ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.01.2013 sub nr. x/2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 3309/19.12.2012 privind aprobarea cantităților de energie electrică vândute pe bază de contracte reglementate, a prețurilor reglementate și a bonusului individual pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și livrată în SEN în anul 2013 de A. S.A., emise de Președintele Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, în ceea ce privește art. 2 alin. (1) și alin. (2).

În fapt, în motivarea cererii de chemare în judecată, în esență, reclamanta a arătat că, în ceea ce privește art. 2 alin. (1) și alin. (2), decizia contestată a fost emisă cu exces de putere, în condițiile în care, deși societatea a respectat art. 25 și art. 26 din Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 57/2008, transmițând toată documentația de fundamentare a veniturilor/costurilor/producțiilor/livrărilor/consumurilor precum și a rentabilității bazei reglementate a activelor aferente activităților de producere a energiei electrice și termice, pentru anul calendaristic 2013, autoritatea de reglementare nu a respectat propria metodologie în ceea ce privește stabilirea prețurilor reglementate. Astfel, pârâta a stabilit un preț de 215,81 RON/MWh, exclusiv TVA, pentru energia electrică în regim reglementat, produsă și livrată în orele de zi din anul 2013, respectiv un preț de 134,88 RON/MWh pentru cea produsă și livrată în orele de noapte din anul 2013, pe bază de contracte reglementate de vânzare - cumpărare, mult sub costurile de producție. Pârâta nu a determinat costul variabil de producere a energiei electrice în mod corect și în conformitate cu metodologia aprobată, nu a ținut cont de costurile fixe și nu a luat în calcul datele din documentația transmisă de către reclamantă, nefiind recunoscute, ca element de cost variabil, cheltuielile cu certificatele de emisii gaze cu efect de seră, în valoare totală de 732.235.000 RON, echivalentul a 18.252.716 certificate la un preț de 9 euro/certificat, la cursul de schimb din anul 2013; pârâta nu a recunoscut legislația europeană - Directiva 2009/29/CE - potrivit căreia producătorii de energie din surse poluante (în special din cărbune), trebuie să ateste deținerea unui certificat de emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare MWh, iar începând din 2013 aceste certificate nu se mai acordă gratuit, ci trebuie să fie cumpărate prin licitații sau de pe piață. Având în vedere cantitatea de energie electrică destinată acoperirii consumului consumatorilor deserviți în regim reglementat, produsă și livrată în anul 2013, potrivit art. 3 - anexei 1 și a art. 4 - anexa 2 din decizia contestată, reclamanta va înregistra un prejudiciu material creat de neacoperirea costurilor de producție de cel puțin 160.372.588,50 RON, calculat astfel: total cantitate de energie - 3.959.817 MWh înmulțită cu prețul (9 euro) unui certificat ce trebuie cumpărat și deținut pentru fiecare MWh, respectiv 40,50 RON/certificat. Nici costurile fixe nu sunt acoperite în totalitate de veniturile care urmează a fi realizate din energia electrică produsă și livrată în anul 2013 în regim reglementat.

În drept, reclamanta a invocat art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, Ordinul ANRE nr. 57/2008, Directiva 2009/29/CE.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și timbru judiciar în cuantum de 0,30 RON.

Terțul Fondul Proprietatea S.A. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3309/19.12.2012 privind aprobarea cantităților de energie electrică vândute pe bază de contracte reglementate, a prețurilor reglementate și a bonusului individual pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și livrată în SEN în anul 2013 de A. S.A., emise de Președintele Autorității Naționale de Reglementare a Energiei.

În motivarea cererii de intervenție principală, terțul a arătat că sunt întrunite condițiile admiterii în principiu a cererii formulate. Pe fondul cererii de intervenție, terțul a arătat că decizia contestată este nelegală, pârâta nerespectând principiul privind recuperarea integrală a costurilor variabile și fixe justificate și obținere a unei marje rezonabile de profit, costurile reclamantei rezultând din achiziționarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, în valoare totală de 739.235.000 RON, nefiind recunoscute de către pârâtă, deși potrivit legislației europene producătorii de energie din surse poluante au obligația de a obține aceste certificate pentru emisiile de dioxid de carbon în atmosferă. Cantitățile de energie electrică impuse prin decizia contestată au fost stabilite cu încălcarea principiului liberalizării pieței reglementate, pârâta având obligația de a liberaliza piața de energie electrică prin eliminarea tarifelor și a prețurilor reglementate, precum și prin reducerea graduală, până la eliminare, a cantităților de energie electrică din contractele reglementate.

În drept, intervenientul a invocat art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, art. 8, art. 1, art. 18 și art. 24 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 13/2007, Legea nr. 123/2012, art. 49 alin. (2), art. 50 alin. (1) - (2) din C. proc. civ.

Pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (A.N.R.E.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

