ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4059/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin cererea înregistrată sub nr. 1242/36 din 11 septembrie 2009 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta SC B. SA, în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - SAF - AIF, Serviciul Inspecție Fiscală nr. 3, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea Deciziei nr. 8 din 17 august 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Dispoziției nr. 3425 din 22 iunie 2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, ca urmare a inspecției desfășurate în cadrul AFPCM Constanța cu privire la societatea reclamantă și în urma căreia s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009; - revocarea parțială a deciziei contestate, respectiv măsura 2.2.

întrucât în mod eronat stabilește în sarcina sa obligația înregistrării în evidențele fiscale a sumei de 3.676.725 RON datorată de SC B. SA conform planului de reorganizare, debit stins prin distribuirea în contul creanței a bunurilor menționate în planul menționat; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În fapt, se arată de reclamantă că în urma inspecției fiscale generale desfășurată de Direcția Generală a Finanțelor Publice - SAF - AIF Constanța asupra evidențelor contabile ale societății, s-au întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009 și Dispoziția de măsuri nr. 3425 din 22 iunie 2009, conținând măsurile stabilite în sarcina sa în temeiul raportului de inspecție fiscală menționat.

Astfel, s-a dispus măsura obligării SC B. SA la înregistrarea în evidențele contabile a sumei de 3.676.725 RON (datorată de societate către Agenția Națională de Administrare Fiscală bugetului de stat conform planului de reorganizare judiciară), apreciindu-se că în mod eronat a fost compensată suma prin redistribuirea în contul acestei creanțe a unor ansambluri de bunuri mobile și imobile enumerate în planul de reorganizare. Se reține, în motivarea acestei măsuri, prin Dispoziția contestată, că operațiunea de compensare nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, conform cărora orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Împotriva acestei măsuri a formulat contestație în temeiul art. 205 și urm. C. proc. fisc. și ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 8 din 17 august 2009, prin care a fost menținută integral soluția și motivarea din Dispoziția de măsuri nr. 3425 din 22 iunie 2009. În opinia reclamantei, Decizia nr. 8 din 17 august 2009, Raportul de inspecție fiscală și Dispoziția de măsuri nr. 3425 din 22 iunie 2009 nu reflectă situația de fapt și de drept reală cu privire la modalitatea de înregistrare a operațiunii contabile sus descrise în evidențele societății. Dimpotrivă, înregistrarea operațiunii de compensare a sumei de 3.676.725 RON cu valoarea bunurilor prevăzute în Planul de Reorganizare al SC B. SA este corectă, respectând prevederile planului conformat irevocabil de judecătorul sindic prin Sentința civilă nr. 139 din 13 septembrie 2009 și prevederile Legii nr. 85/2006.

SC B. SA se află în procedura de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 85/2006 a insolvenței, făcând obiectul Dosarului nr. 66/C/2006 al Tribunalului Buzău, în baza unui Plan confirmat de judecătorul sindic prin Sentința civilă nr. 139 din 13 septembrie 2006, definitivă. În cuprinsul planului, se prevede defavorizarea anumitor categorii de creanțe printre care și categoria creanțelor bugetare, după cum se prevede în secțiunea a IV.2 „creanțe defavorizate". Astfel, valoarea creanței cu care creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău s-a înscris la masa creditorilor societății a fost redusă la suma de 3.676.725 RON.

În plus, în temeiul art. 92 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 85/2006 prin Planul de reorganizare s-a prevăzut, ca modalitate de plată, distribuire, în contul creanței admise pentru creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a unor bunuri din bunurile proprietatea SC B. SA, respectiv bunuri mobile și imobile ce alcătuiesc D.B., D.V., a bunurilor din cadrul C.V.G. și a cantității de 171.573 litri băuturi alcoolice. De asemenea, s-a prevăzut că, creanța cu care Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a fost admisă în grafic urmează a fi stinsă până la finele primului semestru al anului 2007, în modalitatea sus arătată.

Consideră reclamanta că se află în prezența unei distribuiri în contul creanței a unor bunuri - forma de stingere a obligațiilor debitoarei către unul din creditorii săi, propusă prin Plan în condițiile art. 92 alin. (5) lit. e) din lege, de către SC B. SA și acceptată de creditori prin votul exprimat expres în ședința publică de judecată din 19 iunie 2007 și în ședința Adunării creditorilor din data de 19 iulie 2006. În fiecare din cele două ședințe de votare, creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a exprimat acordul cu Planul de reorganizare, votând în favoarea admiterii Planului în cuprinsul căruia se prevede modalitatea de plată menționată.

