ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3275/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2467 din 25 mai 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie 2008 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care au fost stabilite prețurile și tarifele practicate în sectorul energiei electrice și termice, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să ajusteze prețul la energia electrică și termică în conformitate cu documentația transmisă și cu reglementările legale în vigoare, formulate de reclamanta SC E. SA București, ca rămase fără obiect.

Instanța a respins capătul de cerere privind despăgubirile, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: prin cererea ce face obiectul cauzei de față reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie 2008 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei prin care au fost stabilite prețurile și tarifele practicate în sectorul energiei electrice și termice de către reclamantă, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să ajusteze prețul la energia electrică și termică în conformitate cu documentația transmisă și de reglementările legale în vigoare și obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost stabilite fără a se ține cont de costurile reale de producție, evaluate provizoriu la suma de 100 milioane ROL și la plata de cheltuieli de judecată.

Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 și a abrogat art. 1 și art. 2 din decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2114 din 18 decembrie 2007, cu modificările ulterioare, decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 437 din 04 aprilie 2007 și decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 438 din 04 aprilie 2007. Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei este un act administrativ cu caracter individual, întrucât se referă la reclamantă, fiind actul prin care au fost stabilite prețurile și tarifele practicate în sectorul energiei electrice și termice de către aceasta, în baza Licenței din 11 februarie 2003 pentru producerea de energie termică emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în calitate de producător de producător de energie termică la nivel național.

Prin Decizia contestată Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a procedat la o ajustare a prețului la energia electrică și termică, așa cum fusese stabilit prin decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2114 din 18 decembrie 2007, cu modificările ulterioare, decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 437 din 04 aprilie 2007 și decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 438 din 04 aprilie 2007, în baza Metodologiei de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată de centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57 din 03 iunie 2008. Decizia a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 și a stabilit prețurile la energia electrică și termică, conform prevederilor art. 1-5 din conținutul acesteia, până la data de 01 ianuarie 2010, când a intrat în vigoare Decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2961 din 23 decembrie 2009 privind aprobarea prețurilor și a cantităților reglementate practicate de reclamantă pentru anul 2010,

fiind abrogată în totalitate decizia nr. 12557 din 24 iunie 2008 contestată precum și decizia nr. 2918 din 22 decembrie 2008. Curtea a constatat că la data pronunțării instanței, decizia contestată nu mai era valabilă, nu mai era aplicabilă, ea își produsese efectele, astfel încât nu mai era posibilă eventuala anulare a acesteia cu consecința obligării autorității pârâte să emită o altă decizie prin care să stabilească un alt preț, pentru perioada 01 iulie 2008-01 ianuarie 2010, în contextul în care, pe baza acestui preț s-au încheiat contracte, care au fost și executate, energia fiind furnizată pe baza acestui preț.

În consecință, chiar dacă s-ar reține o vătămare a reclamantei, prin stabilirea prețurilor la energie electrică și termică, așa cum s-a reținut prin decizia contestată, instanța nu mai putea să procedeze la anularea acestuia și restabilirea situației anterioare, prin punerea părților în situația existentă la momentul emiterii deciziei, 01 iulie 2008, și obligarea pârâtei să stabilească un alt preț, pentru perioada 01 iulie 2008-01 ianuarie 2010, întrucât, la momentul pronunțării instanței prețul energiei electrice și termice este reglementat de un alt act administrativ, ulterior, necontestat în cauza de față.

În mod evident, cauza prezintă interes pentru reclamantă sub aspectul despăgubirilor, întrucât, pe perioada cât decizia s-a aflat în vigoare, aceasta și-a produs efectele, putând cauza prejudicii reclamantei, prin modalitate de stabilire a tarifelor, aceasta susținând în esență că decizia contestată este nelegală și nelegală fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 13/2007, care instituie modalitatea corectă de stabilire a prețurilor și tarifelor pe piața reglementată, precum și ale art. 59 din Ordinul nr. 57/2008, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor reglementate și cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică, instituite prin art. 79 din Legea nr. 13/2007, respectiv: prețurile și tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective și determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă, trebuie să acopere costurile justificate economic și trebuie să asigure o rată rezonabilă a rentabilității capitalului investit stabilită conform reglementărilor emise de autoritatea competentă.

