ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2015

HOTĂRÂRE
11.03.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Prin acțiunea înregistrată și precizată pe

rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC M.I.C.G. SRL, în contradictoriu cu

pârâta D.G.F.P. Constanța prin compartimentul S.A.F. - A.I.F., a solicitat anularea

în parte a Raportului de Inspecție fiscală încheiat de aceasta din urmă, a

Deciziei de impunere din 6 aprilie 2011, precum și împotriva actelor

subsecvente acestora - Dispoziția din 7 iunie 2011 a D.G.F.P. Constanța -

S.A.F. - A.I.F., Decizia din 19 iulie 2011 de soluționare a contestației sale

administrative emisă de D.G.F.P. Constanța - Biroul de soluționare contestații,

Raportul de inspecție fiscală din 10 august 2011, Decizia de impunere din 12

august 2011 privind aceleași obligații fiscale suplimentare de plată a D.G.F.P.

Constanța - S.A.F. - A.I.F. cu consecința anulării măsurii de diminuare cu suma

de 1.035.873 RON a pierderii fiscale pentru anii 2007 - 2009 (din totalul de

diminuat de 1.808.161 RON) și a accesoriilor aferente (din totalul suplimentar

stabilit la 335.385 RON plus accesorii de 48.427 RON) stabilit în sarcina sa

pentru anul 2010.

Totodată, a solicitat

și suspendarea executării parțiale a actelor atacate, în temeiul art. 15 din

Legea nr. 554/2004, până la soluționarea irevocabilă a contestației prevăzute,

la care reclamanta a renunțat la data de 9 februarie 2012.

Prin precizările

formulate la data de 7 iunie 2012, reclamanta a arătat că înțelege să conteste,

atât actele fiscale precizate în petitul acțiunii, cât și sume, anularea măsurilor

de diminuare cu suma de 995.805 RON a pierderii fiscale pentru anii 2007 - 2009

(din totalul de diminuat de 1.808.161 RON) și anularea impozitului pe profit

suplimentar în cuantum de 207.780 RON și a accesoriilor aferente (din totalul

suplimentar stabilit la 335.385 RON și accesorii aferente de 48.427 RON)

stabilit pentru anul 2010.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că, în urma unei inspecții fiscale efectuate

asupra impozitului pe profit realizat de societate, pentru perioada anilor 2007

- 2009 și 2010 s-au întocmit două raportate de inspecția fiscală din 4 aprilie

2011 și cel de reverificare din 10 iulie 2011, prin care s-au menținut

măsurile, fiind diminuate unele sume prin recunoașterea lor de către reclamantă

prin contestarea acestora numai parțial.

Măsura stabilită prin

Decizia de impunere din 6 aprilie 2011 prin care s-a reținut că societatea

reclamantă trebuie să plătească un impozit suplimentar de 335.935 RON (din care

contestă 214.191 RON compusă din 207.780 RON și accesorii aferente) este

nelegală.

În acest sens a

arătat că pentru anii 2007 - 2009 cheltuielile apreciate ca nedeductibile în

cuantum de 499.456 RON și cele din anul 2010 în cuantum de 11.367 RON (total

510.832 RON) se compun din:

pentru achiziționarea imobilului din Poiana Brașov în luna mai 2007 (vândut

silit în luna iunie 2009) sunt în total de 460.727 RON (comision bancar pentru

acordare credit 59.521 RON și dobânzi plătite de 401.2006 RON);

necesare pentru acest imobil de 16.135 RON (studiu de fezabilitate pentru

acordarea creditului - 2.773 RON, evaluarea imobilului 4.732 RON, gaze și apă

6.016 RON, polistiren 2.614 RON);

consultanțe și deplasări pentru noi investiții de 34.709 RON ce se compun din

deplasări elicopter Constanța - Tulcea 20.914 RON, consultanță firmă din Italia

4.700 RON și deplasări externe - transport și cazare de 9.095 RON și;

țeava - canal, container birou de 2.272 RON.

Aceste cheltuieli

sunt, contrar celor reținute de organele de control, deductibile fiscal, astfel

cum a stabilit și expertiza de specialitate efectuată în cauză (obiective 1, 2,

4, 5, 6) în sumă de 460.727 RON, 16.135 RON fiind cheltuieli efectuate în

scopul realizării de venituri reprezentând cheltuieli cu dobânzi și comisioane

bancare și cheltuieli cu minima întreținere a imobilului.

