ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2233/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr. 567/R/2004, reclamanta SC

C.S.E. SRL Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a Județului

Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, obligarea

pârâților la plata sumelor de 6.258.000 lei, reprezentând profitul nerealizat

pentru perioada 1 martie 1997 - 30 martie 2006 actualizat cu indicele de

inflație, 1.000.000 lei daune morale și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

a arătat că nelegal pârâta A.F.P. Sibiu i-a reținut sumele de 170.938.936 și

44.230.200 lei vechi, așa cum a stabilit Curtea de Apel Alba-Iulia prin

sentința nr. 149/2000 și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ, prin decizia nr. 4049 din 10 decembrie 2001.

În cauză a formulat

cerere de intervenție în interes propriu C.I., în calitate de administrator al

reclamantei, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1.500.000 lei -

daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1834/C

din 29 septembrie 2006 a respins excepția necompetenței materiale, însă a admis

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâte și ca urmare

a respins acțiunea în despăgubiri ca inadmisibilă și pe fond cererea de

intervenție.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta și intervenientul, invocând necompetența

materială a Tribunalului Sibiu, iar în subsidiar, casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia

nr. 312/CA din 12 martie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de reclamantă

și intervenient și casând sentința atacată a stabilit competența de soluționare

a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, reținând

aplicabilitatea prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia sub dosar nr. 682/57/2007, iar

la termenul din 25 mai 2007 pârâta D.G.F.P. Sibiu a invocat excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel, solicitând declinarea competenței în

favoarea Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea de la

25 mai 2007 instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale

și a respins, în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată

de administratorul C.I.

La termenul din 14

mai 2008, pârâtele au invocat o excepție și anume aceea a autorității de lucru

judecat, susținând că prin sentința civilă nr. 724/C din 31 mai 2005 a

Tribunalului Sibiu reclamanta a fost despăgubită pentru așa-zisele daune

suferite în urma controlului efectuat de organele fiscale în anul 1997, plata

despăgubirilor fiind efectuată în anul 2006.

Prin sentința

nr. 103/F/CA din 21 mai 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția puterii lucrului judecat

invocată de pârâtele D.G.F.P. Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a

municipiului Sibiu. A admis în parte acțiunea în contencios

administrativ-fiscal formulată de reclamanta SC C.S.E. SRL și, în consecință, a

obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 298.902 lei cu titlu de daune,

actualizată cu indicele de inflație începând cu 3 aprilie 1997 - până la 30

martie 2006.

A respins

capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția autorității de lucru

judecat nu este întemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.

1201 C. civ.

Pe fondul acțiunii,

s-a reținut că potrivit expertizei contabile efectuate în cauză reclamanta a

înregistrat profit până la exercițiul financiar al anului 1998, iar din anul

1999 până în anul 2005 a înregistrat constant pierderi, iar în anul 2006 a

înregistrat un profit de 164.525 lei, datorită recuperării de la pârâți a sumei

de 241.795 lei.

S-a mai constatat că

sub aspect comercial, efectele controlului finalizat prin procesul-verbal nr.

43 din 03 aprilie 1997 au condus la nerealizarea unor contracte de

vânzare-cumpărare și altor comenzi și efectuarea unor cheltuieli pentru

reintrarea pe piață cu mărfurile produse.

Ca urmare a

neutilizării sumei de 34.367,48 lei, expertiza a calculat profitul net

nerealizat la suma de 298.902, iar profitul nerealizat prin reinvestirea

profiturilor anulare la 18.843.605 lei, care actualizat cu rata inflației se

ridică la suma de 24.246.842 lei.

Instanța de fond a

omologat parțial concluziile raportului de expertiză, în sensul că a constatat

culpa pârâților prin neachitarea sumelor reținute greșit în baza

procesului-verbal de control nr. 42/1997, impunându-se obligarea pârâților la

plata în solidar către reclamantă a sumei de 298.902 lei daune reprezentând

profitul net nerealizat ca urmare a neutilizării sumei de 34.367,48 lei, în

perioada martie 1997 - martie 2006, sumă actualizată cu rata inflației.

În ceea ce

privește suma de 24.246.842 lei reprezentând profitul ce s-ar fi realizat prin

reinvestirea profiturilor nete, instanța de fond a constatat că cererea de

acordare a acesteia nu este întemeiată, întrucât prejudiciul direct, nerealizat

prin imposibilitatea sumei de 34.367, 48 lei, este în sumă de 298.092 lei,

care, în baza art. 1084 C. civ. se actualizează cu indicele de inflație

începând cu data de 3-04-1997-30 martie 2006.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs atât reclamanta SC C.S.E. SRL Sibiu, precum și

pârâta D.G.F.P. Sibiu în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice

și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, D.G.F.P. Sibiu invocând excepția de ordine

publică a necompetenței materiale a Curții de Apel Alba-Iulia, în soluționarea

cauzei.

Recurenta-reclamantă SC

C.S.E. SRL Sibiu critică sentința atacată sub aspectul greșitei neacordări de către

instanța de fond a sumei de 24.005.046 lei reprezentând prejudiciul

material constând în profitul net ce ar fi putut fi realizat prin reinvestirea

profitului net anual, astfel cum acesta a fost calculat prin raportul de

expertiză. De asemenea, critică soluția de respingere a cererii privind

acordarea daunelor morale, cerere care a fost pe deplin dovedită, prin

concluziile raportului de expertiză contabilă.