Neacoperirea prin tarife a costurilor datorate majorării prețurilor la combustibil începând din anul 2007 au condus la înregistrarea unor pierderi importante în activitatea societății astfel încât, la sfârșitul anului 2007 nu numai că nu s-ar putea asigura un nivel corespunzător de profit, dar pierderea reclamantei se ridică la nivelul sumei de 500.000 RON. Prin cererea precizatoare din data de 16 martie 2010 reclamanta a solicitat obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor, având în vedere concluziile expertului desemnat în cauză, despăgubirile solicitate reprezentând pierderile solicitate de societate astfel cum au fost determinate la obiectivul 6 din Raportul de expertiză.

Potrivit art. 59-61 din Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/2008, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor reglementate și cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică, prețurile reglementate pentru energia electrică și pentru energia termică destinate consumului populației, stabilite în conformitate cu prevederile art. 52 și aprobate prin decizie emisă de Autoritatea competentă conform prevederilor art. 53 și 54, pot fi ajustate, la solicitarea producătorilor participanți la contractele reglementate, la începutul semestrului II al fiecărui an, în cazul în care prețul mediu de achiziție a combustibilului realizat în trimestrul II se modifică cu cel puțin +/- 5 % față de cel considerat la stabilirea prețurilor în vigoare.

Pentru ajustarea prețurilor reglementate, Autoritatea competentă ia în considerare numai modificarea prețului mediu de achiziție a combustibilului, toate celelalte elemente din structurile de venituri/costuri/producții/ livrări/consumuri fiind menținute la valorile aprobate la ultima stabilire.

Documentația de ajustare a prețurilor reglementate poate fi transmisă Autorității competente de producătorii participanți la contractele reglementate, în cursul lunii mai a fiecărui an, și trebuie să cuprindă cel puțin: a) adresă de solicitare înregistrată, semnată și ștampilată, cu menționarea prețurilor solicitate pentru energia electrică și, după caz, pentru energia termică destinată consumului populației; b) calculația prețului mediu de achiziție a combustibilului realizat în trimestrul II al anului curent, pe suport hârtie și în format electronic (fișiere Excel), precum și justificarea elementelor care intră în calcul (contracte în vigoare de achiziție/transport de combustibil, facturi plătite în trimestrul II al anului curent etc.).

Expertiza contabilă dispusă în cauză a concluzionat că în raport de documentația de fundamentare transmisă de reclamantă și condițiile de ajustare a prețurilor stabilite de art. 59-62 din Ordinul nr. 57/2008, la stabilirea prețurilor ajustate începând cu data de 01 iulie 2008 a fost luată în considerare o creștere a prețului mediu de achiziție a gazelor naturale de 5% față de cele considerate la analiza efectuată pentru stabilirea prețurilor din luna ianuarie 2008, apreciind că la stabilirea prețurilor nu a utilizat algoritmul de stabilire ci formula de calcul generală. Potrivit art. 62 din Metodologie, pentru fiecare solicitare de ajustare a prețurilor reglementate, autoritatea competentă stabilește condițiile justificate de ajustare, pe care le aplică fie prin utilizarea algoritmului de stabilire, cu luarea în considerare a noului preț mediu de achiziție a combustibilului, fie prin utilizarea unei formule generale.

În raport de formula generală luată în calcul, expertiza constată totuși că, deși la stabilirea prețului mediu de achiziție a combustibilului luat în calcul la justificarea prețurilor reglementate prin Decizie, au fost avute în vedere două facturi de gaze naturale din producția internă și din import datate 01 februarie 2008 și 21 februarie 2008, acestea nefiind relevante totuși pentru trimestrul II al anului, întrucât în condițiile în care prețul păcurii și al gazelor naturale este dependent de cotațiile internaționale, prețul justificat din facturi este valabil doar pentru luna în care au fost emise facturile.

Expertul a tras concluzia că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a avut în vedere costurile de producție a energiei termice și electrice potrivit algoritmului de stabilire cu luarea în considerare a noului preț mediu de achiziție a combustibilului, așa cum prevede art. 62 din Metodologie și nu a justificat calculul mediei aritmetice ponderate a combustibilului achiziționat în trimestrul II al anului 2008. Însă determinarea prețului a avut în vedere documentația transmisă de reclamantă prin adresa din 11 iunie 2008, potrivit anexelor 1-6 din Ordinul nr. 57/2008, respectiv machetele cu bilanțul energiei produse și livrate, costurile aferente, estimările pentru perioada 01 iulie 2008-30 iunie 2009, precum și realizările aferente anului 2007, or, pârâta nu putea avea în vedere facturi pentru combustibil aferente pentru luna iunie, care urmau a fi emise în luna iulie, așa cum s-a reținut în expertiză ci facturi depuse în documentația înaintată Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei de reclamantă potrivit Ordinului.

