ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2016

Decizia nr. 1675/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 decembrie 2013 sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se dispună anularea Raportului de evaluare din 28 noiembrie 2013 prin care s-a reținut incompatibilitatea sa în perioada exercitării funcției publice de director general în cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

În motivare, s-a arătat că activitățile remunerate la care se face referire în raport sunt activitățile didactice în calitate de formator, pe care le-a exercitat în baza a doua contracte de drepturi de autor încheiate cu SC B. SRL și SC C. SRL.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1029 din 27 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și s-a anulat Raportul de evaluare din 28 noiembrie 2013 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, deși activitatea de formator prestată de reclamant nu se încadrează în funcțiile didactice prevăzute de art. 247 din Legea nr. 1/2011, aceasta reprezintă o activitate didactică în sensul art. 96 din Legea nr. 161/2003, reprezentând o situație de excepție de la regimul incompatibilităților funcționarilor publici.

De asemenea, având în vedere că activitatea prestată de reclamant în baza celor două contracte este una didactică, încadrându-se în situația de excepție reglementată de art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003, nu se impune a se analiza dacă aceasta s-ar încadra în situația de excepție prevăzută de art. 96 alin. (1) teza a II-a din același act normativ.

În acest sens, trebuie avut în vedere că art. 96 din Legea nr. 161/2003 reglementează două situații distincte de excepție de la regula incompatibilității, pentru a nu se reține starea de incompatibilitate a funcționarului public fiind necesar a se stabili că activitatea prestată se încadrează în una dintre cele două ipoteze.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește incidența prevederilor art. 12 alin. (7) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern invocate de pârâtă, Curtea a apreciat că pentru a fi reținută aplicabilitatea acestui caz de incompatibilitate, trebuie stabilit că reclamantul a prestat în baza celor două contracte activitatea specifică funcției de auditor public intern. Or, obiectul celor două contracte a fost reprezentat de activitatea de instruire, iar nu de audit public intern. Este adevărat că activitatea educativă s-a referit la desfășurarea activității de audit intern, însă fiind o situație de excepție de strictă interpretare și aplicare, incompatibilitatea reglementată de art. 12 alin. (7) din Legea nr. 672/2002 nu poate fi aplicată prin analogie și acestei ipoteze.

Recursul

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se aplicarea greșită a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Se reține că în mod greșit prima instanță a anulat raportul de evaluare contestat apreciind că nu există situația de incompatibilitate reținută între calitatea de funcționar public a reclamantului-intimat și activitatea sa de instruire "formator" desfășurată la două firme din mediul privat în baza contractelor de prestări servicii din 5 aprilie 2013 și 7 februarie 2013.

Recurenta-pârâtă consideră că în mod greșit instanța a apreciat că activitatea de formator reprezintă o activitate didactică și se încadrează în situația de excepție prevăzută de art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003 și nu s-a mai analizat situația prevăzută de art. 96 alin. (1) teza a II-a din același act normativ din care rezultă probată situația de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare.

Aceasta deoarece există o legătură directă între atribuțiile exercitate de reclamant ca funcționar public, potrivit fișei postului și activitățile remunerate desfășurate în sectorul privat, pe baza unor contracte de prestări servicii, situație care se încadrează în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În cadrul recursului se invocă încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 11 și 14 din Legea nr. 7/2004 privind codul de conduită al funcționarilor publici și se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii menținând ca legal emis raportul de evaluare contestat.

Recursul a fost admis în principiu conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. prin Încheierea din 21 ianuarie 2016.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința atacată fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 atât sub aspectul calificării greșite a activității de formator desfășurată la cele două societăți private ca fiind activitate didactică cât și sub motivul condițiilor prevăzute de art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 de către instanța care a apreciat greșit că reclamantul nu a fost într-o situație de incompatibilitate în ceea ce privește calitățile deținute și activitățile desfășurate.

În conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

(1) Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.

Prin raportul de evaluare contestat, emis ca urmare a unei sesizări în baza raportului de inspecție din 4 iulie 2013 al Corpului de Control al Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat în raport de actele și lucrările comunicate că reclamantul a încălcat regimul incompatibilităților respectiv dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât în perioada exercitării funcției publice de director general în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Unitatea Centrală de Amenajare pentru Auditul Public Intern, a desfășurat activități remunerate, în baza contractelor de prestări servicii din 7 februarie 2012 și 5 aprilie 2013, în domenii de activitate din sectorul privat, la două societăți comerciale, activități care sunt în legătură directă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, cu funcție de conducere, potrivit fișei postului.

După cum rezultă din fișa postului aparținând reclamatului, în calitate de Director general al U.C.A.A.P.I., atribuțiile sale de serviciu sunt următoarele:

- Coordonează elaborarea și aplicarea unei strategii unitare în domeniul auditului public intern și monitorizarea la nivel național a acestei activități;

- Asigură coordonarea acțiunilor referitoare la implementarea obiectivelor strategice în domeniul auditului public intern;

- Coordonează elaborarea și actualizarea cadrului normativ general privind auditul public intern;

- Asigură coordonarea misiunilor de audit intern privind evaluarea progreselor înregistrate în asigurarea condițiilor pentru integrarea controlului financiar preventive în sfera răspunderii managerial;

- Evaluează și aprobă măsurile corective a iregularităților constatate în cadrul misiunilor de evaluare;

- Asigură implementarea metodologiei privind evaluarea și îmbunătățirea calității activității de audit public intern;

- Analizează rapoartele de audit, pentru care îndeplinește funcția de supervisor, avizând propunerile și măsurile pe care le prezintă conducerii ministerului;

- Planifică activitatea de audit public de la nivelul U.C.C.A.P.I. și răspunde în fața conducerii Ministerului Finanțelor Publice de îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor ce îi revin;

- Participă în calitate de președinte în comisiile de avizare a numirii/destituirii șefilor compartimentelor de audit public intern.

