ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2233/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr. 567/R/2004, reclamanta SC C.S.E. SRL Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, obligarea pârâților la plata sumelor de 6.258.000 lei, reprezentând profitul nerealizat pentru perioada 1 martie 1997 - 30 martie 2006 actualizat cu indicele de inflație, 1.000.000 lei daune morale și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii a arătat că nelegal pârâta A.F.P.

Sibiu i-a reținut sumele de 170.938.936 și 44.230.200 lei vechi, așa cum a stabilit Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentința nr. 149/2000 și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 4049 din 10 decembrie 2001. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu C.I., în calitate de administrator al reclamantei, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1.500.000 lei - daune morale. Prin sentința civilă nr. 1834/C din 29 septembrie 2006 a respins excepția necompetenței materiale, însă a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâte și ca urmare a respins acțiunea în despăgubiri ca inadmisibilă și pe fond cererea de intervenție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta și intervenientul, invocând necompetența materială a Tribunalului Sibiu, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin decizia nr. 312/CA din 12 martie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de reclamantă și intervenient și casând sentința atacată a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, reținând aplicabilitatea prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Cauza fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia sub dosar nr. 682/57/2007, iar la termenul din 25 mai 2007 pârâta D.G.F.P.

Sibiu a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Sibiu. Prin încheierea de la 25 mai 2007 instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale și a respins, în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de administratorul C.I. La termenul din 14 mai 2008, pârâtele au invocat o excepție și anume aceea a autorității de lucru judecat, susținând că prin sentința civilă nr. 724/C din 31 mai 2005 a Tribunalului Sibiu reclamanta a fost despăgubită pentru așa-zisele daune suferite în urma controlului efectuat de organele fiscale în anul 1997, plata despăgubirilor fiind efectuată în anul 2006. Prin sentința nr. 103/F/CA din 21 mai 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtele D.G.F.P.

Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu. A admis în parte acțiunea în contencios administrativ-fiscal formulată de reclamanta SC C.S.E. SRL și, în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 298.902 lei cu titlu de daune, actualizată cu indicele de inflație începând cu 3 aprilie 1997 - până la 30 martie 2006. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. Pe fondul acțiunii, s-a reținut că potrivit expertizei contabile efectuate în cauză reclamanta a înregistrat profit până la exercițiul financiar al anului 1998, iar din anul 1999 până în anul 2005 a înregistrat constant pierderi, iar în anul 2006 a înregistrat un profit de 164.525 lei, datorită recuperării de la pârâți a sumei de 241.795 lei.

S-a mai constatat că sub aspect comercial, efectele controlului finalizat prin procesul-verbal nr. 43 din 03 aprilie 1997 au condus la nerealizarea unor contracte de vânzare-cumpărare și altor comenzi și efectuarea unor cheltuieli pentru reintrarea pe piață cu mărfurile produse. Ca urmare a neutilizării sumei de 34.367,48 lei, expertiza a calculat profitul net nerealizat la suma de 298.902, iar profitul nerealizat prin reinvestirea profiturilor anulare la 18.843.605 lei, care actualizat cu rata inflației se ridică la suma de 24.246.842 lei.

Instanța de fond a omologat parțial concluziile raportului de expertiză, în sensul că a constatat culpa pârâților prin neachitarea sumelor reținute greșit în baza procesului-verbal de control nr. 42/1997, impunându-se obligarea pârâților la plata în solidar către reclamantă a sumei de 298.902 lei daune reprezentând profitul net nerealizat ca urmare a neutilizării sumei de 34.367,48 lei, în perioada martie 1997 - martie 2006, sumă actualizată cu rata inflației. În ceea ce privește suma de 24.246.842 lei reprezentând profitul ce s-ar fi realizat prin reinvestirea profiturilor nete, instanța de fond a constatat că cererea de acordare a acesteia nu este întemeiată, întrucât prejudiciul direct, nerealizat prin imposibilitatea sumei de 34.367, 48 lei, este în sumă de 298.092 lei, care, în baza art. 1084 C. civ.

se actualizează cu indicele de inflație începând cu data de 3-04-1997-30 martie 2006. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta SC C.S.E. SRL Sibiu, precum și pârâta D.G.F.P. Sibiu în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, D.G.F.P. Sibiu invocând excepția de ordine publică a necompetenței materiale a Curții de Apel Alba-Iulia, în soluționarea cauzei. Recurenta-reclamantă SC C.S.E. SRL Sibiu critică sentința atacată sub aspectul greșitei neacordări de către instanța de fond a sumei de 24.005.046 lei reprezentând prejudiciul material constând în profitul net ce ar fi putut fi realizat prin reinvestirea profitului net anual, astfel cum acesta a fost calculat prin raportul de expertiză.