Expertul contabil nu a efectuat o variantă a formulei generale de calcul aplicată de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, pe baza documentației transmisă de reclamantă care să conducă la concluzia că prețul a fost calculat greșit, iar creșterea cu 5% a prețului mediu de achiziție a gazelor naturale ar fi greșită. Împrejurarea că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu s-ar fi conformat cerințelor de comunicare prevăzute de art. 70 din Metodologia aprobată prin Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/2008, nu prezumă și faptul că prețurile ar fi fost greșit calculate.

Pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză, conform datelor înregistrate în contabilitatea reclamantei, în primul semestru al anului 2008, pentru producția de energie electrică și termică prețurile medii ale combustibilului realizate la nivelul celor 3 sucursale erau: 91,290 ROL/MWh la Sucursala București, 82,426 ROL/MWh la Sucursala Constanța și 75,335 ROL/MWh la Sucursala Mureș. Comparativ cu aceste prețuri se reține că pârâta, în urma aplicării procentului de 5%, prin decizia de ajustare, începând cu data de 01 iulie 2008, prețurile medii de achiziție avute în vedere de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei au fost: 92,5 ROL/MWh la Sucursala București, 89,23 ROL/MWh la Sucursala Constanța și 76,4 ROL/MWh la Sucursala Mureș.

Se observă așadar, o diferență foarte mică a prețului de achiziție a combustibilului, care nu este de natură a justifica pierderea invocată de către reclamantă. Reclamanta a solicitat obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor, având în vedere concluziile expertului desemnat în cauză, despăgubirile solicitate reprezentând pierderile solicitate de societate astfel cum au fost determinate la obiectivul 6 din Raportul de expertiză. Potrivit acestui punct din expertiză, expertul trebuia să stabilească în raport de documentele contabile care este pierderea înregistrată ca urmare a refuzului de stabilire/ajustare a prețurilor și tarifelor reglementate la nivel justificat prin documentația de atribuire.

Expertiza a prezentat date comparative 2007-2008, prin raportare la obiectul cauzei, ajustarea prețurilor de livrare a energiei electrice și termice pentru semestrul II al anului 2008, reglementate prin decizia contestată, față de cele stabilite inițial pentru anul 2008, în care se menționează pierderi la data de 31 decembrie 2008 prin raportare la data de 31 decembrie 2008, la exploatare o pierdere de 2558,24%, la rezultate financiare de 89,73%, iar la profit de 391,98%, înregistrându-se o scădere a veniturilor și o creștere a cheltuielilor pentru la toți indicatorii, însă nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între creșterea prețului la combustibil și această scădere a indicatorilor financiari, cheltuielile de exploatare și financiare putând fi influențate de alți indicatori, care au generat pierderi care nu au legătură directă sau indirectă cu creșterea prețului la combustibil.

Prin urmare, nu se poate reține ca faptă ilicită, determinarea prețurilor și tarifelor stabilite prin decizia de ajustare contestate, nefiind dovedită o determinare greșită a acestor prețuri și tarife pe perioada când Decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost în vigoare și nici o legătură de cauzalitate între emiterea acestei decizii de către pârâtă și prejudiciul invocat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC E. SA, arătând, în esență, următoarele: I. Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii atât în ceea ce privește cererea de anulare a deciziei contestate cât și cu privire la cererea de obligare a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la despăgubiri - motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. Nelegalitatea hotărârii recurate rezultă din aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează procedura de stabilire a prețurilor și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică. Sub acest aspect, prima instanță a reținut că la data pronunțării, decizia contestată își produsese efectele astfel încât nu mai era posibilă anularea acesteia, cu consecința obligării autorității pârâte să emită o altă decizie prin care să stabilească un alt preț pentru perioada 1 iulie 2008 - 1 ianuarie 2010, cu atât mai mult cu cât la momentul pronunțării instanței prețul energiei electrice și termice era reglementat de un alt act administrativ ulterior, necontestat.

