ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

E. București SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de

Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună:

nr. 2918 din 22 decembrie 2008 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare

în Domeniul Energiei prin care au fost stabilite prețurile și tarifele practicate

în sectorul energiei de către aceasta;

Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la emiterea unei decizii prin care

să ajusteze prețul la energia termică și electrică în conformitate cu documentația

transmisă și cu reglementările în vigoare;

Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul

cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost

stabilite fără a se ține cont de costurile reale de producție.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

SC E. București SA este

o societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, având ca obiect principal

de activitate producerea și vânzarea energiei electrice, precum și producerea, transportul,

distribuția, dispecerizarea și vânzarea energiei termice.

Instituția pârâtă Autoritatea

Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin decizia nr. 1255 din 24

iunie 2008 a stabilit tarifele reglementate aplicabile societății reclamante la

un nivel mult inferior față de propunerea și solicitarea acesteia, fără a comunica

criteriile care au fost avute în vedere în stabilirea structurii prețului aprobat

și nici care au fost motivele pentru care nu au fost luate în calcul necesitățile

efective de creștere a tarifelor.

Conduita autorității de

reglementare a rămas aceeași, aplicând aceeași politică tarifară deficitară și contrară

dispozițiilor legale și cu ocazia stabilirii tarifelor reglementate pentru anul

2009.

A mai arătat reclamanta

că, prin decizia nr. 2918 din 22 decembrie 2008, ce formează obiectul prezentei

acțiuni, au fost aprobate noi tarife la energia electrică de către autoritatea de

reglementare, tarife care, de asemenea, nu sunt în măsură să acopere costurile de

producție a energiei și totodată conduc la o creștere importantă a pierderii înregistrată

deja în anii anteriori ca urmare a neacoperirii prin tarife a costurilor de producție

a energiei electrice și termice.

În acest sens, prin decizia

contestată au fost aprobate următoarele tarife, exclusiv pentru energia electrică:

-  273,79 RON/MWH (tarif

zi);

- 109,52 RON/MWH (tarif

noapte);

În ceea ce privește energia

termică, autoritatea de reglementare a menținut tarifele aprobate prin decizia

nr. 1255 din 24 iunie 2008, cu toate că a fost documentată în deplină concordanță

cu prevederile legale necesitatea majorării tarifelor atât la energia termică, cât

și la energia electrică.

În aceste condiții, reclamanta

a apreciat că măsurile dispuse sunt nelegale, decizia contestată fiind emisă atât

cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea

de reglementare, cât și cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii

prețurilor și tarifelor reglementate.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamantă ca neîntemeiată,

susținând că prin reclamanta contestă decizia președintelui Autorității Naționale

de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2918 din 22 decembrie 2008, însă motivele

de nelegalitate invocate denotă că aceasta face confuzie între cele două procese

descrise în Metodologie, respectiv, stabilirea și ajustarea prețurilor de producere

a energiei electrice și termice.

La emiterea deciziei președintelui

Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2918 din 22

decembrie 2008, Autoritatea a aplicat procedura de stabilire descrisă în Metodologie

și nu cea de ajustare la care face referire reclamanta, deoarece aceasta este cea

specifică aprobării prețurilor reglementate valabile de la începutul fiecărui an.

Prin urmare, la stabilirea

prețului combustibililor au fost avute în vedere numai datele care erau justificate

cu documente, nu și datele nefundamentate precum și prognoza pentru anul 2009.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3578 pronunțată

în data de 19 mai 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC E. București

SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul

Energiei (A.N.R.E.),ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței,

următoarele:

Din analiza dispozițiilor

art. 76 alin. (1) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 reiese că în calculul

prețurilor și tarifelor reglementate se au în vedere costurile justificate economic

și nu costurile reale, efective, pentru care operatorul economic prezintă documente

justificative.

La emiterea deciziei

nr. 2918 din 22 decembrie 2008 Autoritatea Naționale de Reglementare în

Domeniul Energiei a aplicat procedura de stabilire a prețurilor și tarifelor, prevăzută

la Capitolul VI din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008, și nu procedura

de ajustare prevăzută la Capitolul VII, la care reclamanta face trimitere și care

intervine la începutul semestrului II al fiecărui an, în cazul modificării prețului

mediu de achiziție a combustibilului.

În cadrul procedurii de

stabilire a prețurilor și tarifelor sunt avute în vedere, pe lângă prețul mediu

de achiziție a combustibilului, și alte elemente, respectiv: cantitățile de energie

livrate, randamentele de producere, prețurile de achiziție a combustibililor, costurile

fixe și variabile, veniturile/costurile din vânzarea sau achiziția certificatelor

de CO2.

Mai reține instanța că

pârâta a respectat procedura de stabilire reglementată de Metodologie, prin luarea

în considerare a tuturor elementelor impuse de aceasta.

De altfel, expertiza contabilă

efectuată în cauză la cererea reclamantei, nu a relevat elemente de neconformitate

cu normele legale și cu Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008, în procedura

de stabilire a prețurilor și tarifelor la energie aplicabile în perioada 01

ianuarie 2009 – 01 ianuarie 2010.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal a declarat recurs reclamanta SC E. București SA, criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a precizat în recurs

că nelegalitatea hotărârii rezultă din aplicarea eronată a prevederilor legale care

reglementează procedura de stabilire a prețurilor și tarifelor pentru energie electrică

și termică, cât și din faptul că prima instanță a omologat o decizie dată de autoritatea

administrativă cu încălcarea principiilor care stau la baza stabilirii acestor prețuri

și tarife.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele dosarului,

motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Decizia în litigiu,

nr. 1918/2008 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

este fără dubiu un act administrativ cu caracter individual, întrucât se referă

la recurenta-reclamantă și a fost emisă conform Legii nr. 13/2007 - legea energiei

și ale Metodologiei de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie vândute

de producători pe bază de contracte.

Autoritatea Națională

de Reglementare în Domeniul Energiei este fără putință de tăgadă o autoritate publică

cu personalitate juridică competentă în sectorul energiei conform Legii nr. 351/2004.

Sentința atacată este

legală întrucât a fost dată conform legii, în acord cu dispozițiile art. 261 C.

proc. civ., a fost argumentată în fapt și în drept în raport de probatoriile admise

și administrate.

Recurenta-reclamantă deși

a făcut vorbire în motivele de recurs la acte normative aferente stabilirii prețurilor

și tarifelor, face o confuzie referitor la interpretarea acestor dispoziții, în

ceea ce privește calculul prețurilor și tarifelor, întrucât Autoritatea Națională

de Reglementare în Domeniul Energiei a avut în vedere la stabilirea prețurilor prin

decizia contestată, toate cantitățile de energie electrică și prețurile de vânzare,

tocmai pentru a se acoperi consumul la nivel național.

Conform Legii energiei,

intimata a aprobat doar costurile justificate necesare activității de producere

a energiei electrice și termice, întrucât din probatorii rezultă că societatea El.

a consumat mai mult combustibil față de cel considerat justificat.

Scopul reglementărilor

este acela de a se stabili principiile generale pentru toți operatorii economici

care desfășoară activități în acest sector, tocmai pentru a nu fi discriminați.

Decizia emisă de intimată

nu a încălcat nici un drept protejat de lege al recurentei, la emiterea acestui

act administrativ fiind respectate prevederile legale în vigoare.

De asemenea, expertiza

efectuată în cauză nu a condus instanța la o altă concluzie, nerelevând elemente

neconforme cu legea și cu metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008.

Față de toate aceste considerente

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC E. București SA,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC E. București SA, împotriva sentinței civile nr. 3578 din 19 mai

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie

2012.