ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3645/2017

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/22.01.2016 emis de pârâtă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 114/CA din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, contestația reclamantului A.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. S-a arătat că hotărârea primei instanțe nu reflectă corecta aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 fiind greșit reținute în speță corelativ stării de fapt menționate în raportul de evaluare ce formează obiectul acțiunii judiciare. Starea de incompatibilitate reținută în cauză se referă la deținerea de către persoana evaluată a calității de membru în consiliul de administrație al unei scoli gimnaziale simultan cu îndeplinirea funcției de primar al localității pe a cărei rază teritorială se afla respectiva unitate școlară, cumularea respectivelor calități fiind constatată pentru perioada 08.10.2012-04.02.2014. S-a arătat că pe baza acestei situații de fapt nu se putea reține însă încălcarea legislației privind regimul juridic al incompatibilităților prevăzute pentru aleșii locali, fiind necesar ca dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 să fie analizate și interpretate în corelație cu prevederile art. 96 alin. (1) și (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, text de lege care impune în mod imperativ delegarea unui reprezentant al primarului în consiliile de administrație ale unităților de învățământ. Ca urmare, s-a solicitat să se constate că numirea primarului în consiliul de administrație a avut loc în temeiul legii și cu respectarea acesteia, recurentul-reclamant participând la lucrările Consiliului de administrație al Școlii gimnaziale Maliuc în calitate de reprezentant al primarului comunei Maliuc. Din analiza prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, referitoare la componența consiliului de administrație al unităților de învățământ de nivel gimnazial, rezultă că însuși primarul poate face parte din consiliul de administrație, un argument de interpretare constituindu-l modificarea adusă respectivei dispoziții legale prin O.U.G. nr. 49/2014, care a introdus în mod expres în componența consiliului de administrație al școlii gimnaziale primarul sau un reprezentant al acestuia. S-a arătat că problema în analiză relevă un conflict legislativ prin numirea în mod obligatoriu a unui consilier local sau reprezentant al primarului în consiliul de administrație a unei unități de învățământ și sancționarea acestui fapt prin prisma prevederilor art. 87 din Legea nr. 161/2003. Având în vedere data adoptării celor două reglementări legale, s-a susținut de către recurentul-reclamant că Legea educației naționale, intrată în vigoare în anul 2011, modifică tacit/creează o excepție legală de la constatarea stării de incompatibilitate sub aspectul numirii în cadrul consiliului de administrație a unui reprezentant al primarului sau al consiliului local. Pe de altă parte, s-a arătat că starea de fapt reținută în Raportul de evaluare nu se încadrează în niciuna din tezele descrise în norma incriminatorie prin prisma faptului că "școala gimnazială" nu face parte și nu poate fi inclusă în cadrul autorităților, societăților sau instituțiilor publice, regimul ei fiind reglementat atât de art. 32 din Constituție, cât și de Legea educației naționale nr. 1/2011, unde se prevede expres că asemenea structuri sunt unități de învățământ de stat sau particulare, sintagmă ce nu se regăsește în textul de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. În raport de cele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii formulate în cauză și anularea Raportului de evaluare nr. x/22.01.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate, cu motivaea esențială că, potrivit art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, un reprezentant al primarului poate fi membru al Consiliului de administrație în cadrul unităților de învățământ de stat, calitate de reprezentant ce poate fi deținută chiar de către primarul în cauză. Prin notele de concluzii scrise ale recurentului-reclamant, făcându-se referire la unele soluții jurisprudențiale ale instanței supreme, atașate prezentului dosar, dar și la faptul că judecătorul primei instanțe nu efectuase o analiză a cauzei în corelație cu prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/26.06.2014, act normativ în vigoare atât la data întocmirii Raportului de evaluare, cât și la data pronunțării sentinței, s-a susținut de către apărare că întâietate în aplicare trebuie recunoscută reglementării ulterioare, ca lege specială, întrucât aceasta se referă doar la "funcția de primar" în timp ce Legea nr. 161/2003 vizează toate incompatibilitățile și tipurile de funcții deținute. În noua reglementare, prevederile art. 96 alin. (2) lit. a) menționează expres că, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, consiliile de administație și directorii conclucrează cu autoritățile administrației publice locale, fiind prezent primarul sau un reprezentant al primarului. Calitatea de "reprezentant al primarului" presupune existența unui mandat special dat unei persoane care acționează în numele primarului, dar, pe de altă parte, nimic nu interzice chiar prezența primarului, scopul instituirii respectivei prevederi legale fiind asigurarea unui management eficient pentru buna gestionare a tuturor resurselor. S-a mai arătat că noua reglementare era aplicabilă cauzei chiar dacă aceasta nu era în vigoare în perioada supusă evaluării, esențială fiind concepția Legii nr. 1/2011 în ceea ce privește rolul atribuit primarului pentru eficientizarea activității unităților de învățământ și luarea măsurilor ce se impun în acest scop. Sub acest aspect, s-a arătat că activitatea de evaluare a incompatibilității privind pe recurentul-reclamant a fost efectuată după publicarea O.U.G. nr. 49/2014 în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că fiind vorba de o cauză în curs de soluționare, pe rolul unei instanței de judecată, respectivul act normativ trebuie să își producă efectele în procedura pendinte. S-a mai arătat că tot până la soluționarea definitivă a prezentei cauze a intervenit și modificarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, efectuată în baza Legii nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, în sensul în care se prevede că primarul face parte din consiliul de administrație al unității de învățământ, motiv pentru care, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, cât și ulterior, prin modificările aduse, soluția administrativă dispusă prin Raportul de evaluare, menținută mai apoi prin hotărârea instanței de fond, apare ca excesivă și din perspectiva principiului proporționalității.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. S-a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele criticate, judecătorul primei instanțe interpretând și aplicând corect prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, reținând justificat că pe perioada exercitării funcției publice de autoritate nu era permisă și deținerea calității de membru în Consiliul de administrației al Școlii gimnaziale Maliuc, cumulul mandatului de primar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instiuții publice, constituind și relevând o situație de incompatibilitate în accepțiunea legii. Contrar susținerilor și criticilor formulate în recurs, s-a arătat că starea de incompatibilitate relevată prin Raportul de evaluare întocmit în cauză nu putea fi stabilită în baza unui act normativ intrat în vigoare la o dată ulterioară perioadei supuse inspecției de integritate, raportat la prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/26.06.2014, având în vedere dispoziția de la art. 15 alin. (2) din Constituția României, care stabilește în mod clar că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". S-a arătat că argumentația formulată în recurs ignoră principiul general de drept "tempus regit actum", conform căruia se aplică legea în vigoare la momentul desfășurării situației pe care aceasta o reglementează. În speță, față de modul de aplicare a legilor în timp, urmând principiile generale de drept, rezultă fără echivoc că starea de incompatibilitate era prevăzută de lege, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada de referință a evaluării, și anume 08.10.2012-04.02.2014, coroborate cu cele ale art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în foma în vigoare în aceeași perioadă a evaluării. Raportat la aceste dispoziții legale, intimata ANI a solicitat să se constate că prin participarea recurentului-reclamant A. la sedințele Consiliului de Administație al Școlii gimnaziale Maliuc, acesta deținând și funcția de primar al comunei Maliuc, județ Tulcea, au fost nesocotite prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, fiind lipsită de relevanță juridică împrejurarea că recurentul-reclamant se desemnase pe sine ca reprezentant al primarului în Consiliul de administrație al unității de învățământ în cauză. În fine, s-a arătat că școala gimnazială se încadrează între instituțiile publice, existând în acest sens soluții pronunțate de instanța supremă.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 05 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate și cadrul normativ aplicabil, cu luarea în considerare și a observațiilor prezentate prin întâmpinare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Prin raportul de evaluare nr. 2579/G/II/22.01.2016 întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate, s-a constatat starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant A. pentru deținerea simultană a calității de primar al comunei Maliuc, județ Tulcea, și de cea membru în cadrul Consiliului de administrație al Școlii gimnaziale Maliuc, încălcând în acest fel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada de referință a evaluării, și anume 08.10.2012-04.02.2014. S-a reținut că, prin Dispoziția nr. 82/08.10.2012 emisă de primarul comunei Maliuc, s-a dispus ca primarul comunei Maliuc (recurentul-reclamant din cauză) să îndeplinească calitatea de reprezentant al primarului în cadrul Consiliului de administrație al Școlii gimnaziale Maliuc, județ Tulcea, pentru anul școlar 2012-2013. Tot astfel, pentru anul școlar 2013-2014, prin Dispoziția nr. 75/13.09.2013 a primarului comunei Maliuc s-a dispus desemnarea primarului (recurentul-reclamant din cauză) ca reprezentant al primarului în Consiliul de administrație al Școlii gimnaziale Maliuc, județ Tulcea. Prin hotărârea primei instanțe s-a constatat legalitatea Raportului de evaluare întocmit în cauză, reținându-se că funcția de primar era imcompatibilă cu cea de reprezentant al primarului în Consiliul de administrație al școlii gimnaziale mai sus menționate, având în vedere conținutul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, neavând nicio relevanță împrejurarea că persoana evaluată nu a fost retribuită pentru activitatea desfășurată în cadrul respectivei unități școlare. S-a reținut de către instanță că Legea nr. 161/2003 constituie reglementare specială în materia incompatibilităților și a conflictelor de interese de natură administrativă, prevederile