Chiar dacă decizia recurată, nr. 1255 din 24 iunie 2008, și-a produs efectele prin stabilirea preturilor la energia electrică și termică pentru perioada 14 iunie 2008 - 01 ianuarie 2009, iar, la momentul pronunțării instanței de fond prețul energiei electrice este reglementat de alte acte normative, respectiv Decizia nr. 2918 din 22 decembrie 2008 și Decizia nr. 961 din 23 decembrie 2009, instanța de control judiciar trebuie să constate că decizia contestată vizează altă perioada decât cea reglementată prin deciziile Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 22 decembrie 2008 și 23 decembrie 2009. Prin urmare, concluzia instanței de fond, respectiv că instanța nu mai poate proceda la anularea deciziei contestată întrucât la data pronunțării, decizia nu mai era aplicabilă, își produsese efectele, iar prețul energiei este reglementat de alt act normativ, este total neîntemeiată.

Aceasta, întrucât, constatarea nelegalității se impune pe perioada pentru care s-au aplicat prețurile și tarifele astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile acesteia. Este lipsită de relevanță emiterea unor alte decizii, întrucât acestea din urmă oricum își produc efectele pentru o altă perioadă decât cea care face obiectul deciziei contestate. Este de observat că, decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost emisă de către pârâtă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 13/2007 a energiei electrice care instituie modalitatea concretă în care urmează a fi stabilite prețurile și tarifele pe piața reglementată. Potrivit dispozițiilor art. 76 din actul normativ anterior menționat, preturile și tarifele reglementate se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă.

În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și de producere a energiei termice în cogenerare, cheltuielile pentru dezvoltarea și protecția mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit". Astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost emisă atât cu încălcarea regulilor stabilite prin Ordinul nr. 57/2008, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor reglementate, cât și cu nerespectarea criteriilor legale impuse de Legea nr. 13/2007.

Sub aspectul încălcării prevederilor cuprinse în Ordinul nr. 57/2008, decizia contestată, deși emisă ca urmare a procedurii de ajustare a tarifelor reglementate, a fost întocmită cu nerespectarea regulilor impuse de dispozițiile art. 59 din actul normativ, dispoziții care stabilesc tocmai modalitățile și condițiile în care trebuie efectuată ajustarea tarifelor.

Astfel, potrivit textului de lege anterior amintit „preturile reglementate pentru energia electrică și termică, stabilite în conformitate cu art. 52 și aprobate prin decizie emisă de Autoritatea competentă conform prevederilor art. 53 și 54, pot fi ajustate, la solicitarea producătorilor participanți la contractele reglementate, la începutul semestrului II al fiecărui an în cazul în care prețul mediu de achiziție a combustibilului se modifică cu cel puțin 5% față de cel considerat la stabilirea preturilor în vigoare". Prin urmare, potrivit aceleiași metodologii de calcul, autoritatea este obligată să aibă în vedere la stabilirea prețurilor și tarifelor ajustate conform solicitării participanților la piața reglementată, modificarea prețului mediu de achiziție a combustibilului, solicitând în acest sens, pentru fundamentarea tarifelor, o calculație a prețului mediu precum și o justificare a elementelor care intră în calculul acestui preț (contracte de achiziție/transport de combustibil, facturi, etc.) Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și din cele reținute de către expertul desemnat în raportul de expertiză întocmit, deși Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a avut la dispoziție o documentație de fundamentare completă,

incluzând documente justificative privitoare la majorarea prețului mediu de achiziție a combustibilului necesar desfășurării activității de producție cu mult peste procentul de 5% prevăzut de lege, totuși la stabilirea tarifelor ajustate Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a refuzat să aibă în vedere creșterea reală și efectivă a costurilor și a aprobat tarife reglementate cu mult sub nivelul celor solicitate motivat de societatea reclamantă. Procedând astfel, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a emis un act nelegal, întocmit cu nerespectare dispozițiilor legale care stabilesc metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor reglementate și totodată cu încălcarea dreptului societății reclamante de a beneficia de ajustarea corespunzătoare a tarifelor în vederea acoperirii reale și efective a costurilor justificate economic.

Nelegalitatea deciziei contestate rezultă în raport de încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică. În acest sens, potrivit art. 79 din Legea nr. 13/2007 „principiile care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică au în vedere următoarele: (i) prețurile și tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective și determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă, (ii) prețurile și tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic, (iii) prețurile și tarifele trebuie să asigure o rată rezonabilă a rentabilității capitalului investit stabilită conform reglementarilor emise de autoritatea competentă.

