ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3275/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3275/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2467 din 25 mai 2010

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie 2008

emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care au

fost stabilite prețurile și tarifele practicate în sectorul energiei electrice și

termice, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să ajusteze prețul

la energia electrică și termică în conformitate cu documentația transmisă și cu

reglementările legale în vigoare, formulate de reclamanta SC E. SA București, ca

rămase fără obiect. Instanța a respins capătul de cerere privind despăgubirile,

ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

prin cererea ce face obiectul

cauzei de față reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie 2008

emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei prin care au

fost stabilite prețurile și tarifele practicate în sectorul energiei electrice și

termice de către reclamantă, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care

să ajusteze prețul la energia electrică și termică în conformitate cu documentația

transmisă și de reglementările legale în vigoare și obligarea Autorității Naționale

de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul

cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost

stabilite fără a se ține cont de costurile reale de producție, evaluate provizoriu

la suma de 100 milioane ROL și la plata de cheltuieli de judecată.

Decizia nr. 1255 din 24

iunie 2008 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 și a abrogat art. 1 și

art. 2 din decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

nr. 2114 din 18 decembrie 2007, cu modificările ulterioare, decizia președintelui

Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 437 din 04 aprilie

2007 și decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul

Energiei nr. 438 din 04 aprilie 2007.

Decizia nr. 1255 din 24

iunie 2008 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei este

un act administrativ cu caracter individual, întrucât se referă la reclamantă, fiind

actul prin care au fost stabilite prețurile și tarifele practicate în sectorul energiei

electrice și termice de către aceasta, în baza Licenței din 11 februarie 2003 pentru

producerea de energie termică emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în

Domeniul Energiei, în calitate de producător de producător de energie termică la

nivel național.

Prin Decizia contestată

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a procedat la o ajustare

a prețului la energia electrică și termică, așa cum fusese stabilit prin decizia

Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2114 din 18 decembrie

2007, cu modificările ulterioare, decizia președintelui Autorității Naționale de

Reglementare în Domeniul Energiei nr. 437 din 04 aprilie 2007 și decizia președintelui

Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 438 din 04

aprilie 2007, în baza Metodologiei de stabilire a prețurilor și a cantităților de

energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a

prețurilor pentru energia termică livrată de centrale cu grupuri de cogenerare,

aprobată prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul

Energiei nr. 57 din 03 iunie 2008.

Decizia a intrat în vigoare

la data de 01 iulie 2008 și a stabilit prețurile la energia electrică și termică,

conform prevederilor art. 1-5 din conținutul acesteia, până la data de 01

ianuarie 2010, când a intrat în vigoare Decizia Autorității Naționale de Reglementare

în Domeniul Energiei nr. 2961 din 23 decembrie 2009 privind aprobarea prețurilor

și a cantităților reglementate practicate de reclamantă pentru anul 2010, fiind

abrogată în totalitate decizia nr. 12557 din 24 iunie 2008 contestată precum și

decizia nr. 2918 din 22 decembrie 2008.

Curtea a constatat că

la data pronunțării instanței, decizia contestată nu mai era valabilă, nu mai era

aplicabilă, ea își produsese efectele, astfel încât nu mai era posibilă eventuala

anulare a acesteia cu consecința obligării autorității pârâte să emită o altă decizie

prin care să stabilească un alt preț, pentru perioada 01 iulie 2008-01 ianuarie

2010, în contextul în care, pe baza acestui preț s-au încheiat contracte, care au

fost și executate, energia fiind furnizată pe baza acestui preț.

În consecință, chiar dacă

s-ar reține o vătămare a reclamantei, prin stabilirea prețurilor la energie electrică

și termică, așa cum s-a reținut prin decizia contestată, instanța nu mai putea să

procedeze la anularea acestuia și restabilirea situației anterioare, prin punerea

părților în situația existentă la momentul emiterii deciziei, 01 iulie 2008, și

obligarea pârâtei să stabilească un alt preț, pentru perioada 01 iulie 2008-01

ianuarie 2010, întrucât, la momentul pronunțării instanței prețul energiei electrice

și termice este reglementat de un alt act administrativ, ulterior, necontestat în

cauza de față.

