ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4059/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4059/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin cererea înregistrată sub nr. 1242/36 din

11 septembrie 2009 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta SC B. SA, în

contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Constanța - SAF - AIF, Serviciul Inspecție

Fiscală nr. 3, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Deciziei

nr. 8 din 17 august 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a respins ca neîntemeiată

contestația formulată de reclamantă împotriva Dispoziției nr. 3425 din 22 iunie

2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, ca urmare a

inspecției desfășurate în cadrul AFPCM Constanța cu privire la societatea

reclamantă și în urma căreia s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 1

din 22 iunie 2009;

- revocarea parțială

a deciziei contestate, respectiv măsura 2.2. întrucât în mod eronat stabilește

în sarcina sa obligația înregistrării în evidențele fiscale a sumei de

3.676.725 RON datorată de SC B. SA conform planului de reorganizare, debit

stins prin distribuirea în contul creanței a bunurilor menționate în planul

menționat;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, se arată de

reclamantă că în urma inspecției fiscale generale desfășurată de Direcția

Generală a Finanțelor Publice - SAF - AIF Constanța asupra evidențelor

contabile ale societății, s-au întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 1 din

22 iunie 2009 și Dispoziția de măsuri nr. 3425 din 22 iunie 2009, conținând

măsurile stabilite în sarcina sa în temeiul raportului de inspecție fiscală

menționat.

Astfel, s-a dispus

măsura obligării SC B. SA la înregistrarea în evidențele contabile a sumei de

3.676.725 RON (datorată de societate către Agenția Națională de Administrare

Fiscală bugetului de stat conform planului de reorganizare judiciară),

apreciindu-se că în mod eronat a fost compensată suma prin redistribuirea în

contul acestei creanțe a unor ansambluri de bunuri mobile și imobile enumerate

în planul de reorganizare.

Se reține, în motivarea

acestei măsuri, prin Dispoziția contestată, că operațiunea de compensare nu a

fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr.

82/1991, conform cărora orice operațiune economico-financiară efectuată se

consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza

înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document

justificativ.

Împotriva acestei

măsuri a formulat contestație în temeiul art. 205 și urm. C. proc. fisc. și ale

Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Contestația a fost respinsă ca

neîntemeiată prin Decizia nr. 8 din 17 august 2009, prin care a fost menținută

integral soluția și motivarea din Dispoziția de măsuri nr. 3425 din 22 iunie

2009.

În opinia

reclamantei, Decizia nr. 8 din 17 august 2009, Raportul de inspecție fiscală și

Dispoziția de măsuri nr. 3425 din 22 iunie 2009 nu reflectă situația de fapt și

de drept reală cu privire la modalitatea de înregistrare a operațiunii

contabile sus descrise în evidențele societății.

Dimpotrivă,

înregistrarea operațiunii de compensare a sumei de 3.676.725 RON cu valoarea

bunurilor prevăzute în Planul de Reorganizare al SC B. SA este corectă,

respectând prevederile planului conformat irevocabil de judecătorul sindic prin

Sentința civilă nr. 139 din 13 septembrie 2009 și prevederile Legii nr.

85/2006.

SC B. SA se află în

procedura de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 85/2006 a

insolvenței, făcând obiectul Dosarului nr. 66/C/2006 al Tribunalului Buzău, în

baza unui Plan confirmat de judecătorul sindic prin Sentința civilă nr. 139 din

13 septembrie 2006, definitivă.

În cuprinsul

planului, se prevede defavorizarea anumitor categorii de creanțe printre care

și categoria creanțelor bugetare, după cum se prevede în secțiunea a IV.2

„creanțe defavorizate".

Astfel, valoarea

creanței cu care creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău s-a înscris la masa creditorilor

societății a fost redusă la suma de 3.676.725 RON.

