ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, în urma declinării

competenței de către Tribunalul Sibiu, reclamanta SC K. SRL Sibiu a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Sibiu anularea Deciziei nr. 479 din 30

noiembrie 2006, precum și a Deciziei nr. 309 din 14 iulie 2006 și ca urmare

exonerarea reclamantei de plata sumei de 738.783 lei.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că greșit organele financiare au stabilit că sunt

îndeplinite condițiile răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. (2) lit.

a) C. proc. fisc., deoarece reclamanta nu poate fi ținută să răspundă în locul

societății debitoare SC S. SRL în situația în care starea de insolvență a

acestei societăți nu s-a constatat pe baza unei hotărâri irevocabile dată în

condițiile Legii nr. 85/2006.

S-a mai

arătat că aplicabilitatea art. 27 alin. (2) lit. a) din O.U.G. 92/2003 C. proc.

fisc. este strict limitată la persoanele juridice care desfășoară o activitate identică

și în comun cu cea a debitorului, faptul că societatea reclamantă

desfășoară o activitate similară, în construcții,

în baza unui contract

de subantrepriză, nu presupune incidența

dispozițiilor mai susmenționate, lucrările nefiind prestate în cadrul aceleiași

activități.

Prin sentința nr. 50 din 29 iunie 2007, Curtea de Apel Alba

Iulia a respins acțiunea în contencios fiscal

formulată de

reclamanta SC K. SRL Sibiu,

societate aflată în

reorganizare

judiciară, reprezentată prin administratorul judiciar SC I.C. SRL, împotriva

pârâtei D.G.F.

P. Sibiu.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin

Decizia nr. 309 din 14 mai 2006 emisă de pârâta D.G.F.P. Sibiu a

fost

stabilită răspunderea solidară a debitoarei SC S.

SRL cu reclamanta SC K. SRL pentru suma de

738.783 lei în condițiile art. 27 alin. (2) lit.

a) C. proc. fisc.

, reclamanta fiind

asociată în societatea debitoare, deținând

51 % din părțile sociale și are același obiect de activitate.

A constatat Instanța

de Fond că întrucât reclamanta deține controlul asupra majorității părților

sociale ale debitoarei SC S. SRL, declarată în stare de insolvabilitate și nu a

luat măsuri de redresare a debitoarei

lăsând-o să ajungă în stare de

insolvabilitate, având totodată și

același obiect de activitate,

construcții

civile, există legătură de cauzalitate între starea de

insolvabilitate a

debitoarei și pasivitatea reclamantei - asociat

majoritar, astfel încât sunt îndeplinite condițiile art. 27 alin. (2) C.

proc. fisc.

, pentru atragerea

răspunderii solidare.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC K. SRL criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 C.

proc. civ.

Prin motivele

de recurs recurenta - reclamantă susține, în

esență,

că Instanța de Fond a interpretat greșit dispozițiile art. 27

alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, reținând că SC K.

SRL

răspunde în solidar cu SC S. SRL, deși înțelesul

dispozițiilor menționate este restrictiv,

neputând exista răspundere

solidară

dacă nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute în

textul

legal.

Mai arată că Instanța

de Fond nu a analizat temeinic situația juridică și financiară a societății

debitoare și nici motivele de

nulitate a

deciziei emisă de pârâtă privind antrenarea răspunderii

solidare,

limitându-se să enumere dispozițiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc.

și să reia susținerile pârâtei.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile

formulate de recurentă atât în scris cât și prin

susținerile verbale, precum și

cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Prin Decizia

nr. 309 din 14 iulie 2006, emisă de pârâta

D.G.F.P.

Sibiu, s-a stabilit, în temeiul

dispozițiilor

art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc.

răspunderea solidară a

societății reclamante SC K.

SRL cu

societatea debitoare SC S. SRL, pentru suma

de 738.783 lei reprezentând obligații fiscale, neachitate, ale acestei

din

urmă societăți comerciale.

În motivarea

acestei decizii s-a arătat că SC S.

SRL,

societate debitoare, a fost declarată insolvabilă pin procesul - verbal de

constatare a insolvabilității nr. 160353 din data

de 26 mai 2006, iar societatea reclamantă SC K.

SRL

deține controlul asupra debitoarei, având 51% din părțile sociale

ale acesteia și desfășurând aceeași activitate,

respectiv construcții

de clădiri și

lucrări de geniu civil. S-a mai precizat că societatea

reclamantă, deși nu avea datorii la bugetul de

stat nu a luat măsuri

de redresare a debitoarei lăsând-o să ajungă în

stare de insolvabilitate.

Contestația

formulată împotriva acestei decizii a fost

soluționată

prin Decizia nr. 479 din 30 noiembrie 2006 a D.

G.F.P. Sibiu, în sensul respingerii ca

neîntemeiată.

Analizând acțiunea formulată de societatea reclamantă

SC K. SRL privind anularea celor două decizii

menționate mai sus, emise de autoritatea

pârâtă D.G.

F.P. Sibiu, Instanța de Fond a apreciat că sunt

îndeplinite condițiile răspunderii solidare

prevăzute de dispozițiile

art. 27 alin. 2 lit. a) C. proc. fisc., fără

însă a detalia și motivele pentru care sunt incidente în cauză aceste

dispoziții legale, raportat la înscrisurile

depuse la dosar de către

ambele părți

în cadrul administrării probatoriului.

Pe de altă

parte, atâta vreme cât prin deciziile emise de

organul administrativ fiscal și atacate în Instanță se reține, fără

echivoc, ca situație juridică și de fapt că

debitorul principal, ținut

în

solidar să răspundă alături de societatea reclamantă, este SC

S. SRL, Înalta

Curte apreciază că Instanța de Fond, în baza rolului activ trebuia să introducă

în cauză și pe această societate debitoare. Având în vedere că efectele

juridice ale hotărârii judecătorești irevocabile, prin care se va soluționa

prezenta cauza va produce implicit efecte juridice și asupra

societății debitoare SC S. SRL, participarea

procesuală

a acesteia la judecarea

pricinii nu încalcă principiul disponibilității,

susținerile verbale ale

reprezentantului recurentei - reclamante

făcute

în fata Instanței de Recurs întărind convingerea Instanței

exprimată în

cele ce preced.

Totodată, Înalta Curte, în virtutea prerogativelor de casare,

acordate prin dispozițiile art. 313 și ale

art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

, față de

noul cadru procesual în care urmează a

se soluționa pricina de către Instanța

de Fond, constată că se impune și suplimentarea probatoriului, pentru a se

stabili cu

exactitate dacă societatea

debitoare SC S. SRL este

declarată

în stare de insolvabilitate potrivit dispozițiilor art. 173 C. proc. fisc.

raportate la dispozițiile Legii 85/2006

privind procedura insolvenței, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 27

alin. (2) C.

proc. fisc., precum și dacă este incidență

condiția cumulativă prevăzută

de lit. a) a art. 27 alin. (2) C. proc. fisc.

,

în temeiul căreia s-a constatat de către organul

administrativ fiscal

pârât, răspunderea solidară a societății reclamante.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2), precum și ale art. 313 și 315

alin. (1) C. proc. civ. admite recursul, casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC K. SRL Sibiu,

prin administrator judiciar SC I.C. SRL, împotriva

sentinței civile nr. 50 din 29 iunie 2007 a Curții

de Apel Alba-Iulia,

secția comercială și contencios administrativ.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.