ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4584/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4584/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 13/64/2013,

reclamantul Județul Covasna a formulat contestație împotriva Deciziei nr. X1

din 19 noiembrie 2012 de soluționare a contestației formulate împotriva Notei

de stabilire a corecției financiare încheiate în data de 4 septembrie 2012,

comunicata cu Adresa nr. X2 din 12 septembrie 2012 înregistrată la Registratura

Consiliului Județean Covasna sub nr. X3 din 18 septembrie 2012, privind

contractul de servicii din 23 ianuarie 2012 având ca obiect Organizare training

"Performanță în administrație prin colaborare interinstituțională",

încheiat cu SC. H.A. SRL, în cadrul proiectului "Planificare strategică

prin cooperare interjudețeană", finanțat prin Contractul de Finanțare din

17 februarie 2011, solicitând admiterea acțiunii, modificarea în tot a deciziei

contestate în sensul admiterii contestației formulate împotriva Notei de

stabilire a corecției financiare încheiate în data de 4 septembrie 2012 și

anularea notei de stabilire a corecției financiare ca nelegală.

În motivare s-a

arătat că prin Nota de stabilire a corecției financiare încheiată la data de 4

septembrie 2012, o echipă de control din cadrul Direcției pentru Dezvoltarea

Capacității Administrative a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea

contractului de servicii având ca obiect Organizare training "Performanță

în administrație prin colaborare interinstituțională", încheiat de

Consiliul Județean Covasna cu SC H.A. SRL.

S-a arătat că

reclamanta a formulat contestație respinsă prin Decizia nr. X1 din 19 noiembrie

2012 a Comisiei de soluționare a contestației prin care s-a reținut că prin

Fișa de date a achiziției, parte a documentației de atribuire, s-au prevăzut

cerințe minime de calificare cu privire la care s-a apreciat că sunt de natură

să restricționeze participarea operatorilor economici la procedura de

atribuire.

Cu privire la

cerințele de calificare impuse prin Fișa de date a achiziției reclamanta a

arătat faptul că cerința ca cel puțin doi experți cheie să aibă experiența

profesională în cel puțin un proiect adresat administrațiilor publice, rezultă

încă din denumirea obiectului contractului, scopul derulării procedurii de

achiziție publică fiind selectarea unui prestator de servicii de instruire

competitiv care să asigure derularea profesională a training-urilor.

În acest context se

arată că este necesară desfășurarea activității de instruire a participanților

de către persoane cu experiență profesională în proiecte adresate

administrațiilor publice, neavând nicio relevanță raportat la obiectul

contractului de achiziție experiența în domeniul privat.

În ceea ce privește

cerința ca cel puțin doi experți cheie să aibă experiență profesională în cel

puțin un proiect finanțat din fonduri europene, s-a arătat că aceasta are la

bază necesitatea unei experiențe similare a ofertantului în raport cu natura

contractului ce urmează a fi atribuit.

În ceea ce privește

cerința ca cel puțin un expert cheie să fi primit acest titlu într-o țară din

U.E. s-a arătat că autoritatea contractantă a impus o astfel de condiție

deoarece în materia achizițiilor publice legislația naționala se completează cu

reglementări specifice spațiului european în domeniu, reprezentate, în

principal, prin Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Cu privire la

condiția că expertul cheie care a dobândit acest titlu într-o țară din U.E.

trebuie să aibă experiență profesională în cel puțin un proiect de formare în

U.E., s-a susținut că finalitatea majoră pe care autoritatea contractantă o

urmărește prin atribuirea contractului de achiziție a serviciilor de formare

profesională este aceea a garantării îndeplinirii acestuia în conformitate cu

cerințele caietului de sarcini de către formatori cu un ridicat nivel al

pregătirii profesionale care să poată oferi în același timp și o perspectivă

europeană despre dezvoltarea strategică a unei regiuni.

S-a invocat și faptul

că în Nota de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 4 septembrie

2012 nu se regăsesc justificări privind aplicabilitatea temeiurilor de drept

invocate, și anume a prevederilor art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2) din

O.U.G. nr. 34/2006, precum și art. 8 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 925/2006.

Referitor la aplicarea

prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006 care exceptează procedura de

atribuire a contractului de achiziție servicii de formare profesională de la

domeniul de aplicare a legislației privind achizițiile publice, s-a arătat că

nu se poate reține că prin inițierea unei proceduri de achiziție publică de

licitație deschisă, astfel cum autoritatea contractantă a indicat în Anunțul de

participare din 12 septembrie 2011, Secțiunea IV, precum și în cadrul Fișei de

date a achiziției, aceasta nu se mai poate prevala de excepția reglementată de

art. 16, în raport de valoarea contractului.

Pârâtul legal citat a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.

Prin Sentința nr.