În fapt, în motivarea întâmpinării, în esență, pârâta a susținut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale. Reclamanta, producător de energie electrică și termică pe bază de lignit, a transmis datele și informațiile pentru fundamentarea producțiilor și costurilor în conformitate cu prevederile Metodologiei de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare, date și informații constând în principal în structura costurilor estimate pentru anul următor. Pârâta, la stabilirea prețului, trebuie să aibă în vedere datele concrete din perioada anterioară solicitării prețului, nu estimări, astfel că reclamanta i-a transmis, cu Scrisoarea nr. 51653/02.11.2012, structura cheltuielilor și veniturilor realizate în perioada ianuarie - august 2012, cumulate cu cele previzionate pentru perioada septembrie - decembrie 2012, precum și cantitățile de energie electrică realizate/previzionate pentru aceste perioade. Prin aplicarea criteriilor prevăzute de Metodologia de stabilire a prețului, pârâta a stabilit un preț reglementat de 190 RON/MWh, față de 240 RON/MWh, deoarece: costurile cu achiziția drepturilor de emisie a CO2 nu au fost incluse în structura supusă aprobării, deoarece cadrul legislativ privind achiziția acestor drepturi de emisie nu a fost definitivat, iar prețul pe certificat este de 2 euro/buc., nu de 9 euro/buc, cum a pretins reclamanta; costul cu certificatele verzi de emisii CO2 a fost recunoscut în costurile aprobate la nivelul celui estimat a fi realizate de societate în anul 2012; calculele efectuate de reclamantă sunt costuri estimate, nu costuri certe înregistrate în contabilitate, deoarece costul certificatelor este stabilit în urma tranzacțiilor efectuate pe burse speciale; costurile cu amortizarea au fost acceptate cu 15% mai puțin decât valoarea solicitată, dat fiind faptul că în primele luni ale anului 2012 valoarea costurilor cu amortizarea a fost cu 45% mai mică decât valoarea solicitată; în ceea ce privește costurile de operare și mentenanță, a fost reținut ca justificat un nivel cu 29% mai redus față de nivelul solicitat, dată fiind necesitatea implementării unui control mai atent al nivelului și eficienței acestor cheltuieli, coroborat cu faptul că lucrările necesare pot fi finanțate din disponibilitățile oferite de cheltuielile de amortizare, care nu sunt ieșiri efective de numerar. Decizia contestată este un act administrativ individual care îndeplinește în integralitate condițiile impuse de Legea nr. 123/2012, Ordinul ANRE nr. 3/2010, Ordinul ANRE nr. 57/2008, Ordinul ANRE nr. 45/2012, Ordinul ANRE nr. 44/2012. În ceea ce privește oportunitatea actului administrativ, pârâta nu a acționat abuziv, ci conform interesului public. Decizia contestată nu vatămă drepturile reclamantei, nedeterminând pierderi financiare suplimentare pentru acesta, prețul aprobat fiind mai mare decât cel aprobat pentru anul 2012, în condițiile în care cantitățile aprobate sunt mai mici.

În drept, pârâta a invocat Legea nr. 123/2012, art. 111-118 din C. proc. civ., Ordinul ANRE nr. 57/2008.

Intervenienta Fondul Proprietatea S.A. a formulat, la data de 22.05.2013, excepția de nelegalitate a art. 2, art. 10, art. 23 lit. c), art. 59, art. 60 și art. 69 din Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul nr. 57/2008, susținând că dispozițiile criticate contravin art. 76 alin. (1) din Legea nr. 123/2012.

- Soluția instanței de fond-primul ciclu procesual

Prin sentința nr. 2628 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, (în continuare ANRE); totodată Curtea de apel a respins atât cererea de intervenție principală voluntară formulată de intervenientul Fondul Proprietatea S.A., cât și excepția de nelegalitate a art. 2, 10, 23 lit. c), 59, 60 și 69 din Ordinul ANRE nr. 57/2008, ca nefondate.

S-a constatat că pârâta a justificat modul de stabilire a sumei amortizărilor în raport de valoarea costurilor raportate pe primele trei trimestre ale anului 2012; astfel, autoritatea a aplicat criteriul proporționalității cu privire la trimestrul IV și a menținut aceeași sumă corespunzătoare amortizărilor și cu privire la acest ultim trimestru, fără ca prin aceasta să facă un calcul exhaustiv; așa cum prevede textul de mai sus, autoritatea a apreciat ca acest nivel este justificat, fără a se fi dovedit o exercitare cu rea-credință a dreptului său de apreciere dat de lege în această situație.

S-a reținut că reclamanta nu a dovedit care ar fi prețul achiziționării în concret a unui certificat de emisii gaze cu efect de seră, astfel că afirmația în sensul că prețul real ar fi de 9 Euro nu poate fi reținută în lipsă de probe, în plus reclamanta nici nu a dovedit că a achiziționat astfel de certificate, discuțiile teoretice și prezumțiile că astfel de achiziții sunt obligatorii neputând fi reținute .

De asemenea, s-a constatat că reclamanta a invocat argumente teoretice pentru costuri a căror existență nu a fost în mod concret dovedită, astfel că acestea nu pot duce la anularea modului de stabilire a prețului de către pârâtă, iar prețul certificatelor nu poate fi justificat pe baza unei valori de tranzacționare obținută la un moment dat și a unui curs de schimb aleatoriu.

S-a apreciat că este nefondată și susținerea potrivit căreia reclamanta S.C. A. S.A. va înregistra un prejudiciu material creat de neacoperirea costurilor de producție (venituri mai mici decât costurile efective de producție) de cel puțin 160.372.588,50 RON, întrucât punerea în aplicabilitate a deciziei atacate nu vătăma drepturile reclamantei, câtă vreme prețul aprobat prin decizia contestată este mai mare decât cel aprobat în 2012 (de la 174.16 la 190.00 RON/MWh) în contextul în care cantitățile acestuia sunt mai mici pentru anul în curs.

S-a reținut că valorile bonusului individual și ale prețurilor reglementate pentru cantitățile de energie electrică produse în cogenerare de înaltă eficiență sunt preluate din: Ordinul președintelui ANRE nr. 45/2012 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare; Ordinul președintelui ANRE nr. 44/2012 privind aprobarea prețului de referință și a prețurilor reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2013 producătorilor de energie electrică și termică în cogenerare, care beneficiază de bonus, și corespund anului 2013 ca fiind anul III de funcționare în cadrul schemei de sprijin a B., având drept combustibil principal cărbune.

Prin urmare s-a constatat că sunt nefondate susținerile intervenientei, prețurile și cantitățile reglementate în sectorul energiei electrice și termice de S.C. A. S.A. fiind supuse aprobării Comitetului de Reglementare al ANRE - organism deliberativ ai cărui membrii sunt numiți prin decizie a primului-ministru.

Excepția de nelegalitate a prev. art. 23 lit. c), 2, 10, 59, 60 și 69 din Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare aprobată prin Ordinul nr. 57/2008,invocată de intervenientă, a fost soluționată pe fond, apreciindu-se că deși în speță este incidentă forma art. 4 din Legea nr. 554/2004 anterioară datei de 15.02.2013, prin soluție de principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că excepția de nelegalitate poate fi invocată atât cu privire la actele administrative cu caracter individual, cât și cu privire la actele administrative cu caracter normativ.

Instanța a observat că nu se poate invoca nelegalitatea unui act administrativ de executare a unei legi (cum este Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008), în raport de o lege ulterioară emiterii acestui act administrativ.

S-a constatat însă că, dincolo de această eroare, dispoziție similară celei din art. 76 alin. (1) al Legii nr. 123/2012 exista și sub imperiul vechii legi a energiei, art. 76 alin. (1) din Legea nr. 13/2007.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Societatea Comercială A. S.A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu a acordat suficientă atenție motivelor de nelegalitate pentru care societatea reclamantă a solicitat anularea Deciziei Președintelui ANRE nr. 3309/19.12.2012, mai exact faptului că autoritatea competentă nu și-a respectat propria Metodologie de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândută de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 57/3 iunie 2008.

Recurenta-reclamantă a constatat diferențe majore, față de structura costurilor propuse de ea în Referatul de Aprobare și a machetei de fundamentare a veniturilor/costurilor/producțiilor/livrărilor/consumurilor, documente depuse de pârâtă odată cu întâmpinarea la fond.

Prin Decizia nr. 711 din 19 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul declarat de Societatea Comercială A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2628 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea punerii în discuția părților a necesității administrării probei cu expertiza tehnică, scopul fiind acela al dezlegării corecte și legale a litigiului cu care a fost învestită.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013*.

- Soluția instanței de fond - al doilea ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 1383 din 12 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x s-a admis cererea principală formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei și cu intervenientul voluntar principal Fondul Proprietatea S.A.

A fost anulat art. 2 din Decizia nr. 3309/19.12.2012 privind aprobarea cantităților de energie electrică vândute pe bază de contracte reglementate, a prețurilor reglementate și a bonusului individual pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și livrată în SEN în anul 2013 de A. S.A., emisă de Președintele Autorității Naționale de Reglementare a Energiei.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8890 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.

S-a respins cererea de intervenție principală voluntară, formulată de intervenientul voluntar principal Fondul Proprietatea S.A., ca nefondată.

S-a respins excepția de nelegalitate a art. 2, 10, 23 lit. c), 59, 60 și 69 din Ordinul ANRE nr. 57/2008, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut raportat la Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobate prin Ordinul ANRDE nr. 57/2008 precum și, raportat la Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, că prețul reglementat, pe care pârâta trebuie să îl stabilească în temeiul Legii nr. 123/2012, trebuie să aibă un cuantum care să acopere costurile justificate economic, printre aceste costuri numărându-se costurile cu amortizarea, costurile de operare și mentenanță și costurile cu achiziționarea certificatelor de CO2.

Cu privire la costurile cu amortizarea, prima instanță a constatat că, prin adresa înregistrată la pârâtă sub nr. x/2012, reclamanta a comunicat un cost de 403.503.000 RON cu amortizarea, valoare calculată prin metoda amortizării liniare, având la bază atât mijloacele fixe existente la sfârșitul anului 2012, cât și punerile în funcțiune din anul 2013.

Prin referatul de aprobare a proiectului de decizie privind aprobarea cantităților de energie electrică vândute de către A. S.A. pe contracte reglementate în anul 2013 și a prețurilor reglementate aferente, pârâta a acceptat cu 15% mai puțin decât valoarea costului cu amortizarea solicitată de către reclamantă, cu motivarea că în primele 9 luni ale anului 2012 valoarea costurilor cu amortizarea raportate este de 240.411.059 RON, cu circa 45% mai mici decât valoarea solicitată.

Astfel cum s-a reținut de către expert prin răspunsul la obiectivul nr. 1 al raportului de expertiză, completat cu răspunsul la obiecțiunile pârâtei, și cum reiese din simpla adunare a valorilor înscrise în raportările trimestriale (trimestrele I, II și III din anul 2012) depuse în copie la dosar nr. x și necontestate de către pârâtă, în primele 9 luni ale anului 2012 valoarea costurilor cu amortizarea raportate a fost de 289.616.793 RON (ulterior îndreptării erorii de calcul cu 10.000 RON sesizate de pârâtă), nu 240.411.059 RON cum a reținut pârâta, diferența anuală calculată (ulterior îndreptării erorii de calcul sesizate de pârâtă) fiind de 65.607.645 RON (nu 65.610.979 RON, cum eronat a reținut expertul), potrivit calculului: 289.616.793 - 240.411.059 = 49.205.734; 49.205.734 RON: 9 luni x 12 luni = 65.607.645 RON.

Valoarea costurilor cu amortizarea, estimate pentru anul 2013, este de 289.616.793: 9 luni x 12 luni = 386.155.724 RON/an (nu 386.169.057 RON, cum eronat a reținut expertul), nu 340.730.800 RON, cum a stabilit pârâta (macheta de fundamentare a veniturilor/costurilor/producțiilor/livrărilor/consumurilor - fila 127 vol. I dosar nr. x).