În mod evident, cauza

prezintă interes pentru reclamantă sub aspectul despăgubirilor, întrucât, pe perioada

cât decizia s-a aflat în vigoare, aceasta și-a produs efectele, putând cauza prejudicii

reclamantei, prin modalitate de stabilire a tarifelor, aceasta susținând în esență

că decizia contestată este nelegală și nelegală fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale Legii nr. 13/2007, care instituie modalitatea corectă de stabilire

a prețurilor și tarifelor pe piața reglementată, precum și ale art. 59 din Ordinul

nr. 57/2008, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor

reglementate și cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii prețurilor

și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică, instituite prin

art. 79 din Legea nr. 13/2007, respectiv: prețurile și tarifele trebuie să fie nediscriminatorii,

bazate pe criterii obiective și determinate într-o manieră transparentă, pe baza

metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă, trebuie să acopere

costurile justificate economic și trebuie să asigure o rată rezonabilă a rentabilității

capitalului investit stabilită conform reglementărilor emise de autoritatea competentă.

Neacoperirea prin tarife

a costurilor datorate majorării prețurilor la combustibil începând din anul 2007

au condus la înregistrarea unor pierderi importante în activitatea societății astfel

încât, la sfârșitul anului 2007 nu numai că nu s-ar putea asigura un nivel corespunzător

de profit, dar pierderea reclamantei se ridică la nivelul sumei de 500.000 RON.

Prin cererea precizatoare

din data de 16 martie 2010 reclamanta a solicitat obligarea Autorității Naționale

de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor, având în vedere concluziile

expertului desemnat în cauză, despăgubirile solicitate reprezentând pierderile solicitate

de societate astfel cum au fost determinate la obiectivul 6 din Raportul de expertiză.

Potrivit art. 59-61 din

Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

nr. 57/2008, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor

reglementate și cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii prețurilor

și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică, prețurile reglementate

pentru energia electrică și pentru energia termică destinate consumului populației,

stabilite în conformitate cu prevederile art. 52 și aprobate prin decizie emisă

de Autoritatea competentă conform prevederilor art. 53 și 54, pot fi ajustate, la

solicitarea producătorilor participanți la contractele reglementate, la începutul

semestrului II al fiecărui an, în cazul în care prețul mediu de achiziție a combustibilului

realizat în trimestrul II se modifică cu cel puțin +/- 5 % față de cel considerat

la stabilirea prețurilor în vigoare.

Pentru ajustarea prețurilor

reglementate, Autoritatea competentă ia în considerare numai modificarea prețului

mediu de achiziție a combustibilului, toate celelalte elemente din structurile de

venituri/costuri/producții/ livrări/consumuri fiind menținute la valorile aprobate

la ultima stabilire.

Documentația de ajustare

a prețurilor reglementate poate fi transmisă Autorității competente de producătorii

participanți la contractele reglementate, în cursul lunii mai a fiecărui an, și

trebuie să cuprindă cel puțin:

a) adresă de solicitare

înregistrată, semnată și ștampilată, cu menționarea prețurilor solicitate pentru

energia electrică și, după caz, pentru energia termică destinată consumului populației;

b) calculația prețului

mediu de achiziție a combustibilului realizat în trimestrul II al anului curent,

pe suport hârtie și în format electronic (fișiere Excel), precum și justificarea

elementelor care intră în calcul (contracte în vigoare de achiziție/transport de

combustibil, facturi plătite în trimestrul II al anului curent etc.).

Expertiza contabilă dispusă

în cauză a concluzionat că în raport de documentația de fundamentare transmisă de

reclamantă și condițiile de ajustare a prețurilor stabilite de art. 59-62 din Ordinul

nr. 57/2008, la stabilirea prețurilor ajustate începând cu data de 01 iulie 2008

a fost luată în considerare o creștere a prețului mediu de achiziție a gazelor naturale

de 5% față de cele considerate la analiza efectuată pentru stabilirea prețurilor

din luna ianuarie 2008, apreciind că la stabilirea prețurilor nu a utilizat algoritmul

de stabilire ci formula de calcul generală.

Potrivit art. 62 din Metodologie,

pentru fiecare solicitare de ajustare a prețurilor reglementate, autoritatea competentă

stabilește condițiile justificate de ajustare, pe care le aplică fie prin utilizarea

algoritmului de stabilire, cu luarea în considerare a noului preț mediu de achiziție

a combustibilului, fie prin utilizarea unei formule generale.

