ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5129/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.C.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - R., anularea Deciziei nr. 650 emisă de pârâtă la data de 26 mai 2009, reintegrarea în funcția de director al Direcției Silvice Olt și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente funcției. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 937 emisă de pârâtă la data de 15 decembrie 2004 a fost numit în funcția de director al Direcției Silvice Slatina, iar prin Decizia nr. 1057 din data de 22 decembrie 2004 emisă de aceeași autoritate, contractul său de muncă a fost suspendat de drept pe perioada exercitării mandatului de deputat.

Prin Decizia nr. 474 din 15 decembrie 2008, pârâta a dispus revenirea sa în funcția deținută anterior suspendării contractului. Ulterior, reclamantul și-a restrâns obiectul cererii inițiale, în sensul că a solicitat doar anularea deciziei contestate, pentru că într-un alt dosar a obținut anularea parțială a Deciziei nr. 257 din 24 aprilie 2009, reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente, așa cum rezultă din certificatul de grefă nr. 39035 depus în dovedirea susținerilor. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Guvernului României prin Primul-ministru Emil Boc și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, arătând că decizia contestată a fost emisă din ordinul celor doi chemați în garanție.

În drept a invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 și art. 60 - 63 C. proc. civ. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 86 din 19 februarie 2010, a admis cererea precizată formulată de reclamantul M.C.L. în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - R., a dispus anularea Deciziei nr. 650 emisă de pârâtă în data de 26 mai 2009. Prin aceeași sentință, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Regia Națională a Pădurilor - R. împotriva Guvernului României prin Primul-ministru Emil Boc și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 937/2004, emisă de pârâtă, reclamantul a fost numit în funcția de director al Direcției Silvice Slatina, iar prin Decizia nr. 650 din 26 mai 2009 (decizia contestată în cauză) s-a dispus eliberarea sa din această funcție, cu acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare, iar în termen de 3 zile lucrătoare de la data comunicării preavizului s-a stabilit obligația de a-și manifesta consimțământul pentru unul din posturile vacante, în caz contrar fiind concediat. Anterior emiterii deciziei contestate, pârâta a emis Decizia nr. 257 din 24 aprilie 2009 prin care a dispus desființarea posturilor de director, director tehnic și director economic de la 41 de direcții silvice, printre care și postul reclamantului.

S-a mai reținut că prin Sentința nr. 448 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1605/54/2009, a fost anulată parțial Decizia nr. 257/2009 emisă de autoritatea pârâtă cu privire la desființarea unor posturi, dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior. Astfel, a apreciat că Decizia nr. 650/2009 contestată în prezenta cauză are caracter subsecvent și accesoriu deciziei anulate parțial, nr. 257/2009, decizia anulată producând consecințe juridice asupra deciziei contestate, act administrativ ce nu are o existență de sine stătătoare, fiind condiționat, sub aspectul legalității de existența deciziei anulate. Totodată, prima instanță a reținut că decizia contestată a fost emisă în aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice centrale, prevederi care, prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, au fost declarate neconstituționale, iar decizia Curții Constituționale este definitivă și obligatorie. Concluzionând, a arătat că neconstituționalitatea unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și la încetarea efectelor sale juridice, astfel că prin art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 s-a dispus abrogarea O.U.G. nr. 37/2009. În privința cererii de chemare în garanție, prima instanță a apreciat că nu este admisibilă, având în vedere precizarea acțiunii, în sensul că reclamantul solicită doar anularea actului administrativ vătămător, fără a mai menține petitul obligării pârâtei la despăgubiri, față de împrejurarea că cererile accesorii au fost soluționate într-o altă cauză.

4. Recursul exercitat de pârâtă Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, pârâta Regia Națională a Pădurilor - R. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că decizia atacată a fost emisă în vederea aplicării H.G. nr. 229/2009 și a O.U.G. nr. 37/2009, ca de altfel și Deciziile nr. 257 din 24 aprilie 2009 și nr. 354 din 4 mai 2009 prin care reclamantul a fost schimbat din funcția de director. Recurenta-pârâtă a susținut că prima instanță și-a întemeiat hotărârea doar pe Sentința nr. 448 din 17 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1605/54/2009, care însă nu este definitivă și irevocabilă, neexistând deci autoritate de lucru judecat în privința ei, cum în mod eronat a apreciat instanța, reținând astfel că anularea Deciziei nr. 257/2009 atrage și anularea Deciziei nr. 650/2009, față de caracterul de accesorialitate în raport de prima decizie emisă.

În opinia recurentei-pârâte, prima instanță nu a ținut cont de faptul că subsecventă Deciziei nr. 257 din 24 aprilie 2009 a fost Decizia nr. 470 din 4 mai 2009 prin care a fost numit reclamantul cu delegație în funcția de director al Direcției Silvice Olt. Or, Decizia nr. 650/2009 l-a eliberat pe reclamant din funcția de director pe care o deținea cu delegație. În plus, recurenta-pârâtă a mai susținut că intimatul-reclamant a optat în mod expres pentru funcția șef birou producție în cadrul Direcției Silvice Olt, conform cererii din 5 iunie 2009, cerere care i-a fost acceptată. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-chemat în garanție Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat să se ia act că hotărârea instanței de fond a intrat sub autoritatea lucrului judecat în ceea ce privește ministerul, întrucât în recurs nu se regăsesc critici în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Decizia nr. 650 din 26 mai 2009 emisă de Regia Națională a Pădurilor - R. prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de director al Direcției Silvice Slatina, În temeiul art. III alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Intimatului-reclamant, ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 20 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 53/2003. Cât privește critica recurentei, în sensul că decizia atacată a fost emisă în vederea aplicării dispozițiilor O.U.G nr. 37/2009 și prin urmare instanța trebuia să constate incidența acestor dispoziții, în vigoare la data emiterii actului administrativ individual, o astfel de abordare este vădit nefondată. Acceptarea tezei susținute de recurentă, în sensul că decizia își păstrează validitatea pentru că a fost emisă în temeiul O.U.G. nr. 37/2000, act normativ în vigoare la data emiterii ei, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale.

În ce privește desființarea funcției publice deținută de reclamant, se constată că potrivit deciziei Curții Constituționale măsura contravine Constituției. Referitor la susținerea recurentei, potrivit căreia intimatul a optat pentru funcția de șef birou producție în cadrul Direcției Silvice Olt, iar cererea i-a fost acceptată, instanța de control judiciar constată că opțiunea respectivă s-a efectuat în termenul de preaviz acordat prin decizia atacată în prezenta cauză și la solicitarea recurentei exprimată în această decizie.

În fine, potrivit evidențelor din programul E. rezultă că prin Decizia nr. 2561 din 14 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor - R. împotriva Sentinței nr. 448 din 17 noiembrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1605/54/2009, care constituie una din criticile recurentei aduse hotărârii atacate, în sensul că s-a fundamentat pe această sentință deși se exercitase calea de atac împotriva ei, această din urmă hotărâre judecătorească devenind irevocabilă. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor - R. împotriva Sentinței nr. 86 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.