ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2017

Decizia nr. 2356/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei;

1.1. Prin cererea formulată la data de 23 martie 2015 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 8562/G/II din 02 martie 2015 și obligarea instituției publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că, în calitate de judecător la Curtea de Apel Constanța, a fost invitată pentru susținerea unui suport de curs - formare profesională la C., organism administrativ-jurisdicțional ce are în competență soluționarea contestațiilor formulate în cadrul procedurilor de achiziție publică.

Reclamanta a apreciat că autoritatea pârâtă a interpretat greșit prevederile art. 101 din Legea nr. 161/2003.

1.2. Prin sentința nr. 2481 din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a r

espins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

2.1. Împotriva sentinței nr. 2481 din 6 octombrie 2015, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, reclamanta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 101 din Legea nr. 161/2003.

Curtea de Apel a înlăturat susținerile privind legătura dintre noțiunea de funcție și contractul individual de muncă încheiat între angajat și angajator și a invocat dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituția României potrivit căreia funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, definiție preluată de art. 101 din Legea nr. 161/2003. În mod eronat instanța a reținut că legiuitorul a folosit noțiunea de funcție în sensul cel mai larg posibil, respectiv acela de activitate remunerată, indiferent de contextul în care aceasta este prestată.

Or, interpretarea instanței este nelegală, pentru că indiferent de contextul juridic în care se desfășoară - contract individual de muncă, ordin, decret etc. presupune o activitate organizată având caracter de continuitate.

În esență, s-a arătat că raportul efectuat de B. nu este conform cu practica acestuia în materia incompatibilităților și că reclamanta nu a încălcat regimul juridic prevăzut de lege pentru judecători, deoarece a desfășurat o activitate didactică de formare profesională pentru consilierii de soluționare a contestațiilor în materia achizițiilor publice.

O a doua critică privește ignorarea de către instanță a scopului instituirii incompatibilităților care este acela al asigurării integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și prevenirea corupției, conform art. 8 din Legea nr. 176/2010.

În esență, s-a arătat că integritatea desfășurării activității de judecată nu poate fi afectată, deoarece instituția unde a fost desfășurată activitatea de formare este utilă pentru C.

Având în vedere minuta Comisiei nr. 1 a Consiliului Suprem al Magistraturii din 2003, instanța trebuia să aibă în vedere că activitatea prestată de reclamantă face parte din categoria activităților de formare și perfecționare profesională a altor profesii juridice, desfășurată de o instituție cu activitate administrativ-jurisdicțională ce se încadrează în norma de excepție de la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Astfel, chiar practica administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii confirmă caracterul de activitate didactică desfășurată de judecători în ceea ce privește formarea continuă în profesii juridice conexe justiției.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin Încheierea de ședință din data de 9 februarie 2017, a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 11 mai 2017, dispunând citarea părților.

2.3. Apărările formulate în cauză.

La data de 05 februarie 2016, a depus întâmpinare pârâta B., solicitând respingerea recursului, ca nefondat. În esență, s-a arătat că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

S-a invocat faptul că deși potrivit dispozițiilor O.G. nr. 129/2000 formarea profesională a adulților este o activitate de interes general care face parte din sistemul național de educație și formare profesională, inspectorul de integritate a apreciat în mod corect starea de incompatibilitate.

Au fost invocate și dispozițiile art. 114 alin. (2) și art. 285 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011 pentru a se referi la activitatea didactică din învățământul superior, or în ceea ce o privește pe reclamantă, numai aceste funcții sunt permise pentru a nu încălca regimul incompatibilităților.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Este întemeiată critica reclamantei că activitatea desfășurată are caracter didactic și nu încalcă regimul incompatibilităților, raportat la practica B. și a Consiliului Superior al Magistraturii.

Analizând actele și lucrările dosarului rezultă că în cursul anului 2012 reclamanta A., judecător la Curtea de Apel Constanța, a încheiat, în calitate de formator, un contract civil cu SC D. SRL, în calitate de beneficiar, având ca obiect elaborarea și susținerea suportului de curs de formare profesională în domeniul achizițiilor publice pentru consilierii din cadrul C., activitate pentru care a fost remunerată cu suma de 1.370 lei.

