Decizia nr. 2023/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 145/2011 a Curții de Apel Brașov

Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză Prin Sentința civilă nr. 145/F din 4 iulie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către D.S.V.S.A.a Județului Covasna. În motivarea acestei soluții, instanța de fond, analizând înscrisurile depuse și argumentele părților, a apreciat, în esență, că atât decizia Camerei de Conturi a județului Covasna cât și încheierea Curții de Conturi sunt la adăpost de orice critică în privința măsurilor dispuse.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 145/F din 4 iulie 2011 a formulat recurs reclamanta D.S.V.S.A. a Județului Covasna, solicitând modificarea a acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea cererii, recurenta a reluat și dezvoltat, în esență, argumentele expuse instanței de fond, privind legalitatea și regularitatea plăților efectuate și reținute ca nelegale de către pârâte. 1. Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și va casa sentința instanței de fond. 2. Motivele de fapt și de drept care au dus la formarea convingerii instanței de recurs. Situația de fapt supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel: 1. În perioada 20 septembrie 2010 – 29 noiembrie 2010 a fost efectuat audit financiar asupra contului de execuție bugetară și a situațiilor financiare încheiate pe anul 2009 la D.S.V.S.A.a Județului Covasna, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992; 2. Auditul s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare nr. 10762 din 12 noiembrie 2010, prin care au fost constatate abateri de la legalitate care au determinat producerea de prejudicii;

În baza acestui proces-verbal, Camera de Conturi a Județului Covasna a emis Decizia nr. 38 din data de 09 decembrie 2010, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina D.S.V.S.A. a Județului Covasna, o serie de măsuri; 3. Prin Contestația înregistrată sub nr. 12224.din 27 decembrie 2010, D.S.V.S.A.a Județului Covasna a contestat măsurile dispuse la pct. 2 alin. (2), (3), (4) și (5) din Decizia nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Covasna;

Prin Încheierea nr. 6 din 15 martie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestația formulată de către reclamantă.

Reclamanta D.S.V.S.A. a Județului Covasna a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Încheierii Curții de Conturi nr. 6 din 15 martie 2011, prin care s-a respins contestația formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a județului Covasna și anularea măsurilor impuse de Camera de Conturi Covasna la pct. 2 alin. (2), (3), (4) și (5) din decizia menționată. Atât petitul cererii reclamantei, așa cum a fost precizat de către aceasta la termenul din 1 iunie 2011, cât și criticile formulate de aceasta, analizate și în contextul extinderii cadrului procesual prin Încheierea din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, îndreptățesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei acțiuni în contencios administrativ este, în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia nr. 38 din 09 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Covasna, act circumscris prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. În conformitate cu prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”. Art. 33 alin. (3) prevede - „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității audiate”. Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”. Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat). Cum în speța de față nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a autorității emitente a actului al cărui conținut se contestă, și anume Camera de Conturi a județului Covasna. În aceste condiții, competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi a județului Covasna, revine tribunalului, iar nu curții de apel. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal.