ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5129/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.C.L. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - R.,

anularea Deciziei nr. 650 emisă de pârâtă la data de 26 mai 2009, reintegrarea

în funcția de director al Direcției Silvice Olt și obligarea pârâtei la plata

drepturilor salariale aferente funcției.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 937 emisă de pârâtă la data de 15

decembrie 2004 a fost numit în funcția de director al Direcției Silvice

Slatina, iar prin Decizia nr. 1057 din data de 22 decembrie 2004 emisă de

aceeași autoritate, contractul său de muncă a fost suspendat de drept pe

perioada exercitării mandatului de deputat. Prin Decizia nr. 474 din 15

decembrie 2008, pârâta a dispus revenirea sa în funcția deținută anterior

suspendării contractului.

Ulterior, reclamantul

și-a restrâns obiectul cererii inițiale, în sensul că a solicitat doar anularea

deciziei contestate, pentru că într-un alt dosar a obținut anularea parțială a

Deciziei nr. 257 din 24 aprilie 2009, reintegrarea sa în funcția deținută

anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente, așa cum

rezultă din certificatul de grefă nr. 39035 depus în dovedirea susținerilor.

Pârâta a formulat

cerere de chemare în garanție a Guvernului României prin Primul-ministru Emil

Boc și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, arătând că decizia

contestată a fost emisă din ordinul celor doi chemați în garanție. În drept a

invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 și art. 60 - 63 C. proc.

civ.

instanțe

Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 86 din 19

februarie 2010, a admis cererea precizată formulată de reclamantul M.C.L. în

contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - R., a dispus anularea

Deciziei nr. 650 emisă de pârâtă în data de 26 mai 2009.

Prin aceeași

sentință, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Regia

Națională a Pădurilor - R. împotriva Guvernului României prin Primul-ministru

Emil Boc și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia nr.

937/2004, emisă de pârâtă, reclamantul a fost numit în funcția de director al

Direcției Silvice Slatina, iar prin Decizia nr. 650 din 26 mai 2009 (decizia

contestată în cauză) s-a dispus eliberarea sa din această funcție, cu acordarea

unui preaviz de 20 de zile lucrătoare, iar în termen de 3 zile lucrătoare de la

data comunicării preavizului s-a stabilit obligația de a-și manifesta

consimțământul pentru unul din posturile vacante, în caz contrar fiind

concediat.

Anterior emiterii

deciziei contestate, pârâta a emis Decizia nr. 257 din 24 aprilie 2009 prin

care a dispus desființarea posturilor de director, director tehnic și director

economic de la 41 de direcții silvice, printre care și postul reclamantului.

S-a mai reținut că

prin Sentința nr. 448 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova în Dosarul nr. 1605/54/2009, a fost anulată parțial Decizia nr.

257/2009 emisă de autoritatea pârâtă cu privire la desființarea unor posturi,

dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.

Astfel, a apreciat că

Decizia nr. 650/2009 contestată în prezenta cauză are caracter subsecvent și

accesoriu deciziei anulate parțial, nr. 257/2009, decizia anulată producând

consecințe juridice asupra deciziei contestate, act administrativ ce nu are o

existență de sine stătătoare, fiind condiționat, sub aspectul legalității de

existența deciziei anulate.

Totodată, prima

instanță a reținut că decizia contestată a fost emisă în aplicarea prevederilor

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice centrale, prevederi care, prin Decizia nr. 1257/2009 a

Curții Constituționale, au fost declarate neconstituționale, iar decizia Curții

Constituționale este definitivă și obligatorie.

Concluzionând, a

arătat că neconstituționalitatea unei dispoziții legale conduce la suspendarea

de drept și la încetarea efectelor sale juridice, astfel că prin art. XIV alin.

(1) din O.U.G. nr. 105/2009 s-a dispus abrogarea O.U.G. nr. 37/2009.

