ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 752/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20 ianuarie 2021, cu număr de dosar x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei nr. 2376 din 17 decembrie 2020 emisă de președintele A.N.R.D.E., precum și suspendarea acesteia, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Soluția instanței de fond

Prin încheierea pronunțată în data de 15 aprilie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 2376 din 17 decembrie 2020 emisă de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, rejudecarea în fond a cererii de suspendare și respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut în esență recurenta că încheierea recurată este nelegală deoarece, în mod greșit și cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a suspendat Decizia nr. 2376/17.12.2020 privind soluționarea plângerii Societății ELECTROCENTRALE CONSTANTA S.A. nr. 7186/22.10.2020, înregistrată la ANRE cu nr. x/27.10.2020 împotriva operatorului de sistem A. S.R.L. până la soluționarea definitivă a cauzei.

Așadar instanța de fond a suspendat Decizia fără să identifice acele împrejurări vădite de fapt șl/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Instanța a suspendat actul administrativ menționând o analiză viitoare a unor aspecte ce țin de fondul cauzei pentru analiza cărora a încuviințat și o expertiză în specialitatea petrol și gaze în totală contradicție cu jurisprudența constantă a ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal care a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat" care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Cu alte cuvinte instanța de fond a considerat că pentru analiza cazului bine justificat este suficient să existe o cerere de chemare în judecată pe fond unde se invocă anumite nereguralități și până la verificarea acestor aspecte de fond suspendă actul administrativ deoarece există îndoială asupra legalității actului.

Solicită a se observa că A. S.R.L. a invocat prin cererea de suspendare pentru existenta cazului bine justificat un singur motiv respectiv faptul că patru adrese din partea Societății Electrocentrale Constanta S.A. "sunt semnate de persoane ale căror funcții, potrivit Legii nr. 85/2014 si Leșii nr. 31/1990 nu au abilitatea de a angaja și reprezenta societatea după data intrării în insoventă, respectiv desemnarea administratorului special la data de 07.06.2019", și anume de domnul directorul general B..

Prin susținerile orale si concluziile scrise a fost invocat un nou motiv de suspendare, respectiv nemotivarea Deciziei.

Or, susține recurenta – pârâtă, așa cum se poate lesne observa instanța de fond nu s-a pronunțat pe niciunul din aceste motive ci a susținut că există " îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ, în cauză impunându-se a se verifica și stabili, în raport de susținerile părților, aspectele sesizate prin plângere de către societatea Electrocentrale Constanta S.A. privind neîncadrarea societății, conform solicitării, în categoria de clienți cărora li se aplică tariful de proximitate C. 6, precum și argumentele reclamantei în sensul de a stabili dacă, în absența informațiilor solicitate, putea analizași răspunde în termenul prevăzut de lege solicitării Electrocentrale Constanța S.A. în ceea ce privește comunicarea valorii reglementate rămasă neanwrtizată a obiectivelor SD utilizate pentru alimentarea CET Palas, în vederea acordării tarifului de distribuție de proximitate C.6.

Prezintă relevanță, sub acest aspect, și faptul că în cauză a fost încuviințată o expertiză în specialitatea petrol și gaze."

Consideră astfel că, în mod nelegal instanța de fond a tras asemenea concluzii, motivând că trebuie să verifice aspecte ce țin de fondul cauzei și de aceea suspendă actul. Așa cum bine se cunoaște instanța de fond fără a prejudicia fondul cauzei, trebuie să pipăie acest fond, să verifice consistența susținerilor părților, în nici un caz însă, admiterea cererii de suspendare a actului nu se poate baza pe verificarea unor aspecte ce țin clar de fondul cauzei așa cum eronat a procedat instanța de fond.

Prin urmare, raportat la noțiunea de caz bine justificat definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrative, în jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze Ia analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoiala serioasă cu privire Ia legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotiva rea actului administrativ, modificarea importantă a actului' administrativ în calea recursului administrativ.

Ori, în situația de fapt dedusă judecății, solicită a se constata că nu sunt indicii de nelegalitate ale actului atacat, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, cum greșit a reținut instanța de fond.

În concluzie susține că, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat cu interpretarea si aplicarea greșită a normelor materiale respectiv a prevederilor art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 instanța de fond a constatat că această condiție este îndeplinită.

Deopotrivă, mai susține recurenta că, în mod nelegal și în lipsa dovezilor privind existenta pagubei, instanța de fond a reținut iminența producerii unei pagube.

Profund greșit instanța de fond a reținut că "reclamanta este susceptibilă de a fi sancționată contravențional, în temeiul Legii nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, pentru faptul că nu a răspuns cererii societății Electrocentrale Constanța S.A. în termenul stabilit priit decizie (art. 21 din Legea nr. 123/2012)".

