ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2047/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 martie 2010,

reclamantul L.T. a solicitat anularea deciziei din 23 aprilie 2009 emisă de

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea pârâtei

să emită o nouă decizie prin care despăgubirea să fie stabilită la valoarea

actuală de circulație pentru terenul în suprafață de 320 mp, situat în

municipiul Târgu-Jiu.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 264 din 5 octombrie 2004 a

Tribunalului Gorj, în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, s-a stabilit

dreptul său la o despăgubire în sumă de 131.352 RON pentru terenul în suprafață

de 320 mp, dar această valoare corespunzătoare anului 2004 nu a fost

actualizată de comisia pârâtă, vătămând astfel dreptul său la acordarea valorii

actualizate a bunului.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată

prin sentința nr. 316 din 17 iunie 2010, cu motivarea că actul administrativ atacat

a fost emis de comisia pârâtă în conformitate cu decizia nr. 52 din 4 iunie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a statuat că

dispozițiile art. 16 Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru

acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior

intrării în vigoare a legii, contestate în temeiul Legii nr. 10/2001.

În cauză, s-a reținut

că pentru reclamant cuantumul despăgubirilor a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel

că titlul de despăgubire a fost corect emis în baza hotărârii.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul

admiterii acțiunii și anulării deciziei din 23 aprilie 2009, cu obligarea autorității

pârâte la emiterea unui nou titlu de despăgubire în raport de reactualizarea sumei

de 131.351,82 RON pentru perioada 1 ianuarie 2005 și până la emiterea actului solicitat.

Recurentul a susținut

că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 16 Legea nr. 247/2005, potrivit cărora autoritatea intimată avea obligația

să transmită dosarul către evaluator pentru stabilirea corectă a cuantumului despăgubirilor

pe baza standardelor internaționale de evaluare.

Recurentul a considerat

că instanța de fond a interpretat de asemenea greșit decizia nr. 52 din 4 iunie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a avea în vedere că soluționarea

dosarului său în procedura administrativă a fost tergiversată peste 2 ani de zile

și în consecință, la data emiterii titlului de despăgubire, suma de 131.351,82 RON

nu mai reflecta valoarea de piață a bunului său în anul 2004. Prin neacordarea unei

juste despăgubiri, recurentul a arătat că este încălcat dreptul său de proprietate,

garantat prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor

omului.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 5978

din 23 aprilie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis

titlul de despăgubire în cuantum de 131.351,82 RON în favoarea recurentului-reclamant,

reprezentând valoarea despăgubirilor stabilite prin sentința civilă nr. 264 din

5 octombrie 2004 a Tribunalului Gorj, secția civilă, definitivă și irevocabilă.

Legalitatea acestei decizii

a fost corect constatată de instanța de fond, întrucât despăgubirile cuvenite recurentului

în baza Legii nr. 10/2001 au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

și nu există temei legal pentru aplicarea procedurii administrative instituite prin

dispozițiile art. 16 din Capitolul 5 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Actul dedus judecății

a fost emis în conformitate cu decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a statuat că prevederile

art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru

acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării

în vigoare a legii și care au fost contestate în termenul prevăzut de Legea nr.

10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

În același sens, s-a pronunțat

și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 431 din 26 martie 2009, reținând că persoanele

îndreptățite ale căror notificări au fost soluționate până la data intrării în vigoare

a Legii nr. 247/2005 prin emiterea de către entitatea învestită de lege a unei decizii

sau dispoziții motivate prin care s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, precum și cuantumul acestora, contestate în instanță și soluționate,

au beneficiat de toate garanțiile reglementate de legea specială în vigoare, instanța

pronunțându-se asupra măsurilor reparatorii prin echivalent prin hotărâre definitivă

și irevocabilă.

Din acest motiv, instanța

de contencios constituțional a considerat că, a recunoaște acestor persoane posibilitatea

de reevaluare a cuantumului despăgubirilor înseamnă a recunoaște o cale de atac

neprevăzută de lege, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 129 din Constituție

potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul

Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În consecință, instanța

de fond a constatat corect că recurentul-reclamant nu are dreptul la reevaluarea

despăgubirilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și că nu există

temei pentru anularea titlului de despăgubire emis în favoarea sa de către autoritatea

intimată.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.T. împotriva sentinței

nr. 316 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie

2011.