Decizia nr. 1088/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.I.C.G. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Constanța prin compartimentul S.A.F. - A.I.F., a solicitat anularea în parte a Raportului de Inspecție fiscală încheiat de aceasta din urmă, a Deciziei de impunere din 6 aprilie 2011, precum și împotriva actelor subsecvente acestora - Dispoziția din 7 iunie 2011 a D.G.F.P. Constanța - S.A.F. - A.I.F., Decizia din 19 iulie 2011 de soluționare a contestației sale administrative emisă de D.G.F.P. Constanța - Biroul de soluționare contestații, Raportul de inspecție fiscală din 10 august 2011, Decizia de impunere din 12 august 2011 privind aceleași obligații fiscale suplimentare de plată a D.G.F.P. Constanța - S.A.F. - A.I.F. cu consecința anulării măsurii de diminuare cu suma de 1.035.873 RON a pierderii fiscale pentru anii 2007 - 2009 (din totalul de diminuat de 1.808.161 RON) și a accesoriilor aferente (din totalul suplimentar stabilit la 335.385 RON plus accesorii de 48.427 RON) stabilit în sarcina sa pentru anul 2010. Totodată, a solicitat și suspendarea executării parțiale a actelor atacate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea irevocabilă a contestației prevăzute, la care reclamanta a renunțat la data de 9 februarie 2012. Prin precizările formulate la data de 7 iunie 2012, reclamanta a arătat că înțelege să conteste, atât actele fiscale precizate în petitul acțiunii, cât și sume, anularea măsurilor de diminuare cu suma de 995.805 RON a pierderii fiscale pentru anii 2007 - 2009 (din totalul de diminuat de 1.808.161 RON) și anularea impozitului pe profit suplimentar în cuantum de 207.780 RON și a accesoriilor aferente (din totalul suplimentar stabilit la 335.385 RON și accesorii aferente de 48.427 RON) stabilit pentru anul 2010. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în urma unei inspecții fiscale efectuate asupra impozitului pe profit realizat de societate, pentru perioada anilor 2007 - 2009 și 2010 s-au întocmit două raportate de inspecția fiscală din 4 aprilie 2011 și cel de reverificare din 10 iulie 2011, prin care s-au menținut măsurile, fiind diminuate unele sume prin recunoașterea lor de către reclamantă prin contestarea acestora numai parțial. Măsura stabilită prin Decizia de impunere din 6 aprilie 2011 prin care s-a reținut că societatea reclamantă trebuie să plătească un impozit suplimentar de 335.935 RON (din care contestă 214.191 RON compusă din 207.780 RON și accesorii aferente) este nelegală. În acest sens a arătat că pentru anii 2007 - 2009 cheltuielile apreciate ca nedeductibile în cuantum de 499.456 RON și cele din anul 2010 în cuantum de 11.367 RON (total 510.832 RON) se compun din: 1. cheltuieli bancare pentru achiziționarea imobilului din Poiana Brașov în luna mai 2007 (vândut silit în luna iunie 2009) sunt în total de 460.727 RON (comision bancar pentru acordare credit 59.521 RON și dobânzi plătite de 401.2006 RON); 2. alte cheltuieli necesare pentru acest imobil de 16.135 RON (studiu de fezabilitate pentru acordarea creditului - 2.773 RON, evaluarea imobilului 4.732 RON, gaze și apă 6.016 RON, polistiren 2.614 RON); 3. cheltuieli cu consultanțe și deplasări pentru noi investiții de 34.709 RON ce se compun din deplasări elicopter Constanța - Tulcea 20.914 RON, consultanță firmă din Italia 4.700 RON și deplasări externe - transport și cazare de 9.095 RON și; 4. alte cheltuieli țeava - canal, container birou de 2.272 RON. Aceste cheltuieli sunt, contrar celor reținute de organele de control, deductibile fiscal, astfel cum a stabilit și expertiza de specialitate efectuată în cauză (obiective 1, 2, 4, 5, 6) în sumă de 460.727 RON, 16.135 RON fiind cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri reprezentând cheltuieli cu dobânzi și comisioane bancare și cheltuieli cu minima întreținere a imobilului. Cu privire la suma de 291.452 RON reprezentând diferențe de valoare neamortizată a imobilului înstrăinat prin executare silită, arată că, urmare a Deciziei nr. 2 din 7 aprilie 2004 a Comisiei Centrale Fiscale privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la impozitul pe profit (publicată în M. Of. nr. 376 din 29 aprilie 2004), aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal: "În aplicarea prevederilor art. 214 alin. (15) din Legea nr. 571/2003, cheltuieli înregistrate ca urmare a casării sau cedării unui mijloc fix amortizat sau terenurilor, calculate ca diferență între valoarea fiscală de intrare a acestora și amortizarea fiscală, după