art. 91 alin. (3) din lege stabilind în sarcina alesului local obligația de a lua măsurile necesare pentru evitarea/înlăturarea situației care atrage incompatilitatea, înainte sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție. Prin motivele de recurs formulate, se invocă greșita aplicare în cauză a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, sub mai multe aspecte: (i) neefectuarea unei analize și interpretări a acestei dispoziții legale în corelație cu prevederile art. 96 alin. (1) și (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, text de lege care impune în mod imperativ delegarea unui reprezentant al primarului în consiliile de administrație ale unităților de învățământ; (ii) greșita stabilire a stării de incompatibilitate prin raportare la dispozițiile Legii nr. 161/2003 ca lege specială, caracter ce se impune a fi recunoscut, având în vedere data adoptării reglementărilor legale, Legea nr. 1/2011 a educației naționale, intrată în vigoare în anul 2011, susținându-se că modifică tacit/creează o excepție legală de la constatarea stării de incompatibilitate sub aspectul numirii în cadrul consiliului de administrație a unui reprezentant al primarului sau al consiliului local. Ulterior, prin notele de concluzii scrise, s-a invocat aplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 49/26.04.2014, solicitându-se ca starea de fapt reținută prin Raportul de evaluare să fie examinată în corelație cu prevederile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate, fiind vorba de o cauză în curs de soluționare, pe rolul unei instanței de judecată. În plus, s-a arătat că a intervenit și modificarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, în sensul în care se prevede că primarul face parte din consiliul de administrație al unității de învățământ, motiv pentru care, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 96/2011, cât și ulterior, prin modificările aduse, rezultă că soluția administrativă dispusă prin Raportul de evaluare apare ca fiind excesivă. (iii) greșita apreciere că activitatea desfășurată în cadrul Consiliului de administrație al Școlii gimnaziale realizează incidentul de integritate invocat în cauză, în condiile în care unitățile de învățământ nu sunt menționate ca atare în cuprinsul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, nefiind incluse în cateogoria instituțiilor publice. Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 și Legea educației naționale nr. 1/2011, forma în vigoare la data desfășurării situației pe baza căreia s-a reținut starea de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant A. Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă functie de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice." De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispozițiilor până la data de 30.06.2014, "În unitățile de învățământ de stat, consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar." În raport de conținutul clar și precis determinat al acestor dispoziții legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de primar cu calitatea de membru în consiliului de administrație al unei instituții publice, fiind neîntemeiată susținerea din recurs, referitoare la pretinsa necorelare a prevederilor incidente din cele două reglementări cu aplicabilitate în cauză ori cu privire la greșita identificare a normei aplicabile prioritar, ca normă specială, derogatorie de la reglementarea generală. Astfel, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispozițiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilitățile specifice aleșilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administrație în cazul unităților de învățământ de stat de nivel gimnazial, preșcolar și primar. Apoi, dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 nu obligă primarul să fie membru în consiliul de administrație al școlii, ci prevede numai că, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial, consiliul de administrație include și un reprezentant al primarului, dispoziția normei fiind precis determinată sub aspectul obligației prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administrație. Nu există, așadar, niciun conflict/necorelare între dispozițiile de lege incidente cauzei, intenția legiuitorului fiind clară și neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilități între funcția de primar și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice. Dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, face posibilă evitarea/înlăturarea situației de incompatibilitate, prin obligația de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrației al unității de învățământ. Această obligație nu se consideră îndeplinită și nu produce efecte sub aspectul inexistenței incompatibilității, în cazul în care calitatea de reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității școlare este transferată tot în persoana primarului, acesta fiind cel care participă la ședințele consiliului de administrație, deținând astfel calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, adică tocmai ceea ce se interzice primarului în exercitarea mandatului său de ales local. Așa fiind, Înalta Curte constată că numirea primarului în consiliul de administrație nu a avut loc în temeiul și cu respectarea legii, persoana desemnată/numită în calitate de reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ având obligația de a nu încălca ea însăși regimul juridic al incompatibilităților. Faptul că prin O.U.G. nr. 49/2014 au fost modificate dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prevăzându-se că însuși primarul poate face parte din consiliul de administrație al unității de învățământ nu înseamnă că în reglementarea anterioară primarul putea deține valabil calitatea de reprezentant al primarului. Dimpotrivă, tocmai pentru că, în perioada de referință, participarea primarului în consiliul de administrație al unei instituții publice era sancționată pe temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a fost prevăzută obligația de desemnare a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ de nivel gimnazial, învățământ preșcolar și primar. Din acest motiv, nu poate fi primită nici susținerea recurentului-reclamant, în sensul că Legea educației naționale, intrată în vigoare în anul 2011, modifică tacit/creează o excepție legală de la constatarea stării de incompatibilitate sub aspectul numirii în cadrul consiliului de administrație a unui reprezentant al primarului sau al consiliului local, observându-se că prevederea de la art. 96 alin. (2) lit. a) se integrează/servește scopului legii - art. 87 alin. (1) lit. d), și anume asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcției publice. În consecință, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, în calitate de primar, avea obligația, conform textelor de lege menționate, să desemneze un reprezentant al primarului în Consiliului de administrație al Școlii gimnaziale Maliuc, și nu să se desemneze pe sine. Procedându-se astfel au fost încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Nici celalalte critici invocate în recurs nu justifica reformarea sentinței pronunțate în cauză, aspectele invocate neproducând consecințe legale asupra incompatibilității corect reținute în sarcina persoanei evaluate. Chiar dacă la data întocmirii raportului de evaluare - 22.01.2016, cât și la data pronunțării instanței de fond - 29.06.2016, dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 erau modificate prin O.U.G. nr. 49/26.04.2016, în sensul menționării primarului ca membru în consiliul de administrație al unei școli, Înalta Curte constată că noua reglementare nu este aplicabilă cauzei, situația de incompatibilitate fiind reținută pentru o perioadă anterioară modificării legislative invocate. Împrejurarea că modificarea legislativă invocată a intervenit până la soluționarea definitivă a procesului nu determină și aplicabilitatea ei în cauza pendinte, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Cu alte cuvinte, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei. Aceeași concluzie este valabilă și în legătură cu modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, în condițiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noțiunii de "lege penală sau contravențională", pentru a avea astfel incidență în cauză, ca excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Prin umare, Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate reținută în sarcina recurentului-reclamant a fost constatată pentru perioada 08.10.2012-04.02.2014, când, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) - în forma în vigoare la acea dată, primarul avea obligația să își desemneze un reprezentant în consiliile de administrație ale instituțiilor de învățământ, neîndeplinirea acestei obligații atrăgând incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate. Raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia. Faptul că în unele decizii de speță ale instanței supreme s-a făcut aplicarea dispozițiilor legii noi, cu motivarea că sancționarea situației juridice în baza reglementării în vigoare la momentul desfășurării acțiunii interzise reprezintă o măsură excesivă în sine, cât și din perspectiva principiului proporționalității, nu constituie un argument suficient pentru reformarea prezentei sentințe, instanța de control judiciar fiind suverană să decidă în fiecare caz în parte potrivit cu circumstanțele și elementele proprii/specifice relevante. În fine, Înalta Curte constată neîntemeiată și susținerea din recurs referitoare la inexistența incompatibilității prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 din perspectiva neîndeplinirii tuturor condițiilor cerute de lege. S-a susținut de către recurentul-reclamant că scoala gimnazială nu face parte și nu poate fi inclusă în cadrul autorităților, societăților sau instituțiilor publice, regimul ei fiind reglementat de art. 32 din Constituție, cât și de Legea educației naționale nr. 1/2011, unde se prevede expres că asemenea structuri sunt unități de învățământ de stat sau particulare, sintagmă ce nu se regăsește în textul de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Răspunzând criticii formulate, Înalta Curte arată că, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 1/2011 și ale art. 136 pct. 5 din Constituție, prin instituție publică se înțelege orice persoană juridică înființată fie prin acte de putere publică, fie prin acte de dispoziție ale autorităților publice centrale sau locale în scopul realizării unor activități fără caracter comercial sau în scopul îndeplinirii unui serviciu public și care sunt finanțate în tot sau în parte de la bugetul de stat sau bugetele locale. Or, Școla gimnazială Maliuc, unde recurentul-reclamant a deținut calitatea de reprezentant al primarului, membru în Consiliul de administrație în perioada supusă evaluării, deține personalitate juridică, fiind parte a rețelei școlare de stat și care realizează un serviciu public finanțat, se încadrează în categoria instituțiilor publice în sensul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, constatând legalitatea sentinței atacate sub toate aspectele invocate.