Prin răspunsul la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză expertul a stabilit și că pârâta nu a avut în vedere previziunea reclamantei privind investițiile noi care urmau să fie puse în funcțiune în anul 2013, respectiv blocul energetic LN1, LN2, LN3 și LN4, deși potrivit art. 13 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul ANRE nr. 57/2008 (nu potrivit art. 18 alin. (1) din Metodologie, la care pârâta a făcut în mod greșit trimitere), costurile cu amortizarea se calculează avându-se în vedere atât amortizarea activelor existente, cât și amortizarea activelor noi.

Contrar susținerilor pârâtei, referatul de aprobare menționează expres că au fost avute în vedere "costurile cu amortizarea raportate" în primele 9 luni ale anului 2012, nu valoarea efectiv realizată la 9 luni.

De altfel, instanța a constatat că în nici un fel pârâta nu a explicat modul de calcul al sumei de 240.411.059 RON pe care a reținut-o prin referatul de aprobare, respectiv care au fost, în concret, costurile pe care le-a cenzurat.

În consecință, instanța a concluzionat că în mod nejustificat pârâta a diminuat costurile cu amortizarea cu suma de 65.607.645 RON, influența asupra prețului reglementat pentru un MWh fiind calculată de către expert, prin răspunsul la obiectivul nr. 3 al raportului de expertiză, la aproape 4 RON/MWh (65.607.645 RON: 16.404.114 RON reprezentând cantitatea totală previzionată de către reclamantă a fi livrată în anul 2013 = 3,9994 RON/MWh).

Prin raportare la valoarea 10.976.973 MWh reținută pentru anul 2013 de către ANRE prin macheta de fundamentare a veniturilor/costurilor/producțiilor/livrărilor/consumurilor, influența asupra prețului reglementat pentru un MWh este de 5,9768 RON/MWh (65.607.645 RON: 10.976.973 RON reprezentând cantitatea totală previzionată de către reclamantă a fi livrată în anul 2013 = 5,9768 RON/MWh).

Dat fiind faptul că legalitatea actului administrativ trebuie analizată prin raportare la cadrul legislativ și la documentele și datele existente la momentul emiterii acestuia (neputând fi concepută anularea unui act pentru motivul că acesta nu a respectat date consemnate în acte emise ulterior), pentru aprecierea legalității deciziei contestate, s-a a apreciat că nu pot fi avute în vedere datele și actele emise ulterior datei de 19.12.2012 (data la care decizia contestată a fost emisă de către pârâtă).

Concluzionând, instanța a reținut că pârâta a stabilit prețul reglementat prin raportare la un cost de amortizare mai mare decât cel economic justificat, contrar art. 8 din Metodologia aprobată prin Ordinul ANRE nr. 57/2008 și art. 76 și art. 79 din Legea nr. 123/2012.

Referitor la costurile de operare și mentenanță, curtea de apel a constatat că, prin adresa înregistrată la pârâtă sub nr. x/2012, reclamanta a comunicat un cost de operare și mentenanță în valoare de 406.971.500 RON, cuprinzând cheltuielile de mentenanță aferente lucrărilor și echipamentelor pentru mentenanță preventivă și corectivă - LN1, LN2, LN3 - și aferente mentenanței complexe LN4 la blocurile energetice.

Prin referatul de aprobare a proiectului de decizie privind aprobarea cantităților de energie electrică vândute de către A. S.A. pe contracte reglementate în anul 2013 și a prețurilor reglementate aferente, pârâta a reținut ca justificat nivelul de 329.713.317 RON/an - nivel redus cu 29% față de nivelul solicitat de către reclamantă - cu motivarea că este necesară implementarea unui control mai atent al nivelului și eficienței acestor cheltuieli, coroborat cu faptul că lucrările necesare pot fi finanțate din disponibilitățile oferite de cheltuielile de amortizare, care nu sunt ieșiri efective de numerar.

În primul rând, oportunitatea efectuării unui control al nivelului și eficienței cheltuielilor de operare și mentenanță nu este consacrat nici de Metodologia aprobată prin Ordinul ANRE nr. 57/2008, nici de Legea nr. 123/2012, drept criteriu de care trebuie să se țină cont la aprobarea acestor cheltuieli.

În al doilea rând, au fost reținute prevederile pct. 1.6 din Anexa la Regulamentul de conducere și organizare a activității de mentenanță, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 35/2002 și pct. 25 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările ulterioare, norme aprobate prin H.G. nr. 909/1997.

Prin răspunsul la obiectivul nr. 5 al raportului de expertiză, expertul a stabilit că, diminuarea de către pârâtă a costului de operare și mentenanță, de la suma de 406.730.843 RON la 285.035.134 RON, a avut, prin raportare la cantitatea de energie provizionată pentru anul 2013, o influență de 7,42 RON/MWh.

Motivele reducerii costurilor cu mentenanța, învederate de către pârâtă de-abia în cursul procesului nu au fost luate în considerare, deoarece motivarea deciziei autorității trebuia să fie făcută în chiar cuprinsul actului, nu prin acte emise ulterior.

- În ceea ce privește costurile cu certificatele de emisii gaze cu efect de seră, instanța de fond a constatat că, prin adresa înregistrată la pârâtă sub nr. x/2012, reclamanta a comunicat cheltuieli cu certificate de emisii gaze cu efect de seră în valoare de 739.235.000 RON, echivalentul a 18.252.716 certificate la un preț de 9 euro/certificat, la un curs de schimb de 4,5 RON/euro în anul 2013.

Prin referatul de aprobare a proiectului de decizie privind aprobarea cantităților de energie electrică vândute de către A. S.A. pe contracte reglementate în anul 2013 și a prețurilor reglementate aferente, pârâta a reținut că nu au fost incluse în structura supusă aprobării Comitetului de Reglementare costurile cu achiziția drepturilor de emisie a CO2 solicitate de către reclamantă deoarece cadrul legislativ privind obligația achiziției acestor drepturi de emisie nu a fost definitivat, iar valoarea aprobată reprezintă circa 20% din valoarea solicitată și este la nivelul valorii estimate a fi realizate în anul 2012.

În primul rând, instanța a reținut că, la momentul emiterii deciziei contestate, era în vigoare H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, adoptată în considerarea legislației comunitare - Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră prin Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Prin pct. 8.2 Lista instalațiilor și alocarea propusă pentru perioada 2008-2012 din Planul național de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007 și 2008 - 2012, aprobat prin H.G. nr. 60/2008, pentru perioada menționată (deci nu și pentru anul 2013), au fost alocate cu titlu gratuit un număr total de 65.932.726 de certificate, pentru B. S.A. - SE Isalnita, C. S.A. și Complexul Energetic Turceni S.A.; din certificatele în număr de 16.948.396, aferente anului 2012, 20% fiind achiziționate de unitate iar 80% fiind alocate cu titlu gratuit.

Pentru perioada 2013 - 2020, Lista alocări preliminare de certificate de emisii de gaze cu efect de sera nu a prevăzut pentru reclamantă alocarea, în anul 2013, în mod gratuit, a niciunui certificat de emisii de gaze cu efect de seră.

Pentru anul 2013, prin Lista alocări finale de certificate de emisii de gaze cu efect de sera pentru perioada 2013-2020, rezultată în urma aplicării factorului de corecție trans-sectorial sau a factorului de reducere linear, pentru B. a fost prevăzută alocarea, în anul 2013, în mod gratuit, doar a unui număr de 315.646 de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.

Astfel, instanța a reținut că, la data emiterii deciziei contestate, acordarea de certificate CO2 gratuite pentru anul 2013 nu era prevăzută cu certitudine nici în legislația internă, nici în cea europeană, nefiind așadar incidentă excepția alocării cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, ci regula achiziționării acestora prin licitație, potrivit art. 10 și art. 10a din Directiva 2003/87/CE modificată prin Directiva 2009/29/CE.

În consecință, instanța de fond a apreciat că în mod nelegal pârâta a aprobat doar 20% din valoarea solicitată de către reclamantă cu titlu de cheltuieli cu certificatele de emisii gaze cu efect de seră, deși pentru anul 2013 nu se stabilise legislativ că reclamantei îi vor fi alocate 80% din certificatele de CO2 necesare.

- În ceea ce privește prețul certificatelor de CO2, instanța a reținut, chiar din graficul prezentat de pârâtă cu ocazia formulării obiecțiunilor la raportul de expertiză, că în anul 2012 (perioadă la care reclamanta putea să se raporteze), valoarea unui certificat de CO2 nu a coborât sub 5 euro/certificat, fiind în cea mai mare parte în jurul valorii de 10 euro/certificat. În consecință, estimarea prețului certificatelor de CO2, făcută de reclamantă la valoarea de 9 euro/certificat, nu apare ca fiind una excesivă, necorespunzătoare condițiilor existente la data emiterii deciziei contestate; altfel spus, pe baza prețului pe care certificatele le-au avut în perioada anterioară (2008-2012), reclamanta nu putea preconiza că valoarea acestora va scădea, în anul 2013, și sub 5 euro/certificat.

Faptul că în anul 2013 reclamanta nu a achiziționat în concret numărul de certificate de Co2 preconizate, sau că le-a achiziționat la un preț mai mic de 9 euro/certificat, nu poate fi luat în considerare pentru aprecierea legalității deciziei contestate, aceste informații neexistând la momentul emiterii actului administrativ.

De altfel, instanța a reținut că, potrivit art. 69 din Metodologia aprobată prin Ordinul ANRDE nr. 57/2008, în situații excepționale, autoritatea competentă poate notifica și declanșa procedura de stabilire/revizuire a cantităților de energie electrică și a prețurilor din contractele reglementate la momentul considerat oportun.

Considerentele referitoare la managementul pretins defectuos al reclamantei și la faptul că aceasta a ținut pachetele de energie la un preț sensibil mai mare decât cel mediu nu au legătură cu motivele pentru care pârâta nu a ținut cont de costurile propuse de către reclamantă, considerent pentru care nu au fost analizate.

În concluzie, a reținut curtea de apel că decizia contestată a fost emisă cu nerespectarea art. 7 și a art. 8 din Metodologia de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 57/2008, și a art. 76-79 din Legea nr. 123/2012, și că a avut la bază o analiză eronată a pârâtei cu privire la elementele de cost referitoare la amortizare, operare și mentenanța și certificatele de CO2, instanța, în temeiul art. alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

În ceea ce privește cererea de intervenție principală voluntară formulată de intervenientul Fondul Proprietatea S.A. și excepția de nelegalitate a art. 2, 10, 23 lit. c), 59, 60 și 69 din Ordinul ANRDE nr. 57/2008, instanța a reținut că soluția dată prin sentința civilă nr. 2628/18.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x (primul ciclu procesual) nu a fost recurată, cale de atac declarând doar reclamanta A. S.A. și doar în ceea ce privește soluția dată cererii principale; de altfel, și considerentele și îndrumările deciziei de casare au vizat strict cererea în anulare formulată de reclamantă.

