ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4763/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 iunie 2010, reclamanta SC C.G. SRL a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea Deciziei nr. 11 din 12 martie 2010 și obligarea pârâtului să emită o nouă decizie prin care să constate nulitatea absolută a obiecțiunilor formulate de către R. RA la contractul cadru nr. 1/2009 de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul a respins în mod neîntemeiat sesizarea ce i-a fost adresată referitoare la poziția manifestată de R. RA cu privire la încheierea contractului, obiecțiunile formulate de aceasta fiind abuzive și reprezentând o încălcare a prevederilor art. 5 din Legea nr. 21/1996, privind posibile înțelegeri cu alți agenți economici, având ca scop eliminarea reclamantei de pe piața producerii de energie termică. Prin Sentința civilă nr. 4067 din 7 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea deciziei contestate și obligarea pârâtului la 7000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de constatare a nulității absolute a obiecțiunilor ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul avea obligația de a analiza susținerile reclamantei referitoare la abuzul de poziție dominantă al R. RA, în care scop să ceară regiei date și informații privind piața de transport, distribuție și furnizare a energiei termice. În acest sens, instanța a precizat că pârâtul trebuia să indice în concret pentru ce considerente a apreciat că nu se justifică declanșarea unei investigații, deși R. RA a impus un preț de cumpărare mai mic decât cel de producție, motivat de acordul încheiat cu un agent economic concurent, SC E. București, cu privire la posibilitatea de furnizare a întregii cantități de energie termică necesare pentru București.

Referitor la petitul referitor la obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să constate nulitatea absolută a obiecțiunilor formulate de R. RA la contractul cadru nr. 1/2009, instanța a constatat inadmisibilitatea cererii, justificat de inexistența unor competențe legale ale Consiliului Concurenței de a anula clauze contractuale ori obiecțiuni la contractul comercial. Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta SC C.G. SRL, cât și pârâtul Consiliul Concurenței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că, reținând inadmisibilitatea celui de-al doilea capăt de cerere, instanța aduce atingere dreptului părții de acces la justiție, soluția dată acestui petit venind în contradicție cu pronunțarea asupra primei cereri, sentința reținând că au fost încălcate dispozițiile art. 5 și 6 din Legea nr. 21/1996 prin fapte anticoncurențiale.

Obiecțiunile formulate de R. RA, a mai arătat reclamanta, sunt nule de drept, în condițiile în care există un contract în derulare, semnat de ambele părți, regia refuzând să respecte prevederile ordinului nr. 50/2009 al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei privind prețul de vânzare al energiei termice, care este fix, de 161,57 lei/Gcal, exclusiv TVA. În recursul declarat de Consiliul Concurenței, s-a învederat că instanța a dispus în mod greșit anularea Deciziei nr. 11/2010, întrucât plângerea depusă de reclamantă împotriva R. RA descrie o dispută comercială, rezultată din activitatea de stabilire a unui raport contractual comercial, a cărei soluționare nu se regăsește printre atribuțiile autorității de concurență.

În acest sens, pârâtul a precizat că atribuțiile sale constau în supravegherea mediului concurențial și în dispunerea unor măsuri de sancționare contravențională în situația săvârșirii unor fapte anticoncurențiale, neavând competență asupra anulării clauzelor contractuale sau medierii ori soluționării unor obiecțiuni sau observații formulate de părțile contractante. Pârâtul a mai arătat că, în etapa procedurală a analizării plângerii, în vederea deschiderii unei investigații sau respingerii solicitării, contrar celor reținute de instanța de fond, s-au cerut date și informații de la R. RA, constatându-se că entitatea abilitată să soluționeze neînțelegerile contractuale, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a stabilit culpa reclamantei care nu a îndeplinit cerințele procedurale prevăzute de Ordinul nr. 38/2007, pentru a se putea ajunge la finalizarea disputei comerciale.