caz, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile". În același sens e și răspunsul expertului. Prin urmare, reclamanta a argumentat că, recalculând impozitul pe profit, fără a lua în considerare constatările organului fiscal care se referă la suma de 1,298.624 RON considerată ca nedeductibilă fiscal (510.823 + 291.452 + 496.340), se impune anularea parțială a Deciziei din 9 iulie 2011 și cu consecința anulării măsurii de diminuare cu suma de 995.805 RON a pierderii fiscale pentru anii 2007 - 2009 (din totalul de diminuat de 1.808.161 RON) și anularea impozitului pe profit suplimentar în cuantum de 207.780 RON și a accesoriilor din totalul de 335.385 RON stabilit în sarcina societății pe 2010. În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar actele contestate, Raportul de inspecție fiscală din 4 aprilie 2011, Decizia din 19 iulie 2011, Raportul de inspecție fiscală din 10 august 2011, Decizia de impunere din 7 iunie 2011, Decizia de impunere din 12 august 2011, Contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din Poiana Brașov, acte de la executorul judecătoresc și a solicitat și efectuarea unei expertize contabile de specialitate (fiscalitate) depusă în cauză.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanța a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, în ceea ce privește capătul de cerere și ca inadmisibilă în ceea ce privește capătul 2 din cerere.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 361/CA din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC M.I.C.G. SRL în contradictoriu cu pârâta - D.G.F.P. Constanța, ca nefondată. De asemenea, a admis cererea privind majorarea onorariului de expert de la 1.000 RON la 4.250 RON și a obligat reclamanta la plata sumei către expert. Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut că, în urma unei inspecții fiscale care a vizat verificarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată - impozite și taxe datorate bugetului de stat pentru perioada 4 septembrie 2006 - 31 decembrie 2010, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală din 4 aprilie 2011 urmare a finalizării inspecției fiscale privind impozitul pe profit și TVA, pentru perioada 2007 - 2010, de către A.N.A.F. - S.A.F. - Activitatea de Inspecție fiscală. În baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală, s-a întocmit și Decizia de impunere, de către D.G.F.P. Constanța - Activitatea de inspecție fiscală, privind obligațiile suplimentare de plată, din 6 aprilie 2011, precum și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală din 7 iunie 2011 și apoi Dispoziția din 12 august 2011 emisă de D.G.F.P. Constanța prin care s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare, constând în impozit pe profit de 335.935 RON (cu dobânzi de 17.096 RON și penalități de 31.332 RON, total 4.827 RON), stabilirea unei pierderi fiscale corectată pe baza evidenței pentru anii 2007 - 2009 la 1.275.632 RON față de 2.403.348 RON, cât recuperare reclamanta în declarația privind calculul impozitului pe profit pentru anul 2010 și calcularea unei pierderi fiscale pentru anii 2007 - 2009 de 595.187 RON (din cei 2.403.348 RON - corectați la 1.275.632 RON), în baza neluării în calcul a cheltuielilor nedeductibile. A mai reținut instanța că toate cheltuielile despre care se arată că sunt deductibile fiscal, potrivit legii, nu sunt deductibile. Cheltuielile bancare pentru achiziționarea imobilului din Poiana Brașov în sumă de 460.727 RON (comision bancar pentru acordare credit - 59.521 RON și dobânzi plătite - 401.206 RON) sunt nedeductibile fiscal, întrucât acestea nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (1) C. fisc. (Legea nr. 571/2003) și pct. 22 din H.G. nr 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, reclamanta neobținând venituri din exploatarea în scopul economic a imobilului, pentru cumpărarea acestuia, contractând creditul bancar cu E.B. (devenită M.B.) și nu a realizat venituri nici din vânzarea imobilului în desfășurarea activității autorizate de "dezvoltări imobiliare", acesta, dimpotrivă fiind vândut prin executare silită. În consecință, susține prima instanță, aceste cheltuieli cu comisionul bancar perceput pentru acordarea creditului utilizat pentru cumpărarea imobilului din Poiana Brașov 59.521 RON, ca și dobânzile plătite în sumă de 401.206 RON, total 460.727 RON ca și alte cheltuieli pretinse în același sens pentru imobil (cum ar fi studiu de fezabilitate pentru acordarea creditului (2.773 RON), evaluarea imobilului (4.732 RON), gaze, apă (6.016 RON), polistiren (2.514 RON) sunt nedeductibile fiscal. Referitor la cheltuielile cu consultanță și deplasări pentru noi investiții (în sumă de 34.709 RON) compuse din deplasarea elicopter Constanța - Tulcea: 20.914 RON, consultanță firmă Italia: 4.700 RON, deplasări externe - transport și cazare: 9.095 RON și alte cheltuieli - țeavă canal (container birou 2.272 RON), de asemenea, sunt nedeductibile fiscal, întrucât reclamanta nu a făcut dovada efectuării acestora în scopul realizării de venituri impozabile conform art. 21 alin. (1) C. fisc., scopul economic al efectuării lor nefiind dovedit, conform art. 21, suma de 71.690 RON nefiind deductibilă fiscal în aplicarea și art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003. Mai mult decât atât, dispozițiile art. 21 alin. (2) lit. i) C. fisc. ar fi fost aplicabile în situația existenței unui contract de consultanță, studiul pieței etc., iar prestarea serviciilor și efectuarea călătoriilor să fie justificate cu documente valabile din punct de vedere contabil conform Legii nr. 82/1991, care să aibă calitatea de document justificativ pentru aplicarea art. 21 alin. (1) C. fisc., ceea ce în cauză nu există. În ceea ce privește suma de 496.394 RON reprezentând diferențe nefavorabile de curs valutar, considerate deductibile fiscal acestea nu sunt deductibile fiscal negenerând nici un fel de venit, fiind deci nedeductibil fiscal. Suma de 291.452 RON contestată și care ar fi condus la o pierdere fiscală mai mare și care reprezintă diferența de valoare neamortizată a imobilului din Poiana Brașov vândut prin executare silită, se constată că expertul incomplet a menționat că "regula fiscală prevede că valoarea neamortizată este cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit începând cu anul 2007", răspunzând la obiectivul fixat de instanță, deoarece potrivit art. 24 C. fisc. amortizarea este acceptată ca o cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil doar pentru mijloacele fixe amortizate care sunt deținute și utilizate în producția, livrarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terților în scopuri administrative, deci pentru a fi exploatate în scopul economic. Așadar, arată instanța de fond este evident că suma de 291.452 RON reprezentând diferența de valoare neamortizată a imobilului nu este o cheltuială deductibilă fiscal, imobilul respectiv nefiind exploatat în scop economic, dimpotrivă, fiind vândut prin executare silită (cumpărat la 9 mai 2007 - vândut silit în iunie 2009). În ce privește solicitarea de anulare a Raportului de inspecție fiscală din 4 aprilie 2011, instanța a respins-o, deoarece acest act nu reprezintă un act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din O.G. nr. 92/2003 (C. proc. fisc.), decizia de impunere emisă ca urmare a inspecției fiscale finalizată prin întocmirea raportului fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea sau modificarea obligațiilor fiscale. Referitor la expertiza efectuată în cauză, concluziile acesteia nu pot fi apreciate ca utile și pertinente cauzei, întrucât, față de situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile, sunt contrare legii.

Recursul declarat în cauză Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs reclamanta întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea acesteia s-a arătat că: În mod greșit, a apreciat instanța de fond cu privire la cheltuielile în legătură cu imobilul din Poiana Brașov (460.727 RON cheltuieli bancare, 16.135 RON alte cheltuieli necesare pentru imobil, 496.394 RON diferențe nefavorabile de curs valutar și 291.452 RON diferența de valoare neamortizată) că sunt nedeductibile deoarece nu ar fi fost realizate în scopul realizării de venituri impozabile și nu s-ar fi obținut în urma acestui imobil venituri nici pe baza exploatării sale economice, nici din vânzare, atâta timp cât acesta a fost executat silit. Achiziționarea imobilului se circumscrie obiectului principal de activitate, de dezvoltare imobiliară coroborat cu obiectul secundar de activitate de desfășurare de activități turistice. Rezultă că într-un mod arbitrar și nejustificat a apreciat instanța de fond că achiziționarea imobilului nu ar fi în scopul realizării obiectului de activitate și deci nici în cel al realizării de venituri. De asemenea, cheltuielile efectuate cu achiziția imobilului sunt cheltuieli efectuate în scopul obținerii de venituri (așa cum a relevat și expertiza la obiectivele 1, 2). Instanța de fond a considerat