Or, astfel cum rezultă atât din documentația de fundamentare, cât și din toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, măsurile dispuse prin decizia contestată, respectiv stabilirea unor tarife reglementate la un nivel mult inferior celor justificate de reclamantă sunt nelegale fiind luate cu nerespectarea tuturor principiilor stabilite de legislația aplicabilă în materie. Or, în condițiile în care în mod evident voința legiuitorului nu a fost aceea de a permite impunerea unor prețuri și tarife fără a asigura respectarea unor minime drepturi și măsuri de protecție în favoarea operatorilor economici care acționează pe piața reglementată, se impune cenzurarea conduitei autorității de reglementare care, prin încălcarea principiilor anterior arătate, nesocotește dispoziții legale imperative instituite tocmai în vederea asigurării stabilității pieței energetice naționale.

Nelegalitatea hotărârii recurate cu privire la soluționarea capătului de cerere privind obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost stabilite fără a se ține cont de costurile reale de producție. Sub acest aspect, instanța de fond în respingerea cererii de obligare a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate ca neîntemeiat a reținut în mod greșit că „nu se poate reține că fapta ilicită, determinarea prețurilor și tarifelor stabilite prin decizia de ajustare contestate, nefiind dovedită (...) nici o legătură de cauzalitate între emiterea acestei decizii de către pârâtă și prejudiciul invocat". Sub acest aspect, în speță, erau îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.

Prima condiție ce trebuie întrunită este aceea a săvârșirii unei fapte de natură a aduce atingere unui drept subiectiv al unei alte persoane sau a unui interes legitim al acesteia. Fapta ilicită constă în stabilirea de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a unor prețuri și tarife, cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât și cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate, respectiv fără a se ține cont de costurile reale de producție.

Nerespectarea de către pârâtă a criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât și încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii preturilor și tarifelor reglementate prin emiterea deciziei contestate fără a se ține cont de costurile reale de producție are semnificația unei fapte ilicite, prin care s-a adus atingere drepturilor patrimoniale ale reclamantei. În ceea ce privește culpa pârâtei, aceasta este evidentă și constă în emiterea deciziei contestate prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât și cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate, respectiv fără a se ține cont de costurile reale de producție deși, s-a solicitat temeinic motivat ajustarea prețurilor și tarifelor.

În ceea ce privește condiția existentei prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a pârâtei, urmează ca instanța să observe că acesta constă în suma de 70.242.069 ROL în anul 2007 și de 345.576.272 ROL în anul 2008, astfel cum în mod corect a stabilit expertul contabil desemnat, în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 6 din raportul de expertiză, că pierderea societății a fost în cuantum de 70.242.069 ROL în anul 2007 și de 345.576.272 ROL în anul 2008, pierdere pe care Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei este obligată să o acopere întrucât a fost cauzată de emiterea deciziei contestate prin care s-au stabilit prețuri și tarife ce nu au avut la bază costurile reale de producție.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă „ex re", din însăși săvârșirea faptei ilicite de către pârâtă, și constă în emiterea deciziei contestate prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar cu nerespectarea cerințelor legii și prejudiciul determinat prin expertiza contabilă dispusă în cauză. II. Hotărârea recurată conține motive contradictorii și străine de natura pricinii - motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Sub acest aspect, instanța de control urmează să constate că, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, motivele reținute de instanța de fond cu privire la soluționarea capătului de cerere privind obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost stabilite fără a se ține cont de costurile reale de producție, sunt contradictorii Astfel, deși, instanța de fond retine că „expertul concluzionează totuși că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a avut în vedere costurile de producție a energiei termice și electrice potrivit algoritmului de stabilire cu luarea în considerare a noului preț mediu de achiziție a combustibilului", cu toate acestea, instanța de fond retine că „împrejurarea că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu s-ar fi conformat cerințelor de comunicare prevăzute de art. 70 din Metodologia aprobată prin Ordin Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/2008,

nu prezumă și faptul că preturile ar fi greșit calculate". Rezultă astfel că potrivit primului considerent reținut de instanța de fond soluția instanței ar fi trebuit să fie de admitere a acțiunii având în vedere că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei la stabilirea prețurilor și tarifelor nu a avut în vedere costurile de producție. De asemenea, a mai reținut instanța de fond că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei în urma „aplicării procentului de 5% prin decizia de ajustare, începând cu data de 01 iulie 2008, prețurile medii de achiziție avute în vedere de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei au fost: 92,5 ROL/MWh la Sucursala București, 89,23 ROL/MWh la Sucursala Constanța și 76,4 ROL/MWh la Sucursala Mureș". Cel de-al doilea considerent, mai sus citat, contrar primului conduce în mod evident la soluția de respingere a acțiunii, soluție care de altfel s-a și pronunțat.