Cu privire la suma de

291.452 RON reprezentând diferențe de valoare neamortizată a imobilului

înstrăinat prin executare silită, arată că, urmare a Deciziei nr. 2 din 7

aprilie 2004 a Comisiei Centrale Fiscale privind aplicarea unitară a unor

prevederi referitoare la impozitul pe profit (publicată în M. Of. nr. 376 din

29 aprilie 2004), aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal: "În aplicarea

prevederilor art. 214 alin. (15) din Legea nr. 571/2003, cheltuieli

înregistrate ca urmare a casării sau cedării unui mijloc fix amortizat sau

terenurilor, calculate ca diferență între valoarea fiscală de intrare a

acestora și amortizarea fiscală, după caz, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării

de venituri impozabile". În același sens e și răspunsul expertului.

Prin urmare,

reclamanta a argumentat că, recalculând impozitul pe profit, fără a lua în

considerare constatările organului fiscal care se referă la suma de 1,298.624

RON considerată ca nedeductibilă fiscal (510.823 + 291.452 + 496.340), se

impune anularea parțială a Deciziei din 9 iulie 2011 și cu consecința anulării

măsurii de diminuare cu suma de 995.805 RON a pierderii fiscale pentru anii

2007 - 2009 (din totalul de diminuat de 1.808.161 RON) și anularea impozitului

pe profit suplimentar în cuantum de 207.780 RON și a accesoriilor din totalul

de 335.385 RON stabilit în sarcina societății pe 2010.

În susținerea

acțiunii reclamanta a depus la dosar actele contestate, Raportul de inspecție

fiscală din 4 aprilie 2011, Decizia din 19 iulie 2011, Raportul de inspecție

fiscală din 10 august 2011, Decizia de impunere din 7 iunie 2011, Decizia de

impunere din 12 august 2011, Contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din

Poiana Brașov, acte de la executorul judecătoresc și a solicitat și efectuarea

unei expertize contabile de specialitate (fiscalitate) depusă în cauză.

formulate în cauză

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanța a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată, în ceea ce privește capătul de cerere și ca inadmisibilă

în ceea ce privește capătul 2 din cerere.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

361/CA din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC

M.I.C.G. SRL în contradictoriu cu pârâta - D.G.F.P. Constanța, ca nefondată.

De asemenea, a admis

cererea privind majorarea onorariului de expert de la 1.000 RON la 4.250 RON și

a obligat reclamanta la plata sumei către expert.

Pentru a se pronunța

astfel prima instanța a reținut că, în urma unei inspecții fiscale care a vizat

verificarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată - impozite și

taxe datorate bugetului de stat pentru perioada 4 septembrie 2006 - 31

decembrie 2010, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală din 4 aprilie 2011

urmare a finalizării inspecției fiscale privind impozitul pe profit și TVA,

pentru perioada 2007 - 2010, de către A.N.A.F. - S.A.F. - Activitatea de

Inspecție fiscală.

În baza constatărilor

din Raportul de inspecție fiscală, s-a întocmit și Decizia de impunere, de

către D.G.F.P. Constanța - Activitatea de inspecție fiscală, privind

obligațiile suplimentare de plată, din 6 aprilie 2011, precum și Dispoziția

privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală din 7 iunie 2011 și

apoi Dispoziția din 12 august 2011 emisă de D.G.F.P. Constanța prin care s-au

stabilit obligațiile fiscale suplimentare, constând în impozit pe profit de

335.935 RON (cu dobânzi de 17.096 RON și penalități de 31.332 RON, total 4.827

RON), stabilirea unei pierderi fiscale corectată pe baza evidenței pentru anii

2007 - 2009 la 1.275.632 RON față de 2.403.348 RON, cât recuperare reclamanta

în declarația privind calculul impozitului pe profit pentru anul 2010 și

calcularea unei pierderi fiscale pentru anii 2007 - 2009 de 595.187 RON (din

cei 2.403.348 RON - corectați la 1.275.632 RON), în baza neluării în calcul a

cheltuielilor nedeductibile.

A mai reținut

instanța că toate cheltuielile despre care se arată că sunt deductibile fiscal,

potrivit legii, nu sunt deductibile.

