ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1612/2021

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29 noiembrie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea parțială a art. I pct. 1 și 3, a Ordinului nr. 43/2017 pentru modificarea Ordinului Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 78/2016 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461/20.06.2017.

Prin sentința civilă nr. 2897 pronunțată în data de 19 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 2897 din 19 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței, iar în subsidiar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv anularea parțială a ordinului.

După expunerea pe larg a istoricului speței, recurenta - reclamantă menționează următoarele aspecte în susținerea căii de atac promovate:

- instanța de fond în mod eronat și cu aplicarea greșită a legii a prevederilor legale în vigoare a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în judecată;

- în mod nelegal s-a stabilit că Ordinul ANRE nr. 43/2017 ar fi un act administrativ individual, sentința recurată operând un examen legal greșit atunci când a stabilit deliniamentul dintre actele administrative normative și actele administrative individuale;

- decizia nr. 943/2017 privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă de CET-urile ce aparțin A. S.R.L. dovedește caracterul de act administrativ normativ al Ordinului ANRE nr. 43/2017, care are ca obiectiv declarat stabilirea unei referințe, organizarea aplicării unor dispoziții legale ale O.U.G. nr. 33/2007, iar nu aplicarea în concret a legii la anumite persoane determinate.

În concluzie a susținut că instanța de fond a aplicat un examen legal greșit, fără fundament în drept, pentru a califica Ordinul ANRE nr. 43/2017 drept un act administrativ normativ. În realitate, Ordinul impune o regulă general aplicabilă, ori de câte ori un subiect de drept va produce energie în cogenerare beneficiind de schema de sprijin reglementată de stat. Această trăsătură ține de esența actelor administrative normative, independent de numărul efectiv de persoane care cad sub sfera de aplicare a acestora.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, ca tardiv formulată și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor formulate de intimata-pârâtă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat și va fi respins.

Instanța de control judiciar constatată că, în prezenta cauză recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea parțială a art. I pct. 1 și 3, a Ordinului nr. 43/2017 pentru modificarea Ordinului Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 78/2016 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461/20.06.2017.

Instanța de fond a respins cererea dedusă judecății ca fiind tardiv formulată, reținând că Ordinul nr. 43/2017 a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 20 iunie 2017, împrejurare în raport de care, recurenta-reclamantă avea obligația de a contesta ordinul în termenul special de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 21 noiembrie 2017, prima instanță a constatat tardivitatea acțiunii.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanța de fond a pronunțat soluția cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, actul contestat fiind un act cu caracter normativ și nu individual, astfel că nu era ținută de termenul de 30 de zile pentru a depune cererea de anulare.

Criticile invocate de recurenta-reclamantă în susținerea recursului promovat în cauză se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că actul atacat ar fi un act administrativ individual și astfel acțiunea a fost tardiv depusă.

Prima critică vizând faptul că judecătorul fondului nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, nu poate fi reținută de către instanța de control judiciar, întrucât instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei.

Înalta Curte nu poate primi susținerea faptului că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente, în sensul că Ordinul ANRE nr. 43/2017 ar fi un act administrativ individual, sentința recurată operând un examen legal greșit atunci când a stabilit deliniamentul dintre actele administrative normative și actele administrative individuale

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o noțiunii de act administrativ cu caracter individual.

Astfel, Ordinul nr. 43/2017 a fost emis pentru aprobarea aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017.

În mod corect a reținut instanța de fond că, prin noțiunea de act administrativ cu caracter individual nu trebuie înțeles că acel act ar avea un singur destinatar, ci în sensul că actul administrativ se adresează unui anumite categorii de destinatari determinați, astfel cum este cazul titularilor de licențe de furnizare a gazelor naturale, sferă ce este determinabilă de vreme ce actul se adresează doar acestei categorii determinate de destinatari, obligați a-și conforma conduia normelor prescrise prin cele actele ce se adresează numai lor.

Înalta Curte menționează că distincția între actele administrative cu caracter individual și cele normative se realizează în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc. Astfel, actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele administrative cu caracter individual produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte sau după caz unei anumite categorii de persoane determinabile. Încadrarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate nu se poate realiza prin "decuparea" unor dispoziții din acel act, afectând în acest mod caracterul unitar al acestuia, ci prin examinarea integrală a conținutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre cele două categorii de acte.

Sub acest aspect, în mod corect a reținut instanța de fond că actul contestat în speță are un caracter individual, aspect ce rezultă din sfera subiectelor de drept cărora se adresează și față de care produc efecte juridic. Sfera subiectelor de drept cărora cele două acte administrative se adresează și este determinată sau, cel puțin, determinabilă, fiind reprezentată de titularii licențelor de furnizare a gazelor naturale și pe cale de consecință sunt irelevante argumentele expuse de recurenta-reclamantă în combaterea numărului sau a neindicării respectivilor titulari, detaliat în cuprinsul ordinului contestat.

Faptul că acest număr crește sau descrește de la o perioadă de timp la alta, respectiv faptul că fiecare furnizor poate avea un portofoliu de clienți diferiți cu categorii de clienți finali diferiți nu influențează interpretarea legală că Ordinul nr. 43/2017 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017 este un act adminstrativ cu caracter individual și nu are nici o relevanță numărul de furnizori de gaze naturale, chiar dacă ANRE poate retrage licențe de furnizare sau poate acorda alte licențe, situație în raport de care caracterul de act administrativ individual rămâne neschimbat.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod corect judecătorul fondului a admis excepția tardivității și a reținut că Ordinul președintelui ANRE nr. 43/2017 a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 20 iunie 2017, iar contestația împotriva acestui act administrativ a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 21 noiembrie 2017, cu depășirea termenului de 30 de zile.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 136/10 martie 2015, care, ar fi declarat art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 ca fiind ncconstituțional în totalitate, Înalta Curte constată că, prin această decizie, instanța constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de CET Govora - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care se stabilește un termen pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter normativ emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuțiilor sale, sunt neconstituționalc.

Având în vedere că instanța de contencios constituțional a dispus cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 în ceea ce privește termenul de contestare a actelor administrative cu caracter normativ emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuțiilor sale, Înalta Curte constată că stabilirea termenului de 30 de zile pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter individual nu a fost avut în vedere și nu a fost declarat ca neconstituțional.

Susținerea că decizia nr. 943/2017 privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă de CET-urile ce aparțin A. S.R.L. dovedește caracterul de act administrativ normativ al Ordinului ANRE nr. 43/2017, care are ca obiectiv declarat stabilirea unei referințe, organizarea aplicării unor dispoziții legale ale O.U.G. nr. 33/2007, iar nu aplicarea în concret a legii la anumite persoane determinate, nu poate fi reținută, având în vedere cele anterior arătate.

Mai mult, chiar din cuprinsul ordinului contestat rezultă caracterul de act administrativ individual și nu normativ, aspect trecut sub tăcere de către societatea reclamantă. În cadrul ordinului s-a menționat la art. II, "producătorilor de energie electrică și termică în cogenerare", neavând relevanță faptul că nu au fost enumerați efectiv acești producători care beneficiază de schemă de sprijin, printre care recurentul reclamant A. S.R.L..

În concluzie nu se poate susține că instanța de fond a aplicat un examen legal greșit, fără fundament în drept, pentru a califica Ordinul ANRE nr. 43/2017 drept un act administrativ normativ. În realitate, Ordinul nu impune o regulă general aplicabilă, subiecții de drept care produc energie în cogenerare beneficiind de schema de sprijin reglementată de stat fiind într-un număr limitat, această trăsătură ținând de esența actelor administrative individuale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2897 din 19 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2897 din 19 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.