însă că următoarele cheltuieli sunt nedeductibile pe motiv că imobilul pentru care ele au fost ocazionate nu a adus nici un venit. În anul 2009 (anul vânzării prin executare a imobilului) au fost realizate venituri în cuantum de 876.242 RON (așa cum a relevat și expertiza la obiectivul nr. 4). Este eronată opinia organelor de control că nu se pot lua în calcul dobânzile plătite în acest an de 273.562 RON (din totalul considerat nedeductibil cu acest tip de cheltuieli de 460.727 RON) întrucât nu sunt realizate în vederea realizării de puțuri pe motiv că aceste cheltuieli nu sunt efectuate până în luna august a lui 2009, moment de la care societatea înregistrează venituri. Cu privire la suma de 496.349 RON reprezentând diferențele nefavorabile de curs valutar care deși au fost înregistrare în contabilitate ca și pierdere, ele nu au fost recunoscute în niciun fel de organele fiscale. Cu privire la suma de 291.452 RON reprezentând diferența de valoare neamortizată a imobilului înstrăinat prin executare silită a invocat Decizia nr. 2 din 7 aprilie 2004 a Comisiei Centrale fiscale privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la impozitul pe profit, publicată în M. Of. nr. 376 din 29 aprilie 2004. În aplicarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003, cheltuielile înregistrate ca urmare a casării sau cedării unui mijloc fix amortizabil sau terenurilor, calculate ca diferență între valoarea fiscală de intrare a acestora și amortizarea fiscală, după caz, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. În anul 2010 societatea a realizat venituri de 12.322.225 RON și profit de 2.311.081 RON din activități specifice obiectului de activități adică din activități de dezvoltare imobiliară, construcții și prestări servicii. Alt motiv de recurs vizează aceea că, în mod greșit, a apreciat instanța de fond cu privire la cheltuielile de consultanță și deplasări pentru noi investiții, că sunt nedeductibile deoarece nu s-a făcut dovada efectuării lor în scopul realizării de venituri impozabile. Aceste cheltuieli de consultanță și deplasări de 34.709 RON au fost efectuate pentru dezvoltarea colaborării cu F., C.G.R. Italia și a fost întocmită o documentație privind impozitarea și TVA-ului la construcții; au fost realizate în vederea efectuării de noi investiții, în realizarea obiectului de activitate. S-au invocat și concluziile expertizei efectuate în cauză, îndepărtate de către instanța de fond. La termenul de astăzi, prin note scrise, recurenta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de fond Curtea de Apel Constanța, în soluționarea cauzei, în raport de obiectul contestației, respectiv un impozit stabilit suplimentar în cuantum de 207.781 RON.

Apărările intimatei M.F.P. - A.N.A.F., în întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că, cheltuielile în legătură cu imobilul din Poiana Brașov asupra cărora instanța de fond a apreciat, că sunt nedeductibile întrucât: În perioada 2007 - 2009, recurenta reclamantă nu a obținut venituri din exploatarea în scop economic a imobilului din Poiana Brașov cu destinația de cabană de vânătoare D+P+1E+M și pod, având 11 camere și dependințe, pentru achiziționarea căruia a contractat creditul bancar și nici din vânzarea acestuia ca urmare a desfășurării activității autorizate de "dezvoltări imobiliare". În realitate, imobilul în cauză, a fost valorificat ca garanție imobiliară în cadrul procedurii de executare silită care s-a efectuat prin executorul judecătoresc T.C. abilitat de a duce la îndeplinire procedura, la inițiativa și din dispoziția creditorului ipotecar - Banca M.B. în favoarea căruia s-a constituit garanția, în scopul recuperării creditului și a costurilor aferente, vânzarea fiind evidențiată în factura fiscală de executare silită emisă de executorul judecătoresc. În al doilea rând, reclamanta, în calitate de debitor executat silit, nu a înregistrat în evidența contabilă în scopul evidențierii taxei pe valoarea adăugată colectată de executorul judecătoresc, operațiunea de livrare a imobilului efectuată în baza Facturii fiscale de executare silită din 10 iunie 2009, contrar prevederilor art. 155 alin. (8) lit. d) C. fisc. coroborate cu cele ale pct. 75 alin. (5) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare, astfel încât afirmația sa că ar fi obținut venituri este cu atât mai mult nesusținută. În consecință, cheltuielile cu dobânzile bancare aferente creditului contractat pentru achiziția imobilului înregistrate de reclamantă în evidența contabilă