Recursul

Împotriva sentinței nr. 1383 din 12 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esență, recurenta-pârâtă ANRE a arătat următoarele:

Se arată de recurentă că piața de energie electrică este formată din piața liberă și piața reglementată, diferența între cele două piețe fiind dată de faptul că, pe piața reglementată rolul ANRE este de a analiza toate costurile operatorilor și, ținând cont de costurile justificate să le recunoască ulterior în tarife care sunt suportate de toată populația României.

Este vorba de o activitate cu caracter de monopol, activitatea de distribuție a energiei electrice, în care orice variabilă din componența prețului final se reflectă și este suportată de consumatorul de rând; Rolul ANRE potrivit legii este în principal de a proteja consumatorul în primul rând prin obligația de a analiza anual și de a monitoriza constant costurile și să recunoască ce este justificat pentru piața reglementată de energie.

- Reclamanta A. S.A. este producător de energie, cu alte cuvinte cantitatea de energie produsă de aceasta este vândută atât pe piața liberă cât și pe piața reglementată;

Diferența dintre cele două piețe constă în faptul că, pe piața reglementată prețul de vânzare este stabilit de ANRE, și afectează consumatorii de energie din România, prețul fiind stabilit în funcție de contractele pe care reclamanta le încheie, în timp ce, pe piața liberă prețul este stabilit în funcție de cerere și ofertă, cu alte cuvinte, fluctuează și depinde exclusiv de managementul reclamantei.

Față de cheltuielile concrete recunoscute de ANRE în anul anterior și, efectiv realizate de reclamantă, aceasta a solicitat pentru anul 2013 o majorare a acestora cu circa 47%, fapt care nu s-a justificat, ANRE având rolul de a monitoriza piața de energie electrică și de a proteja consumatorul de energie, nu de a recunoaște costuri "aberante" ale producătorilor. Costurile cu mentenanța presupun toate costurile legate de revizii, reparații iar, în contextul în care grupurile au fost retehnologizate este evident faptul că, aceste costuri nu au cum să fie majorate. Mai mult decât atât, din toate aceste costuri cu mentenanță, ANRE recunoaște doar procentul de circa 30% de pe piața reglementată, restul reclamanta trebuie să-1 obțină din vânzarea energiei pe piața liberă. Referitor la așa zisele costuri cu personalul și acestea au fost majorate cu circa 47% față de anul anterior, ori în situația dificilă economic în care se afla reclamanta, nu se înțelege rațiunea pentru care acestea sunt majorate.

ANRE conform dispozițiilor legale are misiunea de a monitoriza piața de energie, sens în care cu precădere, analizează costurile medii prin raportare Ia toți operatorii de pe piață.

În această situație de ex. dacă, costurile privind salariile pe piață sunt în medie de 4.000 de RON, nu se poate recunoaște o cerere care practic depășește media și să recunoaștem în prețul pe care îl plătește orice cetățean din România, faptul că reclamanta vrea să-și plătească angajații cu 7.000 RON.

- De asemenea, în costurile privind alte cheltuieli, combustibili, ANRE ia în calcul prețul mediu de pe piață, faptul că reclamanta își achiziționează mașini de lux este strict problema acesteia, cetățeanul nu trebuie să suporte un astfel de cost, subscrisa recunoaște achiziția unei mașini medii pe piața, așa cum achiziționează orice producător de energie din România.

- Referitor la pretinsele costuri legate de achiziția certificatelor de C02, precizăm că reclamanta a solicitat recunoașterea unui preț de 9 euro pe certificat, în contextul în care prețul mediu este de 3-4 euro pe certificat, și contrar tuturor criticilor ANRE a recunoscut prețul justificat din anul 2012.

Reclamanta-pârâtă a primit un număr consistent de certificate de CO2 și gratis, pe care evident nu le-a folosit pe piața reglementată ci pe piața liberă, deoarece pe piața reglementata e un preț cert pe care îl plătește cetățeanul de rând, pe când pe piața liberă nu există o certitudine referitoare la preț. Dacă reclamanta ar folosi aceste certificate pe piața reglementată nu ar trebui să mai achiziționeze și atunci prețul ar fi diminuat.

- Judecătorul de fond nu a înțeles diferențele dintre cele două piețe și a făcut o confuzie ajungând practic să recunoască anumite costuri din piața liberă în piața reglementată.

Pe de altă parte, nu s-a demonstrat că ar exista pierderi și așa cum s-a învederat și la fondul cauzei, dar instanța de fond a înlăturat pur și simplu apărările fără o motivație, pierderile, dacă există sunt aferente pieței libere, și nu celei reglementate. Reclamanta-pârâtă a ținut pachetele de energie pe piața liberă la un preț de 200 euro/Mw în contextul în care prețul mediu era de 100-120/Mw, prețul fiind mai mic și decât cel de pe piața reglementată de 140 euro/Mw.

Așa cum reiese și din analiza trimestrială depusă Ia dosar, pe care reclamanta pârâtă a susținut că nu și-o asumă, rezultă foarte clar că reclamanta pârâtă a înregistrat profit pe piața reglementată, cu alte cuvinte, costurile recunoscute de ANRE prin Decizia contestată sunt cele efectiv realizate.

Reclamanta avea posibilitatea ca în anul următor în luna iunie să solicite majorări de preț, (datorate costurilor estimate pentru perioada septembrie- decembrie 2012) dar nu a depus nimic, fapt ce confirmă încă o dată faptul că pe piața reglementată i-au fost recunoscute toate costurile.

Nici reclamanta și nici intervenienta nu au indicat și nici nu există dispoziții legale pe care ANRE să le fi încălcat în emiterea actului contestat, pe de altă parte, Metodologia conferă tuturor operatorilor recunoașterea tuturor costurilor justificate aferente acestui serviciu precum și o cotă rezonabilă de profit.

