ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6278/2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 29.11.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea parțială, respectiv în ceea ce privește art. II, a Ordinului nr. 39/2017 pentru modificarea și completarea Metodologiei de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență aprobată prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 412 din 31.05.2017 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată provocate de soluționarea prezentei cauze.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 3047 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și, în consecință, a anulat art. II din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 39/2017.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei(în continuare ANRE),în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă, în contextul reiterării circumstanțelor cauzei, a susținut, în esență, următoarele critici în raport cu sentința atacată.

Printr-un prim motiv de casare, recurenta susține că sentința civilă recurată nu este motivată în fapt si în drept, instanța de fond înlăturând apărările pârâtei expuse, atât prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, cât și prin concluziile scrise transmise la dosar, fără a expune motivul.

Astfel, în mod obiectiv, se poate constata că opinia judecătorului și totodată soluția pronunțată nu se raportează la argumentele juridice expuse pe larg de recurentă, fiind doar o redare în sistem aproape copy-paste a susținerilor reclamantei A. S.R.L. din cererea introductivă de instanță.

Mai arată recurenta că judecătorul fondului nu a observat dispozițiile art. 177 alin. (3

A

3) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, în sensul că acest articol a fost modificat prin O.U.G. nr. 64/2016, astfel cu s-a arătat prin apărările formulate în întâmpinare.

În continuare, recurenta susține că judecătorul fondului nu a înțeles că O.U.G. nr. 64/2016 nu a fost un act normativ de sine stătător, ci un act normativ de modificare a Legii nr. 123/2012.

În concluzie, recurenta a susținut că judecătorul fondului nu a analizat cadrul legal care reglementează schema de sprijin dar nici rolul și atribuțiile ANRE ca autoritate de reglementare și care are obligația expresă prevăzută de lege de a corela legislația secundară cu toate modificările legislației primare.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

În apărările expuse se susține că nu există niciun temei legal care să confere președintelui unei autorități publice - ANRE - vocația de a adăuga sau modifica prevederile unei Hotărâri de Guvern.

Arată că, în acest sens statuează în mod clar prevederile art. 4 alin. (1) al Legii nr. 24/2000, care arată faptul că actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. În mod particular, art. 4 alin. (3) al Legii nr. 24/2000 prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordonă.

1.5. Procedura în fața instanței de recurs

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 3 decembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 noiembrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la actele și lucrările dosarului cât și la prevederile legale incidente, Înalta Curte, constată că motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii, reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ. este incident în cauză astfel că se impune casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare pentru asigurarea unei judecăți unitare, în condițiile în care în această fază procesuală nu este posibilă, în mod efectiv, exercitarea controlului de către instanța de recurs, în considerarea celor în continuare arătate.

Obiectul actiunii formulate de reclamantă vizează anularea parțială a actului administrativ, respectiv în ceea ce privește art. II, a Ordinului nr. 39/2017 pentru modificarea și completarea Metodologiei de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență aprobată prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 412 din 31.05.2017.

Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L și a anulat art. II din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 39/2017.

În examinarea considerentelor sentinței atacate rezultă că prima instanță nu s-a preocupat să analizeze decât sumar și parțial susținerile și apărările formulate în cauză, reținând, în esență, faptul că art. II al Ordinului ANRE nr. 39/2017 încalcă H.G. nr. 1215/2009 deoarece impune, contrar prevederilor H.G. nr. 1215/2009, o modificare a cuantumului bonusului care să aibă loc la mijlocul anului 2017 și care să se raporteze la cu totul alte valori, respectiv alte intervale decât cele impuse de art. 23, art. 25 alin. H.G. nr. 1215/2009.

În plus, instanta de fond a menționat textele de lege în baza cărora a considerat că se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, neprezentând în concret motivele care au format convingerea sa și nu a răspuns argumentelor cu privire la care pârâta și-a fundamentat apărările, respectiv nu a procedat la motivarea înlăturării lor.

Ipoteza care este incidentă în cauză este cea reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ. urmare a abordării eronate și a premiselor prin prisma cărora a procedat la efectuarea examenului de legalitate a actului normativ supus analizei doar prin raportare la susținerile reclamantei astfel cum a sesizat și menționat recurenta prin declarația de recurs.

Așadar, se constată că sentința pronunțată în cauză nu oferă un răspuns la susținerile și observațiile formulate prin întâmpinarea depusă de recurenta-pârâtă, în condițiile în care prima instanță avea obligația ca, în sprijinul soluției pronunțate, să ofere o motivare adecvată tuturor chestiunilor în dezbatere și, chiar dacă în îndeplinirea acestei obligații nu trebuie furnizată o explicație pentru fiecare argument în parte și de o manieră elaborată, totuși, era necesar să efectueze o minimă analiză cu privire la aspectele circumscrise problematicii dezvoltate prin pozițiile tuturor părților litigante.

Esențial era ca în cuprinsul hotărârii să se regăsească motivele care au determinat soluționarea într-un anume fel a pricinii deduse judecății precum și cele care au înlăturat apărările punctuale ale pârâtei, o motivare adecvată în înțelesul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., implicând în mod necesar "examinarea efectivă" de către instanță a problemelor cu care a fost în mod real sesizată prin cererea de chemare în judecată, cât și a celor dezvoltate din întâmpinare, ca mijloc de a contracarare a pretențiilor formulate în cauză.

În speță, Înalta Curte constată că, deși sentința atacată conține în dispozitiv soluția de admitere a acțiunii în anularea art. II din Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 39/2017, considerentele hotărârii nu exprimă punctul de vedere al instanței de judecată cu privire la toate chestiunile invocate în sprijinul motivelor de nelegalitate formulate în cererea de chemare în judecată a intimatului-reclamant, dar nici a motivelor pentru care nu au fost avute în vedere apărările și susținerile din întâmpinarea recurentei-pârâte, în corelație cu cadrul legal incident în cauză.

O motivare neadecvată obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la argumentele și apărările principale, precum și contraargumentația și observațiile formulate, echivalează cu nemotivarea și, implicit, cu nerezolvarea fondului cauzei.

Or, pentru adoptarea unei soluții judicioase asupra fondului raportului juridic este necesară examinarea punctuală a situației relevate de ambele părți litigante, cu luare în considerare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat, dar și a motivelor de nelegalitate și apărărilor formulate în cauză astfel încât justul echilibru care trebuie să existe între interesul public și cel privat să fie asigurat.

Constatând întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ., celelalte critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu mai necesită o examinare separată din partea Înaltei Curți, urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei, dispuse în baza prezentei decizii.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinței nr. 3047 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2020.