Ulterioare, creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău nu a înțeles să procedeze la preluarea bunurilor care sunt prevăzute prin plan a fi distribuite în contul creanței sale exigibile în sumă de 3.676.528 RON, refuzând să primească plata de la debitoarea SC B. SA. În fața acestei conduite de refuz nejustificat al creditoarei de a primi de la reclamantă plata la care era obligată prin planul de reorganizare până cel târziu la sfârșitul primului semestru al anului 2007, fiind nevoită, în temeiul dispozițiilor art. 1114 - 1121 C. civ., art. 586 - 590 C. proc.

civ., art. 102 alin. (1) și 103 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a insolvenței, să comunice creditoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, prin intermediul executorului judecătoresc, oferta sa reală, prin care a invitat-o la sediul societății, în vederea predării-primirii bunurilor și a titlurilor de proprietate asupra acestor bunuri prevăzute în Planul de reorganizare confirmat, în contul creanței în sumă de 3.676.528 RON pe care o deține împotriva averii debitoarei. Întrucât creditoarea nu s-a prezentat la niciuna din convocările și ofertele sale, în continuare a fost nevoită să treacă la consemnațiunea acestor bunuri la dispoziția creditoarei, conform Declarației autentificate sub nr. 1.163 din 29 iunie 2007 la B.N.P.

E.N. și Procesului-verbal din data de 29 iunie 2007 încheiat de B.E.J. P.A. Astfel, prin procedura de ofertă reală și consemnațiune a bunurilor enumerate prin Planul de reorganizare confirmat în mod definitiv și irevocabil, a efectuat plata la care era obligată către creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în contul creanței acesteia în sumă de 3.676.725 RON. În atare situație, apreciază reclamanta că a reflectat în mod corect în evidențele sale contabile această operațiune de plată/stingere a datoriei de 3.676.725 RON, prin distribuirea în contul sumei a bunurilor prevăzute în Planul de reorganizare.

Confirmarea planului de reorganizare pentru SC B. SA în condițiile legii speciale a insolvenței, prin Sentința civilă nr. 139 din 13 septembrie 2006 rămasă definitivă, are efectele arătate în mod expres și imperativ de art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, preluat în art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. În aceste condiții, menținerea măsurii contestate de reclamantă prin prezenta ar avea drept efect încălcarea caracterului definitiv și autoritatea de lucru judecat ale Sentinței civile nr. 44 din 20 februarie 2006 prin care s-a deschis procedura insolvenței împotriva reclamantei, stabilind și termenele de înregistrare a declarațiilor de creanță ale creditorilor SC B. SA precum și a Sentinței nr. 139 din 13 septembrie 2006 prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al SC B. SA.

Astfel, prin menținerea măsurii contestate, s-ar ajunge practic la modificarea conținutului unui Plan de reorganizare în condițiile în care Planul fusese anterior confirmat în mod definitiv de judecătorul sindic, soluție intrată deci în puterea lucrului judecat. În opinia reclamantei, s-ar încălca principiile fundamentale de drept potrivit cărora legea consacră în mod limitativ excepțiile, iar unde legea nu distinge, nu se poate „introduce" o excepție nouă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Întâmpinarea Pârâta legal citată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamanta SC B. SA și menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr. 8 din 17 august 2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009. Se arată de pârâtă, că prin măsura 2.1 din Raportul de inspecție fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009, înregistrarea în evidența contabilă a societății a sumei de 3.676.725 RON, datorată conform planului de reorganizare juridică, sumă ce, în mod eronat, a fost compensată de agentul economic prin distribuirea în contul acestei creanțe deținute de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a unor ansambluri de bunuri mobile și imobile deoarece, până la data emiterii actelor administrative contestate, reclamanta nu a întocmit și nu deține documente justificative conform Legii nr. 82/1991.

Afirmația reclamantei referitoare la faptul că Planul de reorganizare reprezintă documentul justificativ de înregistrare în contabilitate nu poate fi primită deoarece Planul de reorganizare la această dată nu era realizat, nefiind pronunțată o hotărâre judecătorească în acest sens. Nici Declarația autentificată sub nr. 1163 din 29 iunie 2007 la B.N.P. E.N. și nici Procesul-verbal din 29 iunie 2007 încheiat la B.E.J. P.A., prin care reclamanta susține că a consemnat plata la dispoziția Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău, nu pot fi considerate drept documente justificative de înregistrare în contabilitate deoarece așa cum și reclamanta recunoaște nu au fost consemnate sume de bani și ansambluri de bunuri ce nu pot fi consemnate.