48/F din 6 martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, s-a admis contestația formulată de reclamantul Județul Covasna în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția

pentru Dezvoltarea Capacității Administrative; a fost modificată Decizia

internă din 19 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Administrației și Internelor

- AM - PODCA în sensul că s-a anulat Nota de stabilire a corecției financiare

din 12 septembrie 2012 emisă de Ministerul Administrației și Internelor -

Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut, sub aspectul situației de fapt, că

între reclamant și pârâtă fost încheiat contractul de finanțare din 17

februarie 2011, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru

implementarea proiectului intitulat "Planificare strategică prin cooperare

interjudețeană", cod SMIS 13208.

S-a mai reținut că în

cadrul proiectului a fost derulat de către reclamant contractul de servicii din

23 ianuarie 2012 având ca obiect organizare training "Performanță în

administrație prin colaborare interinstituțională", încheiat cu SC H.A.

SRL, în valoare de 113.683,00 RON, fără TVA.

De asemenea, că prin

Nota de stabilire a corecției financiare încheiată în data de 4 septembrie 2012

s-a stabilit, în temeiul pct. 2 din Ghidul pentru stabilirea corecțiilor

financiare COCOF 07/0037/03 și pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 privind

prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și

utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente

acestora, aplicarea unei corecții financiare în procent de 10% din valoarea

contractului de achiziție publică, respectiv, de 11.368,30 RON, raportat la

valoarea contractului de servicii în cuantum de 113.683,00 RON fără TVA.

Referitor la

nerespectarea condițiilor de formă s-a apreciat că nota a fost emisă în

conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 875/2011, neregulile invocate

respectiv lipsa din cuprinsul notei a mențiunilor privind posibilitatea de

contestare a actului, termenul de depunere a contestației și autoritatea la

care se depune contestația nefiind de natură să producă efecte juridice, în

condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada vătămării concrete suferite ca

urmare a acestor lipsuri.

De asemenea, nici

nerespectarea termenului de comunicare a notei de constatare a fost apreciat că

nu este de natură să afecteze valabilitatea respectivului act, o atare

sancțiune nefiind prevăzută de lege.

În ceea ce privește

criticile aduse fondului actului contestat, instanța a apreciat că acestea sunt

întemeiate în conformitate cu art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, contractul cu

privire la care s-a stabilit corecția contestată a avut ca obiect servicii de

formare ce fac parte din categoria celor incluse în anexa 2B din O.U.G. nr.

34/2006, iar valoarea contractului a fost sub pragul de 125.000 euro prevăzut

de art. 57 alin. (2) astfel încât, în conformitate cu textul legal anterior

menționat s-a constatat că acesta nu era supus obligativității respectării

ordonanței menționate.

În condițiile în care

și C.N.S.C. a apreciat că nu este competent să analizeze legalitatea actelor

emise în cursul derulării procedurii, curtea de apel a apreciat că normele de

drept invocate ca temei al aplicării sancțiunii, respectiv art. 2, art. 178

alin. (2), art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 alin. (1) lit.

b) din H.G. nr. 925/2006 nu sunt incidente, neexistând obligația autorității

contractante să respecte aceste prevederi.

Faptul că autoritatea

contractantă a înțeles să atribuie contractul în urma derulării unei proceduri

de achiziție prin licitație deschisă s-a susținut prin considerentele sentinței

atacate că nu determină incidența prevederilor legale anterior menționate.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Direcția pentru Dezvoltarea Capacității

Administrative, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut în esență că prin impunerea

îndeplinirii criteriilor de calificare, respectiv cerințele minime din fișa de

date tehnice publicate odată cu anunțul de participare, privind pct. v.4.2.

Informații privind experiența similară și pct. v.4.3. Informații privind

personalul tehnic de specialitate și acreditarea ofertantului, autoritatea

contractantă a adus încălcări ale scopului prevăzut de art. 2 alin. (1) din

O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, respectiv acela

de a promova concurența între operatorii economici.

A susținut recurenta

că impunerea îndeplinirii acestor criterii de calificare, de către autoritatea

contractantă, prin care se solicită demonstrarea îndeplinirii capacității

tehnice și/sau profesionale prin prezentarea experienței profesionale în

domeniul administrației publice este restrictivă și contravine prevederilor

legale menționate anterior.

Prin urmare, a

susținut recurenta, cerințele minime de calificare impuse sunt de natură a

restricționa participarea operatorilor economici la procedura de atribuire,

fiind impuse cu încălcarea art. 178 alin. (2) și ale art. 188 alin. (1) lit. d)

din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, care

reprezintă transpunerea art. 44 alin. (2) și art. 48 alin. (2) lit. e) din

Directiva 2004/18/CE referitoare la promovarea concurenței între operatorii

economici.

