ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1255/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1342 din 22 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de sindicatul F.J. în calitate de reprezentat al membrilor de sindicat D.O., C.F. și A.M. și cererea de intervenție accesorie formulată de C.N.S.C.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.P. și chemații în garanție M.J. și M.E.F.; în consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamant, pentru membrii de sindicat menționați, a sumelor reprezentând primele de vacanță pe perioada 2004 - 2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție a M.J., cu obligarea acestuia să vireze sumele necesare în vederea efectuării plăților și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței se reține că reclamanții sunt salariați ai A.N.P., funcționari publici cu statut special, având dreptul, potrivit art. 34 lit. f) din Legea nr. 293/2004, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M.J., invocând în principal lipsa calității sale procesuale pasive, fiind admisă în mod greșit cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva sa, ca ordonator principal de credite, pentru neplata primelor de concediu pe anii 2004 - 2006; se susține că au fost încălcate prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și art. 2 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din A.N.P.

Totodată, pe fondul cauzei, recurentul susține că soluția este greșită, deoarece acordarea primei de concediu a fost suspendată succesiv prin O.U.G. nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și prin legile bugetului de stat până în anul 2006 inclusiv, astfel că reclamanții-intimați nu pot beneficia de prima respectivă în perioada 2001 - 2006. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 16 alin. (1) lit. d), din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetele instituțiilor publice sunt finanțate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora.

Rolul M.J. în calitate de ordonator principal de credite este acela de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și A.N.P., înaintându-le M.F.P. Totodată, după ce creditele bugetare au fost aprobate de M.F., M.J. repartizează creditele pentru bugetele instituțiilor publice din subordinea sa. În consecință, calitatea procesuală a M.J. a fost corect stabilită de instanța de fond. Pe fondul cauzei, prima instanță a admis în mod legal și temeinic acțiunea, făcând aplicarea dispozițiilor Deciziei nr. 23 din 12 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, decizie cu caracter obligatoriu, care a stabilit că suspendarea exercițiului dreptului la prima de vacanță prin acte normative succesive în perioada în litigiu, nu echivalează cu înlăturare cu acestui drept.

În consecință, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul M.J. urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinței civile nr. 1342 din 22 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008. Irevocabilă.