În raport de formula generală

luată în calcul, expertiza constată totuși că, deși la stabilirea prețului mediu

de achiziție a combustibilului luat în calcul la justificarea prețurilor reglementate

prin Decizie, au fost avute în vedere două facturi de gaze naturale din producția

internă și din import datate 01 februarie 2008 și 21 februarie 2008, acestea nefiind

relevante totuși pentru trimestrul II al anului, întrucât în condițiile în care

prețul păcurii și al gazelor naturale este dependent de cotațiile internaționale,

prețul justificat din facturi este valabil doar pentru luna în care au fost emise

facturile.

Expertul a tras concluzia

că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a avut în vedere

costurile de producție a energiei termice și electrice potrivit algoritmului de

stabilire cu luarea în considerare a noului preț mediu de achiziție a combustibilului,

așa cum prevede art. 62 din Metodologie și nu a justificat calculul mediei aritmetice

ponderate a combustibilului achiziționat în trimestrul II al anului 2008.

Însă determinarea prețului

a avut în vedere documentația transmisă de reclamantă prin adresa din 11 iunie 2008,

potrivit anexelor 1-6 din Ordinul nr. 57/2008, respectiv machetele cu bilanțul energiei

produse și livrate, costurile aferente, estimările pentru perioada 01 iulie 2008-30

iunie 2009, precum și realizările aferente anului 2007, or, pârâta nu putea avea

în vedere facturi pentru combustibil aferente pentru luna iunie, care urmau a fi

emise în luna iulie, așa cum s-a reținut în expertiză ci facturi depuse în documentația

înaintată Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei de reclamantă

potrivit Ordinului.

Expertul contabil nu a

efectuat o variantă a formulei generale de calcul aplicată de Autoritatea Națională

de Reglementare în Domeniul Energiei, pe baza documentației transmisă de reclamantă

care să conducă la concluzia că prețul a fost calculat greșit, iar creșterea cu

5% a prețului mediu de achiziție a gazelor naturale ar fi greșită.

Împrejurarea că Autoritatea

Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu s-ar fi conformat cerințelor de

comunicare prevăzute de art. 70 din Metodologia aprobată prin Ordinul Autorității

Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/2008, nu prezumă și faptul

că prețurile ar fi fost greșit calculate.

Pe de altă parte, potrivit

raportului de expertiză, conform datelor înregistrate în contabilitatea reclamantei,

în primul semestru al anului 2008, pentru producția de energie electrică și termică

prețurile medii ale combustibilului realizate la nivelul celor 3 sucursale erau:

91,290 ROL/MWh la Sucursala București, 82,426 ROL/MWh la Sucursala Constanța și

75,335 ROL/MWh la Sucursala Mureș.

Comparativ cu aceste prețuri

se reține că pârâta, în urma aplicării procentului de 5%, prin decizia de ajustare,

începând cu data de 01 iulie 2008, prețurile medii de achiziție avute în vedere

de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei au fost: 92,5 ROL/MWh

la Sucursala București, 89,23 ROL/MWh la Sucursala Constanța și 76,4 ROL/MWh la

Sucursala Mureș.

Se observă așadar, o diferență

foarte mică a prețului de achiziție a combustibilului, care nu este de natură a

justifica pierderea invocată de către reclamantă.

Reclamanta a solicitat

obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor,

având în vedere concluziile expertului desemnat în cauză, despăgubirile solicitate

reprezentând pierderile solicitate de societate astfel cum au fost determinate la

obiectivul 6 din Raportul de expertiză.

Potrivit acestui punct

din expertiză, expertul trebuia să stabilească în raport de documentele contabile

care este pierderea înregistrată ca urmare a refuzului de stabilire/ajustare a prețurilor

și tarifelor reglementate la nivel justificat prin documentația de atribuire.

Expertiza a prezentat

date comparative 2007-2008, prin raportare la obiectul cauzei, ajustarea prețurilor

de livrare a energiei electrice și termice pentru semestrul II al anului 2008, reglementate

prin decizia contestată, față de cele stabilite inițial pentru anul 2008, în care

se menționează pierderi la data de 31 decembrie 2008 prin raportare la data de 31

decembrie 2008, la exploatare o pierdere de 2558,24%, la rezultate financiare de

89,73%, iar la profit de 391,98%, înregistrându-se o scădere a veniturilor și o

creștere a cheltuielilor pentru la toți indicatorii, însă nu se poate stabili o

legătură de cauzalitate între creșterea prețului la combustibil și această scădere

a indicatorilor financiari, cheltuielile de exploatare și financiare putând fi influențate

de alți indicatori, care au generat pierderi care nu au legătură directă sau indirectă

cu creșterea prețului la combustibil.