De altfel, a precizat pârâtul, reclamanta, solicitând anularea Deciziei nr. 11/2010, nu a cerut și obligarea Consiliului Concurenței la declanșarea unei investigații, dorind doar intervenția autorității de concurență sub aspectul emiterii unei decizii prin care să se modifice raportul contractual cu R. RA, ceea ce demonstrează că esența litigiului este de natură comercială. În cererea de recurs s-a învederat și faptul că pârâtul, preocupat de problematica energiei termice în Municipiul București, a dispus prin ordinul nr. 170 din 16 aprilie 2010 declanșarea unei investigații pentru cunoașterea pieței producerii, transportului, distribuției și furnizării energiei termice în capitală, aflată în curs de efectuare.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de pârât este fondat, în timp ce calea de atac promovată de reclamantă este neîntemeiată, urmând a se dispune pe de o parte, respingerea recursului formulat de societate și admiterea celui declarat de pârât, în sensul modificării sentinței și respingerii acțiunii ca nefondate.

Astfel cum a reținut instanța de fond, plângerea adresată pârâtului de către reclamantă a privit neînțelegerile contractuale avute cu R. RA cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1 din 16 decembrie 2009. Din adresele emise de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei rezultă că această entitate este autoritatea competentă să soluționeze neînțelegerile ivite cu ocazia perfectării contractelor de vânzare-cumpărare a energiei termice, conform procedurii aprobate prin Ordinul nr. 38/2007, pe care reclamanta, deși a inițiat-o, nu a finalizat-o, astfel încât nu s-a ajuns la adoptarea unei soluții a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu caracter obligatoriu pentru părțile contractante.

Consiliul Concurenței, contrar celor reținute de instanța de fond, a solicitat atât reclamantei cât și de la R. RA, date și informații necesare soluționării plângerii, stabilind în mod justificat că nu au rezultat suficiente elemente din care să reiasă o posibilă încălcare de către regia autonomă a prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr. 21/1996, constând în înțelegeri cu alți agenți economici concurenți ai reclamantei, pentru eliminarea acesteia de pe piață și respectiv, folosirea în mod abuziv a poziției sale de monopson pe piața de transport, distribuție și furnizare de energie termică în sistem centralizat.

Sub acest aspect, susținerea reclamantei, împărtășită de instanța de fond, că impunerea de către R. RA a unui preț de cumpărare a energiei termice mai mic decât cel de producție s-ar datora acordului încheiat cu un alt agent economic concurent, nu are suport probator, pârâtul reținând în mod justificat că nu s-a făcut vreo dovadă a încălcării dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 21/1996.

Astfel cum s-a apărat pârâtul, plângerea adresată de reclamantă privește o dispută de natură comercială, care se referă strict la interesele comerciale ale părților contractante, în condițiile în care Consiliul Concurenței nu are în atribuțiile sale și dreptul de a anula clauzele contractuale ori a se pronunța asupra obiecțiunilor și observațiilor legate de prevederile contractuale, soluționarea unor astfel de neînțelegeri fiind atributul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, căreia, de altfel, reclamanta i s-a și adresat, fără însă a se ajunge la finalizarea conflictului. Din actele dosarului nu rezultă însă săvârșirea de către R. RA a unor fapte concrete care să fi avut ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, care să se încadreze în vreuna dintre situațiile reglementate de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și care să justifice declanșarea unei investigații.

De altfel, reclamanta nici nu a solicitat deschiderea investigației, interesul societății fiind pur comercial, de anulare a obiecțiunilor formulate asupra clauzelor contractuale, cerere respinsă de instanța de fond. Referitor la acest petit, criticile formulate de reclamantă sunt neîntemeiate, disputa comercială cu R. RA nefiind urmarea distorsionării mediului concurențial de pe o anumită piață, rezolvarea conflictului de natură comercială excedând atribuțiilor Consiliului Concurenței. Având în vedere cele expuse mai sus, în urma admiterii recursului declarat de pârât și respingerii recursului promovat de reclamantă, Curtea va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC C.G. SRL împotriva Sentinței civile nr. 4067 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Consiliul Concurenței împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta de SC C.G. SRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV