ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 8 ianuarie 2013, reclamantul Județul Covasna
în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor și Internelor, Direcția pentru
Dezvoltarea Capacității Administrative a formulat contestație împotriva deciziei
din 19 noiembrie 2012 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva
notei de stabilire a corecțiilor financiare încheiate la data de 4 septembrie 2012
privind contractul de servicii din 23 ianuarie 2012 având ca obiect Organizarea
programului de formare profesională „Expert în planificare strategică prin cooperare
și în implementare”, încheiat cu SC F. SA în cadrul punctului „Planificare strategică
prin cooperare interjudețeană” finanțat prin contractul de finanțare din 17
octombrie 2011.
Reclamanta a solicitat
modificarea în tot a deciziei contestate în sensul admiterii contestației formulate
împotriva notei de stabilire a corecțiilor financiare încheiate în data de 4 septembrie
2012 și anularea Notei de stabilire a corecției financiare ca nelegală.
Hotărârea instanței de
fond
Prin sentința nr. 78
din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă ca nefondată acțiunea
formulată de reclamantul Județul Covasna în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Afacerilor și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative.
În motivarea sentinței,
instanța de fond a reținut, în esență, că în mod corect s-a reținut prin actele
contestate că reclamanta nu a respectat principiul proporționalității în stabilirea
cerințelor minime de calificare pe care ofertanții trebuie să le îndeplinească,
față de motivarea superficială cuprinsă în nota justificativă din 6 septembrie 2011.
Motivarea în sensul cunoașterii
administrației publice și necesitatea asigurării calității cursurilor de formare
nu răspunde exigențelor prevăzute de dispozițiile legale incidente, iar necesitatea
selectării riguroase a ofertanților trebuia justificată, iar autoritatea contractantă
trebuia să facă dovada că a introdus criterii relevante și proporționale cu natura
și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit și că
scopul introducerii unor astfel de criterii este doar acela de a se proteja de anumite
riscuri ce pot apărea ca urmare a neintroducerii acestor cerințe.
Cerințele minime stabilite
de reclamantă cu privire la experiența similară și la personalul tehnic de specialitate
trebuiau să îndeplinească anumite condiții: să fie raportate la un anumit risc privind
neîndeplinirea contractului, să aibă ca efect eliminarea riscului respectiv, să
fie stabilite la limita minimă la care își produce efectele pentru care au fost
introdusă cerința la aceste condiții nu se regăsesc în cauza de față.
Impunerea drept cerințe minime de calificare a unor cerințe
privind experiența similară și realizarea unui proiect specific
nu
respectă dispozițiile legale incidente și nu prezintă relevanță suficientă în raport
cu natura și complexitatea contractului ce a fost atribuit, fiind disproporționate
în raport cu natura și complexitatea acestuia
.
Autoritatea contractantă
nu a analizat care ar fi fost consecințele dacă nu ar fi impus atare condiții și
nu a demonstrat justețea impunerii lor.
Prin
urmare, instanța a reținut că a fost restricționat în mod nejustificat accesul la
procedura de atribuire a altor potențiali ofertanți.
În ce privește aplicarea
art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, reclamantul
a avut în vedere faptul
că,
procedura
de atribuire a contractului de achiziție servicii de formare profesională este exceptată
de la domeniul de aplicare a legislației privind achizițiile publice, arătând că
nu consideră corecte susținerile AM PODCA potrivit cărora prin inițierea unei proceduri
de achiziție publica, astfel cum autoritatea contractanta a indicat în anunțul de
participare din 8 septembrie 2011, Secțiunea IV, precum și în cadrul fișei de date
a achiziției, aceasta nu se mai poate prevala de excepția reglementata de art. 16.
Autoritatea contractantă a menționat prin documentația de atribuire în mod corect,
procedura de licitație deschisă derulată în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, tocmai ca
urmare a încadrării sale la art. 16 din ordonanța în discuție. În conformitate cu
art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, contractelor de achiziție publică având
ca obiect, servicii de formare profesională incluse în categoria celor enumerate
la anexa nr. 2B din O.U.G. nr. 34/2006 li se aplica prevederile ordonanței de urgență
„numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzuta
la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35-art. 38 și art. 56 și
la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la
art. 2 alin. (2)”. Prin urmare, aceste contracte de servicii constituie excepții
de la domeniul de aplicare a legislației privind achizițiile publice, cu precizarea
ca numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egala cu cea prevăzuta
la art. 57 alin. (2), aplicabilitatea ordonanței de urgență este limitată la prevederile
art. 35-art. 38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire
a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).
