ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 8 ianuarie 2013, reclamantul Județul Covasna în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative a formulat contestație împotriva deciziei din 19 noiembrie 2012 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva notei de stabilire a corecțiilor financiare încheiate la data de 4 septembrie 2012 privind contractul de servicii din 23 ianuarie 2012 având ca obiect Organizarea programului de formare profesională „Expert în planificare strategică prin cooperare și în implementare”, încheiat cu SC F. SA în cadrul punctului „Planificare strategică prin cooperare interjudețeană” finanțat prin contractul de finanțare din 17 octombrie 2011. Reclamanta a solicitat modificarea în tot a deciziei contestate în sensul admiterii contestației formulate împotriva notei de stabilire a corecțiilor financiare încheiate în data de 4 septembrie 2012 și anularea Notei de stabilire a corecției financiare ca nelegală.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 78 din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Județul Covasna în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, că în mod corect s-a reținut prin actele contestate că reclamanta nu a respectat principiul proporționalității în stabilirea cerințelor minime de calificare pe care ofertanții trebuie să le îndeplinească, față de motivarea superficială cuprinsă în nota justificativă din 6 septembrie 2011. Motivarea în sensul cunoașterii administrației publice și necesitatea asigurării calității cursurilor de formare nu răspunde exigențelor prevăzute de dispozițiile legale incidente, iar necesitatea selectării riguroase a ofertanților trebuia justificată, iar autoritatea contractantă trebuia să facă dovada că a introdus criterii relevante și proporționale cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit și că scopul introducerii unor astfel de criterii este doar acela de a se proteja de anumite riscuri ce pot apărea ca urmare a neintroducerii acestor cerințe.

Cerințele minime stabilite de reclamantă cu privire la experiența similară și la personalul tehnic de specialitate trebuiau să îndeplinească anumite condiții: să fie raportate la un anumit risc privind neîndeplinirea contractului, să aibă ca efect eliminarea riscului respectiv, să fie stabilite la limita minimă la care își produce efectele pentru care au fost introdusă cerința la aceste condiții nu se regăsesc în cauza de față. Impunerea drept cerințe minime de calificare a unor cerințe privind experiența similară și realizarea unui proiect specific nu respectă dispozițiile legale incidente și nu prezintă relevanță suficientă în raport cu natura și complexitatea contractului ce a fost atribuit, fiind disproporționate în raport cu natura și complexitatea acestuia . Autoritatea contractantă nu a analizat care ar fi fost consecințele dacă nu ar fi impus atare condiții și nu a demonstrat justețea impunerii lor.

Prin urmare, instanța a reținut că a fost restricționat în mod nejustificat accesul la procedura de atribuire a altor potențiali ofertanți. În ce privește aplicarea art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, reclamantul a avut în vedere faptul că, procedura de atribuire a contractului de achiziție servicii de formare profesională este exceptată de la domeniul de aplicare a legislației privind achizițiile publice, arătând că nu consideră corecte susținerile AM PODCA potrivit cărora prin inițierea unei proceduri de achiziție publica, astfel cum autoritatea contractanta a indicat în anunțul de participare din 8 septembrie 2011, Secțiunea IV, precum și în cadrul fișei de date a achiziției, aceasta nu se mai poate prevala de excepția reglementata de art. 16. Autoritatea contractantă a menționat prin documentația de atribuire în mod corect, procedura de licitație deschisă derulată în temeiul O.U.G.

nr. 34/2006, tocmai ca urmare a încadrării sale la art. 16 din ordonanța în discuție. În conformitate cu art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, contractelor de achiziție publică având ca obiect, servicii de formare profesională incluse în categoria celor enumerate la anexa nr. 2B din O.U.G. nr. 34/2006 li se aplica prevederile ordonanței de urgență „numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzuta la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35-art. 38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2)”. Prin urmare, aceste contracte de servicii constituie excepții de la domeniul de aplicare a legislației privind achizițiile publice, cu precizarea ca numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egala cu cea prevăzuta la art. 57 alin. (2), aplicabilitatea ordonanței de urgență este limitată la prevederile art. 35-art.

38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2). În cazul achizițiilor ce au ca obiect servicii din anexa nr. 2B din O.U.G. nr. 34/2006, competența sa materială vizează numai achizițiile ale căror valori sunt mai mari sau egale cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și se limitează numai la prevederile art. 35-art. 38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. ( 2 ) din O.U.G. nr. 34/2006 . Or, în cauză este vorba despre achiziția unor servicii din anexa nr. 2B a căror valoare se situează sub pragul prevăzut la art. 57 alin. ( 2 ) din ordonanță, situație în care consiliul a constatat lipsa competenței sale materiale în soluționarea cauzelor.

