ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2023/2013

HOTĂRÂRE
27.02.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2023/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul

cererii deduse judecății.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, reclamanta D.S.V.S.A. a județului Covasna a solicitat, în

contradictoriu cu

pârâtele Curtea de Conturi a

României și

Camera de Conturi a județului Covasna

, anularea Încheierii Curții de Conturi nr. 6 din 15 martie 2011, prin

care s-a respins contestația formulată de către reclamantă împotriva pct. 2

alin. (2), (3), (4),și (5) al Deciziei nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă

de Camera de Conturi a județului Covasna.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a făcut obiectul unui control financiar, ce a vizat

contul de execuție bugetară pentru anul 2009, în urma căruia a fost emisă

Decizia nr. 38 din 09 decembrie 2010 de către Camera de

Conturi a județului Covasna.

Reclamanta

a solicitat desființarea pct. 2 alin. (2), (3), (4), și (5) ale deciziei, vizând

recuperarea unor plăți apreciate ca nelegal efectuate.

A arătat

că a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 38 din 09 decembrie 2010, punctele

menționate, însă Curtea de Conturi și-a menținut poziția în sensul considerării

ca legal și temeinic a actului contestat.

1.

Hotărârea supusă

recursului în prezenta cauză

Prin Sentința civilă nr.

145/F din 4 iulie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către D.S.V.S.A.a

Județului Covasna.

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond, analizând înscrisurile depuse și argumentele

părților, a apreciat, în esență, că atât decizia Camerei de Conturi a județului

Covasna cât și încheierea Curții de Conturi sunt la adăpost de orice critică în

privința măsurilor dispuse.

exercitată

Împotriva sentinței nr.

145/F din 4 iulie 2011 a formulat recurs reclamanta D.S.V.S.A. a Județului

Covasna, solicitând modificarea a acesteia în sensul admiterii cererii sale,

pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea cererii,

recurenta a reluat și dezvoltat, în esență, argumentele expuse instanței de

fond, privind legalitatea și regularitatea plăților efectuate și reținute ca

nelegale de către pârâte.

de control judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de

ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va

admite recursul și va casa sentința instanței de fond.

și de drept care au dus la formarea convingerii instanței de recurs.

Situația de fapt

supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză,

potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi

rezumată astfel:

septembrie 2010 – 29 noiembrie 2010 a fost efectuat audit financiar asupra

contului de execuție bugetară și a situațiilor financiare încheiate pe anul

2009 la D.S.V.S.A.a Județului Covasna, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992;

finalizat prin Procesul-verbal de constatare nr. 10762 din 12 noiembrie 2010,

prin care au fost constatate abateri de la legalitate care au determinat

producerea de prejudicii;

proces-verbal, Camera de Conturi a Județului Covasna a emis Decizia nr. 38 din

data de 09 decembrie 2010, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au

dispus, în sarcina D.S.V.S.A. a Județului Covasna, o serie de măsuri;

înregistrată sub nr. 12224.din 27 decembrie 2010, D.S.V.S.A.a Județului Covasna

a contestat măsurile dispuse la pct. 2 alin. (2), (3), (4) și (5) din Decizia nr.

38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Covasna;

6 din 15 martie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestația

formulată de către reclamantă.

a Județului Covasna a solicitat instanței de contencios administrativ

anularea Încheierii Curții de Conturi nr. 6 din 15 martie 2011,

prin care s-a respins contestația formulată de către reclamantă împotriva

Deciziei nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a județului Covasna

și anularea măsurilor impuse de Camera de Conturi Covasna la pct. 2 alin. (2), (3),

(4) și (5) din decizia menționată.

Atât petitul cererii

reclamantei, așa cum a fost precizat de către aceasta la termenul din 1 iunie

2011, cât și criticile formulate de aceasta, analizate și în contextul

extinderii cadrului procesual prin Încheierea din 1 iunie 2011 a Curții de Apel

Brașov, îndreptățesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei

acțiuni în contencios administrativ este, în esență, actul prin care se dispun măsuri

cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia nr. 38 din 09 decembrie 2010

emisă de Camera de Conturi a Județului Covasna, act circumscris prevederilor art.

37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții de Conturi.

În conformitate cu

prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe

parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și

24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu

caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor

art. 33”.

Art. 33 alin. (3) prevede

- „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și

regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii

entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului

și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a

conducerii entității audiate”.

Legea nr. 94/1992 nu

conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței

materiale a instanțelor de contencios administrativ, astfel cum sunt

reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „

Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca

reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii

pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios

administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a

emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei –

valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat).

Cum în speța de față

nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor,

impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a autorității emitente a

actului al cărui conținut se contestă, și anume Camera de Conturi a județului Covasna.

În aceste condiții,

competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea

actelor administrative emise de Camera de Conturi a județului Covasna, revine

tribunalului, iar nu curții de apel.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul Covasna, secția de contencios administrativ și

fiscal.

ÎN

D

Admite recursul

declarat de D.S.V.S.A. a Județului Covasna împotriva sentinței civile nr. 145/F

din 4 iulie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

recurată.

Trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Covasna, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6019/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 243/R din 7 decembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclam
ÎCCJ 2013-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4613/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta Primăria orașului Covasna a chemat în judecată pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a județulu
ÎCCJ 2021-11-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5906/2021
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rol
ÎCCJ 2020-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1 Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ ș
ÎCCJ 2024-10-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2024
de lege, pentru instituirea măsurilor asigurătorii. În acest context, Înalta Curte precizează că motivarea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept de o manieră rezonabilă, obligația de a analiza documentele și prezentarea în cuprin
Sursă