ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 83/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 239/ F/CA din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba – Iulia a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanta SC B. SRL Oiejdea a solicitat în contradictoriu cu A.F.P.M. Alba Iulia și G.F. Alba obligarea pârâtelor la plata sumei de 23.223.282 lei cu titlu de despăgubire, reprezentând profitul nerealizat pentru perioada 3 octombrie 2005 - 23 aprilie 2010. Instanța a reținut că, în cauza de față, criteriul ce trebuie avut în vedere la stabilirea competenței materiale a instanței este criteriul rangului autorității emitente a actului și nu un criteriu valoric.

Analizând actele dosarului și constatând că actele administrative, ce au generat prejudiciul pretins de reclamantă, au fost emise de autorități publice locale și nu privesc stabilirea vreunei taxe ori impozit, instanța sesizată cu acțiunea introductivă a concluzionat soluționarea acțiunii reclamantei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului reclamanta SC B. SRL a arătat, în esență, că pentru stabilirea competenței atunci când acțiunea in despăgubiri este introdusă ulterior,trebuie avut in vedere criteriul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004 luându-se în considerare nu cuantumul despăgubirilor, ci suma care a făcut obiectul actului administrativ fiscal care a produs aceste pagube, or, în speță, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 29813 cuprinde suma de 832.992,45 lei,astfel că această sumă este peste criteriul valoric de 500.000 lei, iar competența de soluționare revine Curții de Apel Alba - Iulia, iar nu Tribunalului Alba - Iulia cum a decis prima instanță. Recursul este nefondat.

În materie de competență a instanțelor de contencios administrativ, în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se prevede că: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).

Astfel cum a reținut prima instanță, suma pretinsă de reclamantă cu titlu de despăgubiri în prezenta cauză constituie conform susținerilor acesteia, prejudiciul ce i-a fost produs de pârâtă prin emiterea unui proces – verbal de contravenție și a unei decizii privind măsurile asiguratorii, nr. 00629 din 12 octombrie 2005 și, respectiv, nr. 29813 din 26 octombrie 2005, prejudiciu constând în profitul nerealizat pentru perioada 3 octombrie 2005 – 23 aprilie 2010. Cum, în speță, nu se contestă acte administrative prin care să se fi stabilit în sarcina reclamantei taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a pârâtelor, iar nu criteriul valoric cum susține recurenta . Pârâte în cauză sunt A.F.P.M.

Alba Iulia și G.F. Alba, autorități publice locale, astfel că acțiunea este de competența Tribunalului Alba, după cum a stabilit prima instanță prin hotărârea recurată, în baza prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 2 lit. d) și art. 3 alin. (1) C. proc. civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B. SRL Alba împotriva sentinței nr. 239/ F/CA din 13 octombrie 2010 Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.