Instanța de fond, a reținut că autoritatea contractantă este cea care a inițiat procedura de atribuire pentru încheierea contractului de servicii având ca obiect organizarea programului de formare profesională, în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, iar desfășurarea întregii proceduri a fost supusă regulilor și cerințelor prevăzute de dispozițiile legale din materia achizițiilor publice, participanții la procedura de atribuire fiind încunoștințați în acest sens. Prin urmare, autoritatea contractantă avea obligația de a respecta și celelalte proceduri și norme stipulate în O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă fiind cea care a ales calea de urmat.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței nr. 78 din 11 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, reclamantul Județul Covasna, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei contestate și a notei de stabilire a corecțiilor financiare emise de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a prezentat pe larg situația de fapt expusă și în acțiunea promovată, criticând sentința sub următoarele aspecte: În mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 16 din O.U.G.

nr. 34/2006, având în vedere că în conformitate cu această prevedere legală, contractele de achiziție publică având ca obiect servicii de formare profesională, inclusiv în categoria celor enumerate la anexa nr. 2B din același act normativ, li se aplică prevederile ordonanței de urgență „numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35-art. 38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2)”. Ca urmare, contractele de servicii constituie excepții de la domeniul de aplicare a legislației privind achizițiile publice, iar raportat la norma ce reglementează valoarea contractului, nota de stabilire a corecției financiare indica o valoare a contractului de 102.400 RON fără TVA, care este sub pragul prevăzut de art. 57 alin. (2) din O.U.G.

nr. 34/2006. Echipa de control din cadrul Direcției pentru Dezvoltarea Capacității Administrative a aplicat autorității contractante o corecție financiară având ca temei de drept, în mod greșit, dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. b) și lit. e) și art. 178 alin. (2) și art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, prevederi a căror respectare nu era obligatorie în conformitate cu legislația în vigoare, în cauza de față. În mod greșit a reținut instanța că prin inițierea unei proceduri de achiziție publică cu licitație deschisă, autoritatea contractantă avea obligația de a desfășura întreaga procedură din materia achizițiilor publice. Indiferent de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea O.U.G.

nr. 34/2006, cerințele de calificare impuse prin fișa de date a achiziției nu sunt restrictive sau disproporționate, ci dimpotrivă sunt relevante, raportul la obiectul și complexitatea contractului atribuit. Necesitatea ca ofertantul să aibă o experiență în sensul că a prestat în ultimii trei ani un serviciu similar POSDCA decurge din obligația acestuia de a dovedi o experiență similară în raport cu natura contractului ce urma a fi atribuit. PODCA, este singurul program care presupune derularea de activități de formare adresate administrației publice cu scopul de a dezvolta abilitățile manageriale, abilitatea de a atrage și gestiona fonduri de dezvoltare, responsabilitatea și capacitatea de luare a deciziilor în aceste structuri, context în care cerința dovedirii desfășurării în ultimii 3 ani a unui serviciu similar este absolut necesară, fără a restricționa accesul la procedura de achiziție publică a altor operatori economici.

Prin fișa de date a achiziției s-a solicitat ca cel puțin doi experți cheie să aibă experiență profesională în cel puțin un proiect adresat administratorilor publici, necesitate ce rezultă din denumirea domeniului major de intervenție în cadrul căruia se desfășoară proiectul și anume, „Îmbunătățirea procesului de lucru a deciziilor la nivel politico-administrativ”. Autoritatea contractantă și-a propus să achiziționeze servicii de formare profesională ce au constat în programe specializate de pregătire pentru personalul din administrația publică, mai concret, din aparatul proprii al Consiliului Județean Covasna și Harghita, urmărindu-se dezvoltarea abilităților și competențelor funcționarilor publici.

Cerința, vizând experiența profesională în cel puțin un proiect finanțat din fonduri europene, era necesară față de obiectul și complexitatea contractului. La stabilirea caracterului restrictiv al cerințelor minime de calificare nu s-a avut în vedere punctul de vedere al Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice transmis AM PODCA prin adresa din 11 mai 2012, punct de vedere întrucât accentuează incidența prevederilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ ce nu este incident în cauză. În cuprinsul notei de stabilire a corecției financiare nu se regăsesc justificările privind aplicabilitatea prevederilor legale invocate ca temei de drept respectiv art. 178 alin. (2) și art. 179 alin. (2) din O.U.G.

nr. 34/2006 sau art. 8 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în condițiile în care aceste prevederi se aplică pentru alte proceduri decât cele desfășurate în vederea atribuirii contractelor de achiziție publică a serviciilor de formare profesională. În cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care în nota de stabilire a corecțiilor financiare nu este indicată posibilitatea de contestare a procesului-verbal de stabilire a creanței bugetare, termenul limită și nici autoritatea la care se poate depune contestația. Direcția Generală din cadrul Autorității de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative” a încheiat nota de stabilire a corecției financiare în data de 4 septembrie 2012, iar adresa de comunicare a acesteia a fost înaintată la data de 18 septembrie 2012, depășindu-se astfel termenul legal de 3 zile, prevăzut de O.U.G.

