ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2014

HOTĂRÂRE
12.03.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 8 ianuarie 2013, reclamantul Județul Covasna

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor și Internelor, Direcția pentru

Dezvoltarea Capacității Administrative a formulat contestație împotriva deciziei

din 19 noiembrie 2012 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva

notei de stabilire a corecțiilor financiare încheiate la data de 4 septembrie 2012

privind contractul de servicii din 23 ianuarie 2012 având ca obiect Organizarea

programului de formare profesională „Expert în planificare strategică prin cooperare

și în implementare”, încheiat cu SC F. SA în cadrul punctului „Planificare strategică

prin cooperare interjudețeană” finanțat prin contractul de finanțare din 17

octombrie 2011.

Reclamanta a solicitat

modificarea în tot a deciziei contestate în sensul admiterii contestației formulate

împotriva notei de stabilire a corecțiilor financiare încheiate în data de 4 septembrie

2012 și anularea Notei de stabilire a corecției financiare ca nelegală.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința nr. 78

din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul Județul Covasna în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Afacerilor și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative.

În motivarea sentinței,

instanța de fond a reținut, în esență, că în mod corect s-a reținut prin actele

contestate că reclamanta nu a respectat principiul proporționalității în stabilirea

cerințelor minime de calificare pe care ofertanții trebuie să le îndeplinească,

față de motivarea superficială cuprinsă în nota justificativă din 6 septembrie 2011.

Motivarea în sensul cunoașterii

administrației publice și necesitatea asigurării calității cursurilor de formare

nu răspunde exigențelor prevăzute de dispozițiile legale incidente, iar necesitatea

selectării riguroase a ofertanților trebuia justificată, iar autoritatea contractantă

trebuia să facă dovada că a introdus criterii relevante și proporționale cu natura

și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit și că

scopul introducerii unor astfel de criterii este doar acela de a se proteja de anumite

riscuri ce pot apărea ca urmare a neintroducerii acestor cerințe.

Cerințele minime stabilite

de reclamantă cu privire la experiența similară și la personalul tehnic de specialitate

trebuiau să îndeplinească anumite condiții: să fie raportate la un anumit risc privind

neîndeplinirea contractului, să aibă ca efect eliminarea riscului respectiv, să

fie stabilite la limita minimă la care își produce efectele pentru care au fost

introdusă cerința la aceste condiții nu se regăsesc în cauza de față.

Impunerea drept cerințe minime de calificare a unor cerințe

privind experiența similară și realizarea unui proiect specific

nu

respectă dispozițiile legale incidente și nu prezintă relevanță suficientă în raport

cu natura și complexitatea contractului ce a fost atribuit, fiind disproporționate

în raport cu natura și complexitatea acestuia

.

Autoritatea contractantă

nu a analizat care ar fi fost consecințele dacă nu ar fi impus atare condiții și

nu a demonstrat justețea impunerii lor.

Prin

urmare, instanța a reținut că a fost restricționat în mod nejustificat accesul la

procedura de atribuire a altor potențiali ofertanți.

În ce privește aplicarea

art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, reclamantul

a avut în vedere faptul

că,

procedura

de atribuire a contractului de achiziție servicii de formare profesională este exceptată

de la domeniul de aplicare a legislației privind achizițiile publice, arătând că

nu consideră corecte susținerile AM PODCA potrivit cărora prin inițierea unei proceduri

de achiziție publica, astfel cum autoritatea contractanta a indicat în anunțul de

participare din 8 septembrie 2011, Secțiunea IV, precum și în cadrul fișei de date

a achiziției, aceasta nu se mai poate prevala de excepția reglementata de art. 16.

Autoritatea contractantă a menționat prin documentația de atribuire în mod corect,

procedura de licitație deschisă derulată în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, tocmai ca

urmare a încadrării sale la art. 16 din ordonanța în discuție. În conformitate cu

art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, contractelor de achiziție publică având

ca obiect, servicii de formare profesională incluse în categoria celor enumerate

la anexa nr. 2B din O.U.G. nr. 34/2006 li se aplica prevederile ordonanței de urgență

„numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzuta

la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35-art. 38 și art. 56 și

la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la

art. 2 alin. (2)”. Prin urmare, aceste contracte de servicii constituie excepții

de la domeniul de aplicare a legislației privind achizițiile publice, cu precizarea

ca numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egala cu cea prevăzuta

la art. 57 alin. (2), aplicabilitatea ordonanței de urgență este limitată la prevederile

art. 35-art. 38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire

a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).