Cheltuielile bancare

pentru achiziționarea imobilului din Poiana Brașov în sumă de 460.727 RON

(comision bancar pentru acordare credit - 59.521 RON și dobânzi plătite -

401.206 RON) sunt nedeductibile fiscal, întrucât acestea nu au fost efectuate

în scopul realizării de venituri impozabile, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 21 alin. (1) C. fisc. (Legea nr. 571/2003) și pct. 22 din H.G. nr 44/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003,

reclamanta neobținând venituri din exploatarea în scopul economic a imobilului,

pentru cumpărarea acestuia, contractând creditul bancar cu E.B. (devenită M.B.)

și nu a realizat venituri nici din vânzarea imobilului în desfășurarea

activității autorizate de "dezvoltări imobiliare", acesta, dimpotrivă

fiind vândut prin executare silită.

În consecință,

susține prima instanță, aceste cheltuieli cu comisionul bancar perceput pentru

acordarea creditului utilizat pentru cumpărarea imobilului din Poiana Brașov

59.521 RON, ca și dobânzile plătite în sumă de 401.206 RON, total 460.727 RON

ca și alte cheltuieli pretinse în același sens pentru imobil (cum ar fi studiu

de fezabilitate pentru acordarea creditului (2.773 RON), evaluarea imobilului

(4.732 RON), gaze, apă (6.016 RON), polistiren (2.514 RON) sunt nedeductibile

fiscal.

Referitor la

cheltuielile cu consultanță și deplasări pentru noi investiții (în sumă de

34.709 RON) compuse din deplasarea elicopter Constanța - Tulcea: 20.914 RON,

consultanță firmă Italia: 4.700 RON, deplasări externe - transport și cazare:

9.095 RON și alte cheltuieli - țeavă canal (container birou 2.272 RON), de

asemenea, sunt nedeductibile fiscal, întrucât reclamanta nu a făcut dovada

efectuării acestora în scopul realizării de venituri impozabile conform art. 21

alin. (1) C. fisc., scopul economic al efectuării lor nefiind dovedit, conform

art. 21, suma de 71.690 RON nefiind deductibilă fiscal în aplicarea și art. 21

alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003.

Mai mult decât atât,

dispozițiile art. 21 alin. (2) lit. i) C. fisc. ar fi fost aplicabile în

situația existenței unui contract de consultanță, studiul pieței etc., iar

prestarea serviciilor și efectuarea călătoriilor să fie justificate cu

documente valabile din punct de vedere contabil conform Legii nr. 82/1991, care

să aibă calitatea de document justificativ pentru aplicarea art. 21 alin. (1)

În ceea ce privește

suma de 496.394 RON reprezentând diferențe nefavorabile de curs valutar,

considerate deductibile fiscal acestea nu sunt deductibile fiscal negenerând

nici un fel de venit, fiind deci nedeductibil fiscal.

Suma de 291.452 RON

contestată și care ar fi condus la o pierdere fiscală mai mare și care

reprezintă diferența de valoare neamortizată a imobilului din Poiana Brașov

vândut prin executare silită, se constată că expertul incomplet a menționat că

"regula fiscală prevede că valoarea neamortizată este cheltuială

deductibilă la calculul impozitului pe profit începând cu anul 2007",

răspunzând la obiectivul fixat de instanță, deoarece potrivit art. 24 C. fisc.

amortizarea este acceptată ca o cheltuială deductibilă la calculul profitului

impozabil doar pentru mijloacele fixe amortizate care sunt deținute și

utilizate în producția, livrarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate

terților în scopuri administrative, deci pentru a fi exploatate în scopul

economic.

Așadar, arată

instanța de fond este evident că suma de 291.452 RON reprezentând diferența de

valoare neamortizată a imobilului nu este o cheltuială deductibilă fiscal,

imobilul respectiv nefiind exploatat în scop economic, dimpotrivă, fiind vândut

prin executare silită (cumpărat la 9 mai 2007 - vândut silit în iunie 2009).

În ce privește

solicitarea de anulare a Raportului de inspecție fiscală din 4 aprilie 2011,

instanța a respins-o, deoarece acest act nu reprezintă un act administrativ

fiscal în înțelesul art. 41 din O.G. nr. 92/2003 (C. proc. fisc.), decizia de

impunere emisă ca urmare a inspecției fiscale finalizată prin întocmirea

raportului fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea

legislației privind stabilirea sau modificarea obligațiilor fiscale.