Prin urmare, nu se poate

reține ca faptă ilicită, determinarea prețurilor și tarifelor stabilite prin decizia

de ajustare contestate, nefiind dovedită o determinare greșită a acestor prețuri

și tarife pe perioada când Decizia Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul

Energiei nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost în vigoare și nici o legătură de cauzalitate

între emiterea acestei decizii de către pârâtă și prejudiciul invocat.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC E. SA, arătând, în esență, următoarele:

I. Hotărârea recurată

a fost dată cu aplicarea greșită a legii atât în ceea ce privește cererea de anulare

a deciziei contestate cât și cu privire la cererea de obligare a Autorității Naționale

de Reglementare în Domeniul Energiei la despăgubiri - motiv de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Nelegalitatea hotărârii

recurate rezultă din aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale care

reglementează procedura de stabilire a prețurilor și tarifelor reglementate pentru

energia electrică și termică.

Sub acest aspect, prima

instanță a reținut că la data pronunțării, decizia contestată își produsese efectele

astfel încât nu mai era posibilă anularea acesteia, cu consecința obligării autorității

pârâte să emită o altă decizie prin care să stabilească un alt preț pentru perioada

1 iulie 2008 - 1 ianuarie 2010, cu atât mai mult cu cât la momentul pronunțării

instanței prețul energiei electrice și termice era reglementat de un alt act administrativ

ulterior, necontestat.

Chiar dacă decizia recurată,

nr. 1255 din 24 iunie 2008, și-a produs efectele prin stabilirea preturilor la energia

electrică și termică pentru perioada 14 iunie 2008 - 01 ianuarie 2009, iar, la momentul

pronunțării instanței de fond prețul energiei electrice este reglementat de alte

acte normative, respectiv Decizia nr. 2918 din 22 decembrie 2008 și Decizia nr.

961 din 23 decembrie 2009, instanța de control judiciar trebuie să constate că decizia

contestată vizează altă perioada decât cea reglementată prin deciziile Autorității

Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 22 decembrie 2008 și

23 decembrie 2009.

Prin urmare, concluzia

instanței de fond, respectiv că instanța nu mai poate proceda la anularea deciziei

contestată întrucât la data pronunțării, decizia nu mai era aplicabilă, își produsese

efectele, iar prețul energiei este reglementat de alt act normativ, este total neîntemeiată.

Aceasta, întrucât, constatarea nelegalității se impune pe perioada pentru care s-au

aplicat prețurile și tarifele astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile acesteia.

Este lipsită de relevanță emiterea unor alte decizii, întrucât acestea din urmă

oricum își produc efectele pentru o altă perioadă decât cea care face obiectul deciziei

contestate.

Este de observat că, decizia

nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost emisă de către pârâtă cu nerespectarea dispozițiilor

imperative ale Legii nr. 13/2007 a energiei electrice care instituie modalitatea

concretă în care urmează a fi stabilite prețurile și tarifele pe piața reglementată.

Potrivit dispozițiilor

art. 76 din actul normativ anterior menționat, preturile și tarifele reglementate

se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă.

În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităților

de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și de producere

a energiei termice în cogenerare, cheltuielile pentru dezvoltarea și protecția mediului,

precum și o cotă rezonabilă de profit".

Astfel cum rezultă din

întreg materialul probator administrat în cauză, Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008

a fost emisă atât cu încălcarea regulilor stabilite prin Ordinul nr. 57/2008, prin

care a fost aprobată metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor reglementate,

cât și cu nerespectarea criteriilor legale impuse de Legea nr. 13/2007.

Sub aspectul încălcării

prevederilor cuprinse în Ordinul nr. 57/2008, decizia contestată, deși emisă ca

urmare a procedurii de ajustare a tarifelor reglementate, a fost întocmită cu nerespectarea

regulilor impuse de dispozițiile art. 59 din actul normativ, dispoziții care stabilesc

tocmai modalitățile și condițiile în care trebuie efectuată ajustarea tarifelor.

