ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2309/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul Municipiul București, reprezentat de Primarul General, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea art. 33 lit. a) din Ordinul nr. 57 din 3 iunie 2008 privind aprobarea Metodologiei de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat, în esență, că prin prevederile actului administrativ contestat, pârâta și-a depășit domeniul de reglementare, încălcând art. 82 din Legea nr. 13/2007.

S-a susținut că pârâta a stabilit un consum specific la un nivel de 1 Mwh/Mwh, fără ca modul de determinare a costurilor cu combustibilul să fie fundamentat tehnic, fără a se da curs solicitărilor repetate făcute de reclamant privind stabilirea pe bază de măsurători a consumului de combustibil necesar producerii energiei termice. Reclamantul a mai arătat că această modalitate de calcul este susținută de Consiliul Concurenței și confirmată ca posibilă de I.C.E.M.E.N.E.R.G. Modalitatea de stabilire a consumului de energie primară a determinat creșterea artificială a prețului energiei termice, impunând ca reclamantul să subvenționeze cu sume importante, prețul energiei termice livrate populației.

Prin sentința civilă nr. 3274 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile Legii nr. 13/2007 nu impun măsurarea cantității de combustibil utilizată în procesul de cogenerare pentru producerea energiei termice, dar prevăd repartizarea costurilor totale între cele două forme de energie, produse simultan prin cogenerare. Totodată, instanța de fond a mai constatat că metodologia contestată a fost elaborată după consultarea tuturor factorilor interesați, iar aceștia nu au solicitat măsurarea cantității de combustibil utilizată în procesul de cogenerare pentru producerea energiei termice și au fost de acord cu modalitatea de repartizare a costurilor totale între cele două forme de energie produse simultan.

Nu a fost reținută susținerea reclamantului potrivit căreia consumul de combustibil aferent producerii energiei termice în cogenerare poate fi determinat prin măsurare/ cuantificare, instanța apreciind că măsurarea acestui consum nu este posibilă în practică fără afectarea costurilor totale. Curtea de Apel București a mai reținut că H.G. nr. 219/2007, care a transpus o directivă comunitară în materie, a reglementat doar eficiența globală a producerii energiei electrice și termice în cogenerare de înaltă eficiență și nu cea individuală. De asemenea, instanța de fond a apreciat că împrejurarea că reclamantul a solicitat pârâtei să stabilească pe bază de măsurători consumul de combustibil necesar producerii energiei termice, iar pârâta nu a dat curs solicitării sale, nu poate fi apreciată ca refuz nejustificat.

S-a concluzionat că art. 33 din Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândută de producători pe bază de contracte de reglementare a prețurilor pentru energia termică livrată în centrale cu grupuri de cogenerare este legal. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul Municipiul București, reprezentat prin Primarul General. În cuprinsul recursului este criticată soluția instanței de fond, pe motivul că a reținut că nu se poate determina prin măsurare consumul de combustibil aferent producerii energiei termice în cogenerare, întrucât acest fapt a fost contrazis atât prin adresa I.C.E.M.E.N.E.R.G. SA, dar și prin punctul de vedere al Consiliului Concurenței, care a arătat că partea din consumul de combustibil aferent energiei termice livrate trebuie să fie determinată prin măsurători directe.

Totodată, recurentul critică sentința pronunțată de Curtea de Apel București deoarece s-a reținut că, în practică, măsurarea consumului de combustibil necesar exclusiv energiei termice în procesul de cogenerare nu este posibilă fără afectarea costurilor totale, având în vedere că stabilirea consumului de energie primară la 1 Mwh-Mwh a fost determinat prin normare, ceea ce a permis creșterea eronată a prețului reglementat al energiei termice. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii și anularea art. 33 din Ordinul nr. 57 din 3 iunie 2008. Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând motivele de recurs și susținerile intimatei-pârâte, în raport cu materialul probator existent la dosarul cauzei și reglementările incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Dispozițiile art. 82 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 prevăd că operatorii economici care produc combinat energie electrică și termică și care comercializează cel puțin una din acestea vor repartiza costurile între cele două forme de energie, potrivit reglementărilor aprobate de autoritatea competentă, fiind interzisă subvenționarea încrucișată între cele două forme de energie. La art. 11 alin. (2) lit. c) din același act normativ se prevede că A.N.R.E.

are în competență elaborarea și aprobarea metodologiilor de calcul necesare stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate. Articolul 74 din Legea energiei electrice prevede că pentru activitățile desfășurate în sector se aplică diferite prețuri și tarife, printre care și cele reglementate pentru energia termică destinată consumului populației, produsă în instalațiile de cogenerare [lit. i)], iar art. 76 stipulează că prețurile și tarifele reglementate se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă, în calculul acestora luându-se în considerare costurile justificate ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și de producere a energiei termice în cogenerare, cheltuielile pentru dezvoltare și protecția mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit.

Același articol mai prevede că aprobarea metodologiilor de reglementare a prețurilor și tarifelor se face după informarea și consultarea tuturor părților interesate Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul nr. 57/2008 al președintelui A.N.R.E. prevede, la art. 33, a cărui anulare se solicită prin prezenta acțiune, o serie de principii pentru alocarea costurilor totale de producere între energia electrică și energia termică sub formă de abur și/ sau apă fierbinte livrate din grupuri de cogenerare.

Nu poate fi reținută critica din recurs, potrivit căreia art. 33 din metodologia amintită ar încălca prevederile art. 82 din Legea nr. 13/2007, fiind necesară măsurarea cantității de combustibil utilizată în procesul de cogenerare pentru producerea energiei termice, această cerință neregăsindu-se în prevederile legii menționate. Instanța de fond a reținut în mod corect că Legea nr. 13/2007 nu impune măsurarea cantității de combustibil utilizată în procesul de cogenerare pentru producerea energiei termice, dar impune repartizarea costurilor totale între cele două forme de energie produse simultan, prin cogenerare. Totodată, nu se poate reține ca fiind întemeiată susținerea recurentului-reclamant, potrivit căreia, prin adresele I.C.E.M.E.N.E.R.G.

și Consiliului Concurenței ar fi contrazice concluziile instanței de fond referitoare la determinarea prin măsurători directe a părții din consumul de combustibil aferent energiei termice. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, urmând ca recursul declarat să fie respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 3274 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.