ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 83/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 239/

F/CA din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba – Iulia a fost admisă excepția

necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanta SC B. SRL

Oiejdea a solicitat în contradictoriu cu A.F.P.M. Alba Iulia și G.F. Alba

obligarea pârâtelor la plata sumei de 23.223.282 lei cu titlu de despăgubire,

reprezentând profitul nerealizat pentru perioada 3 octombrie 2005 - 23 aprilie 2010.

Instanța a reținut

că, în cauza de față, criteriul ce trebuie avut în vedere la stabilirea competenței

materiale a instanței este criteriul rangului autorității emitente a actului și

nu un criteriu valoric.

Analizând actele dosarului

și constatând că actele administrative, ce au generat prejudiciul pretins de

reclamantă, au fost emise de autorități publice locale și nu privesc stabilirea

vreunei taxe ori impozit, instanța sesizată cu acțiunea introductivă a concluzionat

soluționarea acțiunii reclamantei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta.

În motivarea

recursului reclamanta SC B. SRL a arătat, în esență, că pentru stabilirea

competenței atunci când acțiunea in despăgubiri este introdusă ulterior,trebuie

avut in vedere criteriul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004 luându-se

în considerare nu cuantumul despăgubirilor, ci suma care a făcut obiectul

actului administrativ fiscal care a produs aceste pagube, or, în speță, decizia

de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 29813 cuprinde suma de 832.992,45

lei,astfel că această sumă este peste criteriul valoric de 500.000 lei, iar

competența de soluționare revine Curții de Apel Alba - Iulia, iar nu

Tribunalului Alba - Iulia cum a decis prima instanță.

Recursul este

nefondat.

În materie de

competență a instanțelor de contencios administrativ, în art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 se prevede că:

„

Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca

reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii

pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios

administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a

emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei –

valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat).

Astfel cum a reținut

prima instanță, suma pretinsă de reclamantă cu titlu de despăgubiri în prezenta

cauză constituie conform susținerilor acesteia, prejudiciul ce i-a fost produs

de pârâtă prin emiterea unui proces – verbal de contravenție și a unei decizii privind

măsurile asiguratorii, nr. 00629 din 12 octombrie 2005 și, respectiv, nr. 29813

din 26 octombrie 2005, prejudiciu constând în profitul nerealizat pentru

perioada 3 octombrie 2005 – 23 aprilie 2010.

Cum, în speță, nu se

contestă acte administrative prin care să se fi stabilit în sarcina reclamantei

taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, rezultă că este aplicabil

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a pârâtelor, iar nu

criteriul valoric cum susține recurenta .

Pârâte în cauză sunt A.F.P.M.

Alba Iulia și G.F. Alba, autorități publice locale, astfel că acțiunea este de

competența Tribunalului Alba, după cum a stabilit prima instanță prin hotărârea

recurată, în baza prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate

cu cele ale art. 2 lit. d) și art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC B. SRL Alba împotriva sentinței nr. 239/ F/CA din 13 octombrie 2010

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2011.