ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2689/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Bacău a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative și a solicitat anularea notei de stabilire a corecției financiare din 14 august 2012 și a deciziei interne din 11 octombrie 2012, prin care s-a stabilit o corecție financiară de 4.437 RON. Prin sentința nr. 97 din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Județul Bacău, solicitând admiterea recursului, iar în urma rejudecării, anularea în tot a actelor administrative, nota de stabilire a corecției financiare din 14 august 2012 și a deciziei interne din 11 octombrie 2012, emise de Ministerul Administrației și Internelor, având în vedere că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În motivele de recurs s-a arătat că prin nota de constatare s-au stabilit obligații de plată pentru încălcarea legislației privind achizițiile publice în implementarea proiectului „Proiect pilot privind realizarea unui sistem informativ modern pentru eficientizarea serviciilor livrate cetățenilor de către administrația publică locală în județul Bacău”.

Referitor la motivarea instanței de fond, recurentul a arătat că privitor la prima cerință impusă pentru cei doi experți de a avea studii superioare economice, este conformă și impusă de natura activității. Au fost invocate prevederile art. 176 și art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, norme care ar fi fost încălcate de către instanța de fond. Referitor la cerința privitoare la capacitatea profesională, recurentul apreciază că aceasta nu încalcă art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006 pentru că a solicitat ca pentru specialiști să se facă dovada experienței în derularea unor contracte similare și nu experiență în alte domenii ce nu au legătură cu obiectul contactului de finanțare, cerințe relevante pentru atribuirea contractului de achiziție publică.

Prin încheierea din 27 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul a fost declarat admisibil în principiu, iar soluționarea lui s-a făcut conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. După examinarea motivelor de recurs, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii: „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiara și/sau la capacitatea tehnică și profesională care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire”.

Conform art. 179 din același act normativ: „Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru o se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia”. Prin actele contestate și în hotărârea instanței de fond s-a reținut că au fost încălcate aceste dispoziții în privința cerințelor minime de calificare impuse în cadrul secțiunii, capacitate profesională din fișa de date a achiziției.

Astfel, dacă inițial recurentul a solicitat pentru cei trei experți cheie ca o cerință existența unei „Diplome/certificat de expert/specialist pregătire și implementare proiecte de investiții cu finanțare publică nerambursabilă”, ulterior, ca urmare a solicitării de clarificări adresată autorității contractante, a renunțat la această cerință. O altă cerință impusă cu nerespectarea dispozițiilor legale a fost aceea a diplomei universitare în domeniul economic impusă pentru expertul cheie 1, manager proiect doi, partea consultantului și expert cheie 2, expert fonduri structurale implementare. Cerința poate fi considerată restrictivă pentru că pot fi experți, manager proiect și expert fonduri structurale care să nu fie economiști, iar autoritatea contractantă nu a putut justifica introducerea acestei cerințe.

Nici cerința ca fiecare expert, manager proiect din partea consultantului, expert fonduri structurale implementare și expert achiziții publice să facă dovada că a fost implicat în cel puțin două proiecte cu finanțare nu a fost justificată, iar aceasta are menirea de a restricționa participarea. Mai mult, a fost introdusă și cerința ca cele două proiecte să fie „proiecte finanțate din fonduri publice nerambursabile”, cerință ce este, de asemenea, restrictivă pentru că nu dă posibilitatea participării la procedura de achiziție publică a celor care au experiență în derularea de achiziții publice fără finanțare nerambursabilă. Apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept materiale, în baza art. 496 noul C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 97/2013 din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2014.