A. S.R.L. a fost deja sancționată pentru că nu a răspuns cererii societății Electrocentrale Constanța S.A, prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/14 ianuarie 2021 depus la dosar (anexăm SENTINȚA CIVILĂ NR. 6704/25.05.2021 prin care plângerea contravențională formulată de A. S.R.L. a fost respinsă ca neîntemeiată, sentința rămânând definitivă prin Decizia Tribunalului București nr. 3908/12.11.2021).

Termenul de răspuns contar celor reținute de instanța de fond nu este "termenul stabilit prin decizie". Conform Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/14 ianuarie 2021 A. S.R.L. a fost sancționată deoarece nu a răspuns în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii Electroctrocentrale Constanta nerespectând astfel prevederile art. 75 alin. (3) din Metodologia de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de distribuție în sectorul gazelor naturale, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 217/2018 și nicidecum art. 21 din Legea nr. 123/2012 cum eronat reține instanța de fond.

Astfel recurenta putea sancționa A. S.R.L. la împlinirea termenului de 30 de zile stabilit prin Decizie, respectiv la data de 18.01.2021, fapt care nu s-a întâmplat nici până la data pronunțării instanței de fond respectiv Ia 15 aprilie 2022. Ca urmare paguba iminentă nu există.

Mai mult, nici nu are cum să existe o pagubă în sensul sancționării intimatei pentru neaducere la îndeplinire a Deciziei deoarece, așa cum reține de altfel și instanța de fond "plângerea societății Electrocentrale Constanța S.A., care a stat la baza emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, viza acordarea tarifului de distribuție de proximitate C.6, însă ulterior emiterii deciziei, această a fost de acord cu tariful de proximitate C.5, propus de reclamantă" ca urmare, părțile înțelegându-se ulterior, nu se mai justifică sancționarea contravențională.

Așa cum se poate lesne observa, nu există la dosarul cauzei nicio dovadă a pagubei, fiind eronată concluzia instanței de fond potrivit căreia este îndeplinită condiția pagubei iminente.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cererea de suspendare, să se dispună respingerea acesteia, ca neîntemeiată

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală.

Astfel, susține intimata că ANRE a emis Decizia contestată ignorând cu desăvârșire faptul că, potrivit art. 75 alin. (1) din Metodologia de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de distributie în sectorul gazelor naturale, astfel cum a fost modificat de Articolul I punctul 6 din ORDINUL ANRE nr. 207 din 20 noiembrie 2019. tariful de distributie de proximitate se adresează clienților industriali care indeplinesc conditiile legale de a se racorda la Sistemul de transport al gazelor naturale (ST), care solicita Operatorului de distributie (01) acest tip de tarif si pentru care exista o solutie dc racordare viabila din punct de vedere tehnico-economic, demonstrata de catre acestia prin:

a) avizul tehnic de principiu pentru racordarea la ST sau aviz tehnic de racordare la ST. dupa caz, eliberat de operatorul ST in conformitate cu normele privind racordarea la sistemele de transport al gazelor naturale:

b) o analiza economica realizata de solicitant, din care sa rezulte viabilitatea economica a racordarii la ST.

Conform art. 75 alin. (5) din Metodologie. Documentele prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se transmit OD de catre clientul industrial odata cu transmiterea solicitarii de acordare a tarifului de distributie de proximitate, iar OD decide pe baza respectivelor documente in privinta acordarii tarifului de distributie de proximitate pentru respectivul solicitant.

Or. asa cum rezulta din adresele sale, respectiv:

Adresa nr. x/05.05.2020 (anexa I I la cererea de chemare injudecata) prin care se reconfirma lipsa informatiilor necesare raspunsului la solicitarile adresate si propriul raspuns furnizat la aceasta, nr. x/26.05.2020, (ii) Adresa nr. x/25.11.2020 (anexa 12 la cererea de chemare in judecata), prin care subscrisa a prezentat motivele pentru care nu a putut determina existenta unei solutii de racordare la SNT viabila din punct de vedere tehnic, precum si faptul ca, in lipsa clarificarii aspectelor privind posibilitatea tehnica de racordare fizica la SNT a locului de consum detinut de C., analiza A. nu s-a extins si asupra aspectelor economice.

(iii) Solicitarile sale repetate, ulterioare emiterii Deciziei contestate, prin care reitera lipsa actelor necesare din partea Electrocentrale Constanta pentru a putea respecta atât dispozitiile prevăzute la art. 75-77.,cât și obligațiile trasate prin aceasta Decizie

In loc ca ANRE să impună, în primul rând, Electrocentrale Constanta să-i pună la dispozitie toate documentele necesare, conforrn art. 75 din Metodologie, ANRE a trasat, în mod nelegal, o primă obligatie de a comunica valoarea reglementata ramasă neamortizată a obiectivelor SD utilizate pentru alimentarea CET Palas. calculata proportional cu debitul de gaze naturale maxim instalat al clientului in totalul debitelor maxime instalate ale clientilor deserviti de respectivele obiective si ulterior sa decidă în ceea ce privește acordarea tarifului de proximitate după ce primește analiza economica de la Electricentrale Constanta.