în perioada 2007 - 2009 și care au majorat pierderea fiscală nu sunt deductibile întrucât nu au avut ca efect obținerea de venituri impozabile din exploatarea în scop economic a respectivului imobil, nefiind întrunite condițiile prevăzute la art. 21 C. fisc. În atare condiții, aceste cheltuieli înregistrate în 2007 sunt nedeductibile fiscal deoarece nu sunt aferente realizării de venituri impozabile, nefiind întrunită condiția de deductibilitate prevăzută la art. 21 alin. (1) C. fisc. și la pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare. Din verificarea situației de fapt și de drept expusă de către organul de inspecție, pe de o parte, și de către reclamantă, pe de altă parte, și în raport de documentele depuse la dosarul contestației se pot observa următoarele: În baza Contractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară în favoarea Băncii E.B. încheiat în 9 mai 2007 societatea a achiziționat un imobil în Poiana Brașov compus din teren și construcție - cabană de vânătoare D+P+1E+M și pod, prețul de 4.628.400 RON (1.400.000 euro) fiind achitat parțial dintr-un credit bancar acordat de către bancă în valoare de 2.975.400 RON (900.000 euro). Ulterior, ca urmare a neplății ratelor creditului, în data de 10 iunie 2009 imobilul a fost executat silit de către banca finanțatoare în baza Facturii de executare silită, pentru suma de 3.683.855 RON. Astfel, din conținutul Facturii fiscale de executare silită din 10 iunie 2009 emisă de Biroul executorului judecătoresc T.C., în urma valorificării imobilului nu reiese cine este creditorul care a declanșat procedura de executare silită. În schimb, din dispoziția de repartizare a sumelor rezultate din valorificare emisă de executor către C.B. rezultă că executarea silită a făcut obiectul Dosarului execuțional din 2009, sumele rezultate fiind distribuite în următoarea ordine de prioritate: în contul executorului în vederea acoperirii cheltuielilor aferente procedurii, creditoarei M.B. (fostă E.B.) la nivelul sumei de 3.553.458 RON, suma de 26.242 RON în contul debitoarei, deschis la B.T. și suma de 39.007 RON creditoarei Consiliul Local Brașov. Din extrasul de cont curent din data de 28 iulie 2009 deschis la M.B. Suc. Constanța reiese că suma de 3.553.458 RON a fost utilizată de bancă astfel: 7.082,30 RON în vederea recuperării sumelor conform Dosarului de executare din 2009 și 3.546.375,66 RON în vederea recuperării taxelor de notificări, timbre, onorariu B.E.J. T., rata la polița de asigurare și raport de expertiză efectuat pentru societatea M.I.C. SRL. Prin urmare, contextul faptelor expuse conduce la concluzia că Dosarul execuțional nr. 90/2009 a avut ca obiect declanșarea procedurii de executare silită a garanției materiale constituite de societatea-reclamantei în favoarea băncii E.B. în vederea garantării creditului acordat de aceasta. Această concluzie este susținută și de faptul că imobilul în cauză a fost achiziționat în baza Contractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară din 9 mai 2007 din care rezultă că reclamanta, în calitate de cumpărătoare a consimțit să se instituie ipotecă asupra imobilului din Poiana Brașov în favoarea băncii creditoare - E.B., în scopul garantării plății integrale și la timp a obligațiilor asumate prin Contractul de credit în sumă de 900.000 euro (în echivalent 2.975.400 RON) acordat în scopul achiziționării acestuia. De asemenea, din cuprinsul contractului rezultă că acesta constituie titlu executoriu conform art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului. Pe de altă parte, dispozițiile art. 21 alin. (1) C. fisc. și precizările Normelor metodologice de aplicare de la pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 prevăd că sunt deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, și anume: cheltuielile înregistrate cu realizarea și comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor. Ori recurenta reclamanta nu a obținut venituri din exploatarea în scop economic a imobilului din Poiana Brașov cu destinația de cabană de vânătoare D+P+1E+M și pod, având 11 camere și dependințe, pentru achiziționarea căruia a contractat creditul bancar și nici din vânzarea acestuia ca urmare a desfășurării activității autorizate de "dezvoltări imobiliare". Neîntemeiată apare și argumentația recurentei cu privire la faptul că a obținut venituri din vânzarea imobilului având în vedere obiectul său principal de activitate întrucât în primul rând, în speță a avut loc o valorificare a garanției imobiliare în cadrul