ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4985/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 02 februarie 2011,

reclamantul V.P. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale, solicitând să se dispună anularea deciziei

emisă de pârâtă, menținerea drepturilor de pensie militară de stat din 13

decembrie 2006 cu care a fost pensionat și obligarea pârâtei la plata

diferenței dintre pensia stabilită anterior și pensia militară, cu dobânda

legală calculată până la punerea în plată a primei decizii de pensionare.

Prin Sentința civilă nr. 3296 din 08 martie

2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că dispozițiile art. 156

din Legea nr. 19/2000 instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine

publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

sau sediul pârâtului, pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele

sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin declinare, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat

Sentința civilă nr. 3572 din 17 aprilie 2012, prin care și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Dolj

și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu

data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în

speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în

materie ale legii noi, și anume art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a

Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raport de

norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la

domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Dolj.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3)

raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr.

119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31

decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 02 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că

"Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și

anume 02 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o

cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, care este în Craiova, instanța competentă teritorial

să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul

Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

iunie 2012.

Procesat

de GGC - CT