Din adresa din 25 octombrie 2013 emisă de SC D. SRL (fila 30 dosarul Curții de Apel București) și din adresa din 28 octombrie 2013 emisă de C. (filele 28-29 dosarul Curții de Apel București) rezultă că reclamanta a desfășurat activitate didactică pentru consilierii de soluționare a contestațiilor în materia achizițiilor publice.

Din actul constitutiv al societății SC D. SRL rezultă că acesta este furnizor de formare profesională (filele 16-19 din dosarul instanței de fond).

Pentru a soluționa litigiul și a stabili dacă a fost încălcat regimul incompatibilităților prevăzut de legislația în vigoare este esențial a se lămuri care este natura juridică a activității desfășurate de reclamantă, în funcție de practica administrativă, atât a Consiliului Superior al Magistraturii, cât și a B.

i) Practica administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii;

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 : ”Funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, precum și a celor de instruire din cadrul E. și al F., în condițiile legii.”

În derularea activității sale Consiliul Superior al Magistraturii a interpretat în mod extensiv dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, arătând că aceste dispoziții permit, alături de exercitarea funcțiilor din învățământul didactic universitar și activități de instruire care fac parte din activitatea de formare inițială și continuă la nivelul E. și al F., dar și în cadrul instituțiilor de formare aparținând unor alte categorii profesionale.

Ilustrativă în acest sens este Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1434 din 11 decembrie 2014 prin care s-a reținut că activitatea de formator în cadrul G., precum și în cadrul H. nu generează o stare de incompatibilitate între funcția de judecător și aceea de formator.

De asemenea, prin Hotărârea Plenului nr. 316/2010 privind interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în ceea ce privește compatibilitatea funcției de judecător sau procuror cu aceea de lector în cadrul I., Plenul a statuat că nu există incompatibilitate între funcția de judecător și aceea de lector în cadrul I.

Prin Hotărârea Plenului nr. 261/2008 s-a decis că este posibilă participarea în calitatea de experți în cadrul programelor cu finanțare externă pentru justiție, a judecătorilor, procurorilor, grefierilor și a personalului de specialitate juridică asimilat magistraților.

În motivarea hotărârii s-a reținut că interpretarea in extenso a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 permite ca, pe lângă situațiile de excepție prevăzute de acest text de lege, se află și acele situații în care judecătorii participă ca experți în cadrul programelor cu finanțare pentru justiție.

Prin Hotărârea Plenului nr. 1184 din 10 noiembrie 2015 s-a hotărât că funcția de judecător este compatibilă cu calitatea de membru în cadrul Grupului de experți privind politica Uniunii Europene în materie penală.

S-a apreciat în motivarea hotărârii menționate că: ”Așadar, judecătorii și procurorii pot exercita funcții didactice în învățământul superior, pot exercita funcții de instruire în cadrul E. și al F., precum și în cadrul unor programe sau proiecte unde activitatea desfășurată nu diferă substanțial de activitatea prestată în cadrul E. sau al F.”

Așadar, în mod constant, s-a reținut de către Consiliul Superior al Magistraturii că activitatea didactică de formare și perfecționare desfășurată de judecători și procurori în instituțiile de pregătire profesională a altor profesii juridice, nu depășește cadrul legal instituit de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

ii) Practica administrativă a B.;

În cursul judecării cauzei a fost depus un raport al organului administrativ menționat, privind un alt judecător, aflat într-o situație similară cu cea a reclamantei (desfășurarea activității de lector, magistratul fiind selectat pentru organizarea de cursuri pentru funcționari publici prin furnizorul de formare profesională SC J. SRL).

