ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, în urma declinării competenței de către Tribunalul Sibiu, reclamanta SC K. SRL Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Sibiu anularea Deciziei nr. 479 din 30 noiembrie 2006, precum și a Deciziei nr. 309 din 14 iulie 2006 și ca urmare exonerarea reclamantei de plata sumei de 738.783 lei. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că greșit organele financiare au stabilit că sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc., deoarece reclamanta nu poate fi ținută să răspundă în locul societății debitoare SC S. SRL în situația în care starea de insolvență a acestei societăți nu s-a constatat pe baza unei hotărâri irevocabile dată în condițiile Legii nr. 85/2006.

S-a mai arătat că aplicabilitatea art. 27 alin. (2) lit. a) din O.U.G. 92/2003 C. proc. fisc. este strict limitată la persoanele juridice care desfășoară o activitate identică și în comun cu cea a debitorului, faptul că societatea reclamantă desfășoară o activitate similară, în construcții, în baza unui contract de subantrepriză, nu presupune incidența dispozițiilor mai susmenționate, lucrările nefiind prestate în cadrul aceleiași activități. Prin sentința nr. 50 din 29 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC K. SRL Sibiu, societate aflată în reorganizare judiciară, reprezentată prin administratorul judiciar SC I.C. SRL, împotriva pârâtei D.G.F.

P. Sibiu. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin Decizia nr. 309 din 14 mai 2006 emisă de pârâta D.G.F.P. Sibiu a fost stabilită răspunderea solidară a debitoarei SC S. SRL cu reclamanta SC K. SRL pentru suma de 738.783 lei în condițiile art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. , reclamanta fiind asociată în societatea debitoare, deținând 51 % din părțile sociale și are același obiect de activitate. A constatat Instanța de Fond că întrucât reclamanta deține controlul asupra majorității părților sociale ale debitoarei SC S. SRL, declarată în stare de insolvabilitate și nu a luat măsuri de redresare a debitoarei lăsând-o să ajungă în stare de insolvabilitate, având totodată și același obiect de activitate, construcții civile, există legătură de cauzalitate între starea de insolvabilitate a debitoarei și pasivitatea reclamantei - asociat majoritar, astfel încât sunt îndeplinite condițiile art. 27 alin. (2) C. proc.

fisc. , pentru atragerea răspunderii solidare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC K. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs recurenta - reclamantă susține, în esență, că Instanța de Fond a interpretat greșit dispozițiile art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, reținând că SC K. SRL răspunde în solidar cu SC S. SRL, deși înțelesul dispozițiilor menționate este restrictiv, neputând exista răspundere solidară dacă nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute în textul legal. Mai arată că Instanța de Fond nu a analizat temeinic situația juridică și financiară a societății debitoare și nici motivele de nulitate a deciziei emisă de pârâtă privind antrenarea răspunderii solidare, limitându-se să enumere dispozițiile art. 27 alin. (2) C. proc.

fisc. și să reia susținerile pârâtei. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă atât în scris cât și prin susținerile verbale, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin Decizia nr. 309 din 14 iulie 2006, emisă de pârâta D.G.F.P. Sibiu, s-a stabilit, în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. răspunderea solidară a societății reclamante SC K. SRL cu societatea debitoare SC S. SRL, pentru suma de 738.783 lei reprezentând obligații fiscale, neachitate, ale acestei din urmă societăți comerciale.

În motivarea acestei decizii s-a arătat că SC S. SRL, societate debitoare, a fost declarată insolvabilă pin procesul - verbal de constatare a insolvabilității nr. 160353 din data de 26 mai 2006, iar societatea reclamantă SC K. SRL deține controlul asupra debitoarei, având 51% din părțile sociale ale acesteia și desfășurând aceeași activitate, respectiv construcții de clădiri și lucrări de geniu civil. S-a mai precizat că societatea reclamantă, deși nu avea datorii la bugetul de stat nu a luat măsuri de redresare a debitoarei lăsând-o să ajungă în stare de insolvabilitate. Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost soluționată prin Decizia nr. 479 din 30 noiembrie 2006 a D. G.F.P.

Sibiu, în sensul respingerii ca neîntemeiată. Analizând acțiunea formulată de societatea reclamantă SC K. SRL privind anularea celor două decizii menționate mai sus, emise de autoritatea pârâtă D.G. F.P. Sibiu, Instanța de Fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare prevăzute de dispozițiile art. 27 alin. 2 lit. a) C. proc. fisc., fără însă a detalia și motivele pentru care sunt incidente în cauză aceste dispoziții legale, raportat la înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți în cadrul administrării probatoriului. Pe de altă parte, atâta vreme cât prin deciziile emise de organul administrativ fiscal și atacate în Instanță se reține, fără echivoc, ca situație juridică și de fapt că debitorul principal, ținut în solidar să răspundă alături de societatea reclamantă, este SC S. SRL, Înalta Curte apreciază că Instanța de Fond, în baza rolului activ trebuia să introducă în cauză și pe această societate debitoare.

Având în vedere că efectele juridice ale hotărârii judecătorești irevocabile, prin care se va soluționa prezenta cauza va produce implicit efecte juridice și asupra societății debitoare SC S. SRL, participarea procesuală a acesteia la judecarea pricinii nu încalcă principiul disponibilității, susținerile verbale ale reprezentantului recurentei - reclamante făcute în fata Instanței de Recurs întărind convingerea Instanței exprimată în cele ce preced. Totodată, Înalta Curte, în virtutea prerogativelor de casare, acordate prin dispozițiile art. 313 și ale art. 315 alin. (1) C. proc. civ. , față de noul cadru procesual în care urmează a se soluționa pricina de către Instanța de Fond, constată că se impune și suplimentarea probatoriului, pentru a se stabili cu exactitate dacă societatea debitoare SC S. SRL este declarată în stare de insolvabilitate potrivit dispozițiilor art. 173 C. proc.

fisc. raportate la dispozițiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenței, astfel cum prevăd dispozițiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., precum și dacă este incidență condiția cumulativă prevăzută de lit. a) a art. 27 alin. (2) C. proc. fisc. , în temeiul căreia s-a constatat de către organul administrativ fiscal pârât, răspunderea solidară a societății reclamante. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2), precum și ale art. 313 și 315 alin. (1) C. proc. civ. admite recursul, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC K. SRL Sibiu, prin administrator judiciar SC I.C. SRL, împotriva sentinței civile nr. 50 din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.