Referitor la

expertiza efectuată în cauză, concluziile acesteia nu pot fi apreciate ca utile

și pertinente cauzei, întrucât, față de situația de fapt și dispozițiile legale

aplicabile, sunt contrare legii.

în cauză

Împotriva soluției

instanței de fond a declarat recurs reclamanta întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea acesteia

s-a arătat că:

În mod greșit, a

apreciat instanța de fond cu privire la cheltuielile în legătură cu imobilul

din Poiana Brașov (460.727 RON cheltuieli bancare, 16.135 RON alte cheltuieli

necesare pentru imobil, 496.394 RON diferențe nefavorabile de curs valutar și

291.452 RON diferența de valoare neamortizată) că sunt nedeductibile deoarece

nu ar fi fost realizate în scopul realizării de venituri impozabile și nu s-ar

fi obținut în urma acestui imobil venituri nici pe baza exploatării sale

economice, nici din vânzare, atâta timp cât acesta a fost executat silit.

Achiziționarea

imobilului se circumscrie obiectului principal de activitate, de dezvoltare

imobiliară coroborat cu obiectul secundar de activitate de desfășurare de

activități turistice.

Rezultă că într-un

mod arbitrar și nejustificat a apreciat instanța de fond că achiziționarea

imobilului nu ar fi în scopul realizării obiectului de activitate și deci nici

în cel al realizării de venituri.

De asemenea,

cheltuielile efectuate cu achiziția imobilului sunt cheltuieli efectuate în

scopul obținerii de venituri (așa cum a relevat și expertiza la obiectivele 1,

2).

Instanța de fond a

considerat însă că următoarele cheltuieli sunt nedeductibile pe motiv că

imobilul pentru care ele au fost ocazionate nu a adus nici un venit.

În anul 2009 (anul

vânzării prin executare a imobilului) au fost realizate venituri în cuantum de

876.242 RON (așa cum a relevat și expertiza la obiectivul nr. 4).

Este eronată opinia

organelor de control că nu se pot lua în calcul dobânzile plătite în acest an

de 273.562 RON (din totalul considerat nedeductibil cu acest tip de cheltuieli

de 460.727 RON) întrucât nu sunt realizate în vederea realizării de puțuri pe motiv

că aceste cheltuieli nu sunt efectuate până în luna august a lui 2009, moment

de la care societatea înregistrează venituri.

Cu privire la suma de

496.349 RON reprezentând diferențele nefavorabile de curs valutar care deși au

fost înregistrare în contabilitate ca și pierdere, ele nu au fost recunoscute

în niciun fel de organele fiscale.

Cu privire la suma de

291.452 RON reprezentând diferența de valoare neamortizată a imobilului

înstrăinat prin executare silită a invocat Decizia nr. 2 din 7 aprilie 2004 a

Comisiei Centrale fiscale privind aplicarea unitară a unor prevederi

referitoare la impozitul pe profit, publicată în M. Of. nr. 376 din 29 aprilie

2004.

În aplicarea

prevederilor art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003, cheltuielile

înregistrate ca urmare a casării sau cedării unui mijloc fix amortizabil sau

terenurilor, calculate ca diferență între valoarea fiscală de intrare a

acestora și amortizarea fiscală, după caz, sunt cheltuieli efectuate în scopul

realizării de venituri impozabile.

În anul 2010

societatea a realizat venituri de 12.322.225 RON și profit de 2.311.081 RON din

activități specifice obiectului de activități adică din activități de

dezvoltare imobiliară, construcții și prestări servicii.

Alt motiv de recurs

vizează aceea că, în mod greșit, a apreciat instanța de fond cu privire la

cheltuielile de consultanță și deplasări pentru noi investiții, că sunt

nedeductibile deoarece nu s-a făcut dovada efectuării lor în scopul realizării

de venituri impozabile.

Aceste cheltuieli de

consultanță și deplasări de 34.709 RON au fost efectuate pentru dezvoltarea

colaborării cu F., C.G.R. Italia și a fost întocmită o documentație privind

impozitarea și TVA-ului la construcții; au fost realizate în vederea efectuării

de noi investiții, în realizarea obiectului de activitate.