- Instanța de fond a făcut confuzie între piața liberă și piața reglementată, și a anulat prevederile deciziei, raportându-se la niște cheltuieli care nu sunt aferente pieței libere și nu s-a pronunțat pe aspecte ce țin de legalitate. În cuprinsul sentinței nu se arată care sunt dispozițiile legale încălcate de ANRE, atâta vreme cât Metodologia instituie recunoașterea unor costuri justificate și nu integrale.

Judecătorul fondului a realizat o confuzie clară atunci când a anulat Decizia ca urmare a faptului că dacă nu este interzis înseamnă că este permis, în contextul în care a raportat aceste cheltuieli fără să țină cont că rolul ANRE este să monitorizeze piața, să analizeze costurile, să recunoască cheltuielile justificate și, să protejeze consumatorul astfel încât să nu fie recunoscute costuri abuzive în prețurile plătite; ori statul, prin Legea nr. 123/2012 și Metodologie a garantat populației respectarea unui principiu, cel al așteptării legitime și al predictibilității, astfel încât statul prin ANRE să îi protejeze de abuzurile operatorilor de distribuție. Nici Metodologia și nici Decizia nu au fost emise pentru producători sau reclamantă ci a fost emisă pentru un sistem de tarifare al prețului corect, astfel încât cetățeanul să nu plătească mai mult.

Judecătorul de fond trebuia să se raporteze la așteptările cetățenilor și la ce este corect și legal pentru aceștia, nicidecum la recunoașterea practic a unor costuri care nu au legătură cu piața reglementată. Mai mult decât atât, discutăm despre faptul că ANRE nu a recunoscut cât dorea reclamanta, în contextul în care i s-au recunoscut costurile justificate și față de anul anterior prețul a fost mult mai mare; Conform sentinței judecătorului de fond asistăm la o legalizare a subvenției încrucișate a costurilor (adică de la o activitate la alta) în contextul în care Legea nr. 123/2012 interzice acest fapt.

Pe de altă parte, încălcarea anumitor dispoziții legale ar fi trebuit demonstrată de judecător și justificată, și implicit vătămarea, și prin prisma analizei concrete a conturilor de profit, sau măcar a unei analize în paralel a costurilor din anul anterior și cu anul contestat.

- Instanța de fond nu a înțeles speța și a făcut o confuzie gravă între costurile de operare și mentenanță de pe piața liberă și cele de pe piața reglementată și nu a înțeles mecanismele Metodologiei și faptul că, o parte din cheltuieli sunt doar estimări; într-un atare context, judecătorul doar a copiat pasaje întregi din expertiza efectuată în dosar pe care a reținut-o add-litteram fără să se raporteze la documentele depuse de reurentă și care dovedeau că acele cheltuieli cu precizarea judecătorului că nu pot fi avute in vedere deoarece sunt ulterioare emiterii deciziei confirmă încă o dată confuzia realizată de judecătorul de fond. Toate înscrisurile au fost depuse tocmai pentru a demonstra că acele costuri estimate au fost de la început artificial mărite de reclamantă, evident că bilanțul cheltuielilor pentru anul anterior este valabil abia in iunie anul următor. Ori judecătorul dacă ar fi analizat documentele depuse de subscrisa ar fi observat că practic costurile estimate chiar dacă au fost tăiate de ANRE, sunt cele reale, concrete, realizate.

- Instanța de fond a interpretat greșit legea aplicabilă și a reținut exclusiv punctul de vedere al expertului și al reclamantei, fără să țină cont de rolul ANRE, de protecția consumatorului, de faptul că dispozițiile legale instituie în sarcina ANRE obligația recunoașterii unor costuri justificate și a unei marje de profit REZONABIL, că nu există un temei legal care să garanteze operatorilor recunoașterea tuturor costurilor în integralitate, și mai ales recunoașterea unor costuri care nu țin de piața reglementată.

Rolul judecătorului era de a analiza modul de aplicare a principiilor atât din legislația primară cât și din cea secundară, raportat la rolul ANRE și la protecția consumatorului. Au fost depuse la dosar o serie de obiecțiuni asupra raportului de expertiză, asupra cărora nu există nici cea mai mică argumentare din partea judecătorului de fond de ce au fost respinse integral, în care s-a încercat lămurirea confuziei expertei.

- Instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a analizat înscrisurile din dosar și obiecțiunile depuse asupra raportului de expertizăm și nu s-a raportat în motivarea sentinței la costurile de pe piața reglementată și că anularea deciziei conduce la recunoașterea unor costuri mult mai mari, aferente altor activități în tariful populației ceea ce presupune, per a contrario, încălcarea tuturor principiilor enunțate în detrimentul populației.

- Motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

- Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, și nu să se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

S-a solicitat să se constate că judecătorul de fond în primul rând nu a analizat obiecțiunile la expertiză și nu a făcut vorbire de acestea, ci doar s-a limitat în a copia din această expertiză diverse pasaje ca și când expertiza ar putea să țină loc de motivarea sau argumentarea judecătorului.

- Pe de o parte, expertiza ca și probă se raportează la chestiuni factuale și nu poate ține loc unei motivări privind aspectele de legalitate.

Prin decizia anulată, ANRE a apreciat ca fiind justificată valoarea de 1.058.008,030 RON/an pentru costurile cu combustibilul, având în vedere eficiența globală de funcționare a grupurilor energetice de 37% prevăzută în metodologie; aceasta este mai mare decât valoarea de 34,9 % aprobată prin decizia anterioară, ca și față de cea de 31,45%, propusă în solicitarea de preț împreună cu un preț al combustibilului de 33,505 RON/MWh.

