ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2019/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC Z.T. SRL Voluntari a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, solicitând suspendarea executării raportului de inspecție fiscală din 6 februarie 2009 și a deciziei de impunere din 6 februarie 2009 până la pronunțarea instanței de fond. Reclamata a arătat că prin actele a căror suspendare o solicită, s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 1.431.650 lei cu titlu de TVA și impozit pe profit cu majorările aferente și că aceste acte administrativ-fiscale au fost puse în executare, procedându-se la blocarea conturilor societății, fapt ce a condus la paralizarea activității societății.

Totodată, reclamanta a mai arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că procedura administrativă nu a fost finalizată, impunându-se astfel suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat până la pronunțarea unei instanțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate în cuprinsul acestuia. Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 3436 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC Z.T. SRL Voluntari.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că ulterior formulării cererii de suspendare s-a pronunțat o soluție în calea administrativă de atac, în sensul că s-a admis în parte contestația reclamantei prin Decizia nr. 328 din 11 septembrie 2008, s-au desființat în parte actele administrativ fiscale s-a diminuat suma totală cu suma de 262.383 lei reprezentând 54.748 lei TVA și 207.635 lei majorări aferente, iar organele fiscale execută doar partea menținută din decizia de impunere contestată. Curtea de Apel București a apreciat că aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă nu pot fi considerate aparențe de nelegalitate fără a se prejudeca fondul. Instanța de fond a mai apreciat că în speță nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat și prin urmare,cerința producerii unei pagube iminente apare de prisos a mai fi analizată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC Z.T. SRL a declarat recurs, considerând-o nelegală și netemeinică. Prin cererea de recurs recurenta susține că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. De asemenea, se arată că instanța de fond fără temei a reținut că, în cauză, nu ar fi îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube.

Se susține că prima instanță, nu a analizat argumentele și înscrisurile care justifică existența cazului bine justificat, constând în faptul că autoritatea pârâtă, cu ocazia soluționării plângerii prealabile, a desființat în parte actele fiscale contestate, inclusiv decizia de impunere nr. 44/2009, diminuând suma totală cu suma de 262.388 ron, ceea ce creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat. Nici cerința producerii unei pagube iminente nu a fost analizată în mod corect deoarece, în opinia recurentei-reclamante, s-au făcut dovezi în ceea ce privește îndeplinirea acestei condiții. Se menționează că împotriva societății a fost începută executarea silită prin înființarea popririi asupra contului astfel că în acest mod este afectată activitatea economică atât în raporturilor cu partenerii comerciali cât și în ceea ce privește plata salariilor celor 17 angajați.

Se arată și faptul că măsura suspendării executării actului administrativ menționat se impune, nefiind afectat principiul caracterului executoriu al actului administrativ, având în vedere și recomandarea Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Aceste critici pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și prevederile art. 304 1 C. proc. civ. apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin decizia de impunere nr. 44/2009 a cărei suspendare a executării s-a solicitat, a fost impusă recurentei - reclamante la plată suma de 1.431.650 lei reprezentând TVA și impozit pe profit cu majorările aferente. Ulterior, ca urmare a plângerii prealabile adresate autorității pârâte, prin decizia nr. 328 din 11 septembrie 2009 s-a dispus la pct. 2 desființarea parțială a deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 pentru suma totală de 262.383 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, urmând ca organele de inspecție fiscală să procedeze la o nouă verificare a aceleiași perioade și a aceluiași tip de impozit, în conformitate cu prevederile legale incidente speței precum și cele precizate în această decizie.

Este adevărat că actul administrativ fiscal are caracter executoriu pentru că se bucură de o puternică prezumție de legalitate, fiind considerat a fi emis în baza și în limitele legii, dar executarea acestuia poate fi suspendată, în mod excepțional, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, când se constată existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. În cauza dedusă judecății este necontestat faptul că decizia de impunere nr. 44/2009 a fost desființată parțial prin decizia nr. 328/2009, ceea ce reprezintă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, o împrejurarea de fapt și de drept în măsură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a executării s-a solicitat.

Pe de altă parte, executarea în continuare a debitului impus la plată, în condițiile în care există o îndoială serioasă în privința legalității sale, reprezintă o pagubă iminentă pentru societatea comercială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege. În consecință, se reține că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se putea dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 44/2009, fiind incidentă situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond, este nelegală și netemeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ. urmează a fi admis recursul, modificată sentința recurată în sensul admiterii cererii de suspendare formulată de recurenta-reclamantă și suspendării executării deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC Z.T. SRL Voluntari împotriva sentinței civile nr. 3436 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, modifică sentința atacată în sensul că admite cererea reclamantei și dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 până la pronunțarea instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.