În

cazul achizițiilor ce au ca obiect servicii

din

anexa

nr. 2B

din O.U.G. nr. 34/2006,

competența sa

materială

vizează

numai

achizițiile

ale

căror

valori sunt mai mari sau egale cu cea prevăzută

la

art. 57 alin. (2) din

O.U.G. nr. 34/2006 și se limitează numai la

prevederile

art. 35-art. 38 și

art. 56

și

la

aplicarea

pe

tot parcursul

procedurii

de

atribuire a principiilor prevăzute la

art.

2 alin. (

2

)

din

O.U.G. nr. 34/2006

.

Or,

în cauză este vorba despre achiziția unor servicii din anexa

nr.

2B a căror

valoare

se situează sub pragul

prevăzut la art. 57

alin.

(

2

)

din

ordonanță,

situație

în care

consiliul a

constatat

lipsa competenței sale materiale în soluționarea cauzelor.

Instanța de fond, a reținut că autoritatea contractantă este

cea care a inițiat procedura de atribuire pentru încheierea contractului de servicii

având ca obiect

organizarea programului de formare profesională,

în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006,

iar desfășurarea întregii proceduri a fost supusă regulilor și cerințelor prevăzute

de dispozițiile legale din materia achizițiilor publice, participanții la procedura

de atribuire fiind încunoștințați în acest sens. Prin urmare, autoritatea contractantă

avea obligația de a respecta și celelalte proceduri și norme stipulate în O.U.G.

nr. 34/2006, autoritatea contractantă fiind cea care a ales calea de urmat.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței

nr. 78 din 11 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, a formulat recurs, reclamantul Județul Covasna, solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii

astfel cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei contestate și a notei de

stabilire a corecțiilor financiare emise de Ministerul Administrației și Internelor,

Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, recurentul a prezentat pe larg situația de fapt expusă și în acțiunea

promovată, criticând sentința sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanța

de fond a interpretat dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere

că în conformitate cu această prevedere legală, contractele de achiziție publică

având ca obiect servicii de formare profesională, inclusiv în categoria celor enumerate

la anexa nr. 2B din același act normativ, li se aplică prevederile ordonanței de

urgență „numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egală cu cea

prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35-art. 38 și

art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor

prevăzute de art. 2 alin. (2)”.

Ca urmare, contractele

de servicii constituie excepții de la domeniul de aplicare a legislației privind

achizițiile publice, iar raportat la norma ce reglementează valoarea contractului,

nota de stabilire a corecției financiare indica o valoare a contractului de 102.400

RON fără TVA, care este sub pragul prevăzut de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr.

34/2006.

Echipa de control din

cadrul Direcției pentru Dezvoltarea Capacității Administrative a aplicat autorității

contractante o corecție financiară având ca temei de drept, în mod greșit, dispozițiile

art. 2 alin. (2) lit. b) și lit. e) și art. 178 alin. (2) și art. 179 alin. (2)

din O.U.G. nr. 34/2006 coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006,

prevederi a căror respectare nu era obligatorie în conformitate cu legislația în

vigoare, în cauza de față.

În mod greșit a reținut

instanța că prin inițierea unei proceduri de achiziție publică cu licitație deschisă,

autoritatea contractantă avea obligația de a desfășura întreaga procedură din materia

achizițiilor publice.

Indiferent de aplicabilitatea

sau inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006, cerințele de calificare impuse prin fișa

de date a achiziției nu sunt restrictive sau disproporționate, ci dimpotrivă sunt

relevante, raportul la obiectul și complexitatea contractului atribuit.

Necesitatea ca ofertantul

să aibă o experiență în sensul că a prestat în ultimii trei ani un serviciu similar

POSDCA decurge din obligația acestuia de a dovedi o experiență similară în raport

cu natura contractului ce urma a fi atribuit.

PODCA, este singurul program

care presupune derularea de activități de formare adresate administrației publice

cu scopul de a dezvolta abilitățile manageriale, abilitatea de a atrage și gestiona

fonduri de dezvoltare, responsabilitatea și capacitatea de luare a deciziilor în

aceste structuri, context în care cerința dovedirii desfășurării în ultimii 3 ani

a unui serviciu similar este absolut necesară, fără a restricționa accesul la procedura

de achiziție publică a altor operatori economici.

