ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2595/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 319 din 25

martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 669/63/2006,

s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.F.A. SRL Craiova, iar

pârâta SC P.S. SRL Craiova a fost obligată să plătească reclamantei suma

de108.335,25 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 6.731 lei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel ambele părți.

Prin decizia nr. 328 din 4

decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de pârâta SC P.S.

SRL Craiova, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC B.F.A.

SRL Craiova, împotriva aceleiași sentințe, a schimbat sentința atacată, în

sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B.F.A. SRL Craiova

împotriva pârâtei SC P.S. SRL Craiova, ca nefondată.

A obligat pe apelanta –

reclamantă SC B.F.A. SRL Craiova la 4.237,70 lei cheltuieli de judecată către

apelanta – pârâtă SC P.S. SRL Craiova.

Pentru a se pronunța astfel,

a reținut că în contractul depus la dosarul de fond, părțile au prevăzut executarea

unui show room și a unui service auto în termen de 140 de zile, respectiv până

la data de 20 octombrie 2005.

Programul de lucrări și

plată, aflat la dosar, nu consemnează un acord al părților cu privire la

etapele lucrării, după cum nici situația de lucrări aflată la dosarul de fond

nu materializează un astfel de acord și nici procesul - verbal de constatare a

stadiului fizic aflat la fila nr. x, deoarece nu sunt însușite sub semnătură și

parafă de ambele părți.

Deși în contract nu s-a

prevăzut, în fapt, a fost necesară parcurgerea unor etape preliminare

lucrărilor de construcție. Astfel, s-a impus întocmirea de către pârâtă a unui

proiect, pe baza căruia s-a obținut autorizația de construcție nr. 9 din 24

iunie 2005.

În aceste condiții, în

cauză, este confirmată apărarea apelantei - pârâte SC P.S. SRL Craiova,

potrivit căreia accesul cu utilaje și structuri metalice grele pe teren a fost

mult îngreunat, iar uneori imposibil de realizat în perioada analizată.

Lucrările de fundație și de

umplere a terenului, operațiuni necontestate în cauză și care, potrivit

planșelor fotografice depuse la fond, nu erau terminate nici la data de 4

octombrie 2005, au întârziat, de asemenea, realizarea lucrărilor.

Chiar dacă situația de

lucrări întocmită de SC P.S. SRL Craiova nu a fost însușită de SC B.F.A. SRL

Craiova, beneficiarul nu a contestat realizarea acestei etape, ci doar

cantitatea de material metalic încorporată și folosirea unor utilaje

închiriate.

Referitor la cea de a doua

etapă de construcție convenită de către părți, s-a reținut că, în art. 2.2 din

contract, s-a prevăzut că beneficiarul are obligația de a achita un avans de 50

% din valoarea primelor două facturi pentru cumpărări de materiale.

Este necontestat, în cauză,

că beneficiarul SC B.F.A. SRL Craiova a achitat constructorului mai mult de 50

% din valoarea primelor două facturi emise.

Nu s-a prevăzut, în mod

distinct, că această obligație există pentru fiecare dintre etape. De altfel,

constructorul SC P.S. SRL Craiova nu a mai emis facturi în vederea încasării

unui avans pentru materialele necesare celei de a doua etape.

Din adresele nr. 14 din 12

octombrie 2005, nr. 23 din 14 octombrie 2005 și nr. 19 din 11 noiembrie 2005,

aflate la dosarul de fond, reiese că părțile nu s-au mai întâlnit nici pentru

recepția finală a primei etape a lucrărilor, nici pentru continuarea

construcției cu cea de a doua etapă.

Față de toate aceste

considerente, instanța de apel a constatat că întârzierea în finalizarea primei

etape și neexecutarea celei de a doua etape a construcției convenite de părți

nu îi este imputabilă pârâtei SC P.S. SRL Craiova, concluzionând că apelanta -

pârâtă SC B.F.A. SRL Craiova nu justifică pretențiile referitoare la penalități

pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, cele privind contravaloarea

chiriei plătite pentru un alt spațiu închiriat și, pe cale de consecință, nici

daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ.

A arătat, în esență, că

instanța de apel a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, în

contradicție cu voința reală a părților rezultată din contract și apărările

formulate de părți, făcând în acest sens referire la actele juridice cu valoare

de probă precum: situațiile de lucrări, procese – verbale de constatare a

stadiilor fizice, Program lucrări și plată, etc. și la întâmpinare și

concluziile scrise.

Totodată, s-a susținut că

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 C. proc. civ., în condițiile

în care nu a analizat temeinic probele administrate la cererea reclamantei,

limitând probațiunea doar la actele favorabile pârâtei și nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor de apel.

Intimata – reclamantă a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

Așa cum s-a arătat în

precedent, recurenta și-a încadrat criticile formulate în motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre

poate fi modificată dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct.

7), instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8),

respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din dezvoltarea criticilor

se constată că în cazul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurenta se referă la faptul că există o motivare contradictorie față de

întâmpinarea și concluziile formulate de părți, critica neputând, deci, a fi circumscrisă

acestui motiv, care vizează încălcarea art. 261 C. proc. civ., ceea ce nu se

poate reține.

În cazul motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că toate criticile se

subsumează modului în care instanța de apel a apreciat, înscrisurile cu valoare

de probă și nu actele juridice în sensul prevăzut de lege, referirea recurentei

la conținutul contractului făcându-se tot prin raportare la modul de

interpretare a probelor.

Cât privește înscrisul

„Program de lucrări și plată” nu are valoare de contract, părțile stabilind

prin cap. 5 că modificarea contractului nu se poate face decât prin acte

adiționale semnate de ambele părți.

Cât privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la încălcarea

dispozițiilor art. 295 C. proc. civ., se constată că recurenta face confuzie

între limitele apelului din perspectiva respectării principiului

disponibilității și caracterul devolutiv al apelului, modul în care a procedat

instanța de apel în privința analizării probelor invocate în cererea de apel

neputând fi supus controlului instanței de recurs, critica vizând de fapt

netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC B.F.A. SRL Craiova, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr.

328 din 4 decembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

28 octombrie 2009.