Rezulta, asadar, că ANRE, cu încălcarea dispozitiilor art. 75-77, a considerat suficiente înscrisurile depuse de Electrocentrale Constanta pentru a comunica valoarea reglementată ramasă neamortizată și a analiza posibilitatea aplicării altui tarif deși, singura in măsură sa analizeze posibilitatea acordării tarifului de proximitate este intimata, care nu poate comunica si analiza in lipsa unor date esentiale pe care Electrocentrale Constanta nu le-a pus nici până in prezent la dispozitia noastra.

De asemenea. ANRE a ignorat să constate încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa si cele ale Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale de către semnatarii cererilor Electrocenffale Constanta S.A. adresate A. S.R.L..

Asa cum a mentionat și in cererea introductivă de instanță, semnatarul anexelor 3, 4, 5 si 6 ale Plângerii societatii Electrocentrale Constanta S.A. — in insolventa sunt semnate de persoane ale căror funcții, potrivit Legii nr. 85/2014 si Legii nr. 31/1990, nu au abilitatea de a angaja și reprezenta societatea după data intrării în insolvență.

Admiterea, în cadrul judecății de fond, a cererii de administrare a unei expertize tehnice, a constituit un element suplimentar, de confirmare a aparenței de nelegalitate a actului atacat, care a concurat la pronunțarea încheierii de suspendare a Deciziei ANRE nr. 2376/17.12.2020.

Susține intimata că, faptul că instanța de fond nu a răspuns fiecărui argument în mod separat nu este de natura să împieteze asupra legalitatii motivarii Incheierii pronuntate, deoarece, astfel cum retine Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia I civila l: "obligatia de motivare a hotarârii judecatoresti serveste la realizarea controlului judecatoresc in căile de atac. Ástfel, iudecatorul nu trebuie să răspunda fiecarui argument în mod separat, fiecarei nuante date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile.(...). Faptul ca judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o alta manieră decât cea agreată de parte, relevanta acestora nu echivalează cu o nemotivare in sensul prevăzut de art. 304 pct. 7 vechiul C. proc. civ.. Motivarea unei hotarâri este o chestiune de esență, de continut, nu de volum, aceasta trebuind sa fie clară, concisă și concretă."

In ceea ce priveste conditia privind prevenirea unei pagube iminente, susține intimata că, în mod temeinic si legal, instanta de fond a motivat soluția de suspendare a executarii Deciziei atacată, arătând că este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, intrucat "reclamanta este susceptibilă de a fi sancționată contraventional, în temeiul Legii 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale, pentru faptul că nu a răspuns cererii societatii Electrocentrale Constanta în termenul stabilit prin Decizie (art. 21 din Legea 123/2012), amenda fiind stabilită de la 10.000 la 200.000 de RON."

In aceste conditii, instanta de fond a apreciat în mod corect că, in contextul aparenței nelegalității actului administrativ, fiind in discuție plata unei sume considerabile, măsura suspendării se justifică, întrucât situatia sa economico-financiara ar înregistra o afectare semnificativă, prin raportare la situatia recurentei, care își poate valorifica oricând creanța, în cazul în care soluționarea definitivă a actiunii de fond ar mentine Decizia atacată.

In mod vădit eronat, recurenta sustine că nu există pagubă iminentă, întrucât nu a procedat la sanctionarea sa la expirarea termenului de 30 de zile, respectiv la data dc 18.01.2021 și nici până la data pronuntarii suspendarii executarii, deși putea să aplice sanctiunea.

La fel de neîntemeiat, recurenta încearcă să susțină inexistența pagubei iminente prin faptul că nu ar exista la dosar dovada pagubei iminente și că societatea potential beneficiara a tarifului de proximitate C6 a fost de acord cu aplicarea unui tarif de proximitate C5.

Recunoscând în mod expres prin insasi cererea de recurs ca ANRE putea să aplice sancțiunea la expirarea termenului trasat prin Decizia contestată, dar nu a făcut-o înainte de suspendarea executarii acesteia, intimata solicită a se avea în vedere următoarelee argumente care dovedesc cu prisosință atât temeinicia soluției instanței de fond cu privire la suspendarea executării și îndeplinirea condiției prevenirii pagubei iminente,cât și inconsistenta sustinerilor recurentei pe acest aspect:

Invocând dispozițiile art. 194 pct. 21 si pct. 39 din Legea 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale, dar și art. 195 alin. (6) din Legea 123/2012, conform cărora aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, intimata susține că paguba iminenta este reprezentată de prejudiciul material viitor si previzibil constând în aplicarea de sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea obligatiilor impuse de ANRE prin Decizia atacată, fapt pe care însăși ANRE îl recunoaște în cererea de recurs.