procedurii de executare silită care s-a efectuat prin executorul judecătoresc abilitat de a duce la îndeplinire procedura, la inițiativa și din dispoziția creditorului ipotecar în favoarea căruia s-a constituit garanția, în scopul recuperării creditului și costurilor aferente, vânzarea fiind evidențiată în factura fiscală de executare silită emisă de executorul judecătoresc. În aceste condiții, din punct de vedere fiscal cheltuielile cu comisionul bancar perceput la acordarea creditului utilizat pentru achiziția imobilului din Poiana Brașov, precum și cheltuielile cu consumul de gaze nu sunt deductibile întrucât reclamanta nu demonstrează că acestea au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (1) C. fisc. și a pct. 22 din H.G. nr. 44/2004, imobilul achiziționat prin credit nefiind utilizat conform destinației sale constructive sau valorificat în scopul obținerii de venituri în cadrul activității sale autorizate. Referitor la măsura privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2008 cu cheltuielile nedeductibile în cuantum de 141.235 RON Din cuprinsul contestației rezultă că aceste cheltuieli se compun din: a) dobânzi bancare E.B. - 127.644 RON; b) asigurare imobil Brașov (fără document justificativ) - 7.228 RON; c) apă și gaze vilă Poiana Brașov - 3.749 RON; d) Polistiren spumă vilă Poiana Brașov - 2.614 RON. Cu privire la cheltuielile în sumă de 127.644 RON reprezentând dobânzi E.B., cheltuieli cu consumul de apă și gaze în sumă de 3.749 RON, precum și cheltuieli cu materialele în sumă de 2.614 RON pentru vila din Poiana Brașov, aceste cheltuieli înregistrate de reclamantă în 2008 sunt nedeductibile fiscal deoarece nu sunt aferente realizării de venituri impozabile, nefiind întrunită condiția de deductibilitate prevăzută la art. 21 alin. (1) C. fisc. și la pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare. Astfel, cheltuielile cu dobânzile bancare percepute de E.B. pentru creditul utilizat pentru achiziția imobilului din Poiana Brașov, precum și cheltuielile cu consumul de apă, gaze și materiale pentru această vilă nu sunt deductibile întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (1) C. fisc. și pct. 22 din H.G. nr. 44/2004, în anul 2008, societatea reclamantă nerealizând venituri din exploatarea respectivului imobil. În această situație măsura dispusă de organul de inspecție privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2008 cu cheltuielile în cuantum total de 134.007 RON de la acest capăt de cerere este corectă. Referitor la măsura privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2009 cu cheltuielile nedeductibile în cuantum de 273.562 RON reprezentând dobânzi bancare E.B. S-a apreciat că aceste cheltuieli înregistrate de reclamantă în 2009 sunt nedeductibile fiscal deoarece nu sunt aferente realizării de venituri impozabile, nefiind întrunită condiția de deductibilitate prevăzută la art. 21 alin. (1) C. fisc. și la pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare, întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, reclamanta nerealizând venituri din exploatarea sau din valorificarea în cadrul activității autorizate a respectivului imobil. În ceea ce privește argumentul recurentei potrivit căruia valoarea neamortizată ar fi deductibilă la calculul impozitului pe profit, apreciem că aceasta este una pur teoretică care nu a ținut cont de situația de fapt identificată din documentele analizate, respectiv de faptul că acel imobil nu a fost exploatat niciodată în scop economic în perioada mai 2007 - iunie 2009. Potrivit prevederilor art. 24 C. fisc. amortizarea este acceptată ca și cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil doar pentru mijloacele fixe amortizabile care îndeplinesc cumulativ o serie de condiții, printre care cea mai importantă este de a fi deținute și utilizate în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative, deci pentru a fi exploatate în scop economic. În consecință, chiar și în situația în care respectivele cheltuieli cu amortizarea ar fi fost înregistrate în evidența contabilă, ele nu ar fi îndeplinit condițiile de deductibilitate fiscală la calculul profitului impozabil întrucât imobilul din Poiana Brașov nu a fost exploatat în scop economic în perioada în care a fost deținut de recurenta-reclamantă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Analizând cu prioritate excepția dirimantă a necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea pricinii în raport de câtimea obiectului