Astfel, potrivit textului

de lege anterior amintit „preturile reglementate pentru energia electrică și termică,

stabilite în conformitate cu art. 52 și aprobate prin decizie emisă de Autoritatea

competentă conform prevederilor art. 53 și 54, pot fi ajustate, la solicitarea producătorilor

participanți la contractele reglementate, la începutul semestrului II al fiecărui

an în cazul în care prețul mediu de achiziție a combustibilului se modifică cu cel

puțin 5% față de cel considerat la stabilirea preturilor în vigoare".

Prin urmare, potrivit

aceleiași metodologii de calcul, autoritatea este obligată să aibă în vedere la

stabilirea prețurilor și tarifelor ajustate conform solicitării participanților

la piața reglementată, modificarea prețului mediu de achiziție a combustibilului,

solicitând în acest sens, pentru fundamentarea tarifelor, o calculație a prețului

mediu precum și o justificare a elementelor care intră în calculul acestui preț

(contracte de achiziție/transport de combustibil, facturi, etc.)

Astfel cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și din cele reținute de către expertul

desemnat în raportul de expertiză întocmit, deși Autoritatea Națională de Reglementare

în Domeniul Energiei a avut la dispoziție o documentație de fundamentare completă,

incluzând documente justificative privitoare la majorarea prețului mediu de achiziție

a combustibilului necesar desfășurării activității de producție cu mult peste procentul

de 5% prevăzut de lege, totuși la stabilirea tarifelor ajustate Autoritatea Națională

de Reglementare în Domeniul Energiei a refuzat să aibă în vedere creșterea reală

și efectivă a costurilor și a aprobat tarife reglementate cu mult sub nivelul celor

solicitate motivat de societatea reclamantă.

Procedând astfel, Autoritatea

Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a emis un act nelegal, întocmit cu

nerespectare dispozițiilor legale care stabilesc metodologia de calcul a prețurilor

și tarifelor reglementate și totodată cu încălcarea dreptului societății reclamante

de a beneficia de ajustarea corespunzătoare a tarifelor în vederea acoperirii reale

și efective a costurilor justificate economic.

Nelegalitatea deciziei

contestate rezultă în raport de încălcarea principiilor legale care stau la baza

stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică.

În acest sens, potrivit

art. 79 din Legea nr. 13/2007 „principiile care stau la baza stabilirii prețurilor

și tarifelor reglementate pentru energia electrică și termică au în vedere următoarele:

(i) prețurile și tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective

și determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate și publicate

de autoritatea competentă, (ii) prețurile și tarifele energiei electrice trebuie

să acopere costurile justificate economic, (iii) prețurile și tarifele trebuie să

asigure o rată rezonabilă a rentabilității capitalului investit stabilită conform

reglementarilor emise de autoritatea competentă.

Or, astfel cum rezultă

atât din documentația de fundamentare, cât și din toate înscrisurile aflate la dosarul

cauzei, măsurile dispuse prin decizia contestată, respectiv stabilirea unor tarife

reglementate la un nivel mult inferior celor justificate de reclamantă sunt nelegale

fiind luate cu nerespectarea tuturor principiilor stabilite de legislația aplicabilă

în materie.

Or, în condițiile în care

în mod evident voința legiuitorului nu a fost aceea de a permite impunerea unor

prețuri și tarife fără a asigura respectarea unor minime drepturi și măsuri de protecție

în favoarea operatorilor economici care acționează pe piața reglementată, se impune

cenzurarea conduitei autorității de reglementare care, prin încălcarea principiilor

anterior arătate, nesocotește dispoziții legale imperative instituite tocmai în

vederea asigurării stabilității pieței energetice naționale.

Nelegalitatea hotărârii

recurate cu privire la soluționarea capătului de cerere privind obligarea

Autorității Naționale

de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul

cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost

stabilite fără a se ține cont de costurile reale de producție.

Sub acest aspect, instanța

de fond în respingerea cererii de obligare a Autorității Naționale de Reglementare

în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea

deciziei contestate ca neîntemeiat a reținut în mod greșit că „nu se poate reține

că fapta ilicită, determinarea prețurilor și tarifelor stabilite prin decizia de

ajustare contestate, nefiind dovedită (...) nici o legătură de cauzalitate între

emiterea acestei decizii de către pârâtă și prejudiciul invocat".

Sub acest aspect, în speță,

erau îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale

a pârâtei.