În
cazul achizițiilor ce au ca obiect servicii
din
anexa
nr. 2B
din O.U.G. nr. 34/2006,
competența sa
materială
vizează
numai
achizițiile
ale
căror
valori sunt mai mari sau egale cu cea prevăzută
la
art. 57 alin. (2) din
O.U.G. nr. 34/2006 și se limitează numai la
prevederile
art. 35-art. 38 și
art. 56
și
la
aplicarea
pe
tot parcursul
procedurii
de
atribuire a principiilor prevăzute la
art.
2 alin. (
2
)
din
O.U.G. nr. 34/2006
.
Or,
în cauză este vorba despre achiziția unor servicii din anexa
nr.
2B a căror
valoare
se situează sub pragul
prevăzut la art. 57
alin.
(
2
)
din
ordonanță,
situație
în care
consiliul a
constatat
lipsa competenței sale materiale în soluționarea cauzelor.
Instanța de fond, a reținut că autoritatea contractantă este
cea care a inițiat procedura de atribuire pentru încheierea contractului de servicii
având ca obiect
organizarea programului de formare profesională,
în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006,
iar desfășurarea întregii proceduri a fost supusă regulilor și cerințelor prevăzute
de dispozițiile legale din materia achizițiilor publice, participanții la procedura
de atribuire fiind încunoștințați în acest sens. Prin urmare, autoritatea contractantă
avea obligația de a respecta și celelalte proceduri și norme stipulate în O.U.G.
nr. 34/2006, autoritatea contractantă fiind cea care a ales calea de urmat.
Recursul exercitat în
cauză
Împotriva sentinței
nr. 78 din 11 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ
și fiscal, a formulat recurs, reclamantul Județul Covasna, solicitând admiterea
recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii
astfel cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei contestate și a notei de
stabilire a corecțiilor financiare emise de Ministerul Administrației și Internelor,
Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative.
În dezvoltarea motivelor
de recurs, recurentul a prezentat pe larg situația de fapt expusă și în acțiunea
promovată, criticând sentința sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța
de fond a interpretat dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere
că în conformitate cu această prevedere legală, contractele de achiziție publică
având ca obiect servicii de formare profesională, inclusiv în categoria celor enumerate
la anexa nr. 2B din același act normativ, li se aplică prevederile ordonanței de
urgență „numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egală cu cea
prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35-art. 38 și
art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor
prevăzute de art. 2 alin. (2)”.
Ca urmare, contractele
de servicii constituie excepții de la domeniul de aplicare a legislației privind
achizițiile publice, iar raportat la norma ce reglementează valoarea contractului,
nota de stabilire a corecției financiare indica o valoare a contractului de 102.400
RON fără TVA, care este sub pragul prevăzut de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr.
34/2006.
Echipa de control din
cadrul Direcției pentru Dezvoltarea Capacității Administrative a aplicat autorității
contractante o corecție financiară având ca temei de drept, în mod greșit, dispozițiile
art. 2 alin. (2) lit. b) și lit. e) și art. 178 alin. (2) și art. 179 alin. (2)
din O.U.G. nr. 34/2006 coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006,
prevederi a căror respectare nu era obligatorie în conformitate cu legislația în
vigoare, în cauza de față.
În mod greșit a reținut
instanța că prin inițierea unei proceduri de achiziție publică cu licitație deschisă,
autoritatea contractantă avea obligația de a desfășura întreaga procedură din materia
achizițiilor publice.
Indiferent de aplicabilitatea
sau inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006, cerințele de calificare impuse prin fișa
de date a achiziției nu sunt restrictive sau disproporționate, ci dimpotrivă sunt
relevante, raportul la obiectul și complexitatea contractului atribuit.
Necesitatea ca ofertantul
să aibă o experiență în sensul că a prestat în ultimii trei ani un serviciu similar
POSDCA decurge din obligația acestuia de a dovedi o experiență similară în raport
cu natura contractului ce urma a fi atribuit.