S-au invocat și

concluziile expertizei efectuate în cauză, îndepărtate de către instanța de

fond.

La termenul de

astăzi, prin note scrise, recurenta a invocat excepția necompetenței materiale

a instanței de fond Curtea de Apel Constanța, în soluționarea cauzei, în raport

de obiectul contestației, respectiv un impozit stabilit suplimentar în cuantum

de 207.781 RON.

intimatei

M.F.P. - A.N.A.F., în

întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că, cheltuielile

în legătură cu imobilul din Poiana Brașov asupra cărora instanța de fond a

apreciat, că sunt nedeductibile întrucât:

În perioada 2007 -

2009, recurenta reclamantă nu a obținut venituri din exploatarea în scop

economic a imobilului din Poiana Brașov cu destinația de cabană de vânătoare

D+P+1E+M și pod, având 11 camere și dependințe, pentru achiziționarea căruia a

contractat creditul bancar și nici din vânzarea acestuia ca urmare a

desfășurării activității autorizate de "dezvoltări imobiliare".

În realitate,

imobilul în cauză, a fost valorificat ca garanție imobiliară în cadrul

procedurii de executare silită care s-a efectuat prin executorul judecătoresc

T.C. abilitat de a duce la îndeplinire procedura, la inițiativa și din

dispoziția creditorului ipotecar - Banca M.B. în favoarea căruia s-a constituit

garanția, în scopul recuperării creditului și a costurilor aferente, vânzarea

fiind evidențiată în factura fiscală de executare silită emisă de executorul

judecătoresc.

În al doilea rând,

reclamanta, în calitate de debitor executat silit, nu a înregistrat în evidența

contabilă în scopul evidențierii taxei pe valoarea adăugată colectată de

executorul judecătoresc, operațiunea de livrare a imobilului efectuată în baza

Facturii fiscale de executare silită din 10 iunie 2009, contrar prevederilor

art. 155 alin. (8) lit. d) C. fisc. coroborate cu cele ale pct. 75 alin. (5)

din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare, astfel

încât afirmația sa că ar fi obținut venituri este cu atât mai mult nesusținută.

În consecință,

cheltuielile cu dobânzile bancare aferente creditului contractat pentru

achiziția imobilului înregistrate de reclamantă în evidența contabilă în

perioada 2007 - 2009 și care au majorat pierderea fiscală nu sunt deductibile

întrucât nu au avut ca efect obținerea de venituri impozabile din exploatarea

în scop economic a respectivului imobil, nefiind întrunite condițiile prevăzute

la art. 21 C. fisc.

În atare condiții,

aceste cheltuieli înregistrate în 2007 sunt nedeductibile fiscal deoarece nu

sunt aferente realizării de venituri impozabile, nefiind întrunită condiția de

deductibilitate prevăzută la art. 21 alin. (1) C. fisc. și la pct. 22 din H.G.

nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare.

Din verificarea

situației de fapt și de drept expusă de către organul de inspecție, pe de o

parte, și de către reclamantă, pe de altă parte, și în raport de documentele

depuse la dosarul contestației se pot observa următoarele:

În baza Contractului

de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară în favoarea Băncii E.B. încheiat în

9 mai 2007 societatea a achiziționat un imobil în Poiana Brașov compus din

teren și construcție - cabană de vânătoare D+P+1E+M și pod, prețul de 4.628.400

RON (1.400.000 euro) fiind achitat parțial dintr-un credit bancar acordat de

către bancă în valoare de 2.975.400 RON (900.000 euro).

Ulterior, ca urmare a

neplății ratelor creditului, în data de 10 iunie 2009 imobilul a fost executat

silit de către banca finanțatoare în baza Facturii de executare silită, pentru

suma de 3.683.855 RON.

Astfel, din

conținutul Facturii fiscale de executare silită din 10 iunie 2009 emisă de

Biroul executorului judecătoresc T.C., în urma valorificării imobilului nu

reiese cine este creditorul care a declanșat procedura de executare silită.

