ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2714/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 15.07.2013 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul Județul Bacău, prin Președintele Consiliului Județean Bacău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (succesor în drepturi al Ministerului Administrației și Internelor) anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 03.12.2012 și a Deciziei nr. 433.433/18.01.2013.

Prin sentința nr. 154/19.09/2013 Curtea de Apel Bacău a admis cererea astfel cum a fost formulată, iar prin decizia nr. 2758/11.06.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Prin sentința nr. 150 din data de 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Județul Bacău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a anulat nota de constatare nr. x și decizia nr. 4333.443 din 18.01.2013 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului, s-a arătat că, prin raportare la normele dreptului intern, instanța de fond, în mod greșit, a constatat că actele administrative atacate au fost emise cu încălcarea principiului neretroactivității legii, reținând, exclusiv, incidența în speță a Deciziei nr. 66/2015 a Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României, precum și doctrinei, deciziile Curții Constituționale se aplică numai pentru viitor și nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite. Din acest punct de vedere, recurentul a apreciat că efectele Deciziei nr. 66/2015 se vor răsfrânge numai asupra procedurilor de control și actelor administrative încheiate după momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial (07.04.2015).

În același timp, pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene se află spre soluționare cauzele conexate C-260/14 și C-261/2014 Județul Neamț și alții, urmând a se dezlega chestiunea retroactivității/neretroactivității aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în opinia recurentului impunându-se suspendarea judecății recursului până la pronunțarea instanței europene.

S-a mai arătat că din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 reiese faptul că legislația națională (O.U.G. nr. 66/2011) este emisă într-un domeniu deja reglementat la nivel european, fiind invocate atât Regulamentul nr. 1083/2006 a Consiliului Europei, cât și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1996 .

În acest context structura de control analizează existența unei nereguli nu prin raportare la modul în care aceasta este definită în O.G. nr. 79/2003 și/sau nr. O.U.G. nr. 66/2011, ci prin raportare la prevederile comunitare ale celor două regulamente sus-menționate, care se aplică în mod direct statelor membre, conform art. 288 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.

În privința neregulilor având ca obiect încălcarea legislației privind achizițiile publice, recurentul a menționat că principiul proporționalității a fost reglementat în O.U.G. nr. 66/2011, conform COCOF/2007 aprobat prin Decizia Comisiei C/2001/476, respectiv - "Orientări pentru stabilirea corecțiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanțate din fondurile structurale și fondul de coeziune în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziții publice", așa cum a fost preluat în legislația națională - Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

În opinia recurentului-pârât există un conflict între norma națională și norma europeană și devine incident principiul supremației dreptului european asupra legislației naționale, indiferent dacă actele normative naționale au fost adoptate anterior sau ulterior actului european, chiar și în ipoteza unei norme constituționale.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Bacău a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul căii de atac, a apreciat că aceasta este nefondată, solicitând și respingerea cererii de suspendare a judecății formulată de recurent.

În esență, intimata a apreciat că instanța de fond a verificat incidența în cauză Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 și a reținut, în mod judicios, că aceasta produce efecte și în prezentul litigiu, iar actele administrative contestate sunt lovite de nulitate.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 15 martie 2018, completul de filtru a respins excepția nulității recursului și, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, a admis în principiu recursul, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Reclamantul Județul Bacău a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencis administrativ Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 03.12.2012 și Decizia de soluționare a contestației nr. 433433/18.01.2013.

Prin Nota de constatare menționată, ca urmare a constatării unor încălcări a legislației achizițiilor publice, s-a aplicat reclamantului o corecție de 25 % din valoarea contractului nr. x/1211/18.02.2010 încheiat în cadrul proiectului "Strategii de dezvoltare durabilă a județului Bacău - instrument de lucru pentru administrație" .

Rejudecând acțiunea, instanța de fond a dispus anularea actelor administrative contestate, iar întreg raționamentul juridic expus în hotărâre a fost construit, exclusiv, din perspectiva încălcării principiului neretroactivității legii, corelativ cu declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prin Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale.

Potrivit art. 501 C. proc. civ., "(1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul. (...) (3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată."

Din cuprinsul Deciziei nr. 2758/11.06.2014 pronunțate în calea de atac a recursului în primul ciclu procesual, rezultă că a fost dezlegată problema de drept referitoare la aplicabilitatea în cauză a O.U.G. nr. 66/2011, hotărârea primei instanțe fiind casată, iar dosarul trimis spre rejudecare în fond, tocmai în vederea analizării tuturor apărărilor și susținerilor părților prin prisma incidenței legii noi.

Este de observat, de asemenea, faptul că justețea argumentelor deciziei de casare (obligatorii pentru judecătorul fondului) sunt confirmate și de Hotărârea C.J.U.E. din 26 mai 2016 pronunțată în cauzele conexe C 260-14 și C-261/14, prin care s-a statuat că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Or, în speță, neregulile în discuție au constat în nerespectări ale dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice (reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006, care transpune Directiva nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare și de servicii), iar efectele lor s-au menținut și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, când neregulile au fost descoperite, aspect pe care instanța de rejudecare, în mod greșit, nu l-a identificat și reținut.

În acest context, Înalta Curte reamintește că autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale care guvernează procedurile de achiziții publice pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului.

Pe de altă parte, legislația comunitară, care impunea aplicarea măsurii corecției financiare în cazul identificării neregulilor (art. 2 pct. 7 din Regulamentul CCE nr. 1083/2006 și art. 1 din Regulamentul CCE, Euroatom nr. 2988/95 al Consiliului UE), era în vigoare, atât la data încheierii Contractului de finanțare nr. x, cât și la momentele încheierii contractelor de achiziție publică în discuție, fiind direct aplicabilă.

Prin urmare, în cauză, desfășurarea activității de control și stabilirea corecțiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și cu regulamentele respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime, nepunându-se problema retroactivității legii civile, astfel cum greșit s-a reținut în hotărârea recurată.

În acest sens a hotărât instanța de casare, însă judecătorul fondului, fără temei și cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 501 C. proc. civ., a înțeles să nu se conformeze deciziei instanței de recurs.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", iar conform prevederilor art. 497 alin. (1) din același act normativ, instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

Întrucât, în speță, rejudecarea pricinii nu a avut loc în cadrul legal impus prin decizia de casare, judecătorul pornind de la o premisă greșită în analizarea temeiniciei și legalității actelor administrative contestate, ceea ce conduce la imposibilitatea controlului judiciar, se impune casarea sentinței .

Cu ocazia rejudecării, vor fi analizate toate motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în acțiune cu privire la actele administrative contestate, precum și apărările formulate de pârât, cu luarea în considerare a celor dezlegate prin prezenta decizie și a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14 .

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 și 497 raportate la art. 483 alin. (3) și 501 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 150 din data de 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași intanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2018.