ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2047/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 martie 2010, reclamantul L.T. a solicitat anularea deciziei din 23 aprilie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care despăgubirea să fie stabilită la valoarea actuală de circulație pentru terenul în suprafață de 320 mp, situat în municipiul Târgu-Jiu. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 264 din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Gorj, în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, s-a stabilit dreptul său la o despăgubire în sumă de 131.352 RON pentru terenul în suprafață de 320 mp, dar această valoare corespunzătoare anului 2004 nu a fost actualizată de comisia pârâtă, vătămând astfel dreptul său la acordarea valorii actualizate a bunului.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată prin sentința nr. 316 din 17 iunie 2010, cu motivarea că actul administrativ atacat a fost emis de comisia pârâtă în conformitate cu decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 16 Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în temeiul Legii nr. 10/2001. În cauză, s-a reținut că pentru reclamant cuantumul despăgubirilor a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel că titlul de despăgubire a fost corect emis în baza hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei din 23 aprilie 2009, cu obligarea autorității pârâte la emiterea unui nou titlu de despăgubire în raport de reactualizarea sumei de 131.351,82 RON pentru perioada 1 ianuarie 2005 și până la emiterea actului solicitat. Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 16 Legea nr. 247/2005, potrivit cărora autoritatea intimată avea obligația să transmită dosarul către evaluator pentru stabilirea corectă a cuantumului despăgubirilor pe baza standardelor internaționale de evaluare.

Recurentul a considerat că instanța de fond a interpretat de asemenea greșit decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a avea în vedere că soluționarea dosarului său în procedura administrativă a fost tergiversată peste 2 ani de zile și în consecință, la data emiterii titlului de despăgubire, suma de 131.351,82 RON nu mai reflecta valoarea de piață a bunului său în anul 2004. Prin neacordarea unei juste despăgubiri, recurentul a arătat că este încălcat dreptul său de proprietate, garantat prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 5978 din 23 aprilie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 131.351,82 RON în favoarea recurentului-reclamant, reprezentând valoarea despăgubirilor stabilite prin sentința civilă nr. 264 din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Gorj, secția civilă, definitivă și irevocabilă. Legalitatea acestei decizii a fost corect constatată de instanța de fond, întrucât despăgubirile cuvenite recurentului în baza Legii nr. 10/2001 au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și nu există temei legal pentru aplicarea procedurii administrative instituite prin dispozițiile art. 16 din Capitolul 5 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Actul dedus judecății a fost emis în conformitate cu decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a statuat că prevederile art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii și care au fost contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

În același sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 431 din 26 martie 2009, reținând că persoanele îndreptățite ale căror notificări au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 prin emiterea de către entitatea învestită de lege a unei decizii sau dispoziții motivate prin care s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, contestate în instanță și soluționate, au beneficiat de toate garanțiile reglementate de legea specială în vigoare, instanța pronunțându-se asupra măsurilor reparatorii prin echivalent prin hotărâre definitivă și irevocabilă.

Din acest motiv, instanța de contencios constituțional a considerat că, a recunoaște acestor persoane posibilitatea de reevaluare a cuantumului despăgubirilor înseamnă a recunoaște o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 129 din Constituție potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În consecință, instanța de fond a constatat corect că recurentul-reclamant nu are dreptul la reevaluarea despăgubirilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și că nu există temei pentru anularea titlului de despăgubire emis în favoarea sa de către autoritatea intimată.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.T. împotriva sentinței nr. 316 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.