În plus, în temeiul

art. 92 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 85/2006 prin Planul de reorganizare s-a

prevăzut, ca modalitate de plată, distribuire, în contul creanței admise pentru

creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a unor bunuri din

bunurile proprietatea SC B. SA, respectiv bunuri mobile și imobile ce

alcătuiesc D.B., D.V., a bunurilor din cadrul C.V.G. și a cantității de 171.573

litri băuturi alcoolice.

De asemenea, s-a

prevăzut că, creanța cu care Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a fost

admisă în grafic urmează a fi stinsă până la finele primului semestru al anului

2007, în modalitatea sus arătată.

Consideră reclamanta

că se află în prezența unei distribuiri în contul creanței a unor bunuri -

forma de stingere a obligațiilor debitoarei către unul din creditorii săi,

propusă prin Plan în condițiile art. 92 alin. (5) lit. e) din lege, de către SC

B. SA și acceptată de creditori prin votul exprimat expres în ședința publică

de judecată din 19 iunie 2007 și în ședința Adunării creditorilor din data de

19 iulie 2006.

În fiecare din cele

două ședințe de votare, creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală

și-a exprimat acordul cu Planul de reorganizare, votând în favoarea admiterii

Planului în cuprinsul căruia se prevede modalitatea de plată menționată.

Ulterioare,

creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Buzău nu a înțeles să procedeze la preluarea bunurilor care

sunt prevăzute prin plan a fi distribuite în contul creanței sale exigibile în

sumă de 3.676.528 RON, refuzând să primească plata de la debitoarea SC B. SA.

În fața acestei

conduite de refuz nejustificat al creditoarei de a primi de la reclamantă plata

la care era obligată prin planul de reorganizare până cel târziu la sfârșitul

primului semestru al anului 2007, fiind nevoită, în temeiul dispozițiilor art.

1114 - 1121 C. civ., art. 586 - 590 C. proc. civ., art. 102 alin. (1) și 103

alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a insolvenței, să comunice creditoarei Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Buzău, prin intermediul executorului judecătoresc, oferta sa reală, prin care a

invitat-o la sediul societății, în vederea predării-primirii bunurilor și a

titlurilor de proprietate asupra acestor bunuri prevăzute în Planul de

reorganizare confirmat, în contul creanței în sumă de 3.676.528 RON pe care o

deține împotriva averii debitoarei.

Întrucât creditoarea

nu s-a prezentat la niciuna din convocările și ofertele sale, în continuare a

fost nevoită să treacă la consemnațiunea acestor bunuri la dispoziția

creditoarei, conform Declarației autentificate sub nr. 1.163 din 29 iunie 2007

la B.N.P. E.N. și Procesului-verbal din data de 29 iunie 2007 încheiat de

B.E.J. P.A.

Astfel, prin

procedura de ofertă reală și consemnațiune a bunurilor enumerate prin Planul de

reorganizare confirmat în mod definitiv și irevocabil, a efectuat plata la care

era obligată către creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în contul creanței acesteia în

sumă de 3.676.725 RON.

În atare situație,

apreciază reclamanta că a reflectat în mod corect în evidențele sale contabile

această operațiune de plată/stingere a datoriei de 3.676.725 RON, prin

distribuirea în contul sumei a bunurilor prevăzute în Planul de reorganizare.

Confirmarea planului

de reorganizare pentru SC B. SA în condițiile legii speciale a insolvenței,

prin Sentința civilă nr. 139 din 13 septembrie 2006 rămasă definitivă, are

efectele arătate în mod expres și imperativ de art. 101 alin. (1) din Legea nr.

64/1995, preluat în art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

În aceste condiții,

menținerea măsurii contestate de reclamantă prin prezenta ar avea drept efect

încălcarea caracterului definitiv și autoritatea de lucru judecat ale Sentinței

civile nr. 44 din 20 februarie 2006 prin care s-a deschis procedura insolvenței

împotriva reclamantei, stabilind și termenele de înregistrare a declarațiilor

de creanță ale creditorilor SC B. SA precum și a Sentinței nr. 139 din 13

septembrie 2006 prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare

al SC B. SA. Astfel, prin menținerea măsurii contestate, s-ar ajunge practic la

modificarea conținutului unui Plan de reorganizare în condițiile în care Planul

fusese anterior confirmat în mod definitiv de judecătorul sindic, soluție

intrată deci în puterea lucrului judecat.