- Eficiența globală propusă de ANRE ține seama de faptul că S.C. Oltenia S.A. are în exploatare comerciala grupuri retehnologizate în ultima perioada de timp și de faptul că prin programul de optimizare D. au fost încărcate numai grupurile performante.

- Nivelul considerat justificat al costurilor cu apa este de 23.874.866 RON/an, valoare aprobată la nivelul valorii estimate pentru anul 2012, dar mai mică cu 26% decât valoarea solicitată.

Costurile cu achiziția drepturilor de emisie a C02 solicitate de A. S.A. nu au fost incluse în structura supusă aprobării CR, deoarece cadrul legislativ privind obligația achiziției acestor drepturi de emisie nu a fost definitivat. Valoarea aprobată de subscrisa reprezintă cea 20% din valoarea solicitată și este la nivelul valorii estimate a fi realizate în anul 2012.

- În ceea ce privește costurile cu amortizarea, au fost acceptate cu 15% mai puțin decât valoarea solicitată, având în vedere faptul că în primele 9 luni ale anului 2012 valoarea costurilor cu amortizarea raportate este de 240.411.059 RON, cu cea 45% mai mici decât valoarea solicitată;

Din analiza nivelului costurilor de operare și mentenanță, în care au fost cuprinse și costurile cu lucrări și servicii executate cu terți, s-a reținut ca justificat nivelul de 329.713,317 RON/an. Motivația reducerii de 29% față de nivelul solicitat constă în necesitatea implementării unui control mai atent al nivelului și eficienței acestor cheltuieli, coroborat cu faptul că lucrările necesare pot fi finanțate din disponibilitățile oferite de cheltuielile de amortizare, care nu sunt ieșiri efective de numerar.

- Costurile cu personalul aprobate au valoarea de 326.174,870 RON/an, în scădere cu 33% față de valoarea solicitată, ca urmare a faptului că valoarea solicitată este cu mult mai mare decât valoarea realizată în primele 9 luni ale anului 2012.

- Nivelul solicitat al costurilor pentru protecția mediului a fost considerat justificat, având în vedere necesitatea conformării la prevederile legislației de protecția mediului în vigoare.

Deoarece din prognoza veniturilor A. S.A. a rezultat că din participarea la piața serviciilor tehnologice de sistem și prin accesarea schemelor de sprijin implementate este prevăzut să se obțină un venit de cea. 262.984.960 RON/an, costurile totale recunoscute au fost diminuate cu contravaloarea veniturilor suplimentare pe aceste piețe, în conformitate cu prevederile metodologiei.

Profitul avut în vedere pentru producătorul A. S.A. este de 77.130.856 RON/an, reprezentând 3,1 % din vânzări, dacă acestea ar avea loc la un preț mediu egal cu cel reglementat.

Ca urmare a tuturor criteriilor de analiză specificate mai sus, a rezultat prețul reglementat propus spre aprobare al energiei electrice livrate de S.C. A. S.A. de 190 RON/MWh, fată de 240 RON/MWh.

- Instanța de fond ar fi trebuit să analizeze corelativ dacă există cu adevărat o vătămare a reclamantei, pentru ca la dosar s-a depus inclusiv situațiile financiare ale acesteia care demonstrează că aceasta nu a avut pierderi prin aplicarea acestei decizii.

- Se arată că înregistrările contabile care au fost analizate de instanța de fond și de expertă se regăsesc numai la reclamant, nu și la ANRE. Costurile la care s-a raportat judecătorul de fond nu au fost alocate pe baza machetelor de culegere de date și monitorizare prevăzute în cadrul de reglementare al ANRE, ceea ce este eronat.

De asemenea, se arată că experta a lucrat cu informații parțiale și nu cu toate datele raportate de reclamant autorității de reglementare iar judecătorul de fond nu a ținut cont de acest argument, prin urmare raportarea judecătorului la concluzia expertului este eronată.

- Instanța de fond nu a ținut cont că reclamanta are mai multe activități nu doar producere energie electrică și nu a alocat costurile strict pentru această activitate.

Cantitatea de energie de care a ținut cont instanța de fond este cea dată de reclamantă (care cuprinde atât cantitate pe piața liberă cât și reglementată), nicidecum cea conformă cu realitatea, iar confuzia a plecat de la această cantitate fără să analizeze dacă această cantitate de energie era pentru piața liberă sau pentru piața reglementată; într-adevăr reclamanta a cerut să îi fie recunoscute toate costurile, dar asta nu înseamnă că nu trebuie anali împărțite în funcție de contractele încheiate.

În ceea ce privește prețul cu certificatele de CO2, ANRE nu a recunoscut costurile care sunt cerute de operatori, recunoaște costurile efectiv înregistrate, costurile justificate și care pot fi verificate, având în vedere că costurile estimate la o valoare de ANRE, pot fi verificate, dacă în concret reclamanta a înregistrat mai mult sau mai puțin.

- În ceea ce privește calcularea costurilor cu amortizarea previzionale pentru anul 2012 au fost acceptate cu 15% mai puțin decât valoarea solicitată având în vedere valoarea costurilor cu amortizarea stabilită de ANRE pentru primele 9 luni.

Calculul efectuat de expert și de care a ținut cont judecătorul de fond este greșit având în vedere faptul că nu a corelat cadrul de reglementare aplicabil la data analizei de venituri și cheltuieli alocate de reclamant activității de producere a energiei electrice și termice în vederea stabilirii prețurilor energiei electrice vândute pe bază de contracte reglementate în anul 2013.

În plus, cantitatea de energiei electrică vândută de reclamant în baza contractelor reglementate a reprezentat cea, 32,67% din cantitatea vândută cu prețul mediu de 202,47 RON/MWh, iar restul cantității a fost vândută de reclamantă pe piața liberă este