ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 7.03.2013 emis de aceasta.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

3.1. Prima instanță a încălcat limitele în care fusese învestită să analizeze legalitatea și temeinicia raportului de evaluare - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 175 C. proc. civ.

Intimata Agenția Națională de Integritate și-a motivat concluzia privind existența stării de incompatibilitate a recurentului exclusiv prin faptul că funcția ocupată în cadrul Teatrului B. este o funcție de conducere iar nu de execuție, ipoteză în care nu s-ar încadra în situația de excepție reglementată de art. 84 alin. (4), art. 89 alin. (1) lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

În aceste condiții, instanța de fond a fost învestită să analizeze legalitatea și temeinicia raportului de evaluare exclusiv prin raportare la motivele reținute în actul contestat și la criticile exprimate de reclamant, neputând fi luate în considerare alte apărări ori motive de incompatibilitate care nu au fost reținute în raport.

3.2. Hotărârea recurată este fundamentată pe alte motive față de cele reținute în raportul de evaluare, considerentele prezentate de către prima instanță depășind limitele în care se putea face analizarea legalității și temeiniciei actului contestat, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin hotărârea recurată, prima instanță s-a pronunțat în mod nelegal cu privire la ceea ce nu s-a cerut prin criticile cu soluționarea cărora fusese investită, fără a pune acest aspect în discuția părților și fără a respecta dreptul la apărare al reclamantului.

Singurul motiv pe care a fost fundamentată soluția de respingere pe fond a acțiunii, a fost reprezentat de faptul că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor vizate de creațiile literar-artistice.

Or, motivul reținut de intimată ca temei de respingere a punctului de vedere referitor la încadrarea reclamantului în categoria excepției reglementată de art. 84 alin. (4), art. 99 alin. (1) lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost reprezentat de faptul că funcția ocupată de recurent în cadrul Teatrului B. este o funcție de conducere iar nu de execuție, însă intimata nu a susținut că nu s-ar încadra în categoria creației literar-artistice.

3.3. Considerentele reținute de judecătorul fondului ca temei al respingerii acțiunii sunt nelegale - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Distincția făcută de către prima instanță în privința naturii activităților cuprinse în sfera de reglementare a excepției reprezentate de art. 99 alin. (1) lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și restrângerea obiectului acestor dispoziții legale ca urmare a împărțirii domeniului creației artistice în activități cultural-artistice și activități literar-artistice este nelegală.

Teatrul B. este o instituție publică de cultură ce activează în domeniul creației artistice, aspect necontestat, iar funcția publică de manager al teatrului presupune preponderent coordonarea activităților artistice.

Scopul legiuitorului a fost de încadrare în categoria excepției reglementate de art. 99 alin. (2) a întregului domeniu al creației artistice, acest lucru pornind inclusiv de la interpretarea logică a cuvântului "artistic", astfel cum este definit de Academia Română în dicționarul explicativ al limbii române.

3.4. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, art. 84 alin. (4) și art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sunt nelegale susținerile conform cărora întrucât funcția ocupată de recurent este o funcție de conducere, ipoteza nu s-ar încadra în situația de excepție reglementată de art. 84 alin. (4), art. 99 alin. (1) lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Este irelevant dacă recurentul exercită o funcție de conducere sau nu, atâta vreme cât această distincție nu este făcută de către însuși legiuitorul.

Atunci când legiuitorul a înțeles să facă distincție între funcția publică de conducere și funcția de execuție a făcut-o expres, de exemplu, prevederile art. 81 alin. (2) și art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Noțiunile de funcție și activitate au un conținut diferit. Astfel, dacă funcția are în vedere un rol organizatoric în domeniul științific sau al creației artistice, activitatea se referă la preocuparea/îndeletnicirea științifică sau artistică propriu-zisă.

Mai mult, susține recurentul, eroarea în care s-a aflat prin raportare la răspunsul Comisiei juridice de disciplină și de imunități a Camerei Deputaților, îl îndreptățește să fie exonerat de la aplicarea interdicțiilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010.

II. Analiza motivelor de casare

Criticile sunt nefondate, avându-se în vedere că în cuprinsul raportului de evaluare contestat s-a reținut că persoana evaluată deține o funcție de conducere și nu prestează activitate în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice, pentru a se încadra în excepția prevăzută de art. 84 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, astfel cum s-a invocat în punctul de vedere depus la dosar.

Instanța de fond a concluzionat în sensul că domeniul în care reclamantul exercită funcția de manager nu este cel al creației literar-artistice pentru a fi incidentă excepția prevăzută de norma legală.

În continuare, instanța de fond și-a argumentat opinia, pornind de la dispozițiile legale incidente în speță, arătând că reclamantul organizează, gestionează și conduce activitatea unei instituții publice de cultură, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 189/2008, care desfășoară activități cultural-artistice și exercită astfel o funcție în acest domeniu și nu în cel al creației literar-artistice.

Afirmațiile făcute de recurentul-reclamant în motivele de nelegalitate sunt contrazise astfel de conținutul raportului de evaluare, al sentinței recurate și chiar de conținutul acțiunii introductive de instanță, acte care analizează/critică starea de incompatibilitate a recurentului atât din perspectiva activității desfășurate cât și din perspectiva existenței/inexistenței deosebirilor de regim juridic între funcția de conducere și funcția de execuție.

Distincția făcută de prima instanță între activități cultural-artistice și activități literar-artistice, ca urmare a împărțirii domeniului creației artistice este realizată în conformitate cu dispozițiile legale.

Astfel, conform prevederilor art. 2 și 5 din H.G. nr. 442/1994, Teatrul B. este o instituție publică de cultură și artă, iar instituțiilor publice li se aplică definiția cuprinsă la art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Managementul acestei instituții este reglementat de dispozițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 198/2008 din punctul de vedere al desfășurării unor activități cultural-artistice.

Dispozițiile art. 84 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 au în vedere activitățile din domeniul literar-artistic.

Excepția prevăzută de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 se referă la exercitarea de funcții sau activități în domeniul creației literar-artistice și nu face nicio deosebire între funcția de conducere și funcția de execuție sub aspectul stării de incompatibilitate.

Referitor la argumentul bunei-credințe a recurentului, prin raportare la răspunsul Comisiei juridice de disciplină și de imunități a Camerei Deputaților, în mod corect a reținut judecătorul fondului că acesta nu poate fi apreciat pozitiv, deoarece evaluarea stării de incompatibilitate intră în atribuțiile intimatei-pârâte, iar Înalta Curte s-a pronunțat constant în acest sens, exemplificându-se Decizia nr. 3104/19.06.2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 2047 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN