ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4096 pronunțată la 22 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva Sentinței nr. 123/F din 15 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Curtea reține că, prin „persoană strămutată" în altă localitate conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice". În speță, probatoriul administrat în cauză nu conduce la concluzia că părăsirea domiciliului s-ar fi datorat unor motive etnice.

A mai arătat Înalta Curte că, din declarația martorului D.L., martor audiat nemijlocit de instanță, rezultă că părăsirea localității de domiciliu a fost hotărâtă de familia reclamantului, ca urmare a pierderii locului de muncă de către tatăl acestuia. Or, o atare situație nu reprezintă persecuție etnică în accepțiunea textului de lege și nu atrage incidența O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, act normativ ce vizează acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945. La data de 11 iulie 2007, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., S.E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte, arătând în esență că, dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greșeli materiale și, că respingând recursul, instanța nu a observat și nu a analizat depoziția martorului D.L.

Mai mult decât atât, există la dosarul de recurs hotărârea din 14 ianuarie 2005, prin care Casa Județeană de Pensii Covasna a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fratelui său S.A. Examinând contestația în anulare de față, în lumina motivelor invocate și în raport de prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerațiuni: Contestația în anulare specială, ca o cale extraordinară de atac, de retractare, este reglementată de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., este admisibilă în situația în care soluția pronunțată prin hotărârea instanței de recurs, în cazul de față decizia nr. 4096, este rezultatul unei greșeli materiale.

Considerăm că, prin admiterea recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 123/F pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte a adoptat o soluție greșită prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale rezultate din probele administrate nu a observat hotărârea din 14 ianuarie 2005 prin care Casa Județeană de Pensii Covasna a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fratelui său S.A. Or, în cauză, este de necontestat că reclamantul a depus la dosar hotărârea din 14 ianuarie 2005, prin care Casa Județeană de Pensii Covasna a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fratelui său S.A. O ultimă precizare, vizează jurisprudența Înaltei Curți în materie.

Astfel, în speță, se constată că prin Decizia nr. 41 din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, privind recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea în aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până ia 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, publicată în M. Of. al României.

Partea I, nr. 833/05.12.2007, Curtea a constat că cetățenii români, indiferent de naționalitate, care au fost persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul Statului Român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menționat. Instanța de recurs a confundat datele din declarația martorului care este o evidentă eroarea materială, reținând că părăsirea localității domiciliului nu s-ar fi datorat unor motive etnice, însă în cadrul aceleași familii, s-a considerat de comisie că unul dintre frați are calitatea de strămutat, iar celălalt nu.

Ca urmare, acțiunea a fost în mod eronat respinsă ca o consecință a admiterii recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov. Având în vedere cele expuse, Curtea, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va admite contestația în anulare, va anula decizia contestată, va respinge recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 123/2006 pronunțată de Curte de Apel Brașov, pe care o menține. Se reține, prin motivele de recurs, că reclamantul S.E. nu face parte din categoriile de persoane care se încadrează în situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., Curtea, constată că sentința nr. 123/F a Curții de Apel Brașov este legală și temeinică.

Așadar, interpretarea corectă și completă a dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată ulterior prin art. 1 din Legea nr. 586/2002 duce la concluzia că, independent de naționalitate, cetățenii români persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940-6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sud ocupația altor state, indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească sau sub dominația altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din Ordonanță.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că tatăl reclamantului a fost dat afară de la fabrica de cărămidă la care lucra, iar familia a fost alungată din localitate de către legionari, părăsind localitatea de domiciliu T. și stabilindu-se în Sf.G. Față de cele mai sus reținute recursul va fi respins, menținându-se sentința nr. 123/2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva deciziei nr. 4096 din 22 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Desființează decizia contestată, respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov declarat împotriva sentinței civile nr. 123/F/2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.