Mai mult pentru a scădea bunuri mobile sau imobile din patrimoniu unei societăți comerciale deci și din contabilitatea firmei este necesar emiterea de facturi fiscale iar în ceea ce privește bunurile imobile acestea nu pot ieși din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice decât prin act autentic fiind de notorietate faptul că orice alt act este lovit de nulitate absolută. În ședința publică din 14 octombrie 2009, instanța a dispus citarea reclamantei SC B. SA prin administrator judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L., care prin concluziile formulate a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată de SC B. SA. Prin Sentința nr. 585/A din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta - SC B. SA, prin Administrator Judiciar F.F.I.C.

I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâtul - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - SAF - AIF. Serviciul Inspecție Fiscală nr. 3 a anulat Decizia nr. 8 din 17 august 2009 emisă de pârâtă; a admis contestația formulată de reclamantă și dispune anularea în parte a Dispoziției nr. 3425 din 22 iunie 2009 referitor la măsura 2.1 de înregistrare în evidența contabilă a societății a sumei de 3.676.725 RON. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Sentința nr. 139 din 13 septembrie 2006, Tribunalul Buzău a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC B. SA, potrivit căruia creanța fiscală în valoare de 3.676.528 RON se achită prin preluarea activelor V., B., G. și a 171.573 litri de băuturi alcoolice, creditoarea fiind de acord cu această modalitate de execuție.

S-a mai avut în vedere că nelegal s-a dispus reînscrierea creanței în evidența reclamantei, deoarece obligația de plată a acestei sume s-a stins, luând naștere obligația de predare a bunurilor mobile și imobile. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - SAF - AIF Serviciul Inspecție Fiscală nr. 3. În motivele de recurs, s-a arătat că potrivit art. 114 C. proc. fisc., stingerea obligațiilor fiscale se poate face prin plată sau compensare, și nu prin novație așa cum a reținut prima instanță. S-a mai susținut că planul de reorganizare nu a fost realizat nefiind pronunțată o hotărâre în acest sens. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt, constată că motivele de recurs sunt nefondate, conform explicațiilor ce se vor face în continuare.

Prin Sentința nr. 44 din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța a admis cererea de reorganizare formulată de creditorul B.P. și a dispus deschiderea procedurii de reorganizare și faliment a debitoarei SC B. SA Buzău. Ulterior, în baza art. 101 din Legea nr. 64/1995, Tribunalul Buzău, prin Sentința nr. 139 din 13 septembrie 2006 a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC B. SA, admis prin Încheierea din 19 iunie 2006 și votat în Adunarea creditorilor din 19 iulie 2006. Din analiza planului de reorganizare, se constată că în categoria creditorilor bugetari figurează Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu suma de 3.676.528 RON cu mențiunea că în semestrul I 2007, în contul creanței, se distribuie activele V., B., G. și 171.573 litri de băuturi alcoolice.

Procedura reorganizării judiciare și a falimentului a demarat în anul 2005 sub reglementarea Legii nr. 64/1995, deschiderea procedurii fiind făcută prin Încheierea din 20 februarie 2006. Potrivit art. 92 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 planul a cuprins distribuirea de bunuri din averea debitorului către creditorul bugetar Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în contul creanței pe care acesta o avea față de debitor. Prin confirmarea planului de către judecătorul sindic, prin Sentința nr. 139/2006, planul a intrat în vigoare, așa cum se dispune în art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, activitatea debitorului fiind reorganizată corespunzător. Trebuie precizat că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de confirmare a planului de reorganizare, nu se mai poate reveni asupra acestuia, pentru că planul are caracter execuțional.

Procedura falimentului este o procedură concursuală, iar prin reînscrierea creanței s-ar ajunge la situația negării efectelor unei sentințe judecătorești irevocabile, și implicit la fraudarea intereselor celorlalți creditori. Rezultă din probele dosarului, analizate mai sus, că motivul de recurs conform căruia nu s-a realizat planul, nefiind pronunțată o hotărâre în acest sens, este nefondat. Referitor la motivul de recurs privind modul de stingere a creanțelor fiscale reglementat în C. proc. fisc., Înalta Curte precizează că procedura invocată se aplică în alte situații decât cele care au ca obiect procedura reorganizării judiciare și a falimentului. În cadrul acestei ultime proceduri sunt aplicabile prevederile legii speciale, respectiv art. 92 din Legea nr. 64/1995 privind planul de reorganizare, lege în vigoare la data deschiderii procedurii.

În considerarea acestor prevederi legale, se constată că soluția dispusă prin Dispoziția nr. 3425 din 22 iunie 2009 se situează în afara reglementărilor legale. În cadrul acestui plan, potrivit art. 92 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 64/1995 se pot lichida, în vederea stingerii creanțelor, bunurile din averea debitorului sau pot fi distribuite către creditori în contul creanțelor, fără ca legiuitorul să distingă între diferitele categorii de creditori. Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - SAF - AIF Serviciul Inspecție Fiscală nr. 3, împotriva Sentinței civile nr. 585/CA din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2010.