Pe de altă parte, instanța a mai reținut că din calculele efectuate a reieșit o diferență foarte mică a prețului de achiziție a combustibilului, care nu este de natură a justifica pierderea invocată de reclamantă, or, în aceste condiții trebuia să constate și că diferența rezultată, indiferent de valoarea acesteia, era relevantă sub aspectul nelegalității deciziei contestate, astfel că trebuia să rețină că prețurile și tarifele stabilire nu au avut la bază costurile reale ale producției, decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei fiind nelegală sub acest aspect.

Mai mult, o altă contradicție evidentă rezultă și din faptul că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii recurate că „expertul trebuia să stabilească în raport de documentele contabile care este pierderea înregistrată ca urmare a refuzului de stabilire a prețurilor și tarifelor reglementate la nivel justificat prin documentația de atribuire", pe de altă parte, aceiași instanță de fond reține că „expertiza a prezentat date comparative 2007-2008 (...), înregistrându-se o scădere a veniturilor și o creștere a cheltuielilor pentru toți indicatorii", însă, în opinia instanței de fond nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între aceste două componente, venituri respectiv, cheltuieli.

Totodată, instanța de fond a mai reținut că „cheltuielile de exploatare și financiare puteau fi influențate de alți indicatori, care au generat pierderi care nu au legătură directă sau indirectă cu creșterea prețului la combustibil". Or, motivele contradictorii reținute de instanța de fond cu privire la soluționarea capătului de cerere privind obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin emiterea deciziei contestate, conduc la constatarea faptului că reclamanta a fost prejudiciată prin stabilirea unor tarife și prețuri la energia electrică care nu au fost ajustate în conformitate cu dispozițiile legale.

Recursul este nefondat. Prima critică formulată de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond se referă la modul în care a fost soluționat capătul de cerere vizând anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie 2008. În această chestiune, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este corectă. Este de principiu că instanța de contencios administrativ învestită cu o acțiune ce vizează anularea unui act infralegislativ, în situația în care constată că actul contestat este neconform cu legea în temeiul și în executare căreia a fost emis, va proceda la anularea acestuia, în parte sau în tot, după caz, însă numai dacă actul în discuție este producător de efecte juridice la momentul pronunțării instanței, altfel judecătorul nu poate desființa un act a cărui aplicabilitate a încetat, indiferent din ce motive.

În schimb, judecătorul cauzei trebuie să cerceteze legalitatea actului administrativ, chiar dacă nu-l mai poate anula, pentru a se putea pronunța asupra cererii de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului cauzat de actul contestat, cerere cu caracter subsidiar în raport cu cererea de anulare și care altfel nu ar putea fi soluționată. Or, în pofida susținerilor recurentei reclamante, în acest mod a procedat instanța de fond, constatând că decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 își produsese deja efectele în perioada 14 iunie 2008-1 ianuarie 2009, după care și-a încetat aplicabilitatea, astfel că a reținut că decizia în discuție nu mai poate fi anulată de către instanța de judecată. Judecătorul fondului a procedat în continuare la o amplă analiză a deciziei 1255/2008, prin raportare la prevederile în temeiul cărora a fost emisă, tocmai pentru a putea să se pronunțe asupra legalității/nelegalității deciziei.

Conform recurentei reclamante, decizia amintită a fost emisă de către pârâtă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, precum și cu încălcarea regulilor stabilite prin Ordinul nr. 57/2008 al autorității naționale de reglementare în domeniul energiei. Art. 76 din Legea nr. 13/2007 precizează că prețurile și tarifele se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă, în acest caz metodologiile fiind aprobate prin Ordinul nr. 57/2008. Recurenta susține că decizia contestată, deși a fost emisă ca urmare a procedurii de ajustare a tarifelor reglementate, a fost adoptată cu nerespectarea regulilor impuse de art. 59 din Ordinul amintit, în sensul că pârâta a refuzat să aibă în vedere creșterea reală și efectivă a costurilor suportate de SC E. SA, și a aprobat tarife reglementate cu mult sub nivelul celor solicitate motivat de societatea reclamantă.