În același timp, cursurile susținute de către contestator în baza contractelor cu cele două societăți comerciale (SC B. SRL și SC C. SRL) și pentru care a fost remunerat au avut ca tematici abordate: "Implementarea și Evaluarea Stadiului Implementării Sistemului de Control Managerial în Conformitate cu O.M.F.P. nr. 946/2005, republicat" și "Auditul Intern. Managementul Riscurilor și Stadiul Implementării Sistemului de Control Managerial".

Este deci evidentă legătura directă care există între atribuțiile exercitate de reclamant ca funcționar public, potrivit fișei postului și activitățile remunerate desfășurate în sectorul privat, pe baza unor contracte de prestări servicii, situație care se încadrează în sfera reglementată de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a constatat că activitatea de formator - activitate remunerată desfășurată la cele două societăți private în baza contractelor de prestări servicii - reprezintă o activitate didactică în sensul situației de excepție prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În opinia instanței de recurs, în concret activitatea de formator desfășurată de reclamant în calitatea sa de funcționar public nu este o activitate didactică din învățământul superior neîncadrându-se în tipurile de activități didactice prevăzute de art. 247 din Legea nr. 1/2011. Activitate didactică este cea desfășurată în calitate de cadru didactic în cadrul diferitelor universități, activitatea de formator prestată de reclamant pe baza unor contracte încheiate cu societăți comerciale, care au organizat cursuri de formare profesională și pentru care a fost recompensat nefiind o activitate didactică în sensul excepției prevăzute de art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003, societățile comerciale neputând fi asimilate unităților de învățământ superior în sensul dispozițiilor Legii nr. 1/2011.

Activitatea prestată de către reclamant a fost cea a unui specialist în domeniul activității de audit neputând fi considerată ca o activitate de natură didactică în sensul situației de excepție reținută greșit de prima instanță.

În mod greșit reținând ca incidentă situația de excepție prevăzută de art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2013 prima instanță nu a analizat dacă activitatea reclamantului în calitate de funcționar public desfășurată în sectorul privat ca formator are sau nu legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public cu funcție de conducere, potrivit fișei postului.

Curtea apreciază că în raport de fișa postului, reclamantul având calitatea sa de funcționar public - director general în cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern - a desfășurat activități remunerate în baza Contractelor de prestări servicii din 2012 și 2013 în domenii de activitate de sectorul privat care sunt în legătură directă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public cu funcție de conducere, potrivit fișei postului, respectiv activitatea de audit, fiind încălcate de către reclamant dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit suporturilor de curs "Implementarea și Evaluarea Stadiului Implementării Sistemului de Control Managerial în conformitate cu O.M.F.P. nr. 946/2005 republicat" și "Auditul Intern. Managementul Riscurilor și Stadiul Implementării Sistemului de Control Managerial", rezultă faptul că tematica dezbătută în cadrul acestora este în legătură directă cu atribuțiile exercitate de către A., director general în cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern, potrivit fișei.

Această situație a fost menționată și în raportul de inspecție din 4 iulie 2013 care a stat la baza sesizării autorității recurente, în condițiile în care au fost identificate "oferte de curs cu tematică specifică auditului intern" ale societăților comerciale organizatoare de cursuri de pregătire profesională SC B. SRL și SC C. SRL, cursuri organizate în perioada 2011 - 2013.

Ca urmare a acestor cursuri organizate de firmele private, reclamantul-intimat a obținut venituri, activitatea desfășurată în cadrul acestor cursuri private nefiind o activitate didactică în sensul art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003. Prin activitatea desfășurată reclamantul a încălcat dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 deoarece funcționarii publici nu pot desfășura activități remunerate în cadrul unor societăți comerciale, care sunt în legătură directă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.

Mai mult decât atât, Legea 672/2002 republicată privind auditul public intern, la art. 12 alin. (7) prevede în mod imperativ: "Funcția de auditor intern este incompatibilă cu exercitarea acestei funcții ca activitate profesională orientată spre profit sau recompensă."

Același, act normativ la art. 7 prevede:

"(1) în cadrul Ministerului Finanțelor Publice se constituie Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), structurată pe servicii de specialitate, în subordinea directă a ministrului finanțelor publice.

(2) UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finanțelor publice, cu avizul CAPI.

(3) Directorul general este funcționar public și trebuie să aibă o înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil și/sau al auditului cu o competență profesională corespunzătoare și să îndeplinească cerințele Codului privind conduita etică a auditorului intern."

Din coroborarea acestor aspecte și prevederi legale și având în vedere faptul că, în urma activităților prestate de către reclamant în beneficiul societăților comerciale cu care a încheiat contracte de prestări servicii, activități ce priveau în mod direct atribuții prevăzute în fișa postului său de director general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern, domnul A. a obținut un profit, încălcând astfel în mod flagrant dispozițiile art. 12 alin (7) din Legea 672/2002 republicată, privind auditul public intern.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, menținând ca legal emis Raportul de evaluare din 28 noiembrie 2013 emis de recurenta-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 1029 din 27 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2016.

Procesat de GGC - MI