ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2494/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2494/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 610 din 21 mai 2010 a respins excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău și a
admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.E. SA Buzău în contradictoriu cu
pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău în sensul că a constatat nulitatea absolută a
Actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice produsă
în centrale de cogenerare cu nr. 6693 – 6694 din 27 august 2009.
A fost obligată
pârâta să plătească reclamantei suma de 522.206 lei reprezentând contravaloarea
energiei termice furnizată conform contractului de vânzare-cumpărare a energiei
termice produsă în centrale de cogenerare cu nr. 6693 – 6694 din 27 august 2009
și suma de 29.123 lei cu titlu de penalități calculate conform art. 20 alin.
(1) lit. a) din contract.
A mai fost obligată
pârâta să încheie cu reclamanta un act juridic care să aibă ca efect
modificarea contractului de vânzare-cumpărare în vederea respectării
contractului cadru prevăzut de Ordinul nr. 50/2009.
În final a fost
obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.629 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond s-a pronunțat mai întâi, în condițiile art. 137 C.
proc. civ., asupra excepțiilor de procedură și de fond reținând că excepția de
neexecutare a contractului, invocată de pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău este
neîntemeiată, deoarece pârâta nu a contestat faptul că reclamanta i-a furnizat
energia termică contractată și nu a susținut că aceasta nu și-a îndeplinit
obligațiile contractuale.
În ceea ce privește
fondul cauzei, s-a constatat că Ordinul nr. 50 din 3 aprilie 2009 al
Președintelui A.N.R.E. pentru aprobarea contractului cadru de vânzare-cumpărare
a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de
reglementare a A.N.R.E. obligă producătorii de energie termică în cogenerare ca
pentru furnizorii consumului public să utilizeze contracte și tarife
reglementate.
Art. 10 al
contractului cadru prevede cu privire la preț norme imperative de la care
părțile nu pot deroga.
Cu toate acestea,
prin actul adițional încheiat de părți s-a convenit ca pe durata de funcționare
a instalației de producere a energiei termice, cât și pe perioada de
valabilitate a deciziei A.N.R.E. nr. 1742 din 6 august 2009 cumpărătorului R.A.M.
R.A.M. Buzău, la cantitatea contractată și livrată lunar de către SC E.E. SA să
i se aplice un discount la prețul de vânzare de 18%.
Apare evident că
actul adițional contestat contravine dispozițiilor legale, astfel că este lovit
de nulitate absolută.
Ca o consecință a
constatării nulității absolută a actului adițional la contractul de
vânzare-cumpărare nr. 6693 -6694 din 27 august 2009 au fost admise și cele două
capete de cerere privind pretențiile reclamantei, astfel cum au fost modificate
la 23 aprilie 2010, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 522.206,02
lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată conform
contractului, refuzată la plata de pârâtă și suma de 29.123 lei cu titlu de
penalități potrivit art. 20 alin. (1) lit. a) din contract.
S-a mai constatat că
se impune încheierea între părți a unui act juridic prin care să se corecteze
clauza din contractul de vânzare-cumpărare pentru conformitatea cu clauzele
contractului cadru.
Curtea de Apel
Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin
decizia nr. 91 din 29 septembrie 2010 a admis apelul pârâtei R.A.M. R.A.M.
Buzău împotriva sentinței nr. 610 din 21 mai 2010 pronunțată de Tribunalul
Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a modificat în tot
sentința apelată și a respins acțiunea.
A fost obligată
intimata-reclamantă la plata sumei de 4817 lei cheltuieli de judecată către
apelantă.
În fundamentarea
acestei soluții, instanța de apel a stabilit că părțile în litigiu au încheiat
contractul de vânzare-cumpărare nr. 6693 – 6694 din 27 august 2009 în
condițiile art. 969 și următoarele C. civ., el constituind legea părților,
fiind încheiat într-o procedură de achiziție publică.
Prețul de vânzare a
energiei termice a fost stabilit de părți în cadrul procedurii de achiziție
publică, prețul fiind cel stabilit de intimată prin oferta depusă iar contestarea
tarifului nu se putea face decât în cadrul acestei proceduri.
Prin actul adițional
la contract s-a acordat cumpărătorului o facilitate de preț, neputându-se
susține că o asemenea dispoziție este prohibită de lege și care să atragă
nulitatea absolută a acestui act.