PODCA, este singurul program
care presupune derularea de activități de formare adresate administrației publice
cu scopul de a dezvolta abilitățile manageriale, abilitatea de a atrage și gestiona
fonduri de dezvoltare, responsabilitatea și capacitatea de luare a deciziilor în
aceste structuri, context în care cerința dovedirii desfășurării în ultimii 3 ani
a unui serviciu similar este absolut necesară, fără a restricționa accesul la procedura
de achiziție publică a altor operatori economici.
Prin fișa de date a achiziției
s-a solicitat ca cel puțin doi experți cheie să aibă experiență profesională în
cel puțin un proiect adresat administratorilor publici, necesitate ce rezultă din
denumirea domeniului major de intervenție în cadrul căruia se desfășoară proiectul
și anume, „Îmbunătățirea procesului de lucru a deciziilor la nivel politico-administrativ”.
Autoritatea contractantă
și-a propus să achiziționeze servicii de formare profesională ce au constat în programe
specializate de pregătire pentru personalul din administrația publică, mai concret,
din aparatul proprii al Consiliului Județean Covasna și Harghita, urmărindu-se dezvoltarea
abilităților și competențelor funcționarilor publici.
Cerința, vizând experiența
profesională în cel puțin un proiect finanțat din fonduri europene, era necesară
față de obiectul și complexitatea contractului.
La stabilirea caracterului
restrictiv al cerințelor minime de calificare nu s-a avut în vedere punctul de vedere
al Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice
transmis AM PODCA prin adresa din 11 mai 2012, punct de vedere întrucât accentuează
incidența prevederilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ ce nu este
incident în cauză. În cuprinsul notei de stabilire a corecției financiare nu se
regăsesc justificările privind aplicabilitatea prevederilor legale invocate ca temei
de drept respectiv art. 178 alin. (2) și art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006
sau art. 8 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în condițiile în care aceste
prevederi se aplică pentru alte proceduri decât cele desfășurate în vederea atribuirii
contractelor de achiziție publică a serviciilor de formare profesională.
În cauză, au fost încălcate
dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care în
nota de stabilire a corecțiilor financiare nu este indicată posibilitatea de contestare
a procesului-verbal de stabilire a creanței bugetare, termenul limită și nici autoritatea
la care se poate depune contestația.
Direcția Generală din
cadrul Autorității de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității
Administrative” a încheiat nota de stabilire a corecției financiare în data de 4
septembrie 2012, iar adresa de comunicare a acesteia a fost înaintată la data de
18 septembrie 2012, depășindu-se astfel termenul legal de 3 zile, prevăzut de
O.U.G. nr. 66/2011, pentru comunicarea proceselor-verbale de stabilire a corecției
bugetare. Viciile menționate, atrag sancțiunea anulării titlului de creanță, pentru
nerespectarea unor obligații de formă și procedură, imperativ prevăzut de lege.
Nu în ultimul rând, este
de menționat faptul că autoritatea de control, nu a justificat prejudiciul cauzat
fondurilor de finanțare prin respectivele abateri, întrucât practica Uniunii Europene
în materie, condiționează aplicarea sancțiunii de dovedirea prejudiciului real asupra
fondurilor europene de finanțare prin săvârșirea unei nereguli.
În cuprinsul notei de
stabilire a corecțiilor financiare, încheiate la data de 4 septembrie 2012, nu a
fost identificat un prejudiciu în sensul O.U.G. nr. 66/2011, determinat de sume
plătite necuvenit, în speță, reținându-se doar încălcarea dispozițiilor art. 2
alin. (2) lit. b) și lit. c), art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2) din O.U.G.
nr. 34/2006, respectiv art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 956/2006.
Chiar practica Înaltei
Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4985/2012, condiționează aplicarea
corecțiilor financiare de dovedire a unui prejudiciu real adus fondurilor europene
de finanțare prin săvârșirea unei abateri.
În speță, nu se poate
aplica corecția financiară, deoarece, prin nota de stabilire a corecției nu s-a
identificat un prejudiciu care să determine existența unei „nereguli” în sensul
O.U.G. nr. 66/2011.
Validarea modalității
nelegale prin care organul de control a înțeles să aplice reglementarea în materia
corecțiilor financiare nu ar face decât să perpetueze o practică abuzivă a autorității
de control care pune în aplicare corecții financiare extrem de oneroase, ignorând
definiția dată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care instituie
o condiționalitate foarte strictă de existența unui prejudiciu determinat de sume
plătite necuvenit.