În opinia

reclamantei, s-ar încălca principiile fundamentale de drept potrivit cărora

legea consacră în mod limitativ excepțiile, iar unde legea nu distinge, nu se

poate „introduce" o excepție nouă.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. și art. 11 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În dovedire

reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Întâmpinarea

Pârâta legal citată a

depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației

formulată de reclamanta SC B. SA și menținerea ca temeinice și legale a

Deciziei nr. 8 din 17 august 2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1

din 22 iunie 2009.

Se arată de pârâtă,

că prin măsura 2.1 din Raportul de inspecție fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009,

înregistrarea în evidența contabilă a societății a sumei de 3.676.725 RON,

datorată conform planului de reorganizare juridică, sumă ce, în mod eronat, a

fost compensată de agentul economic prin distribuirea în contul acestei creanțe

deținute de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a unor

ansambluri de bunuri mobile și imobile deoarece, până la data emiterii actelor administrative

contestate, reclamanta nu a întocmit și nu deține documente justificative

conform Legii nr. 82/1991.

Afirmația reclamantei

referitoare la faptul că Planul de reorganizare reprezintă documentul

justificativ de înregistrare în contabilitate nu poate fi primită deoarece

Planul de reorganizare la această dată nu era realizat, nefiind pronunțată o

hotărâre judecătorească în acest sens.

Nici Declarația

autentificată sub nr. 1163 din 29 iunie 2007 la B.N.P. E.N. și nici

Procesul-verbal din 29 iunie 2007 încheiat la B.E.J. P.A., prin care reclamanta

susține că a consemnat plata la dispoziția Direcției Generale a Finanțelor

Publice Buzău, nu pot fi considerate drept documente justificative de

înregistrare în contabilitate deoarece așa cum și reclamanta recunoaște nu au

fost consemnate sume de bani și ansambluri de bunuri ce nu pot fi consemnate.

Mai mult pentru a scădea bunuri mobile sau imobile din patrimoniu unei

societăți comerciale deci și din contabilitatea firmei este necesar emiterea de

facturi fiscale iar în ceea ce privește bunurile imobile acestea nu pot ieși

din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice decât prin act autentic fiind

de notorietate faptul că orice alt act este lovit de nulitate absolută.

În ședința publică

din 14 octombrie 2009, instanța a dispus citarea reclamantei SC B. SA prin

administrator judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L., care prin concluziile formulate a

solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată de SC B. SA.

Prin Sentința nr.

585/A din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea

formulată de reclamanta - SC B. SA, prin Administrator Judiciar F.F.I.C.

I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâtul - Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - SAF - AIF.

Serviciul Inspecție Fiscală nr. 3 a anulat Decizia nr. 8 din 17 august 2009

emisă de pârâtă; a admis contestația formulată de reclamantă și dispune

anularea în parte a Dispoziției nr. 3425 din 22 iunie 2009 referitor la măsura

2.1 de înregistrare în evidența contabilă a societății a sumei de 3.676.725

RON.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin Sentința nr. 139 din 13

septembrie 2006, Tribunalul Buzău a confirmat planul de reorganizare propus de

debitoarea SC B. SA, potrivit căruia creanța fiscală în valoare de 3.676.528

RON se achită prin preluarea activelor V., B., G. și a 171.573 litri de băuturi

alcoolice, creditoarea fiind de acord cu această modalitate de execuție.

S-a mai avut în

vedere că nelegal s-a dispus reînscrierea creanței în evidența reclamantei,

deoarece obligația de plată a acestei sume s-a stins, luând naștere obligația

de predare a bunurilor mobile și imobile.