În schimb, din

dispoziția de repartizare a sumelor rezultate din valorificare emisă de

executor către C.B. rezultă că executarea silită a făcut obiectul Dosarului

execuțional din 2009, sumele rezultate fiind distribuite în următoarea ordine

de prioritate: în contul executorului în vederea acoperirii cheltuielilor

aferente procedurii, creditoarei M.B. (fostă E.B.) la nivelul sumei de

3.553.458 RON, suma de 26.242 RON în contul debitoarei, deschis la B.T. și suma

de 39.007 RON creditoarei Consiliul Local Brașov.

Din extrasul de cont

curent din data de 28 iulie 2009 deschis la M.B. Suc. Constanța reiese că suma

de 3.553.458 RON a fost utilizată de bancă astfel: 7.082,30 RON în vederea

recuperării sumelor conform Dosarului de executare din 2009 și 3.546.375,66 RON

în vederea recuperării taxelor de notificări, timbre, onorariu B.E.J. T., rata

la polița de asigurare și raport de expertiză efectuat pentru societatea M.I.C.

SRL.

Prin urmare,

contextul faptelor expuse conduce la concluzia că Dosarul execuțional nr.

90/2009 a avut ca obiect declanșarea procedurii de executare silită a garanției

materiale constituite de societatea-reclamantei în favoarea băncii E.B. în

vederea garantării creditului acordat de aceasta.

Această concluzie

este susținută și de faptul că imobilul în cauză a fost achiziționat în baza

Contractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară din 9 mai 2007 din

care rezultă că reclamanta, în calitate de cumpărătoare a consimțit să se

instituie ipotecă asupra imobilului din Poiana Brașov în favoarea băncii

creditoare - E.B., în scopul garantării plății integrale și la timp a

obligațiilor asumate prin Contractul de credit în sumă de 900.000 euro (în

echivalent 2.975.400 RON) acordat în scopul achiziționării acestuia.

De asemenea, din

cuprinsul contractului rezultă că acesta constituie titlu executoriu conform

art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea

capitalului.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 21 alin. (1) C. fisc. și precizările Normelor metodologice de

aplicare de la pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 prevăd că sunt deductibile la

calculul profitului impozabil cheltuielile efectuate în scopul realizării de

venituri impozabile, și anume: cheltuielile înregistrate cu realizarea și

comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor.

Ori recurenta

reclamanta nu a obținut venituri din exploatarea în scop economic a imobilului

din Poiana Brașov cu destinația de cabană de vânătoare D+P+1E+M și pod, având

11 camere și dependințe, pentru achiziționarea căruia a contractat creditul

bancar și nici din vânzarea acestuia ca urmare a desfășurării activității

autorizate de "dezvoltări imobiliare".

Neîntemeiată apare și

argumentația recurentei cu privire la faptul că a obținut venituri din vânzarea

imobilului având în vedere obiectul său principal de activitate întrucât în

primul rând, în speță a avut loc o valorificare a garanției imobiliare în

cadrul procedurii de executare silită care s-a efectuat prin executorul

judecătoresc abilitat de a duce la îndeplinire procedura, la inițiativa și din

dispoziția creditorului ipotecar în favoarea căruia s-a constituit garanția, în

scopul recuperării creditului și costurilor aferente, vânzarea fiind

evidențiată în factura fiscală de executare silită emisă de executorul

judecătoresc.

În aceste condiții,

din punct de vedere fiscal cheltuielile cu comisionul bancar perceput la

acordarea creditului utilizat pentru achiziția imobilului din Poiana Brașov,

precum și cheltuielile cu consumul de gaze nu sunt deductibile întrucât

reclamanta nu demonstrează că acestea au fost efectuate în scopul realizării de

venituri impozabile în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (1) C. fisc. și a

pct. 22 din H.G. nr. 44/2004, imobilul achiziționat prin credit nefiind

utilizat conform destinației sale constructive sau valorificat în scopul

obținerii de venituri în cadrul activității sale autorizate.

Referitor la măsura

privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2008 cu cheltuielile

nedeductibile în cuantum de 141.235 RON

Din cuprinsul

contestației rezultă că aceste cheltuieli se compun din:

a) dobânzi bancare

b) asigurare imobil

Brașov (fără document justificativ) - 7.228 RON;

c) apă și gaze vilă

Poiana Brașov - 3.749 RON;

d) Polistiren spumă

vilă Poiana Brașov - 2.614 RON.