Prima condiție ce trebuie

întrunită este aceea a săvârșirii unei fapte de natură a aduce atingere unui drept

subiectiv al unei alte persoane sau a unui interes legitim al acesteia.

Fapta ilicită constă în

stabilirea de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a

unor prețuri și tarife, cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia

aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât și cu încălcarea principiilor

legale care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate, respectiv

fără a se ține cont de costurile reale de producție.

Nerespectarea de către

pârâtă a criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de

reglementare, cât și încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii

preturilor și tarifelor reglementate prin emiterea deciziei contestate fără a se

ține cont de costurile reale de producție are semnificația unei fapte ilicite, prin

care s-a adus atingere drepturilor patrimoniale ale reclamantei.

În ceea ce privește culpa

pârâtei, aceasta este evidentă și constă în emiterea deciziei contestate prin cererea

de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, cu nerespectarea criteriilor

stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât și

cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor

reglementate, respectiv fără a se ține cont de costurile reale de producție deși,

s-a solicitat temeinic motivat ajustarea prețurilor și tarifelor.

În ceea ce privește condiția

existentei prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a pârâtei, urmează ca instanța

să observe că acesta constă în suma de 70.242.069 ROL în anul 2007 și de 345.576.272

ROL în anul 2008, astfel cum în mod corect a stabilit expertul contabil desemnat,

în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 6 din raportul de expertiză, că pierderea

societății a fost în cuantum de 70.242.069 ROL în anul 2007 și de 345.576.272 ROL

în anul 2008, pierdere pe care Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul

Energiei este obligată să o acopere întrucât a fost cauzată de emiterea deciziei

contestate prin care s-au stabilit prețuri și tarife ce nu au avut la bază costurile

reale de producție.

Legătura de cauzalitate

dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă „ex re", din însăși săvârșirea faptei

ilicite de către pârâtă, și constă în emiterea deciziei contestate prin cererea

de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar cu nerespectarea cerințelor

legii și prejudiciul determinat prin expertiza contabilă dispusă în cauză.

II. Hotărârea recurată

conține motive contradictorii și străine de natura pricinii - motiv de recurs prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Sub acest aspect, instanța

de control urmează să constate că, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii

atacate, motivele reținute de instanța de fond cu privire la soluționarea capătului

de cerere privind obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate

prin care tarifele reglementate au fost stabilite fără a se ține cont de costurile

reale de producție, sunt contradictorii

Astfel, deși, instanța

de fond retine că „expertul concluzionează totuși că Autoritatea Națională de Reglementare

în Domeniul Energiei nu a avut în vedere costurile de producție a energiei termice

și electrice potrivit algoritmului de stabilire cu luarea în considerare a noului

preț mediu de achiziție a combustibilului", cu toate acestea, instanța de fond

retine că „împrejurarea că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

nu s-ar fi conformat cerințelor de comunicare prevăzute de art. 70 din Metodologia

aprobată prin Ordin Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

nr. 57/2008, nu prezumă și faptul că preturile ar fi greșit calculate".

Rezultă astfel că potrivit

primului considerent reținut de instanța de fond soluția instanței ar fi trebuit

să fie de admitere a acțiunii având în vedere că Autoritatea Națională de Reglementare

în Domeniul Energiei la stabilirea prețurilor și tarifelor nu a avut în vedere costurile

de producție.

De asemenea, a mai reținut

instanța de fond că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei în

urma „aplicării procentului de 5% prin decizia de ajustare, începând cu data de

01 iulie 2008, prețurile medii de achiziție avute în vedere de Autoritatea Națională

de Reglementare în Domeniul Energiei au fost: 92,5 ROL/MWh la Sucursala București,

89,23 ROL/MWh la Sucursala Constanța și 76,4 ROL/MWh la Sucursala Mureș".

Cel

de-al doilea considerent,

mai sus citat, contrar primului conduce în mod evident la soluția de respingere

a acțiunii, soluție care de altfel s-a și pronunțat.

Pe de altă parte, instanța

a mai reținut că din calculele efectuate a reieșit o diferență foarte mică a prețului

de achiziție a combustibilului, care nu este de natură a justifica pierderea invocată

de reclamantă, or, în aceste condiții trebuia să constate și că diferența rezultată,

indiferent de valoarea acesteia, era relevantă sub aspectul nelegalității deciziei

contestate, astfel că trebuia să rețină că prețurile și tarifele stabilire nu au

avut la bază costurile reale ale producției, decizia Autorității Naționale de Reglementare

în Domeniul Energiei fiind nelegală sub acest aspect.

