ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2689/2014

HOTĂRÂRE
06.06.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2689/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Bacău a chemat

în judecată Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru

Dezvoltarea Capacității Administrative și a solicitat anularea notei de

stabilire a corecției financiare din 14 august 2012 și a deciziei interne din 11

octombrie 2012, prin care s-a stabilit o corecție financiară de 4.437 RON.

Prin sentința nr. 97

din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul Județul Bacău, solicitând admiterea recursului, iar

în urma rejudecării, anularea în tot a actelor administrative, nota de stabilire

a corecției financiare din 14 august 2012 și a deciziei interne din 11

octombrie 2012, emise de Ministerul Administrației și Internelor, având în vedere

că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În motivele de recurs

s-a arătat că prin nota de constatare s-au stabilit obligații de plată pentru încălcarea

legislației privind achizițiile publice în implementarea proiectului „Proiect pilot

privind realizarea unui sistem informativ modern pentru eficientizarea serviciilor

livrate cetățenilor de către administrația publică locală în județul Bacău”.

Referitor la motivarea

instanței de fond, recurentul a arătat că privitor la prima cerință impusă pentru

cei doi experți de a avea studii superioare economice, este conformă și impusă de

natura activității.

Au fost invocate prevederile

art. 176 și art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor

de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor

de concesiune de servicii, norme care ar fi fost încălcate de către instanța de

fond.

Referitor la cerința privitoare

la capacitatea profesională, recurentul apreciază că aceasta nu încalcă art. 178

din O.U.G. nr. 34/2006 pentru că a solicitat ca pentru specialiști să se facă dovada

experienței în derularea unor contracte similare și nu experiență în alte domenii

ce nu au legătură cu obiectul contactului de finanțare, cerințe relevante pentru

atribuirea contractului de achiziție publică.

Prin încheierea din 27

februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul a fost declarat admisibil

în principiu, iar soluționarea lui s-a făcut conform art. 493 alin. (7) C.

proc. civ.

După examinarea motivelor

de recurs, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Soluția instanței de fond

a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept fiind art.

488 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 178

alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică,

a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii: „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea

unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiara și/sau la capacitatea

tehnică și profesională care ar conduce la restricționarea participării la procedura

de atribuire”.

Conform art. 179 din același

act normativ: „Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității

atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii

trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit.

În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire,

precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie

să se limiteze numai la cele strict necesare pentru o se asigura îndeplinirea în

condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice

impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia”.

Prin actele contestate

și în hotărârea instanței de fond s-a reținut că au fost încălcate aceste dispoziții

în privința cerințelor minime de calificare impuse în cadrul secțiunii, capacitate

profesională din fișa de date a achiziției.

Astfel, dacă inițial recurentul

a solicitat pentru cei trei experți cheie ca o cerință existența unei „Diplome/certificat

de expert/specialist pregătire și implementare proiecte de investiții cu finanțare

publică nerambursabilă”, ulterior, ca urmare a solicitării de clarificări adresată

autorității contractante, a renunțat la această cerință.

O altă cerință impusă

cu nerespectarea dispozițiilor legale a fost aceea a diplomei universitare în domeniul

economic impusă pentru expertul cheie 1, manager proiect doi, partea consultantului

și expert cheie 2, expert fonduri structurale implementare. Cerința poate fi considerată

restrictivă pentru că pot fi experți, manager proiect și expert fonduri structurale

care să nu fie economiști, iar autoritatea contractantă nu a putut justifica introducerea

acestei cerințe.

Nici cerința ca fiecare

expert, manager proiect din partea consultantului, expert fonduri structurale implementare

și expert achiziții publice să facă dovada că a fost implicat în cel puțin două

proiecte cu finanțare nu a fost justificată, iar aceasta are menirea de a restricționa

participarea.

Mai mult, a fost introdusă

și cerința ca cele două proiecte să fie „proiecte finanțate din fonduri publice

nerambursabile”, cerință ce este, de asemenea, restrictivă pentru că nu dă posibilitatea

participării la procedura de achiziție publică a celor care au experiență în derularea

de achiziții publice fără finanțare nerambursabilă.

Apreciind că soluția instanței

de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept materiale, în baza

art. 496 noul C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins

recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamantul Județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 97/2013 din 6 iunie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1291/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, C
ÎCCJ 2014-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4229/2014
existența vreunui prejudiciu, condiții expres statuate de actul normativ sancționator. Inexistenta unei prejudicieri a ofertanților sau a altor persoane interesate, prin invocarea dispozițiilor art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 1660/2006, este
ÎCCJ 2015-03-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2015
Decizia nr. 1403/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă,
ÎCCJ 2013-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5322/2013
aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea contractului în cauză Reclamanta a criticat actele contestate, în principal pe considerentul că în mod eronat s-a stabilit încălcarea, în anul 2009, a conținutului O.U.G. nr. 66/2011 și arătâ
ÎCCJ 2013-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5323/2013
din valoarea contractului în cauză. Reclamanta a criticat actele contestate, în principal pe considerentul că în mod eronat s-a stabilit încălcarea, în anul 2009, a conținutului O.U.G. nr. 66/2011 și arătând că au fost emise cu interpretare
Sursă