nr. 66/2011, pentru comunicarea proceselor-verbale de stabilire a corecției bugetare. Viciile menționate, atrag sancțiunea anulării titlului de creanță, pentru nerespectarea unor obligații de formă și procedură, imperativ prevăzut de lege. Nu în ultimul rând, este de menționat faptul că autoritatea de control, nu a justificat prejudiciul cauzat fondurilor de finanțare prin respectivele abateri, întrucât practica Uniunii Europene în materie, condiționează aplicarea sancțiunii de dovedirea prejudiciului real asupra fondurilor europene de finanțare prin săvârșirea unei nereguli. În cuprinsul notei de stabilire a corecțiilor financiare, încheiate la data de 4 septembrie 2012, nu a fost identificat un prejudiciu în sensul O.U.G.

nr. 66/2011, determinat de sume plătite necuvenit, în speță, reținându-se doar încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. b) și lit. c), art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 956/2006. Chiar practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4985/2012, condiționează aplicarea corecțiilor financiare de dovedire a unui prejudiciu real adus fondurilor europene de finanțare prin săvârșirea unei abateri. În speță, nu se poate aplica corecția financiară, deoarece, prin nota de stabilire a corecției nu s-a identificat un prejudiciu care să determine existența unei „nereguli” în sensul O.U.G. nr. 66/2011.

Validarea modalității nelegale prin care organul de control a înțeles să aplice reglementarea în materia corecțiilor financiare nu ar face decât să perpetueze o practică abuzivă a autorității de control care pune în aplicare corecții financiare extrem de oneroase, ignorând definiția dată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care instituie o condiționalitate foarte strictă de existența unui prejudiciu determinat de sume plătite necuvenit.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației, anularea deciziei din 19 noiembrie 2012 și a notei de stabilire a corecției financiară încheiată la data de 4 septembrie 2012, emisă de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative . Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrația Publică, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Administrației și Internelor, a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul Județul Covasna, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, fiind legală și temeinică.

Intimatul-pârât, prin întâmpinarea formulată în acest ciclu procesual, a reluat argumentele și apărările prezentate în fața primei instanțe, motiv pentru care nu vor mai fi dezvoltate. Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința recurată, în raport, de criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a hotărârii pronunțate de prima instanță. Este de remarcat faptul că recurentul nu a încadrat criticile de recurs, într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. sau 304 1 dar având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., criticile formulate vor fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 304 1 C. proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizată din perspectiva dispozițiilor legale arătate. Astfel, recurenta-reclamantă, prin anunțul de participare din 8 septembrie 2011 a lansat procedura de licitație deschisă pentru atribuirea contractului de servicii de formare profesională „Expert în planificare strategică și în implementarea proiectelor de dezvoltare”. Întreaga procedură de atribuire pentru încheierea contractului de servicii, s-a desfășurat conform O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă fiind cea care a ales și comunicat ofertanților procedura licitației deschise și desfășurate conform O.U.G.

nr. 34/2006, act normativ ce reglementează regimul juridic al contractelor de achiziție publică, al contractelor de concesiune de lucrări publice și al contractului de concesiune servicii, procedurile de atribuire a acestor contracte precum și modalitatea de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri. Principiile care stau în baza atribuirii contractelor de achiziție publică sunt stabilite la art. 2 din același act normativ, respectiv: nediscriminare, tratamentul egal, recunoașterea reciprocă, transparența, proporționalitatea, eficiența utilizării fondurilor, asumarea răspunderii. La art. 16 din O.U.G.

nr. 34/2006 sunt indicate excepțiile de la domeniul de aplicare al actului normativ astfel că: „în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract ce are ca obiect prestări de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligația de a aplica prezenta ordonanță se impune numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35-art. 38 și art. 36 (…)”. Este adevărat că serviciile achiziționate de recurentă prin procedura licitației deschise se încadrează în anexa nr. 2B, iar valoarea contractului este sub limita prevăzută de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, situație în care, în raport de dispozițiile art. 16, „obligația de a aplica prezenta ordonanță nu se impune”, dar în condițiile în care recurenta-reclamantă a declanșat procedura de atribuire conform O.U.G.

nr. 34/2006, aducând la cunoștința participanților procedura aleasă, avea obligația de a respecta în tot dispozițiile actului normativ în temeiul căruia a fost desfășurată întreaga procedură de atribuire, aspect reținut corect de prima instanță. Susținerea recurentei, în sensul „că procedura derulată în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 este corectă, având în vedere încadrarea sa la art. 16 din ordonanță”, nu are un fundament legal în condițiile în care în anunțul de participare, anunțul de atribuire, face trimitere la O.G. nr. 34/2006 și toată procedura de atribuire pentru încheierea contractului de servicii s-a desfășurat conform regulilor generale stabilite de același act normativ.