Instanța de recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Constanța - SAF - AIF Serviciul Inspecție Fiscală nr. 3.

În motivele de

recurs, s-a arătat că potrivit art. 114 C. proc. fisc., stingerea obligațiilor

fiscale se poate face prin plată sau compensare, și nu prin novație așa cum a

reținut prima instanță.

S-a mai susținut că

planul de reorganizare nu a fost realizat nefiind pronunțată o hotărâre în

acest sens.

Înalta Curte,

analizând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt,

constată că motivele de recurs sunt nefondate, conform explicațiilor ce se vor

face în continuare.

Prin Sentința nr. 44

din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța a admis cererea de reorganizare

formulată de creditorul B.P. și a dispus deschiderea procedurii de reorganizare

și faliment a debitoarei SC B. SA Buzău.

Ulterior, în baza

art. 101 din Legea nr. 64/1995, Tribunalul Buzău, prin Sentința nr. 139 din 13

septembrie 2006 a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC B.

SA, admis prin Încheierea din 19 iunie 2006 și votat în Adunarea creditorilor

din 19 iulie 2006.

Din analiza planului

de reorganizare, se constată că în categoria creditorilor bugetari figurează

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu suma de 3.676.528

RON cu mențiunea că în semestrul I 2007, în contul creanței, se distribuie

activele V., B., G. și 171.573 litri de băuturi alcoolice.

Procedura

reorganizării judiciare și a falimentului a demarat în anul 2005 sub

reglementarea Legii nr. 64/1995, deschiderea procedurii fiind făcută prin

Încheierea din 20 februarie 2006.

Potrivit art. 92

alin. (5) din Legea nr. 64/1995 planul a cuprins distribuirea de bunuri din

averea debitorului către creditorul bugetar Direcția Generală de Administrare a

Marilor Contribuabili, în contul creanței pe care acesta o avea față de

debitor.

Prin confirmarea

planului de către judecătorul sindic, prin Sentința nr. 139/2006, planul a

intrat în vigoare, așa cum se dispune în art. 101 alin. (1) din Legea nr.

64/1995, activitatea debitorului fiind reorganizată corespunzător.

Trebuie precizat că,

după rămânerea irevocabilă a hotărârii de confirmare a planului de

reorganizare, nu se mai poate reveni asupra acestuia, pentru că planul are

caracter execuțional.

Procedura

falimentului este o procedură concursuală, iar prin reînscrierea creanței s-ar

ajunge la situația negării efectelor unei sentințe judecătorești irevocabile,

și implicit la fraudarea intereselor celorlalți creditori.

Rezultă din probele

dosarului, analizate mai sus, că motivul de recurs conform căruia nu s-a

realizat planul, nefiind pronunțată o hotărâre în acest sens, este nefondat.

Referitor la motivul

de recurs privind modul de stingere a creanțelor fiscale reglementat în C.

proc. fisc., Înalta Curte precizează că procedura invocată se aplică în alte

situații decât cele care au ca obiect procedura reorganizării judiciare și a

falimentului.

În cadrul acestei

ultime proceduri sunt aplicabile prevederile legii speciale, respectiv art. 92

din Legea nr. 64/1995 privind planul de reorganizare, lege în vigoare la data

deschiderii procedurii.

În considerarea

acestor prevederi legale, se constată că soluția dispusă prin Dispoziția nr.

3425 din 22 iunie 2009 se situează în afara reglementărilor legale.

În cadrul acestui

plan, potrivit art. 92 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 64/1995 se pot lichida,

în vederea stingerii creanțelor, bunurile din averea debitorului sau pot fi

distribuite către creditori în contul creanțelor, fără ca legiuitorul să

distingă între diferitele categorii de creditori.

Având în vedere

considerentele prezentei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ.,

recursul se va respinge, sentința fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - SAF - AIF Serviciul

Inspecție Fiscală nr. 3, împotriva Sentinței civile nr. 585/CA din 25 noiembrie

2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 octombrie 2010.