Mai mult, o altă contradicție

evidentă rezultă și din faptul că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii

recurate că „expertul trebuia să stabilească în raport de documentele contabile

care este pierderea înregistrată ca urmare a refuzului de stabilire a prețurilor

și tarifelor reglementate la nivel justificat prin documentația de atribuire",

pe de altă parte, aceiași instanță de fond reține că „expertiza a prezentat date

comparative 2007-2008 (...), înregistrându-se o scădere a veniturilor și o creștere

a cheltuielilor pentru toți indicatorii", însă, în opinia instanței de fond

nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între aceste două componente, venituri

respectiv, cheltuieli.

Totodată, instanța de

fond a mai reținut că „cheltuielile de exploatare și financiare puteau fi influențate

de alți indicatori, care au generat pierderi care nu au legătură directă sau indirectă

cu creșterea prețului la combustibil".

Or, motivele contradictorii

reținute de instanța de fond cu privire la soluționarea capătului de cerere privind

obligarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor

pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin emiterea deciziei contestate, conduc

la constatarea faptului că reclamanta a fost prejudiciată prin stabilirea unor tarife

și prețuri la energia electrică care nu au fost ajustate în conformitate cu dispozițiile

legale.

Recursul este nefondat.

Prima critică formulată

de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond se referă la modul în care a

fost soluționat capătul de cerere vizând anularea Deciziei nr. 1255 din 24 iunie

corectă. Este de principiu că instanța de contencios administrativ învestită cu

o acțiune ce vizează anularea unui act infralegislativ, în situația în care constată

că actul contestat este neconform cu legea în temeiul și în executare căreia a fost

emis, va proceda la anularea acestuia, în parte sau în tot, după caz, însă numai

dacă actul în discuție este producător de efecte juridice la momentul pronunțării

instanței, altfel judecătorul nu poate desființa un act a cărui aplicabilitate a

încetat, indiferent din ce motive. În schimb, judecătorul cauzei trebuie să cerceteze

legalitatea actului administrativ, chiar dacă nu-l mai poate anula, pentru a se

putea pronunța asupra cererii de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului

cauzat de actul contestat, cerere cu caracter subsidiar în raport cu cererea de

anulare și care altfel nu ar putea fi soluționată.

Or, în pofida susținerilor

recurentei reclamante, în acest mod a procedat instanța de fond, constatând că decizia

nr. 1255 din 24 iunie 2008 își produsese deja efectele în perioada 14 iunie 2008-1

ianuarie 2009, după care și-a încetat aplicabilitatea, astfel că a reținut că decizia

în discuție nu mai poate fi anulată de către instanța de judecată. Judecătorul fondului

a procedat în continuare la o amplă analiză a deciziei 1255/2008, prin raportare

la prevederile în temeiul cărora a fost emisă, tocmai pentru a putea să se pronunțe

asupra legalității/nelegalității deciziei.

Conform recurentei reclamante,

decizia amintită a fost emisă de către pârâtă cu nerespectarea dispozițiilor imperative

ale Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, precum și cu încălcarea regulilor stabilite

prin Ordinul nr. 57/2008 al autorității naționale de reglementare în domeniul energiei.

Art. 76 din Legea nr.

13/2007 precizează că prețurile și tarifele se stabilesc pe baza metodologiilor

aprobate și publicate de autoritatea competentă, în acest caz metodologiile fiind

aprobate prin Ordinul nr. 57/2008. Recurenta susține că decizia contestată, deși

a fost emisă ca urmare a procedurii de ajustare a tarifelor reglementate, a fost

adoptată cu nerespectarea regulilor impuse de art. 59 din Ordinul amintit, în sensul

că pârâta a refuzat să aibă în vedere creșterea reală și efectivă a costurilor suportate

de SC E. SA, și a aprobat tarife reglementate cu mult sub nivelul celor solicitate

motivat de societatea reclamantă.