În raport de dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, recurenta nu avea obligația de a aplica în procedura de atribuire a contractului de servicii de formare profesională regimul juridic prevăzut de ordonanță dar alegând să urmeze procedura stabilită de actul normativ arătat avea obligația de a-l respecta în totalitate. Ca urmare, primul motiv de recurs ce vizează, exclusiv inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, ținând cont de excepțiile prevăzute de art. 16 din același act normativ, nu poate fi reținut. Celelalte motive de recurs, vizează cerințele de calificare impuse prin fișa de date a achiziției, care în opinia recurentei, „indiferent de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea” O.U.G.

nr. 34/2006 nu sunt restrictive sau disproporționate, dispozițiile art. 178 și art. 179 fiind reținute greșit. Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire. Conform fișei de date a achiziției, pct. V4.1, Capacitatea tehnico și/sau profesională, Informații privind experiența similară, județul Covasna, în calitate de autoritate contractantă, a impus cerințe suplimentare ofertanților în sensul că „trebuie să prezinte cel puțin o referință similară că a prestat în ultimii 3 ani un serviciu similar pe PODCA”.

De asemenea la pct. 43, Informații privind personalul tehnic de specialitate și acreditare, au fost prevăzute criterii suplimentare, respectiv ofertantul „să dețină cel puțin doi experți cheie care îndeplinește următoarele criterii: studii superioare și experiență profesională în cel puțin într-un proiect adresat administrației publice și finanțat din fonduri europene”. Prin impunerea acestor criterii suplimentare au fost încălcate dispozițiile art. 178 alin. (2) și art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care arată că „Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, precum și nivelul cerințelor minime pe care ofertanții, candidații trebuie să le îndeplinească”.

Este adevărat că potrivit art. 176 lit. d) autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională dar aceste criterii de calificare și selecție trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 178 alin. (1) cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 178 alin. (2) din același act normativ care stabilește că „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participanților la procedura de atribuire”.

Prin nota justificativă din 6 septembrie 2011 privind cerințele minime de calificare la achiziția publică, având ca obiect, serviciul privind programul de formare profesională „Expert în planificarea strategică și în implementare a proiectului de dezvoltare”, cerințele minime impuse în cele 6 puncte nu au fost motivate conform art. 8 pct. 2 din H.G. nr. 925/2006, criteriile aplicate fiind justificate doar de asigurarea calității cursurilor în raport de experiența experților. În acest context, recurentul-reclamant a încălcat dispozițiile art. 178 alin. (2) precum și dispozițiile art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la principiile prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a), lit. d), lit. e) din același act normativ, atunci când a stabilit criterii de calificare și selecție suplimentar, dar și dispozițiile art. 8 pct. 2 din H.G.

nr. 925/2006 prin raportare la art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Cu privire la criticile vizând viciile de formă ale notei de constatare, invocate de recurent, se reține că instanța de fond a arătat pe larg, în considerentele hotărârii motivele pentru care nu a reținut argumentele reclamantei, motivare pe care Înalta Curte o împărtășește, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 6 din H.G. nr. 875/2011, nota de stabilire a corecțiilor financiare fiind emisă cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de actele normative în vigoare. În susținerea recursului declarat, recurentul a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, prezentând cu acest titlu, decizia nr. 4985/2012.

Soluția adoptată în prezenta cauză nu intră în contradicție cu hotărârea menționată mai sus, întrucât situația de fapt este diferită. Astfel, în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 4985/2012 s-a reținut lipsa prejudiciului la bugetul Uniunii Europene în contextul în care contractul a fost atribuit la o valoare mult mai mică decât valoarea estimată fiind cel mai bun preț dar în speța de față oferta financiară cea mai mică a fost depusă de un alt ofertant, contractul fiind atribuit la o valoare mai mare decât oferta primului ofertant. Nu în ultimul rând, aspectele punctate de recurentă din decizia nr. 4985/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la lipsa prejudiciului, au fost rupte din contextul mai amplu al considerentelor, care indicau probatoriul administrat în cauză din care rezultă o altă situație de fapt în raport de care au fost analizate dispozițiile O.U.G.

nr. 66/2011 pct. 1.2 din Anexa nr. 1. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respinge ca nefondat recursul declarat de Județul Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Județul Covasna împotriva sentinței nr. 78/F din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2014.