Intimata nu poate
invoca propria culpă în condițiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ., deoarece a
participat la o licitație publică, a ofertat un preț de producere a energiei
termice, menținându-și oferta depusă și acordând un discount cumpărătorului,
care era permis de lege.
Împotriva deciziei
nr. 91 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC E.E. SA
Buzău, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate,
solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului
și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului ca
nefondat și a menținerii sentinței primei instanțe.
În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în mod greșit instanța de apel
și-a motivat decizia exclusiv pe dispozițiile art. 40 alin. (5) din Legea nr. 325/2006,
text de lege inaplicabil.
De asemenea au fost
ignorate o serie de dispoziții legale imperative, de ordine publică, respectiv
asigurarea protecției consumatorului final și greșit s-a apreciat că în cauză
au fost aplicabile dispozițiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ.
Intimata-pârâtă R.A.M.
R.A.M. Buzău a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse
de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Contractul cadru de
vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale electrice de
cogenerare nr. 6633 – 6634 din 27 august 2009 încheiat între SC E.E. SA în
calitatea de vânzător și R.A.M. R.A.M. Buzău în calitatea de cumpărător au
stabilite clauze vizând obiectul contractului, respectiv vânzarea energiei
termice livrate din centrala de cogenerare, reglementarea raporturilor dintre
vânzător și cumpărător privind modul de măsurare, facturare, plată și
condițiile de livrare, durata de 1 an de la data perfectării contractului,
energia și puterea termică contractate, determinarea cantităților de energie
termică preluate și a puterilor termice maxime absorbite, drepturile și
obligațiile asumate reciproc, răspunderea contractuală, întreruperea livrării
energiei termice, încetarea și asigurarea confidențialității.
Este adevărat că
potrivit art. 10 alin. (2) din contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei
termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a A.N.R.E.
prețul de contract pentru energia termică vândută, destinată consumatorilor de
energie termică racordați la SACET, se modifică prin act adițional la data intrării
în vigoare a unui nou preț de producere a energiei termice aprobat prin decizie
emisă de președintele A.N.R.E. pentru centrala termică de cogenerare a
vânzătorului prevăzute de Anexa 2.
Așa cum rezultă din
conținutul Actului adițional la contractul cadru de vânzare-cumpărare a
energiei termice nr. 6633 -6634/27 august 2009 s-a convenit ca pe durata de
funcționare a instalației de producere a energiei termice cât și pe durata de
valabilitate a deciziei A.N.R.E. nr. 1742 din 6 august 2009 să se acorde
cumpărătorului R.A.M. R.A.M. Buzău o facilitate de preț la achiziția energiei
termice. În acest sens, cumpărătorului la cantitatea contractată și livrată
lunar de vânzătoarea SC E.E. SA i se va aplica un discount la prețul de vânzare
de energie termică de 18%.
Din această
perspectivă apare cât se poate de evident că toate clauzele contractuale și
cele din actul adițional au fost reglementate prin manifestarea liberă de
voință a părților contractante, corect reținându-se de instanța de apel că
legea părților trebuie respectată în concordanță cu dispozițiile art. 969 C.
civ., mai ales că prețul de vânzare a energiei termice a făcut obiectul unei
proceduri de achiziție publică, oferta depusă de către investitor fiind
acceptată de către autoritatea contractantă.
Acordarea unei
facilități de preț la achiziția energiei termice prin actul adițional descris
anterior, nu este de natură să afecteze sub nici un aspect convenția cadru de
vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale electrice de
cogenerare, obligațiile asumate contractual prin liberul consimțământ exprimat
producând efecte juridice depline.
Nu poate fi primită
nici teza acreditată de recurenta-reclamantă potrivit căreia instanța de apel a
apreciat greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 108 alin. (4) C.
proc. civ.
Potrivit art. 108 alin.
(1) și (4) C. proc. civ., nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte
sau de judecător în orice stare a pricinii și nimeni nu poate invoca neregularitatea
pricinuită prin propriul său fapt.
Semnarea actului
adițional la contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse
în centrale electrice de cogenerare s-a efectuat în deplină cunoștință de cauză
pentru ambele părți, care au avut o reală reprezentare a efectelor pe care le
va produce actul respectiv, nefiind aplicabil principiul de drept „
nemo
auditur proprium turpitudinem allegans
”.
Pentru aceste rațiuni,
urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.E. SA Buzău
împotriva deciziei nr. 91 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind
îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC E.E. SA Buzău împotriva deciziei nr. 91 de la 29 septembrie 2010
pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 23 iunie 2011.