Art. 59 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008, invocat de către reclamantă, prevede următoarele: „Prețurile reglementate pentru energia electrică și pentru energia termică destinată consumului populației, stabilite în conformitate cu prevederile art. 52 și aprobate prin decizie emisă de autoritatea competentă conform prevederilor art. 53 și art. 54, pot fi ajustate, la solicitarea producătorilor participanți la contractele reglementate, la începutul trimestrului II al fiecărui an, în cazul în care prețul mediu de achiziție al combustibilului realizat în trimestrul II se modifică cu cel puțin plus/minus 5% față de cel considerat la stabilirea prețurilor în vigoare”.

Având ca reper art. 59 mai sus citat, criteriul pe baza căruia prețurile reglementate pot fi ajustate este prețul mediu de achiziție a combustibilului realizat în trimestrul II, în măsura în care, în perioada de referință, acesta s-a modificat cu cel puțin plus/minus 5%față de cel luat în considerare la stabilirea prețurilor în vigoare (în speță, prețul mediu fixat prin Decizia nr. 2114 din 18 decembrie 2007). Or, conform probelor administrate în cauză, prețul propus de reclamantă în documentația înaintată Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei avea în vedere, nu prețul combustibilului, astfel cum este precizat în termeni categorici și inderogabili în art. 59 din Ordinul nr. 57/2008, ci prețul combustibilului din 1 iulie 2008. Așadar, cum Autoritatea competentă a procedat la ajustarea prețului pentru energia electrică și termică pe criterii obiective, pe baza metodologiei aprobate, în consonanță astfel cu prevederile art. 79 din Legea nr. 13/2007, care enumeră principiile ce stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru cele două tipuri de energii, decizia contestată este legală, astfel că, în mod corect, prima instanță a respins cererea privind acordarea de despăgubiri . În mod evident, constată Înalta Curte, condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei nu sunt îndeplinite în speță.

Astfel, în raport de cele ce preced, nu se poate vorbi despre o faptă ilicită comisă de către pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin stabilirea unor prețuri și tarife cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de autoritatea de reglementare, după cum susține reclamanta. Este dincolo de orice îndoială că autoritățile publice pot răspunde patrimonial pentru prejudiciile produse particularilor, prin emiterea unor acte administrative nelegale. Nu este cazul, însă, în speță, în condițiile în care Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost emisă cu respectarea criteriilor stabilite în Ordinul 57/2008, așa cum a reținut, în mod corect, prima instanță.

Neexistând faptă ilicită și, conform probelor dosarului, nici prejudiciu, nu se poate pune nici problema unei culpe a pârâtei și a unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. În fine, nu poate fi primită nici critica din recurs, în sensul că hotărârea recurată ar conține motive contradictorii și străine de natura pricinii. Astfel, instanța de fond nu face decât să amintească la un moment dat de concluzia expertului cu privire la costurile de producție a energiei electrice și termice, ceea ce nu intră de fel în contradicție cu afirmația că autoritatea competentă de reglementare în domeniul energiei n-ar fi respectat cerințele de comunicare, prevăzute în art. 70, din Ordinul nr. 57/2008.

În privința acestei din urmă chestiuni, prima instanță reține corect că eventuala neconformare cu art. 70 nu afectează modul de stabilire a prețurilor determinate prin decizia contestată. De asemenea, nici în privința diferenței prețului de achiziție a combustibilului nu se poate vorbi de o motivare contradictorie a instanței de fond. În realitate, instanța nu face decât să observe existența unei diferențe nesemnificative rezultată din calculul expertului și al autorității pârâte, fapt care nu confirmă prejudiciul invocat de către reclamantă. Precizarea instanței de fond în sensul că și alți indicatori puteau influența cheltuielile de exploatare și financiare nu reprezintă o motivare contradictorie, în condițiile în care instanța de judecată a reținut că ajustarea prețurilor la energie electrică și termică, în perioada de referință, s-a produs cu respectarea strictă de către Autoritatea de reglementare a criteriilor fixate în art. 59 din Ordinul nr. 57/2008.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., v-a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E. SA împotriva sentinței civile nr. 2467 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.