În concluzie, se solicită
admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației,
anularea deciziei din 19 noiembrie 2012 și a notei de stabilire a corecției financiară
încheiată la data de 4 septembrie 2012, emisă de Ministerul Administrației și Internelor,
Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative .
Intimatul Ministerul Dezvoltării
Regionale și Administrația Publică, succesor în drepturi și obligații al Ministerului
Administrației și Internelor, a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul
Județul Covasna, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat,
hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, fiind legală și temeinică.
Intimatul-pârât, prin
întâmpinarea formulată în acest ciclu procesual, a reluat argumentele și apărările
prezentate în fața primei instanțe, motiv pentru care nu vor mai fi dezvoltate.
Hotărârea instanței de
recurs
Analizând sentința recurată,
în raport, de criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile
legale incidente se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare
a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Este de remarcat faptul
că recurentul nu a încadrat criticile de recurs, într-unul din motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 C. proc. civ. sau 304
1
dar având în vedere dispozițiile
art. 306 alin. (3) C. proc. civ., criticile formulate vor fi încadrate în motivele
de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C.
proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizată din perspectiva dispozițiilor
legale arătate.
Astfel, recurenta-reclamantă,
prin anunțul de participare din 8 septembrie 2011 a lansat procedura de licitație
deschisă pentru atribuirea contractului de servicii de formare profesională „Expert
în planificare strategică și în implementarea proiectelor de dezvoltare”.
Întreaga procedură de
atribuire pentru încheierea contractului de servicii, s-a desfășurat conform O.U.G.
nr. 34/2006, autoritatea contractantă fiind cea care a ales și comunicat ofertanților
procedura licitației deschise și desfășurate conform O.U.G. nr. 34/2006, act normativ
ce reglementează regimul juridic al contractelor de achiziție publică, al contractelor
de concesiune de lucrări publice și al contractului de concesiune servicii, procedurile
de atribuire a acestor contracte precum și modalitatea de soluționare a contestațiilor
formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri.
Principiile care stau
în baza atribuirii contractelor de achiziție publică sunt stabilite la art. 2 din
același act normativ, respectiv: nediscriminare, tratamentul egal, recunoașterea
reciprocă, transparența, proporționalitatea, eficiența utilizării fondurilor, asumarea
răspunderii.
La art. 16 din O.U.G.
nr. 34/2006 sunt indicate excepțiile de la domeniul de aplicare al actului normativ
astfel că: „în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract ce are
ca obiect prestări de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci
obligația de a aplica prezenta ordonanță se impune numai pentru contractele a căror
valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează
la prevederile art. 35-art. 38 și art. 36 (…)”.
Este adevărat că serviciile
achiziționate de recurentă prin procedura licitației deschise se încadrează în anexa
nr. 2B, iar valoarea contractului este sub limita prevăzută de art. 57 alin.
(2) din O.U.G. nr. 34/2006, situație în care, în raport de dispozițiile art. 16,
„obligația de a aplica prezenta ordonanță nu se impune”, dar în condițiile în care
recurenta-reclamantă a declanșat procedura de atribuire conform O.U.G. nr. 34/2006,
aducând la cunoștința participanților procedura aleasă, avea obligația de a respecta
în tot dispozițiile actului normativ în temeiul căruia a fost desfășurată întreaga
procedură de atribuire, aspect reținut corect de prima instanță.
Susținerea recurentei,
în sensul „că procedura derulată în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 este
corectă, având în vedere încadrarea sa la art. 16 din ordonanță”, nu are un fundament
legal în condițiile în care în anunțul de participare, anunțul de atribuire, face
trimitere la O.G. nr. 34/2006 și toată procedura de atribuire pentru încheierea
contractului de servicii s-a desfășurat conform regulilor generale stabilite de
același act normativ.
În raport de dispozițiile
art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, recurenta nu avea obligația de a aplica în procedura
de atribuire a contractului de servicii de formare profesională regimul juridic
prevăzut de ordonanță dar alegând să urmeze procedura stabilită de actul normativ
arătat avea obligația de a-l respecta în totalitate.
Ca urmare, primul motiv
de recurs ce vizează, exclusiv inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor O.U.G.
nr. 34/2006, ținând cont de excepțiile prevăzute de art. 16 din același act normativ,
nu poate fi reținut.
