ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2494/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 610 din 21 mai 2010 a respins excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.E. SA Buzău în contradictoriu cu pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău în sensul că a constatat nulitatea absolută a Actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice produsă în centrale de cogenerare cu nr. 6693 – 6694 din 27 august 2009. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 522.206 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată conform contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice produsă în centrale de cogenerare cu nr. 6693 – 6694 din 27 august 2009 și suma de 29.123 lei cu titlu de penalități calculate conform art. 20 alin. (1) lit. a) din contract.

A mai fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta un act juridic care să aibă ca efect modificarea contractului de vânzare-cumpărare în vederea respectării contractului cadru prevăzut de Ordinul nr. 50/2009. În final a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.629 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a pronunțat mai întâi, în condițiile art. 137 C. proc. civ., asupra excepțiilor de procedură și de fond reținând că excepția de neexecutare a contractului, invocată de pârâta R.A.M. R.A.M. Buzău este neîntemeiată, deoarece pârâta nu a contestat faptul că reclamanta i-a furnizat energia termică contractată și nu a susținut că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat că Ordinul nr. 50 din 3 aprilie 2009 al Președintelui A.N.R.E. pentru aprobarea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a A.N.R.E. obligă producătorii de energie termică în cogenerare ca pentru furnizorii consumului public să utilizeze contracte și tarife reglementate. Art. 10 al contractului cadru prevede cu privire la preț norme imperative de la care părțile nu pot deroga. Cu toate acestea, prin actul adițional încheiat de părți s-a convenit ca pe durata de funcționare a instalației de producere a energiei termice, cât și pe perioada de valabilitate a deciziei A.N.R.E.

nr. 1742 din 6 august 2009 cumpărătorului R.A.M. R.A.M. Buzău, la cantitatea contractată și livrată lunar de către SC E.E. SA să i se aplice un discount la prețul de vânzare de 18%. Apare evident că actul adițional contestat contravine dispozițiilor legale, astfel că este lovit de nulitate absolută. Ca o consecință a constatării nulității absolută a actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 6693 -6694 din 27 august 2009 au fost admise și cele două capete de cerere privind pretențiile reclamantei, astfel cum au fost modificate la 23 aprilie 2010, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 522.206,02 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată conform contractului, refuzată la plata de pârâtă și suma de 29.123 lei cu titlu de penalități potrivit art. 20 alin. (1) lit. a) din contract.

S-a mai constatat că se impune încheierea între părți a unui act juridic prin care să se corecteze clauza din contractul de vânzare-cumpărare pentru conformitatea cu clauzele contractului cadru. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 91 din 29 septembrie 2010 a admis apelul pârâtei R.A.M. R.A.M. Buzău împotriva sentinței nr. 610 din 21 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a modificat în tot sentința apelată și a respins acțiunea. A fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 4817 lei cheltuieli de judecată către apelantă. În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit că părțile în litigiu au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6693 – 6694 din 27 august 2009 în condițiile art. 969 și următoarele C. civ., el constituind legea părților, fiind încheiat într-o procedură de achiziție publică.

Prețul de vânzare a energiei termice a fost stabilit de părți în cadrul procedurii de achiziție publică, prețul fiind cel stabilit de intimată prin oferta depusă iar contestarea tarifului nu se putea face decât în cadrul acestei proceduri. Prin actul adițional la contract s-a acordat cumpărătorului o facilitate de preț, neputându-se susține că o asemenea dispoziție este prohibită de lege și care să atragă nulitatea absolută a acestui act. Intimata nu poate invoca propria culpă în condițiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ., deoarece a participat la o licitație publică, a ofertat un preț de producere a energiei termice, menținându-și oferta depusă și acordând un discount cumpărătorului, care era permis de lege.

Împotriva deciziei nr. 91 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC E.E. SA Buzău, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului ca nefondat și a menținerii sentinței primei instanțe. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în mod greșit instanța de apel și-a motivat decizia exclusiv pe dispozițiile art. 40 alin. (5) din Legea nr. 325/2006, text de lege inaplicabil. De asemenea au fost ignorate o serie de dispoziții legale imperative, de ordine publică, respectiv asigurarea protecției consumatorului final și greșit s-a apreciat că în cauză au fost aplicabile dispozițiile art. 108 alin. (4) C. proc.

civ. Intimata-pârâtă R.A.M. R.A.M. Buzău a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente. Contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale electrice de cogenerare nr. 6633 – 6634 din 27 august 2009 încheiat între SC E.E. SA în calitatea de vânzător și R.A.M. R.A.M.

Buzău în calitatea de cumpărător au stabilite clauze vizând obiectul contractului, respectiv vânzarea energiei termice livrate din centrala de cogenerare, reglementarea raporturilor dintre vânzător și cumpărător privind modul de măsurare, facturare, plată și condițiile de livrare, durata de 1 an de la data perfectării contractului, energia și puterea termică contractate, determinarea cantităților de energie termică preluate și a puterilor termice maxime absorbite, drepturile și obligațiile asumate reciproc, răspunderea contractuală, întreruperea livrării energiei termice, încetarea și asigurarea confidențialității. Este adevărat că potrivit art. 10 alin. (2) din contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a A.N.R.E.

prețul de contract pentru energia termică vândută, destinată consumatorilor de energie termică racordați la SACET, se modifică prin act adițional la data intrării în vigoare a unui nou preț de producere a energiei termice aprobat prin decizie emisă de președintele A.N.R.E. pentru centrala termică de cogenerare a vânzătorului prevăzute de Anexa 2. Așa cum rezultă din conținutul Actului adițional la contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 6633 -6634/27 august 2009 s-a convenit ca pe durata de funcționare a instalației de producere a energiei termice cât și pe durata de valabilitate a deciziei A.N.R.E. nr. 1742 din 6 august 2009 să se acorde cumpărătorului R.A.M. R.A.M. Buzău o facilitate de preț la achiziția energiei termice.

În acest sens, cumpărătorului la cantitatea contractată și livrată lunar de vânzătoarea SC E.E. SA i se va aplica un discount la prețul de vânzare de energie termică de 18%. Din această perspectivă apare cât se poate de evident că toate clauzele contractuale și cele din actul adițional au fost reglementate prin manifestarea liberă de voință a părților contractante, corect reținându-se de instanța de apel că legea părților trebuie respectată în concordanță cu dispozițiile art. 969 C. civ., mai ales că prețul de vânzare a energiei termice a făcut obiectul unei proceduri de achiziție publică, oferta depusă de către investitor fiind acceptată de către autoritatea contractantă.

Acordarea unei facilități de preț la achiziția energiei termice prin actul adițional descris anterior, nu este de natură să afecteze sub nici un aspect convenția cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale electrice de cogenerare, obligațiile asumate contractual prin liberul consimțământ exprimat producând efecte juridice depline. Nu poate fi primită nici teza acreditată de recurenta-reclamantă potrivit căreia instanța de apel a apreciat greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit art. 108 alin. (1) și (4) C. proc. civ., nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii și nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.

Semnarea actului adițional la contractul cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale electrice de cogenerare s-a efectuat în deplină cunoștință de cauză pentru ambele părți, care au avut o reală reprezentare a efectelor pe care le va produce actul respectiv, nefiind aplicabil principiul de drept „ nemo auditur proprium turpitudinem allegans ”. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.E. SA Buzău împotriva deciziei nr. 91 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.E. SA Buzău împotriva deciziei nr. 91 de la 29 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 iunie 2011.