ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2019/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC Z.T. SRL Voluntari a chemat în

judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Ilfov, solicitând suspendarea

executării raportului de inspecție fiscală din 6 februarie 2009

și a deciziei de impunere din 6 februarie 2009 până la

pronunțarea instanței de fond.

Reclamata a arătat că prin

actele a căror suspendare o solicită, s-a stabilit în sarcina sa

obligația de plată a sumei de 1.431.650 lei cu titlu de TVA și

impozit pe profit cu majorările aferente și că aceste acte

administrativ-fiscale au fost puse în executare, procedându-se la blocarea

conturilor societății, fapt ce a condus la paralizarea

activității societății.

Totodată, reclamanta a mai

arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că

procedura administrativă nu a fost finalizată, impunându-se astfel

suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat până la

pronunțarea unei instanțe asupra legalității și

temeiniciei datoriei constatate în cuprinsul acestuia.

Prin întâmpinarea depusă,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 3436

din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea

de suspendare formulată de reclamanta SC Z.T. SRL Voluntari.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că ulterior

formulării cererii de suspendare s-a pronunțat o soluție în

calea administrativă de atac, în sensul că s-a admis în parte

contestația reclamantei prin Decizia nr. 328 din 11 septembrie 2008, s-au

desființat în parte actele administrativ fiscale s-a diminuat suma

totală cu suma de 262.383 lei reprezentând 54.748 lei TVA și 207.635

lei majorări aferente, iar organele fiscale execută doar partea

menținută din decizia de impunere contestată.

Curtea de Apel București a

apreciat că aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă nu pot

fi considerate aparențe de nelegalitate fără a se prejudeca

fondul.

Instanța de fond a mai apreciat

că în speță nu este îndeplinită condiția cazului bine

justificat și prin urmare,cerința producerii unei pagube iminente

apare de prisos a mai fi analizată.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta SC Z.T. SRL a declarat recurs, considerând-o nelegală și

netemeinică.

Prin cererea de recurs recurenta

susține că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ. deoarece hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii.

De asemenea, se arată că

instanța de fond fără temei a reținut că, în cauză,

nu ar fi îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute la art.

14 din Legea nr. 554/2004, deși s-a făcut dovada existenței unui

caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube.

Se susține că prima

instanță, nu a analizat argumentele și înscrisurile care

justifică existența cazului bine justificat, constând în faptul

că autoritatea pârâtă, cu ocazia soluționării plângerii

prealabile, a desființat în parte actele fiscale contestate, inclusiv

decizia de impunere nr. 44/2009, diminuând suma totală cu suma de 262.388

ron, ceea ce creează o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a

solicitat.

Nici cerința producerii unei

pagube iminente nu a fost analizată în mod corect deoarece, în opinia

recurentei-reclamante, s-au făcut dovezi în ceea ce privește

îndeplinirea acestei condiții. Se menționează că împotriva

societății a fost începută executarea silită prin

înființarea popririi asupra contului astfel că în acest mod este

afectată activitatea economică atât în raporturilor cu partenerii

comerciali cât și în ceea ce privește plata salariilor celor 17

angajați.

Se arată și faptul că

măsura suspendării executării actului administrativ

menționat se impune, nefiind afectat principiul caracterului executoriu al

actului administrativ, având în vedere și recomandarea Comitetului de

Miniștri din cadrul Consiliului Europei, privind protecția

jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Aceste critici pot fi subsumate

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale

incidente cât și prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Prin decizia de impunere nr. 44/2009

a cărei suspendare a executării s-a solicitat, a fost impusă

recurentei - reclamante la plată suma de 1.431.650 lei reprezentând TVA

și impozit pe profit cu majorările aferente.

Ulterior, ca urmare a plângerii

prealabile adresate autorității pârâte, prin decizia nr. 328 din 11

septembrie 2009 s-a dispus la pct. 2 desființarea parțială a

deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 pentru suma totală de

262.383 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, urmând ca

organele de inspecție fiscală să procedeze la o nouă

verificare a aceleiași perioade și a aceluiași tip de impozit,

în conformitate cu prevederile legale incidente speței precum și cele

precizate în această decizie.

Este adevărat că actul

administrativ fiscal are caracter executoriu pentru că se bucură de o

puternică prezumție de legalitate, fiind considerat a fi emis în baza

și în limitele legii, dar executarea acestuia poate fi suspendată, în

mod excepțional, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, când

se constată existența unui caz bine justificat și iminența

producerii unei pagube.

În cauza dedusă

judecății este necontestat faptul că decizia de impunere nr. 44/2009

a fost desființată parțial prin decizia nr. 328/2009, ceea ce

reprezintă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, o împrejurarea de fapt

și de drept în măsură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ

fiscal a cărui suspendare a executării s-a solicitat.

Pe de altă parte, executarea în

continuare a debitului impus la plată, în condițiile în care

există o îndoială serioasă în privința legalității

sale, reprezintă o pagubă iminentă pentru societatea

comercială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege.

În consecință, se

reține că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative

a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, pentru a se putea

dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 44/2009, fiind

incidentă situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de

fond, este nelegală și netemeinică, astfel că, în temeiul art.

312 alin. (1) teza I C. proc. civ. urmează a fi admis recursul,

modificată sentința recurată în sensul admiterii cererii de

suspendare formulată de recurenta-reclamantă și suspendării

executării deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 până la

pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC Z.T.

SRL Voluntari împotriva sentinței civile nr. 3436 din 21 octombrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, modifică sentința atacată în

sensul că admite cererea reclamantei și dispune suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 până la

pronunțarea instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.