În cuprinsul Raportului de evaluare nr. 21350/G/II din 20 mai 2016 (fila 48 din dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție) inspectorul de integritate a reținut că: ”Nu au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților ca urmare a deținerii simultane a calității de magistrat și a celei de lector în cadrul programului de formare profesională - Implementarea și aplicarea viitoarei Politici Agricole Comune. Prevenirea fraudei și a corupției în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene - organizat în cadrul proiectului x - y - furnizarea serviciilor de consultanță pentru organizarea cursurilor de instruire a personalului APIA.”

iii) Natura juridică a activității desfășurată de reclamanta A.;

Din adresa din 25 octombrie 2013 emisă de SC D. SRL și din adresa din 28 octombrie 2013 emisă de C. rezultă că reclamanta a desfășurat activitate didactică pentru consilierii de soluționare a contestațiilor în materia achizițiilor publice care sunt funcționari publici, prin intermediul unui furnizor de formare profesională.

În speță, reclamanta a desfășurat activitate de formare profesională a membrilor C. în materia achizițiilor publice. Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din H.G. nr. 1037/2011:

”(1) Membrii C. au obligația formării profesionale continue.

(2) Formarea profesională continuă trebuie să țină seama de dinamica procesului legislativ și constă, în principal, în cunoașterea și aprofundarea legislației achizițiilor publice și a domeniilor conexe, a jurisprudenței instanțelor judecătorești și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu.

(3) Responsabilitatea pentru organizarea activității de formare profesională continuă revine președintelui C., în calitatea sa de conducător al instituției, precum și fiecărui membru, prin pregătire individuală.”

Înființarea C. a fost prevăzută de art. 257 din O.U.G. 34/2006, ca organ administrativ-jurisdicțional pentru a soluționa contestații în materia achizițiilor publice. Activitatea acestui organism este menită să promoveze o calitate mai bună a soluționării litigiilor în materia achizițiilor publice, dar și să reducă volumul de activitate al instanțelor de judecată.

Trebuie subliniat că organismul menționat nu are calitatea de parte în proces în situația în care persoana interesată contestă în instanță hotărârea pronunțată de organul administrativ-jurisdicțional,

astfel încât este respectat imperativul instituit de art. 8 din Legea nr. 176/2010, conform căruia scopul instituirii incompatibilităților este acela al asigurării integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și prevenirea corupției.

Așadar, activitatea desfășurată de reclamantă este aceea de formare profesională și nu diferă substanțial de activitatea prestată în cadrul E. sau al F., mai ales că aceste instituții utilizează, în mod frecvent, ca experți în formarea continuă judecători și procurori care sunt remunerați pentru activitatea prestată.

iv) Motivul de nulitate ce afectează raportul întocmit de B. pentru reclamantă;

Este neîndoielnic că regimul juridic al incompatibilităților pentru judecători și procurori este conturat prin dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituția României, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 101 din Legea nr. 161/2003.

Aplicarea acestor dispoziții legale trebuie însă coroborată cu aplicarea art. 134 alin. (2) din Constituție, art. 44 din Legea nr. 317/2004, precum și art. 97 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii este organul administrativ chemat să vegheze asupra carierei judecătorilor, având abilitarea legală de a statua asupra situațiilor ce constituie încălcări ale regimului incompatibilităților și interdicțiilor, ceea ce înseamnă că hotărârile pronunțate de acest organism capătă o semnificație importantă în analiza aspectelor deduse judecății.

Trebuie subliniat că în contextul practicii administrative, atât în ceea ce privește activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, cât și referitor la cea a B., așa cum aceasta a fost ilustrată anterior, activitatea didactică desfășurată în cadrul programelor de formare și perfecționare profesională a altor profesii juridice nu încalcă regimul juridic al incompatibilităților, ca urmare a deținerii simultane a calității de magistrat și de formator.

Așa fiind, în mod eronat a reținut pârâta că, în speță, reclamanta A. a încălcat regimul incompatibilităților instituit de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 101 din Legea nr. 161/2003, iar Raportul de evaluare nr. 8562/G/II din 02 martie 2015 este lovit de nulitate, sub acest aspect criticile din recurs apărând ca întemeiate.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza va admite acțiunea formulată de reclamanta A., va anula Raportul de evaluare 8562/G/II din 2 martie 2015 întocmit de autoritatea pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 2481 din 6 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată de reclamanta A.

Anulează Raportul de evaluare 8562/G/II din 2 martie 2015 întocmit de autoritatea pârâtă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2017.