Art. 59 din Metodologia

aprobată prin Ordinul nr. 57/2008, invocat de către reclamantă, prevede următoarele:

„Prețurile reglementate pentru energia electrică și pentru energia termică destinată

consumului populației, stabilite în conformitate cu prevederile art. 52 și aprobate

prin decizie emisă de autoritatea competentă conform prevederilor art. 53 și

art. 54, pot fi ajustate, la solicitarea producătorilor participanți la contractele

reglementate, la începutul trimestrului II al fiecărui an, în cazul în care prețul

mediu de achiziție al combustibilului realizat în trimestrul II se modifică cu cel

puțin plus/minus 5% față de cel considerat la stabilirea prețurilor în vigoare”.

Având ca reper art. 59

mai sus citat, criteriul pe baza căruia prețurile reglementate pot fi ajustate este

prețul mediu de achiziție a combustibilului realizat în trimestrul II, în măsura

în care, în perioada de referință, acesta s-a modificat cu cel puțin plus/minus

5%față de cel luat în considerare la stabilirea prețurilor în vigoare (în speță,

prețul mediu fixat prin Decizia nr. 2114 din 18 decembrie 2007).

Or, conform probelor administrate

în cauză, prețul propus de reclamantă în documentația înaintată Autorității Naționale

de Reglementare în Domeniul Energiei avea în vedere, nu prețul combustibilului,

astfel cum este precizat în termeni categorici și inderogabili în art. 59 din Ordinul

nr. 57/2008, ci prețul combustibilului din 1 iulie 2008.

Așadar, cum Autoritatea

competentă a procedat la ajustarea prețului pentru energia electrică și termică

pe criterii obiective, pe baza metodologiei aprobate, în consonanță astfel cu prevederile

art. 79 din Legea nr. 13/2007, care enumeră principiile ce stau la baza stabilirii

prețurilor și tarifelor reglementate pentru cele două tipuri de energii, decizia

contestată este legală, astfel că, în mod corect, prima instanță a respins cererea

privind acordarea de despăgubiri .

În mod evident, constată

Înalta Curte, condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale

a pârâtei nu sunt îndeplinite în speță. Astfel, în raport de cele ce preced, nu

se poate vorbi despre o faptă ilicită comisă de către pârâta Autoritatea Națională

de Reglementare în Domeniul Energiei, prin stabilirea unor prețuri și tarife cu

nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de autoritatea de

reglementare, după cum susține reclamanta. Este dincolo de orice îndoială că autoritățile

publice pot răspunde patrimonial pentru prejudiciile produse particularilor, prin

emiterea unor acte administrative nelegale. Nu este cazul, însă, în speță, în condițiile

în care Decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a fost emisă cu respectarea criteriilor

stabilite în Ordinul 57/2008, așa cum a reținut, în mod corect, prima instanță.

Neexistând faptă ilicită și, conform probelor dosarului, nici prejudiciu, nu se

poate pune nici problema unei culpe a pârâtei și a unei legături de cauzalitate

dintre fapta ilicită și prejudiciu.

În fine, nu poate fi primită

nici critica din recurs, în sensul că hotărârea recurată ar conține motive contradictorii

și străine de natura pricinii. Astfel, instanța de fond nu face decât să amintească

la un moment dat de concluzia expertului cu privire la costurile de producție a

energiei electrice și termice, ceea ce nu intră de fel în contradicție cu afirmația

că autoritatea competentă de reglementare în domeniul energiei n-ar fi respectat

cerințele de comunicare, prevăzute în art. 70, din Ordinul nr. 57/2008. În privința

acestei din urmă chestiuni, prima instanță reține corect că eventuala neconformare

cu art. 70 nu afectează modul de stabilire a prețurilor determinate prin decizia

contestată.

De asemenea, nici în privința

diferenței prețului de achiziție a combustibilului nu se poate vorbi de o motivare

contradictorie a instanței de fond. În realitate, instanța nu face decât să observe

existența unei diferențe nesemnificative rezultată din calculul expertului și al

autorității pârâte, fapt care nu confirmă prejudiciul invocat de către reclamantă.

Precizarea instanței de

fond în sensul că și alți indicatori puteau influența cheltuielile de exploatare

și financiare nu reprezintă o motivare contradictorie, în condițiile în care instanța

de judecată a reținut că ajustarea prețurilor la energie electrică și termică, în

perioada de referință, s-a produs cu respectarea strictă de către Autoritatea de

reglementare a criteriilor fixate în art. 59 din Ordinul nr. 57/2008.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., v-a respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E. SA împotriva

sentinței civile nr. 2467 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie

2011.