ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul Județul Bacău, reprezentat de președintele Consiliului Județean Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea procesului de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.08.2016 întocmit de pârât și a deciziei de soluționare a contestației nr. 340/10.10.2016.

Prin sentința nr. 116/2017 pronunțată în data de 7 septembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată de reclamantul Județul Bacău prin președintele Consiliului Județean Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 116/2017 pronunțată la 7 septembrie 2017 de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Județul Bacău, reprezentat de președintele Consiliului Județean Bacău, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea în tot a Deciziei Șefului Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional nr. 340/10.10.2016 prin care s-a stabilit o creanță suplimentară față de cea stabilită în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.07.2013 și ulterior în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor nr. 80185/07.10.2013 cu privire la contractul de finanțare nr. x/16.06.2010 cu titlul "Reabilitare drum județean 252, Huruiești-Găiceana-Parincea-Bibirești-Buhoci, km 75+300-130+130, Județul Bacău" cod SMIS 1012.

În opinia sa, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cauzei.

S-a reținut prin hotărârea atacată că, în dosarul nr. x/2014, în care reclamantul - județul Bacău a solicitat anularea notelor de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și a deciziilor prin care au fost soluționate contestațiile administrative formulate împotriva notelor de constatare, acțiunea a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Bacău, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe cale de consecință, a respins ca nefondată și acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017

Consideră această interpretare eronată, întrucât dacă s-ar fi dispus o soluție de anulare în dosarul nr. x/2014, ar fi însemnat admiterea acțiunii la fond și în calea de atac, și pe cale de consecință și admiterea acțiunii din dosarul a cărei sentință solicităm să fie casată. Ori raționamentul introducerii cererii de chemare în judecată, așa cum a arătat și la fondul cauzei, a fost acela că, creanța suplimentară contestată este aferentă acelorași nereguli consemnate.

Apreciază că această corecție financiară suplimentară, ca măsură administrativă sancționatorie, a fost instituită abuziv, deși județul Bacău își asumase neregulile constatate, existând și hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în acest sens. Atâta timp cât dezlegarea asupra unei probleme de drept s-a realizat prin hotărâre definitivă, de natură să clarifice din acel moment acea problemă, consideră că procesul-verbal nr. x/2016 ar fi trebuit anulat în tot, la fel ca și Decizia nr. 340/2016.

În opinia sa, instanța de fond a apreciat în mod eronat că respingerea ca nefondată a acțiunii în dosarul nr. x/2014 a atras pe cale de consecință și respingerea ca nefondată a acțiunii în dosarul nr. x/2017, motivat doar de faptul că în dosarul nr. x/2014 nu s-a pronunțat o soluție de anulare a notelor de constatare a corecțiilor, respectiv a deciziilor aferente contestațiilor.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivul de casare invocat și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 6 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

În ședința de judecată din data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului principal invocată de recurenta-pârâtă, ca neîntemeiată, având în vedere că motivele de recurs puteau fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul supus controlului de legalitate Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.08.2016 întocmit de pârât și decizia de soluționare a contestației nr. 340/10.10.2016.

Prin acțiunea formulată, reclamantul a susținut că prin procesul-verbal mai sus menționat a fost stabilită în mod eronat o creanță suplimentară față de cea stabilită prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/8.07.2013 și în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/7.10.2013, întrucât s-ar fi constatat că nu a fost luată în considerare cererea de rambursare nr. x pentru contractul verificat.

Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea instituției reclamante, reținând că actele a căror anulare se solicită sunt legale.

Motivul de casare invocat de recurentul-reclamant în susținerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Criticile recurentului-reclamant subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează faptul că au fost considerate legale actele contestate prin care se stabilea o creanță suplimentară, deși exista putere de lucru judecat asupra întregii creanțe.

Verificând actele dosarului, instanța de recurs reține că în dosarul nr. x/2014, prin sentința civilă nr. 123/26.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, acțiunea reclamantului Județul Bacău a fost respinsă ca nefondată, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2758/21.10.2016 fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant constatându-se legalitatea notelor de constatare nr. x/8.07.2013 și y/7.10.2013, prin care se aplicase o corecție financiară de 25% din valoarea contractului de servicii de proiectare nr. 10247/9.11.2007, încheiat între reclamant și S.C. A. S.R.L.

Corecția financiară de 25% a fost aplicată separat pentru fiecare cerere de rambursare în parte, organele fiscale constatând ulterior, după verificarea din nou a actelor, că a fost omisă, și nu s-a aplicat corecția și cererii de rambursare nr. x

În consecință, prin procesul-verbal nr. x/11.08.2016 întocmit de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli s-a stabilit o creanță suplimentară față de cea stabilită prin notele de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/8.07.2013 și y/7.10.2013, cu privire la contractul de finanțare nr. x/16.06.2010 pentru obiectivul "Reabilitarea drumului județean 252 Huruiești - Găiceana - Parincea - Bibirești - Buhoci, km 75+300-130+100, județul Bacău", urmare a faptului că la cererea de rambursare nr. x s-a autorizat la plată pentru contractul nr. x/9.11.2007 sumele de 20.000 RON și 4.800 RON TVA, fără a se aplica corecția financiară stabilită prin notele de constatare anterior menționate.

Din cuprinsul actelor dosarului și având în vedere susținerile părților rezultă cu claritate, aspect de altfel necontestat de recurent, că noua creanță, respectiv creanța suplimentară stabilită prin Procesul de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.08.2016 și vizând cererea de plată nr. x pentru contractul verificat, nu fusese inclusă în Nota de constatare a neregulilor din 54668/08.07.2013.

În acest context, întrucât în litigiul anterior s-a reținut cu putere de lucru judecat legalitatea corecției financiare de 25% din valoarea contractului de servicii de proiectare nr. 10247/9.11.2007, în mod temeinic intimatul pârât a făcut aplicarea acestei corecții financiare și asupra sumelor cuprinse în cererea 6 de rambursare care priveau acest contract.

Nu se poate reține susținerea instituției recurente că, această corecție financiară suplimentară, ca măsură administrativă, a fost instituită abuziv întrucât, potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora. (2) În condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului."

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Județul Bacău prin Președintele Consiliului Județean Bacău împotriva sentinței nr. 116/2017 din 7 septembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul JUDEȚUL BACĂU prin Președintele Consiliului Județean Bacău împotriva sentinței nr. 116/2017 din 7 septembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.