Prin fișa de date a achiziției

s-a solicitat ca cel puțin doi experți cheie să aibă experiență profesională în

cel puțin un proiect adresat administratorilor publici, necesitate ce rezultă din

denumirea domeniului major de intervenție în cadrul căruia se desfășoară proiectul

și anume, „Îmbunătățirea procesului de lucru a deciziilor la nivel politico-administrativ”.

Autoritatea contractantă

și-a propus să achiziționeze servicii de formare profesională ce au constat în programe

specializate de pregătire pentru personalul din administrația publică, mai concret,

din aparatul proprii al Consiliului Județean Covasna și Harghita, urmărindu-se dezvoltarea

abilităților și competențelor funcționarilor publici.

Cerința, vizând experiența

profesională în cel puțin un proiect finanțat din fonduri europene, era necesară

față de obiectul și complexitatea contractului.

La stabilirea caracterului

restrictiv al cerințelor minime de calificare nu s-a avut în vedere punctul de vedere

al Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice

transmis AM PODCA prin adresa din 11 mai 2012, punct de vedere întrucât accentuează

incidența prevederilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ ce nu este

incident în cauză. În cuprinsul notei de stabilire a corecției financiare nu se

regăsesc justificările privind aplicabilitatea prevederilor legale invocate ca temei

de drept respectiv art. 178 alin. (2) și art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006

sau art. 8 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în condițiile în care aceste

prevederi se aplică pentru alte proceduri decât cele desfășurate în vederea atribuirii

contractelor de achiziție publică a serviciilor de formare profesională.

În cauză, au fost încălcate

dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care în

nota de stabilire a corecțiilor financiare nu este indicată posibilitatea de contestare

a procesului-verbal de stabilire a creanței bugetare, termenul limită și nici autoritatea

la care se poate depune contestația.

Direcția Generală din

cadrul Autorității de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității

Administrative” a încheiat nota de stabilire a corecției financiare în data de 4

septembrie 2012, iar adresa de comunicare a acesteia a fost înaintată la data de

18 septembrie 2012, depășindu-se astfel termenul legal de 3 zile, prevăzut de

O.U.G. nr. 66/2011, pentru comunicarea proceselor-verbale de stabilire a corecției

bugetare. Viciile menționate, atrag sancțiunea anulării titlului de creanță, pentru

nerespectarea unor obligații de formă și procedură, imperativ prevăzut de lege.

Nu în ultimul rând, este

de menționat faptul că autoritatea de control, nu a justificat prejudiciul cauzat

fondurilor de finanțare prin respectivele abateri, întrucât practica Uniunii Europene

în materie, condiționează aplicarea sancțiunii de dovedirea prejudiciului real asupra

fondurilor europene de finanțare prin săvârșirea unei nereguli.

În cuprinsul notei de

stabilire a corecțiilor financiare, încheiate la data de 4 septembrie 2012, nu a

fost identificat un prejudiciu în sensul O.U.G. nr. 66/2011, determinat de sume

plătite necuvenit, în speță, reținându-se doar încălcarea dispozițiilor art. 2

alin. (2) lit. b) și lit. c), art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2) din O.U.G.

nr. 34/2006, respectiv art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 956/2006.

Chiar practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4985/2012, condiționează aplicarea

corecțiilor financiare de dovedire a unui prejudiciu real adus fondurilor europene

de finanțare prin săvârșirea unei abateri.

În speță, nu se poate

aplica corecția financiară, deoarece, prin nota de stabilire a corecției nu s-a

identificat un prejudiciu care să determine existența unei „nereguli” în sensul

O.U.G. nr. 66/2011.

Validarea modalității

nelegale prin care organul de control a înțeles să aplice reglementarea în materia

corecțiilor financiare nu ar face decât să perpetueze o practică abuzivă a autorității

de control care pune în aplicare corecții financiare extrem de oneroase, ignorând

definiția dată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care instituie

o condiționalitate foarte strictă de existența unui prejudiciu determinat de sume

plătite necuvenit.

În concluzie, se solicită

admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației,

anularea deciziei din 19 noiembrie 2012 și a notei de stabilire a corecției financiară

încheiată la data de 4 septembrie 2012, emisă de Ministerul Administrației și Internelor,

Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative .

Intimatul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrația Publică, succesor în drepturi și obligații al Ministerului

Administrației și Internelor, a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul

Județul Covasna, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat,

hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, fiind legală și temeinică.

Intimatul-pârât, prin

întâmpinarea formulată în acest ciclu procesual, a reluat argumentele și apărările

prezentate în fața primei instanțe, motiv pentru care nu vor mai fi dezvoltate.