Cu privire la

cheltuielile în sumă de 127.644 RON reprezentând dobânzi E.B., cheltuieli cu

consumul de apă și gaze în sumă de 3.749 RON, precum și cheltuieli cu

materialele în sumă de 2.614 RON pentru vila din Poiana Brașov, aceste

cheltuieli înregistrate de reclamantă în 2008 sunt nedeductibile fiscal

deoarece nu sunt aferente realizării de venituri impozabile, nefiind întrunită

condiția de deductibilitate prevăzută la art. 21 alin. (1) C. fisc. și la pct.

22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare.

Astfel, cheltuielile

cu dobânzile bancare percepute de E.B. pentru creditul utilizat pentru

achiziția imobilului din Poiana Brașov, precum și cheltuielile cu consumul de

apă, gaze și materiale pentru această vilă nu sunt deductibile întrucât nu au

fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile în sensul

dispozițiilor art. 21 alin. (1) C. fisc. și pct. 22 din H.G. nr. 44/2004, în

anul 2008, societatea reclamantă nerealizând venituri din exploatarea respectivului

imobil.

În această situație

măsura dispusă de organul de inspecție privind diminuarea pierderii fiscale a

anului 2008 cu cheltuielile în cuantum total de 134.007 RON de la acest capăt

de cerere este corectă.

Referitor la măsura

privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2009 cu cheltuielile

nedeductibile în cuantum de 273.562 RON reprezentând dobânzi bancare E.B.

S-a apreciat că

aceste cheltuieli înregistrate de reclamantă în 2009 sunt nedeductibile fiscal

deoarece nu sunt aferente realizării de venituri impozabile, nefiind întrunită

condiția de deductibilitate prevăzută la art. 21 alin. (1) C. fisc. și la pct.

22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare,

întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,

reclamanta nerealizând venituri din exploatarea sau din valorificarea în cadrul

activității autorizate a respectivului imobil.

În ceea ce privește

argumentul recurentei potrivit căruia valoarea neamortizată ar fi deductibilă

la calculul impozitului pe profit, apreciem că aceasta este una pur teoretică

care nu a ținut cont de situația de fapt identificată din documentele

analizate, respectiv de faptul că acel imobil nu a fost exploatat niciodată în

scop economic în perioada mai 2007 - iunie 2009.

Potrivit prevederilor

art. 24 C. fisc. amortizarea este acceptată ca și cheltuială deductibilă la

calculul profitului impozabil doar pentru mijloacele fixe amortizabile care

îndeplinesc cumulativ o serie de condiții, printre care cea mai importantă este

de a fi deținute și utilizate în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea

de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative, deci

pentru a fi exploatate în scop economic.

În consecință, chiar

și în situația în care respectivele cheltuieli cu amortizarea ar fi fost

înregistrate în evidența contabilă, ele nu ar fi îndeplinit condițiile de

deductibilitate fiscală la calculul profitului impozabil întrucât imobilul din

Poiana Brașov nu a fost exploatat în scop economic în perioada în care a fost

deținut de recurenta-reclamantă.

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept relevante

Analizând cu

prioritate excepția dirimantă a necompetenței materiale a Curții de Apel

Constanța în soluționarea pricinii în raport de câtimea obiectului acesteia,

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a

indicat suma contestată ca fiind într-un total de 550.891 RON.

Faptul că în cursul

judecății și-a modificat câtimea obiectului cererii nu poate avea nicio

relevanță, câtă vreme suma inițial contestată este superioară limitei de

500.000 RON care atrage competența soluționării în primă instanță a pricinii de

Curtea de Apel.

Cât privește recursul

declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat.

Astfel, în ceea ce

privește imobilul proprietatea reclamantei din Poiana Brașov, aceasta nu a

făcut dovada că ar fi obținut venituri din utilizarea în scop economic a

acestei "cabane de vânătoare", fie în raport de obiectul principal de

activitate inițial - "activități turistice", fie de cel modificat în

anul 2007 - "dezvoltare imobiliară".

De altfel, nu

recurenta a intenționat să vândă imobilul în scopul obținerii de profit ci

acesta a fost supus executării silite.

Faptul că în urma

vânzării și această procedură, recurenta a obținut o sumă de 26.241 RON nu

îndreptățește în niciun mod a aprecia în alt mod operațiunea de achiziționare

imobil.