Invocând dispozițiile

art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare,

recurenta a susținut că autoritatea contractuală avea obligația de a respecta

principiul proporționalității atunci când a stabilit criteriile de calificare

și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură cu obiectul

contractului care urmează a fi atribuit.

În acest sens,

cerințele minime solicitate prin documentația de atribuire și documentele care

probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze la cele

strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a

contractului.

În ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și

completările ulterioare, recurenta a susținut că prin inițierea unei proceduri

de achiziție publică de licitație deschisă, astfel cum autoritatea contractantă

a indicat în Anunțul de participare din 12 septembrie 2011, secțiunea IV, și în

cadrul fișei de date a achiziției, aceasta nu se mai poate prevala de excepția

prevăzută de aceste dispoziții legale.

Totodată, recurenta a

susținut că și în cazul în care autoritatea contractantă s-a prevalat de

dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, aceasta are obligația de a

respecta, pe tot parcursul procedurii, principii prevăzute de dispozițiile art.

2 alin. (2) din acest act normativ, respectiv principiul privind a)

nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoașterea reciprocă; d)

transparența; e) proporționalitatea; f) eficiența utilizării fondurilor; g)

asumarea răspunderii.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului formulat și casarea sentinței atacate, iar pe fond

respingerea cererii formulate de intimatul-reclamant, ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant

Județul Covasna a formulat întâmpinare prin care a invocat mai multe excepții,

respectiv excepția lipsei de capacitate procesuală, a lipsei calității de

reprezentant, cât și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat

respingerea recursului formulat și menținerea sentinței pronunțate de instanța

de fond, ca legală și temeinică, susținând în esență că dispozițiile O.U.G. nr.

34/2006 nu sunt aplicabile în cauză conform prevederilor art. 16, având în vedere

faptul că pragul valoric al contractului încheiat se situează sub cel prevăzut

de dispozițiile art. 57 alin. (2) din ordonanță.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate

excepțiile formulate prin întâmpinare de către intimatul Județul Covasna,

excepții pe care le va respinge ca neîntemeiate având în vedere considerentele

expuse în continuare.

Astfel, în ceea ce

privește excepția lipsei capacității procesuale a Direcției pentru Dezvoltare a

Capacității Administrative, cât și a lipsei calității de reprezentant, Înalta

Curte constată că susținerile intimatului-reclamant sunt nefondate având în

vedere că actele contestate, respectiv Decizia din 19 noiembrie 2012, cât și

Nota de stabilire a corecției financiare din date de 4 septembrie 2012 au fost

emise de comisia constituită în baza dispoziției interne a acestei direcții din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor, aceasta având capacitatea

administrativă care îi conferă acesteia capacitatea oricărei autorități publice

de a sta în proces indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și deci

personalitate juridică în sensul civil al noțiunii.

Pentru aceleași

considerente, Înalta Curte va respinge și excepția inadmisibilității invocată

de intimat având în vedere că recurentul-pârât are calitate procesuală activă

în faza procesuală a recursului fiind parte participantă la soluționarea

procesului prin hotărârea atacată.

Examinând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente,

cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi

respins, pentru considerentele expuse în continuare.

Soluția primei

instanțe de admitere a acțiunii reflectă interpretarea și aplicarea corectă a

prevederilor incidente cauzei în raport cu starea de fapt reținută, sentința

analizând punctual, cu argumente de fapt și de drept, legalitatea actelor

administrative supuse contestării, respectiv Nota de stabilire a corecției

financiare încheiată la data de 4 septembrie 2012 privind contractul de

servicii din 23 ianuarie 2012, având ca obiect organizare trening

"Performanță în administrație prin colaborare interinstituțională încheiat

cu SC H.A. SRL, finanțat prin contractul de finanțare din 17 februarie 2011,

cât și Decizia nr. X1 din 19 noiembrie 2012 prin care a fost respinsă

contestația formulată împotriva notei de stabilire a corecției financiare.

Contrar susținerilor

recurentei-pârâte Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este

legală și temeinică fiind pronunțată cu respectarea și interpretarea corectă a

dispozițiilor legale.

Având în vedere

faptul că obiectul contractului de achiziție publică a constat în

achiziționarea de servicii privind formarea profesională, incluse în categoria

celor prevăzute de anexa 2B din O.U.G. nr. 34/2006, iar valoarea contractului a

fost sub pragul de 125.000 euro prevăzută de art. 57 alin. (2) în mod corect a

reținut judecătorul fondului că acesta este exceptat în conformitate cu

dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 de la aplicarea

prevederilor acestei ordonanțe.

Astfel fiind, Înalta

Curte, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând

a fi menținută, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va

respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

invocate de către intimatul reclamant Județul Covasna.

Respinge recursul

declarat de Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative împotriva

Sentinței nr. 48/F din 6 martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