluționată contestația

împotriva raportului de inspecție fiscală din 21 noiembrie 2005, atacat de către

lichidatorul judiciar B.G.; că datoriile fiscale nu au un caracter definitiv, cert

și exigibil, astfel că decizia emisă neavând la bază date certe nu poate fi considerată

executorie și nu poate fi titlu de creanță.

Reclamanta a mai arătat

că este creditoarea acelei societăți, că este înscrisă cu creanța sa în sumă de

85.395.500,5 RON pe tabelul creanțelor, astfel că nu i se poate reține o dublă calitate,

atât de creditor, cât și de debitor, față de SC C. SRL; că aplicabilitatea dispozițiilor

art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. este limitată la persoanele juridice care

desfășoară aceeași activitate; că cele două societăți au un obiect de activitate

distinct, dar asemănător; că lucrările fac obiectul unui contract de subantrepriză

și evident ele nu au fost prestate în cadrul aceleiași activități a debitorului.

Reclamanta a mai precizat

că solidaritatea, chiar în ipoteza în care s-ar aplica, ar putea opera numai în

măsura în care se dovedește că ar fi avut o culpă în neachitarea obligațiilor fiscale

de către debitoare, culpă care nu este prezumată.

Prin sentința civilă

nr. 42 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se că sunt întrunite

condițiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât debitoarea SC C. SRL Sibiu

se află în stare de insolvență, reclamanta deține controlul asupra acesteia (51

părți sociale) și are obiect de activitate identic.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs în termen reclamanta SC K. SRL Sibiu prin administrator judiciar

SC I.C. IPRL SRL Sibiu.

În motivarea recursului

s-a arătat, în esență, că la data soluționării în fond a acțiunii nu a fost îndeplinită

procedura de citare cu administratorul judiciar al reclamantei, deoarece pe dovada

de citare nu este aplicată ștampila și semnătura administratorului judiciar; că

instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării deciziei atacate;

că debitorul nu se află în stare de insolvență întrucât se află în curs de judecată;

că reclamanta este creditorul debitoarei SC C. SRL Sibiu; că nu este certă creanța

societății deoarece procesul-verbal de inspecție fiscală din data de 25 noiembrie

2005 a fost atacat în justiție de către lichidatorul judiciar B.G., cauza nefiind

încă soluționată.

De asemenea, recurenta

a invocat, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. arătând că instanța a soluționat cauza

fără citarea debitorului principal, SC C. SRL Sibiu.

Verificând cauza, Înalta

Curte constată că este întemeiat motivul de recurs referitor la necitarea debitorului

SC C. SRL Sibiu.

Prin decizia nr. 198/2006

a D.G.F.P. Sibiu s-au constatat obligații fiscale ale debitoarei SC C. SRL declarată

în stare de insolvență, precum și răspunderea solidară a recurentei cu debitorul

în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc.

SC K. SRL a formulat apărări

privind greșita obligare la plata debitului fiscal invocând neîndeplinirea condițiilor

art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., condiții care se referă și la debitorul principal,

ambele societăți fiind ținute solidar să răspundă față de bugetul statului. Ca urmare,

se impunea ca dezbaterea cauzei să aibă loc în contradictoriu și cu SC C. SRL Sibiu.

Prin necitarea acestei societăți comerciale au fost încălcate dispozițiile art.

105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamanta a fost vătămată în dreptul său

de a se apăra față de codebitor, căruia hotărârea nu îi poate fi opusă dacă nu a

figurat ca parte în proces.

Pentru aceste considerente,

recursul fiind fondat, va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Referitor la primele două

motive de recurs, se constată că nu sunt întemeiate. Pe dovada de citare a reclamantei

pentru termenul din data de 13 aprilie 2007 s-a făcut mențiunea faptului că citația

a fost afișată pe ușa principală, nicio persoană nefiind găsită, întrucât programul

de lucru se încheiase. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat în mod distinct asupra

cererii de suspendare a executării deciziei, deoarece pronunțarea asupra acestei

cereri este inclusă în hotărârea de respingere a acțiunii în totalitate.

Cât privește celelalte

motive de recurs, ele vor fi analizate de instanța de rejudecare, ca apărări de

fond ale reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC K. SRL, prin administrator judiciar SC I.C. IPRL SRL Sibiu, împotriva sentinței

civile nr. 42 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2008.