Recurenta-pârâtă D.G.F.P.

Sibiu în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice invocă, în

principal motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., arătând

că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă material să

soluționeze pricina.

Se mai susține în

motivele de recurs că, în mod greșit, instanța de fond a acordat și alte sume

cu titlu de despăgubiri, deși prin sentința civilă nr. 724/e din 31 mai 2005 a

Tribunalului Sibiu, reclamanta fusese despăgubită pentru așa zisele daune

suferite în urma controlului efectuat de organele fiscale în anul 1997, astfel

încât, se impunea admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Se mai arată că

acțiunea reclamantei este și tardiv formulată, în raport de dispozițiile art. 5

alin. (5) coroborate cu cele ale art. 12 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului

administrativ în vigoare la momentul controlului.

Recurenta-pârâtă

Administrația Finanțelor Publice Sibiu critică sentința atacată din perspectiva

greșitei aplicări a legii, în sensul că instanța de fond nu a reținut

tardivitatea introducerii acțiunii, precum și lipsa efectuării procedurii

prealabile.

Recursurile sunt întemeiate.

Curtea, în temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel Alba-Iulia în soluționarea cauzei,

invocată de recurenta-pârâtă D.G.F.P. Sibiu, excepția fiind una de ordine

publică, menită să facă de prisos cercetarea pe fond a cererilor de recurs.

Temeiul pretențiilor

intimatei-reclamante îl reprezintă anularea procesului-verbal încheiat de 1

martie 1997 de către Administrația Finanțelor Publice Sibiu, confirmat de

D.G.F.P. Sibiu și MFP, prin care i s-a preluat ilegal suma de 170.930.936 ROL (

17.093 lei) și 44.230.20 ROL ( 442.3020 lei) măsură care a fost declarată ca

nelegală de Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentința civilă nr. 149/2000 și

confirmată de Curtea Supremă de Justiție, prin Decizia civilă nr. 4094/2001.

Pretențiile au

fost solicitate prin acțiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul

dosarului nr. 567/R/2004 soluționat de Tribunalul Sibiu, prin admiterea cererii,

prin sentința civilă nr.

724/C din 31 mai 2005, rămasă irevocabilă

prin decizia civilă nr. 2146 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Astfel, la data

promovării acțiunii în despăgubiri, disjunsă din dosar nr. 567/R/2004

competența de soluționare a cauzei era deja stabilită și față de puterea de

lucru judecat din hotărârea irevocabilă, nu mai poate fi pusă în discuție o

altă competență, atâta vreme cât reclamanta nu a atacat încheierea de

disjungere a prezentei cauzei care a stabilit și competența materială a

Tribunalului Sibiu.

De altfel, din

actele și lucrările dosarului rezultă că în cauză competența de soluționare a

acțiunii în despăgubiri, disjunsă din dosarul nr. 567/R/2004, era deja

stabilită prin Decizia civilă nr. 2097 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel

Alba-Iulia în dosar nr. 6058/2003, prin care s-a casat sentința civilă nr. 2635

din 8 iulie 2003 a Tribunalului Sibiu din dosar nr. 2403/2003 și cauza a fost

trimisă aceleiași instanțe, cu îndrumări obligatorii ( filele 83-84 din dosar

nr. 6058/2003).

Pe de altă parte,

obiectul acțiunii îl constituie plata unor despăgubiri rezultate din anularea

unui act administrativ-fiscal constatat ca fiind nelegal, iar pentru stabilirea

competenței, atunci când acțiunea de despăgubiri este introdusă ulterior,

trebuie avut în vedere criteriul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr.

554/2004, luându-se în considerare nu cuantumul despăgubirilor solicitate ci

suma care a făcut obiectul actului fiscal contestat. Or, în speță suma cuprinsă

în procesul verbal de control nr. 43/1997 este sub pragul valoric de 500.000

lei stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel încât competența

aparține Tribunalului Sibiu.

Chiar dacă, am face

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 29/1990 în vigoare la momentul introducerii

acțiunii în despăgubiri și am analiza competența materială exclusiv în funcție

de criteriul poziției organului emitent al actului vătămător, se constată că

procesul-verbal de control care a produs efecte juridice, a fost emis de un

organ administrativ constituit la nivel local - Administrația Finanțelor

Publice a Județului Sibiu, neavând relevanță faptul că Ministerul Finanțelor

Publice are calitatea procesuală pasivă în cauză, atribuția sa fiind doar de

control ierarhic asupra actului administrativ fiscal și oricum a procedat la

menținerea acestuia.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost pronunțată cu

încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența materială în

soluționarea cauzei, astfel încât,

În temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 3 raportate la cele ale art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare

Tribunalului Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursurile declarate de SC C.S.E. SRL

Sibiu, D.G.F.P. Sibiu în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice și

Administrația Finanțelor

Publice a

Municipiului Sibiu, împotriva sentinței nr. 103/F/CA din 21

mai 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Sibiu,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2009.