Susținerile raportat

la aceasta, precum că vânzarea directă sau cea prin executare silită sunt

similare, sunt neîntemeiate fie și doar dacă se ia în calcul comisionul încasat

de către executorul judecătoresc.

Referitor la

cheltuielile apreciate ca nedeductibile reprezentând: cheltuieli pentru imobil

(apă + gaze + asigurare + polistiren) precum și dobânzile bancare, Înalta Curte

apreciază că, în mod corect, instanța de fond a apreciat în acest caz astfel,

întrucât nu s-a făcut dovada utilizării acestor cheltuieli în scopul realizării

în concret al obiectului de activitate.

Referitor la

dobânzile către E.B., nu s-a făcut dovada că acestea au fost efectuate în

scopul realizării de venituri impozabile raportat la concluziile mai sus

arătate referitoare la utilizarea imobilului în realizarea obiectului de

activitate.

Referitor la măsura

privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2009 cu cheltuielile

nedeductibile în cuantum de 273.562 RON reprezentând dobânzi bancare E.B.; s-a

apreciat că aceste cheltuieli înregistrate de reclamantă în 2009 sunt

nedeductibile fiscal deoarece nu sunt aferente realizării de venituri

impozabile, nefiind întrunită condiția de deductibilitate prevăzută la art. 21

alin. (1) C. fisc. și la pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare, întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de

venituri impozabile, reclamanta nerealizând venituri din exploatarea sau din

valorificarea în cadrul activității autorizate a respectivului imobil.

În ceea ce privește

argumentul recurentei potrivit căruia valoarea neamortizată ar fi deductibilă

la calculul impozitului pe profit, s-a apreciat că acesta este unul pur

teoretic care nu a ținut cont de situația de fapt identificată din documentele

analizate, respectiv de faptul că acel imobil nu a fost exploatat niciodată în

scop economic în perioada mai 2007 - iunie 2009.

Potrivit prevederilor

art. 24 C. fisc., amortizarea este acceptată ca și cheltuială deductibilă la

calculul profitului impozabil doar pentru mijloacele fixe amortizabile care

îndeplinesc cumulativ o serie de condiții, printre care cea mai importantă este

de a fi deținute și utilizate în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea

de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative, deci

pentru a fi exploatate în scop economic.

În consecință, chiar

și în situația în care respectivele cheltuieli cu amortizarea ar fi fost

înregistrate în evidența contabilă, ele nu ar fi îndeplinit condițiile de

deductibilitate fiscală la calculul profitului impozabil întrucât imobilul din

Poiana Brașov nu a fost exploatat în scop economic în perioada în care a fost

deținut de recurenta-reclamantă.

Referitor la

neînsușirea concluziilor raportului, de către instanța de fond, recurenta nu a

motivat în ce măsură acestea sunt reale, utile și pertinente cauzei.

Analizând cel de-al

doilea motiv de recurs referitor la deductibilitatea cheltuielilor de

consultanță și a deplasărilor, Înalta Curte reține că acesta nu este motivat,

deși această obligație îi revenea recurentei, pentru a se vădi nelegalitatea

celor reținute de către instanța de fond.

În considerarea celor

mai sus arătate recursul apare ca nefondat.

al soluției adoptate în cauză

Față de motivele de

recurs invocate, Înalta Curte apreciază că acestea nu se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. motiv în care, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. acesta va fi respins ca nefondat.

Respinge excepția

necompetenței materiale a instanței de fond invocată de recurentă.

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.C. M.I.C.G. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet

individual de insolvență I.M. împotriva Sentinței civile nr. 361/CA din 21

noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2015.

Procesat de GGC - N

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-04-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1819/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.M. SRL, în contra
ÎCCJ 2013-05-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2013
- 1.150.504 RON - impozit pe profit; - 1.064.215 RON - accesorii aferente impozitului pe profit, procedura administrativa urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, motiv pentru care so
ÎCCJ 2013-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5944/2013
legale incidente în speță, respectiv a prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. Prin sentința nr. 62 pronunțată la data de 8 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și
ÎCCJ 2015-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1202/2015
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta SC N.O. SA, în contradictori
ÎCCJ 2012-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 868/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Reclamanta SC M.I.C.G. SRL Constanța a solicitat suspendarea provizorie a actelor administrativ-fisc
Sursă