De asemenea, critică soluția de respingere a cererii privind acordarea daunelor morale, cerere care a fost pe deplin dovedită, prin concluziile raportului de expertiză contabilă. Recurenta-pârâtă D.G.F.P. Sibiu în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice invocă, în principal motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., arătând că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă material să soluționeze pricina. Se mai susține în motivele de recurs că, în mod greșit, instanța de fond a acordat și alte sume cu titlu de despăgubiri, deși prin sentința civilă nr. 724/e din 31 mai 2005 a Tribunalului Sibiu, reclamanta fusese despăgubită pentru așa zisele daune suferite în urma controlului efectuat de organele fiscale în anul 1997, astfel încât, se impunea admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Se mai arată că acțiunea reclamantei este și tardiv formulată, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 12 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ în vigoare la momentul controlului. Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sibiu critică sentința atacată din perspectiva greșitei aplicări a legii, în sensul că instanța de fond nu a reținut tardivitatea introducerii acțiunii, precum și lipsa efectuării procedurii prealabile. Recursurile sunt întemeiate. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba-Iulia în soluționarea cauzei, invocată de recurenta-pârâtă D.G.F.P.

Sibiu, excepția fiind una de ordine publică, menită să facă de prisos cercetarea pe fond a cererilor de recurs. Temeiul pretențiilor intimatei-reclamante îl reprezintă anularea procesului-verbal încheiat de 1 martie 1997 de către Administrația Finanțelor Publice Sibiu, confirmat de D.G.F.P. Sibiu și MFP, prin care i s-a preluat ilegal suma de 170.930.936 ROL ( 17.093 lei) și 44.230.20 ROL ( 442.3020 lei) măsură care a fost declarată ca nelegală de Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentința civilă nr. 149/2000 și confirmată de Curtea Supremă de Justiție, prin Decizia civilă nr. 4094/2001. Pretențiile au fost solicitate prin acțiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul dosarului nr. 567/R/2004 soluționat de Tribunalul Sibiu, prin admiterea cererii, prin sentința civilă nr. 724/C din 31 mai 2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2146 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Astfel, la data promovării acțiunii în despăgubiri, disjunsă din dosar nr. 567/R/2004 competența de soluționare a cauzei era deja stabilită și față de puterea de lucru judecat din hotărârea irevocabilă, nu mai poate fi pusă în discuție o altă competență, atâta vreme cât reclamanta nu a atacat încheierea de disjungere a prezentei cauzei care a stabilit și competența materială a Tribunalului Sibiu. De altfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că în cauză competența de soluționare a acțiunii în despăgubiri, disjunsă din dosarul nr. 567/R/2004, era deja stabilită prin Decizia civilă nr. 2097 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia în dosar nr. 6058/2003, prin care s-a casat sentința civilă nr. 2635 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Sibiu din dosar nr. 2403/2003 și cauza a fost trimisă aceleiași instanțe, cu îndrumări obligatorii ( filele 83-84 din dosar nr. 6058/2003).

Pe de altă parte, obiectul acțiunii îl constituie plata unor despăgubiri rezultate din anularea unui act administrativ-fiscal constatat ca fiind nelegal, iar pentru stabilirea competenței, atunci când acțiunea de despăgubiri este introdusă ulterior, trebuie avut în vedere criteriul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, luându-se în considerare nu cuantumul despăgubirilor solicitate ci suma care a făcut obiectul actului fiscal contestat. Or, în speță suma cuprinsă în procesul verbal de control nr. 43/1997 este sub pragul valoric de 500.000 lei stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel încât competența aparține Tribunalului Sibiu.

Chiar dacă, am face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 29/1990 în vigoare la momentul introducerii acțiunii în despăgubiri și am analiza competența materială exclusiv în funcție de criteriul poziției organului emitent al actului vătămător, se constată că procesul-verbal de control care a produs efecte juridice, a fost emis de un organ administrativ constituit la nivel local - Administrația Finanțelor Publice a Județului Sibiu, neavând relevanță faptul că Ministerul Finanțelor Publice are calitatea procesuală pasivă în cauză, atribuția sa fiind doar de control ierarhic asupra actului administrativ fiscal și oricum a procedat la menținerea acestuia. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența materială în soluționarea cauzei, astfel încât, În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 raportate la cele ale art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de SC C.S.E. SRL Sibiu, D.G.F.P. Sibiu în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, împotriva sentinței nr. 103/F/CA din 21 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.