ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2008

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia nr. 4096 pronunțată la 22 noiembrie 2006 Înalta Curte de

Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva Sentinței nr.

123/F

din 15 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ

și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată

de reclamant, ca neîntemeiată.

Curtea reține că, prin „persoană strămutată"

în altă localitate conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".

În

speță, probatoriul administrat în cauză nu conduce la concluzia

că părăsirea domiciliului s-ar fi datorat unor motive etnice.

A mai arătat Înalta Curte că, din declarația

martorului D.L., martor audiat nemijlocit de instanță, rezultă că părăsirea localității

de domiciliu a fost hotărâtă de familia reclamantului, ca urmare a pierderii locului

de muncă de către tatăl acestuia. Or, o atare situație nu reprezintă persecuție

etnică în accepțiunea textului de lege și nu atrage incidența O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, act normativ ce vizează acordarea de măsuri reparatorii

exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

La data de 11 iulie 2007, în temeiul

art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., S.E. a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte, arătând în esență că, dezlegarea

dată cauzei este rezultatul unei greșeli materiale și, că respingând recursul, instanța

nu a observat și nu a analizat depoziția martorului D.L.

Mai mult decât atât, există la dosarul

de recurs hotărârea din 14 ianuarie 2005, prin care Casa Județeană de Pensii Covasna

a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fratelui său S.A.

Examinând contestația în anulare de față,

în lumina motivelor invocate și în raport de prevederile legale incidente în cauză,

Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerațiuni:

Contestația în anulare specială, ca o cale

extraordinară de atac, de retractare, este reglementată de art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., este admisibilă în situația în care soluția pronunțată prin hotărârea

instanței de recurs, în cazul de față decizia nr. 4096, este rezultatul unei greșeli

materiale.

Considerăm că, prin admiterea recursului

formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 123/F

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte a adoptat o soluție greșită prin

confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale rezultate din probele

administrate nu a observat hotărârea din 14 ianuarie

2005

prin care Casa Județeană de Pensii Covasna a recunoscut calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000 a fratelui său S.A.

Or, în cauză, este de necontestat că reclamantul

a depus la dosar hotărârea din 14 ianuarie 2005, prin care Casa Județeană de Pensii

Covasna a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fratelui său

S.A.

O ultimă precizare, vizează jurisprudența

Înaltei Curți în materie.

Astfel, în speță, se constată că prin Decizia

nr. 41 din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, privind

recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea în aplicarea dispozițiilor

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până ia 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 189/2000, publicată în M. Of. al României. Partea I, nr. 833/05.12.2007,

Curtea a constat că cetățenii români, indiferent de naționalitate, care au fost

persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie

1940-6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul

Statului Român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state și indiferent

dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție

românească ori sub administrația unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii

prevăzute de textul de lege mai sus menționat.

Instanța de recurs a confundat datele din

declarația martorului care este o evidentă eroarea materială, reținând că părăsirea

localității domiciliului nu s-ar fi datorat unor motive etnice, însă în cadrul aceleași

familii, s-a considerat de comisie că unul dintre frați are calitatea de strămutat,

iar celălalt nu. Ca urmare, acțiunea a fost în mod eronat respinsă ca o consecință

a admiterii recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov.

Având în vedere cele expuse, Curtea, în

temeiul art. 320 C. proc. civ., va admite contestația în anulare, va anula decizia

contestată, va respinge recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 123/2006

pronunțată de Curte de Apel Brașov, pe care o menține.

Se reține, prin motivele de recurs, că

reclamantul S.E. nu face parte din categoriile de persoane care se încadrează în

situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursului în lumina dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., Curtea, constată că sentința

nr. 123/F a Curții de Apel Brașov este legală și temeinică.

Așadar, interpretarea corectă și completă

a dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată

prin Legea nr. 189/2000 și modificată ulterior prin art. 1 din Legea nr. 586/2002

duce la concluzia că, independent de naționalitate, cetățenii români persecutați

din motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940-6 martie

1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau

pe teritoriile românești aflate sud ocupația altor state, indiferent dacă localitatea

în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească

sau sub dominația altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în

art. 1 lit. c) din Ordonanță.

Astfel, în mod corect a reținut instanța

de fond că tatăl reclamantului a fost dat afară de la fabrica de cărămidă la care

lucra, iar familia a fost alungată din localitate de către legionari, părăsind localitatea

de domiciliu T. și stabilindu-se în Sf.G.

Față de cele mai sus reținute recursul

va fi respins, menținându-se sentința nr. 123/2006 a Curții de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată

de contestatorul S.E. împotriva deciziei nr. 4096 din 22 noiembrie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Desființează decizia contestată, respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov declarat împotriva sentinței

civile nr. 123/F/2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

ianuarie 2008.