Hotărârea instanței de

recurs

Analizând sentința recurată,

în raport, de criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile

legale incidente se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare

a hotărârii pronunțate de prima instanță.

Este de remarcat faptul

că recurentul nu a încadrat criticile de recurs, într-unul din motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. sau 304

1

dar având în vedere dispozițiile

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., criticile formulate vor fi încadrate în motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C.

proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizată din perspectiva dispozițiilor

legale arătate.

Astfel, recurenta-reclamantă,

prin anunțul de participare din 8 septembrie 2011 a lansat procedura de licitație

deschisă pentru atribuirea contractului de servicii de formare profesională „Expert

în planificare strategică și în implementarea proiectelor de dezvoltare”.

Întreaga procedură de

atribuire pentru încheierea contractului de servicii, s-a desfășurat conform O.U.G.

nr. 34/2006, autoritatea contractantă fiind cea care a ales și comunicat ofertanților

procedura licitației deschise și desfășurate conform O.U.G. nr. 34/2006, act normativ

ce reglementează regimul juridic al contractelor de achiziție publică, al contractelor

de concesiune de lucrări publice și al contractului de concesiune servicii, procedurile

de atribuire a acestor contracte precum și modalitatea de soluționare a contestațiilor

formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri.

Principiile care stau

în baza atribuirii contractelor de achiziție publică sunt stabilite la art. 2 din

același act normativ, respectiv: nediscriminare, tratamentul egal, recunoașterea

reciprocă, transparența, proporționalitatea, eficiența utilizării fondurilor, asumarea

răspunderii.

La art. 16 din O.U.G.

nr. 34/2006 sunt indicate excepțiile de la domeniul de aplicare al actului normativ

astfel că: „în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract ce are

ca obiect prestări de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci

obligația de a aplica prezenta ordonanță se impune numai pentru contractele a căror

valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează

la prevederile art. 35-art. 38 și art. 36 (…)”.

Este adevărat că serviciile

achiziționate de recurentă prin procedura licitației deschise se încadrează în anexa

nr. 2B, iar valoarea contractului este sub limita prevăzută de art. 57 alin.

(2) din O.U.G. nr. 34/2006, situație în care, în raport de dispozițiile art. 16,

„obligația de a aplica prezenta ordonanță nu se impune”, dar în condițiile în care

recurenta-reclamantă a declanșat procedura de atribuire conform O.U.G. nr. 34/2006,

aducând la cunoștința participanților procedura aleasă, avea obligația de a respecta

în tot dispozițiile actului normativ în temeiul căruia a fost desfășurată întreaga

procedură de atribuire, aspect reținut corect de prima instanță.

Susținerea recurentei,

în sensul „că procedura derulată în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 este

corectă, având în vedere încadrarea sa la art. 16 din ordonanță”, nu are un fundament

legal în condițiile în care în anunțul de participare, anunțul de atribuire, face

trimitere la O.G. nr. 34/2006 și toată procedura de atribuire pentru încheierea

contractului de servicii s-a desfășurat conform regulilor generale stabilite de

același act normativ.

În raport de dispozițiile

art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, recurenta nu avea obligația de a aplica în procedura

de atribuire a contractului de servicii de formare profesională regimul juridic

prevăzut de ordonanță dar alegând să urmeze procedura stabilită de actul normativ

arătat avea obligația de a-l respecta în totalitate.

Ca urmare, primul motiv

de recurs ce vizează, exclusiv inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor O.U.G.

nr. 34/2006, ținând cont de excepțiile prevăzute de art. 16 din același act normativ,

nu poate fi reținut.

Celelalte motive de recurs,

vizează cerințele de calificare impuse prin fișa de date a achiziției, care în opinia

recurentei, „indiferent de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea” O.U.G. nr. 34/2006

nu sunt restrictive sau disproporționate, dispozițiile art. 178 și art. 179 fiind

reținute greșit.

Potrivit art. 178

alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita

îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară

și/sau capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării

la procedura de atribuire.

Conform fișei de date

a achiziției, pct. V4.1, Capacitatea tehnico și/sau profesională, Informații privind

experiența similară, județul Covasna, în calitate de autoritate contractantă, a

impus cerințe suplimentare ofertanților în sensul că „trebuie să prezinte cel puțin

o referință similară că a prestat în ultimii 3 ani un serviciu similar pe PODCA”.

De asemenea la pct. 43,

Informații privind personalul tehnic de specialitate și acreditare, au fost prevăzute

criterii suplimentare, respectiv ofertantul „să dețină cel puțin doi experți cheie

care îndeplinește următoarele criterii: studii superioare și experiență profesională

în cel puțin într-un proiect adresat administrației publice și finanțat din fonduri

europene”.

Prin impunerea acestor

criterii suplimentare au fost încălcate dispozițiile art. 178 alin. (2) și art.

179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care arată că „Autoritatea contractantă are

obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile

de calificare și selecție, precum și nivelul cerințelor minime pe care ofertanții,

candidații trebuie să le îndeplinească”.

Este adevărat că potrivit

art. 176 lit. d) autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare

și selecție referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională dar aceste criterii

de calificare și selecție trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.

178 alin. (1) cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 178 alin. (2) din același

act normativ care stabilește că „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita

îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară

și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea

participanților la procedura de atribuire”.

Prin nota justificativă

din 6 septembrie 2011 privind cerințele minime de calificare la achiziția publică,

având ca obiect, serviciul privind programul de formare profesională „Expert în

planificarea strategică și în implementare a proiectului de dezvoltare”, cerințele

minime impuse în cele 6 puncte nu au fost motivate conform art. 8 pct. 2 din H.G.

nr. 925/2006, criteriile aplicate fiind justificate doar de asigurarea calității

cursurilor în raport de experiența experților.

În acest context, recurentul-reclamant

a încălcat dispozițiile art. 178 alin. (2) precum și dispozițiile art. 179

alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la principiile prevăzute de art. 2

alin. (2) lit. a), lit. d), lit. e) din același act normativ, atunci când a stabilit

criterii de calificare și selecție suplimentar, dar și dispozițiile art. 8 pct.

2 din H.G. nr. 925/2006 prin raportare la art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Cu privire la criticile

vizând viciile de formă ale notei de constatare, invocate de recurent, se reține

că instanța de fond a arătat pe larg, în considerentele hotărârii motivele pentru

care nu a reținut argumentele reclamantei, motivare pe care Înalta Curte o împărtășește,

având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 6 din

H.G. nr. 875/2011, nota de stabilire a corecțiilor financiare fiind emisă cu respectarea

condițiilor de formă prevăzute de actele normative în vigoare.

În susținerea recursului

declarat, recurentul a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

în materie, prezentând cu acest titlu, decizia nr. 4985/2012.

Soluția adoptată în prezenta

cauză nu intră în contradicție cu hotărârea menționată mai sus, întrucât situația

de fapt este diferită.

Astfel, în decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr.

4985/2012 s-a reținut lipsa prejudiciului la bugetul Uniunii Europene în contextul

în care contractul a fost atribuit la o valoare mult mai mică decât valoarea estimată

fiind cel mai bun preț dar în speța de față oferta financiară cea mai mică a fost

depusă de un alt ofertant, contractul fiind atribuit la o valoare mai mare decât

oferta primului ofertant.

Nu în ultimul rând, aspectele

punctate de recurentă din decizia nr. 4985/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

referitoare la lipsa prejudiciului, au fost rupte din contextul mai amplu al considerentelor,

care indicau probatoriul administrat în cauză din care rezultă o altă situație de

fapt în raport de care au fost analizate dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 pct. 1.2

din Anexa nr. 1.

Pentru toate considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respinge ca

nefondat recursul declarat de Județul Covasna.

Respinge recursul declarat

de Județul Covasna împotriva sentinței nr. 78/F din 11 aprilie 2013 a Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-12-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4584/2014
/2006, aceasta are obligația de a respecta, pe tot parcursul procedurii, principii prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (2) din acest act normativ, respectiv principiul privind a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoașterea rec
ÎCCJ 2014-06-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2689/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Bacău a chemat în judecată Ministerul Administr
ÎCCJ 2013-11-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7236/2013
sume alocate din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 pentru unele unități administrativ-teritoriale, sume ce au fost destinate plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente ș
ÎCCJ 2016-10-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2585/2016
48 din data 7 iulie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltări
ÎCCJ 2017-06-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2017
educației naționale nr. 1/2011 pentru a se referi la activitatea didactică din învățământul superior, or în ceea ce o privește pe reclamantă, numai aceste funcții sunt permise pentru a nu încălca regimul incompatibilităților. 3. Soluția și
Sursă