Celelalte motive de recurs,
vizează cerințele de calificare impuse prin fișa de date a achiziției, care în opinia
recurentei, „indiferent de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea” O.U.G. nr. 34/2006
nu sunt restrictive sau disproporționate, dispozițiile art. 178 și art. 179 fiind
reținute greșit.
Potrivit art. 178
alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita
îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară
și/sau capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării
la procedura de atribuire.
Conform fișei de date
a achiziției, pct. V4.1, Capacitatea tehnico și/sau profesională, Informații privind
experiența similară, județul Covasna, în calitate de autoritate contractantă, a
impus cerințe suplimentare ofertanților în sensul că „trebuie să prezinte cel puțin
o referință similară că a prestat în ultimii 3 ani un serviciu similar pe PODCA”.
De asemenea la pct. 43,
Informații privind personalul tehnic de specialitate și acreditare, au fost prevăzute
criterii suplimentare, respectiv ofertantul „să dețină cel puțin doi experți cheie
care îndeplinește următoarele criterii: studii superioare și experiență profesională
în cel puțin într-un proiect adresat administrației publice și finanțat din fonduri
europene”.
Prin impunerea acestor
criterii suplimentare au fost încălcate dispozițiile art. 178 alin. (2) și art.
179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care arată că „Autoritatea contractantă are
obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile
de calificare și selecție, precum și nivelul cerințelor minime pe care ofertanții,
candidații trebuie să le îndeplinească”.
Este adevărat că potrivit
art. 176 lit. d) autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare
și selecție referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională dar aceste criterii
de calificare și selecție trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.
178 alin. (1) cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 178 alin. (2) din același
act normativ care stabilește că „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita
îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară
și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea
participanților la procedura de atribuire”.
Prin nota justificativă
din 6 septembrie 2011 privind cerințele minime de calificare la achiziția publică,
având ca obiect, serviciul privind programul de formare profesională „Expert în
planificarea strategică și în implementare a proiectului de dezvoltare”, cerințele
minime impuse în cele 6 puncte nu au fost motivate conform art. 8 pct. 2 din H.G.
nr. 925/2006, criteriile aplicate fiind justificate doar de asigurarea calității
cursurilor în raport de experiența experților.
În acest context, recurentul-reclamant
a încălcat dispozițiile art. 178 alin. (2) precum și dispozițiile art. 179
alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la principiile prevăzute de art. 2
alin. (2) lit. a), lit. d), lit. e) din același act normativ, atunci când a stabilit
criterii de calificare și selecție suplimentar, dar și dispozițiile art. 8 pct.
2 din H.G. nr. 925/2006 prin raportare la art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Cu privire la criticile
vizând viciile de formă ale notei de constatare, invocate de recurent, se reține
că instanța de fond a arătat pe larg, în considerentele hotărârii motivele pentru
care nu a reținut argumentele reclamantei, motivare pe care Înalta Curte o împărtășește,
având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 6 din
H.G. nr. 875/2011, nota de stabilire a corecțiilor financiare fiind emisă cu respectarea
condițiilor de formă prevăzute de actele normative în vigoare.
În susținerea recursului
declarat, recurentul a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție
în materie, prezentând cu acest titlu, decizia nr. 4985/2012.
Soluția adoptată în prezenta
cauză nu intră în contradicție cu hotărârea menționată mai sus, întrucât situația
de fapt este diferită.
Astfel, în decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr.
4985/2012 s-a reținut lipsa prejudiciului la bugetul Uniunii Europene în contextul
în care contractul a fost atribuit la o valoare mult mai mică decât valoarea estimată
fiind cel mai bun preț dar în speța de față oferta financiară cea mai mică a fost
depusă de un alt ofertant, contractul fiind atribuit la o valoare mai mare decât
oferta primului ofertant.
Nu în ultimul rând, aspectele
punctate de recurentă din decizia nr. 4985/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
referitoare la lipsa prejudiciului, au fost rupte din contextul mai amplu al considerentelor,
care indicau probatoriul administrat în cauză din care rezultă o altă situație de
fapt în raport de care au fost analizate dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 pct. 1.2
din Anexa nr. 1.
Pentru toate considerentele
expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 312
alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respinge ca
nefondat recursul declarat de Județul Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Județul Covasna împotriva sentinței nr. 78/F din 11 aprilie 2013 a Curții de
Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 martie 2014.