acesteia, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat suma contestată ca fiind într-un total de 550.891 RON. Faptul că în cursul judecății și-a modificat câtimea obiectului cererii nu poate avea nicio relevanță, câtă vreme suma inițial contestată este superioară limitei de 500.000 RON care atrage competența soluționării în primă instanță a pricinii de Curtea de Apel. Cât privește recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat. Astfel, în ceea ce privește imobilul proprietatea reclamantei din Poiana Brașov, aceasta nu a făcut dovada că ar fi obținut venituri din utilizarea în scop economic a acestei "cabane de vânătoare", fie în raport de obiectul principal de activitate inițial - "activități turistice", fie de cel modificat în anul 2007 - "dezvoltare imobiliară". De altfel, nu recurenta a intenționat să vândă imobilul în scopul obținerii de profit ci acesta a fost supus executării silite. Faptul că în urma vânzării și această procedură, recurenta a obținut o sumă de 26.241 RON nu îndreptățește în niciun mod a aprecia în alt mod operațiunea de achiziționare imobil. Susținerile raportat la aceasta, precum că vânzarea directă sau cea prin executare silită sunt similare, sunt neîntemeiate fie și doar dacă se ia în calcul comisionul încasat de către executorul judecătoresc. Referitor la cheltuielile apreciate ca nedeductibile reprezentând: cheltuieli pentru imobil (apă + gaze + asigurare + polistiren) precum și dobânzile bancare, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanța de fond a apreciat în acest caz astfel, întrucât nu s-a făcut dovada utilizării acestor cheltuieli în scopul realizării în concret al obiectului de activitate. Referitor la dobânzile către E.B., nu s-a făcut dovada că acestea au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile raportat la concluziile mai sus arătate referitoare la utilizarea imobilului în realizarea obiectului de activitate. Referitor la măsura privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2009 cu cheltuielile nedeductibile în cuantum de 273.562 RON reprezentând dobânzi bancare E.B.; s-a apreciat că aceste cheltuieli înregistrate de reclamantă în 2009 sunt nedeductibile fiscal deoarece nu sunt aferente realizării de venituri impozabile, nefiind întrunită condiția de deductibilitate prevăzută la art. 21 alin. (1) C. fisc. și la pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare, întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, reclamanta nerealizând venituri din exploatarea sau din valorificarea în cadrul activității autorizate a respectivului imobil. În ceea ce privește argumentul recurentei potrivit căruia valoarea neamortizată ar fi deductibilă la calculul impozitului pe profit, s-a apreciat că acesta este unul pur teoretic care nu a ținut cont de situația de fapt identificată din documentele analizate, respectiv de faptul că acel imobil nu a fost exploatat niciodată în scop economic în perioada mai 2007 - iunie 2009. Potrivit prevederilor art. 24 C. fisc., amortizarea este acceptată ca și cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil doar pentru mijloacele fixe amortizabile care îndeplinesc cumulativ o serie de condiții, printre care cea mai importantă este de a fi deținute și utilizate în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative, deci pentru a fi exploatate în scop economic. În consecință, chiar și în situația în care respectivele cheltuieli cu amortizarea ar fi fost înregistrate în evidența contabilă, ele nu ar fi îndeplinit condițiile de deductibilitate fiscală la calculul profitului impozabil întrucât imobilul din Poiana Brașov nu a fost exploatat în scop economic în perioada în care a fost deținut de recurenta-reclamantă. Referitor la neînsușirea concluziilor raportului, de către instanța de fond, recurenta nu a motivat în ce măsură acestea sunt reale, utile și pertinente cauzei. Analizând cel de-al doilea motiv de recurs referitor la deductibilitatea cheltuielilor de consultanță și a deplasărilor, Înalta Curte reține că acesta nu este motivat, deși această obligație îi revenea recurentei, pentru a se vădi nelegalitatea celor reținute de către instanța de fond. În considerarea celor mai sus arătate recursul apare ca nefondat. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în cauză Față de motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că acestea nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. motiv în care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. acesta va fi respins ca nefondat.