ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2309/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul Municipiul București, reprezentat de

Primarul General, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de

Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea art. 33 lit. a) din

Ordinul nr. 57 din 3 iunie 2008 privind aprobarea Metodologiei de stabilire a

prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe

bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din

centrale cu grupuri de cogenerare.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a

arătat, în esență, că prin prevederile actului administrativ contestat, pârâta

și-a depășit domeniul de reglementare, încălcând art. 82 din Legea nr. 13/2007.

S-a susținut că pârâta a stabilit un

consum specific la un nivel de 1 Mwh/Mwh, fără ca modul de determinare a

costurilor cu combustibilul să fie fundamentat tehnic, fără a se da curs

solicitărilor repetate făcute de reclamant privind stabilirea pe bază de

măsurători a consumului de combustibil necesar producerii energiei termice.

Reclamantul a mai arătat că această modalitate de calcul este susținută de

Consiliul Concurenței și confirmată ca posibilă de I.C.E.M.E.N.E.R.G. Modalitatea

de stabilire a consumului de energie primară a determinat creșterea artificială

a prețului energiei termice, impunând ca reclamantul să subvenționeze cu sume

importante, prețul energiei termice livrate populației.

Prin sentința civilă nr. 3274 din 26

noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

instanța de fond a reținut că dispozițiile Legii nr. 13/2007 nu impun măsurarea

cantității de combustibil utilizată în procesul de cogenerare pentru producerea

energiei termice, dar prevăd repartizarea costurilor totale între cele două

forme de energie, produse simultan prin cogenerare.

Totodată, instanța de fond a mai

constatat că metodologia contestată a fost elaborată după consultarea tuturor

factorilor interesați, iar aceștia nu au solicitat măsurarea cantității de

combustibil utilizată în procesul de cogenerare pentru producerea energiei

termice și au fost de acord cu modalitatea de repartizare a costurilor totale între

cele două forme de energie produse simultan.

Nu a fost reținută susținerea

reclamantului potrivit căreia consumul de combustibil aferent producerii

energiei termice în cogenerare poate fi determinat prin măsurare/ cuantificare,

instanța apreciind că măsurarea acestui consum nu este posibilă în practică

fără afectarea costurilor totale.

Curtea de Apel București a mai reținut că

H.G. nr. 219/2007, care a transpus o directivă comunitară în materie, a

reglementat doar eficiența globală a producerii energiei electrice și termice

în cogenerare de înaltă eficiență și nu cea individuală. De asemenea, instanța

de fond a apreciat că împrejurarea că reclamantul a solicitat pârâtei să

stabilească pe bază de măsurători consumul de combustibil necesar producerii energiei

termice, iar pârâta nu a dat curs solicitării sale, nu poate fi apreciată ca

refuz nejustificat.

S-a concluzionat că art. 33 din

Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică

vândută de producători pe bază de contracte de reglementare a prețurilor pentru

energia termică livrată în centrale cu grupuri de cogenerare este legal.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea

de Apel București a declarat recurs reclamantul Municipiul București,

reprezentat prin Primarul General.

În cuprinsul recursului este criticată

soluția instanței de fond, pe motivul că a reținut că nu se poate determina

prin măsurare consumul de combustibil aferent producerii energiei termice în

cogenerare, întrucât acest fapt a fost contrazis atât prin adresa I.C.E.M.E.N.E.R.G.

SA, dar și prin punctul de vedere al Consiliului Concurenței, care a arătat că

partea din consumul de combustibil aferent energiei termice livrate trebuie să

fie determinată prin măsurători directe.

Totodată, recurentul critică sentința

pronunțată de Curtea de Apel București deoarece s-a reținut că, în practică,

măsurarea consumului de combustibil necesar exclusiv energiei termice în

procesul de cogenerare nu este posibilă fără afectarea costurilor totale, având

în vedere că stabilirea consumului de energie primară la 1 Mwh-Mwh a fost

determinat prin normare, ceea ce a permis creșterea eronată a prețului

reglementat al energiei termice.

Se solicită admiterea recursului și

modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii și anularea

art. 33 din Ordinul nr. 57 din 3 iunie 2008.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de

Reglementare în Domeniul Energiei a depus întâmpinare, prin care solicită

respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând motivele de recurs și

susținerile intimatei-pârâte, în raport cu materialul probator existent la

dosarul cauzei și reglementările incidente, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dispozițiile art. 82 din Legea energiei

electrice nr. 13/2007 prevăd că operatorii economici care produc combinat

energie electrică și termică și care comercializează cel puțin una din acestea

vor repartiza costurile între cele două forme de energie, potrivit

reglementărilor aprobate de autoritatea competentă, fiind interzisă

subvenționarea încrucișată între cele două forme de energie. La art. 11 alin. (2)

lit. c) din același act normativ se prevede că A.N.R.E. are în competență

elaborarea și aprobarea metodologiilor de calcul necesare stabilirii prețurilor

și tarifelor reglementate.

Articolul

74 din Legea energiei electrice prevede că pentru activitățile desfășurate în

sector se aplică diferite prețuri și tarife, printre care și cele reglementate

pentru energia termică destinată consumului populației, produsă în instalațiile

de cogenerare [lit. i)], iar art. 76 stipulează că prețurile și tarifele

reglementate se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de

autoritatea competentă, în calculul acestora luându-se în considerare costurile

justificate ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare

a energiei electrice și de producere a energiei termice în cogenerare,

cheltuielile pentru dezvoltare și protecția mediului, precum și o cotă

rezonabilă de profit. Același articol mai prevede că aprobarea metodologiilor

de reglementare a prețurilor și tarifelor se face după informarea și

consultarea tuturor părților interesate

Metodologia de stabilire a prețurilor și

a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte

reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu

grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul nr. 57/2008 al președintelui

A.N.R.E. prevede, la art. 33, a cărui anulare se solicită prin prezenta

acțiune, o serie de principii pentru alocarea costurilor totale de producere

între energia electrică și energia termică sub formă de abur și/ sau apă fierbinte

livrate din grupuri de cogenerare.

Nu poate fi reținută critica din recurs,

potrivit căreia art. 33 din metodologia amintită ar încălca prevederile art. 82

din Legea nr. 13/2007, fiind necesară măsurarea cantității de combustibil

utilizată în procesul de cogenerare pentru producerea energiei termice, această

cerință neregăsindu-se în prevederile legii menționate. Instanța de fond a

reținut în mod corect că Legea nr. 13/2007 nu impune măsurarea cantității de

combustibil utilizată în procesul de cogenerare pentru producerea energiei

termice, dar impune repartizarea costurilor totale între cele două forme de

energie produse simultan, prin cogenerare.

Totodată, nu se poate reține ca fiind

întemeiată susținerea recurentului-reclamant, potrivit căreia, prin adresele I.C.E.M.E.N.E.R.G.

și Consiliului Concurenței ar fi contrazice concluziile instanței de fond

referitoare la determinarea prin măsurători directe a părții din consumul de

combustibil aferent energiei termice.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o

sentință legală și temeinică, urmând ca recursul declarat să fie respins ca

nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul

București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 3274 din 26

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

aprilie 2009.