În privința cererii

de chemare în garanție, prima instanță a apreciat că nu este admisibilă, având

în vedere precizarea acțiunii, în sensul că reclamantul solicită doar anularea

actului administrativ vătămător, fără a mai menține petitul obligării pârâtei

la despăgubiri, față de împrejurarea că cererile accesorii au fost soluționate

într-o altă cauză.

de pârâtă

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, pârâta Regia Națională a

Pădurilor - R. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a arătat că decizia atacată a fost emisă în vederea

aplicării H.G. nr. 229/2009 și a O.U.G. nr. 37/2009, ca de altfel și Deciziile

nr. 257 din 24 aprilie 2009 și nr. 354 din 4 mai 2009 prin care reclamantul a

fost schimbat din funcția de director.

Recurenta-pârâtă a

susținut că prima instanță și-a întemeiat hotărârea doar pe Sentința nr. 448

din 17 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1605/54/2009, care însă nu

este definitivă și irevocabilă, neexistând deci autoritate de lucru judecat în

privința ei, cum în mod eronat a apreciat instanța, reținând astfel că anularea

Deciziei nr. 257/2009 atrage și anularea Deciziei nr. 650/2009, față de

caracterul de accesorialitate în raport de prima decizie emisă.

În opinia

recurentei-pârâte, prima instanță nu a ținut cont de faptul că subsecventă

Deciziei nr. 257 din 24 aprilie 2009 a fost Decizia nr. 470 din 4 mai 2009 prin

care a fost numit reclamantul cu delegație în funcția de director al Direcției

Silvice Olt. Or, Decizia nr. 650/2009 l-a eliberat pe reclamant din funcția de

director pe care o deținea cu delegație.

În plus,

recurenta-pârâtă a mai susținut că intimatul-reclamant a optat în mod expres

pentru funcția șef birou producție în cadrul Direcției Silvice Olt, conform

cererii din 5 iunie 2009, cerere care i-a fost acceptată.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul-chemat în garanție Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale a solicitat să se ia act că hotărârea instanței de fond a

intrat sub autoritatea lucrului judecat în ceea ce privește ministerul,

întrucât în recurs nu se regăsesc critici în ceea ce privește respingerea cererii

de chemare în garanție.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este

Decizia nr. 650 din 26 mai 2009 emisă de Regia Națională a Pădurilor - R. prin

care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de director al

Direcției Silvice Slatina,

În temeiul art. III

alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice.

Intimatului-reclamant,

ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un

preaviz de 20 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să

înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 53/2003.

Cât privește critica

recurentei, în sensul că decizia atacată a fost emisă în vederea aplicării

dispozițiilor O.U.G nr. 37/2009 și prin urmare instanța trebuia să constate

incidența acestor dispoziții, în vigoare la data emiterii actului administrativ

individual, o astfel de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei

susținute de recurentă, în sensul că decizia își păstrează validitatea pentru

că a fost emisă în temeiul O.U.G. nr. 37/2000, act normativ în vigoare la data

emiterii ei, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care

nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei

declarate neconstituționale.

În ce privește

desființarea funcției publice deținută de reclamant, se constată că potrivit

deciziei Curții Constituționale măsura contravine Constituției.

Referitor la

susținerea recurentei, potrivit căreia intimatul a optat pentru funcția de șef

birou producție în cadrul Direcției Silvice Olt, iar cererea i-a fost

acceptată, instanța de control judiciar constată că opțiunea respectivă s-a

efectuat în termenul de preaviz acordat prin decizia atacată în prezenta cauză

și la solicitarea recurentei exprimată în această decizie.

În fine, potrivit

evidențelor din programul E. rezultă că prin Decizia nr. 2561 din 14 mai 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor

- R. împotriva Sentinței nr. 448 din 17 noiembrie 2009 pronunțate de Curtea de

Apel Craiova în Dosarul nr. 1605/54/2009, care constituie una din criticile

recurentei aduse hotărârii atacate, în sensul că s-a fundamentat pe această

sentință deși se exercitase calea de atac împotriva ei, această din urmă

hotărâre judecătorească devenind irevocabilă.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Regia Națională a Pădurilor - R. împotriva Sentinței nr. 86 din 19

februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.