Atâta timp cât termenul de prescriptie de 2 ani, la care se adaugă durata suspendarii executarii dispuse în fond, nu se împlineste, ANRE poate aplica sanctiunea contraventională, în cazul in care decizia nu ar fi mentinută suspendată până la soluționarea definitivă a fondului .

Atâta timp cât Decizia atacată își produce efectele, nerespectarea obligatiilor trasate reprezintă abateri contraventionale, iar neaplicarea legii nu poate fi o optiune pentru parata ANRE, asadar caracterul previzibil al prejudiciului rezultă din însăși Lege: art. 194 pct. 21, pct. 39 si art. 195 din Legea 123/2012.

Pentru evitarea oricarei confuzii, arată intimata că sanctiunea contraventională mentionată de recurenta, deja aplicată A. prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/14.01.2021, nu are în vedere nerespectarea obligatiilor trasate prin Decizia ANRE nr. 2367/17.12.202C), a cărei suspendare o solicită, astfel încât aplicarea unor noi sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea Deciziei mentionate mai sus este perfect posibilă și nu încalcă principiul Non bis in idem.

ANRE sustine fără nici un temei că paguba iminentă o poate reprezenta doar o paguba efectivă. Or, asa cum rezulta din însăși definitia dată de Lege, precum și din practica judiciară, paguba iminenta este reprezentata tocmai de un prejudiciu material viitor și previzibil.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, nu a combătut apărările intimatei – reclamante din cadrul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (1) C. proc. civ., deși întâmpinarea intimatei – reclamante i-a fot comunicată în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiile art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 07.10.2022 a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de concluziile orale formulate de reprezentanții recurentei și intimatei, pe fondul recursului ce face obiectul judecății, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din întâmpinare și de dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Constată astfel Înalta Curte că, în cadrul cererii sale, recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..ce reglementează situația când" hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

În susținerea acestui motiv recurenta a invocat interpretarea greșită de prima instanță a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, ce a apreciat eronat ca fiind îndeplinite cele două condiții privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

În ceea ce privește cazul bine justificat, recurenta a solicitat a se avea în vedere că, în susținerea cererii de suspendare, intimata – reclamantă a invocat un singur motiv, respectiv faptul că patru adrese din partea Societății Electrocentrale Constanta S.A. "sunt semnate de persoane ale căror funcții, potrivit Legii nr. 85/2014 si Leșii nr. 31/1990 nu au abilitatea de a angaja și reprezenta societatea după data intrării în insoventă, respectiv desemnarea administratorului special la data de 07.06.2019", și anume de domnul directorul general B..

Arată recurenta că, prin susținerile orale si concluziile scrise a fost invocat un nou motiv de suspendare, respectiv nemotivarea deciziei, însă, instanța de fond nu s-a pronunțat pe niciunul din aceste motive ci a susținut că există " îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ, în cauză impunându-se a se verifica și stabili, în raport de susținerile părților, aspectele sesizate prin plângere de către societatea Electrocentrale Constanta S.A. privind neîncadrarea societății, conform solicitării, în categoria de clienți cărora li se aplică tariful de proximitate C. 6, precum și argumentele reclamantei în sensul de a stabili dacă, în absența informațiilor solicitate, putea analizași răspunde în termenul prevăzut de lege solicitării Electrocentrale Constanța S.A. în ceea ce privește comunicarea valorii reglementate rămasă neanwrtizată a obiectivelor SD utilizate pentru alimentarea CET Palas, în vederea acordării tarifului de distribuție de proximitate C.6.

Prezintă relevanță, sub acest aspect, și faptul că în cauză a fost încuviințată o expertiză în specialitatea petrol și gaze."

A arătat astfel că, în mod nelegal instanța de fond a tras asemenea concluzii, motivând că trebuie să verifice aspecte ce țin de fondul cauzei și de aceea suspendă actul.

Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile recurentei, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare fiind interpretate și aplicate în mod greșit de către instanța de fond.

Instanța de control judiciar, având în vedere obiectul prezentei judecăți, reține că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ.

Cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Îndeplinirea celor două condiții este verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță.

Potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea în tot sau în parte a actului atacat.

Altfel spus, va putea fi suspendată executarea unui act administrativ unilateral numai în situația în care instanța va constata îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Suspendarea actelor administrative reprezintă o situație de excepție, actele bucurându-se de prezumția de legalitate și de veridicitate, care determină principiul executării lor din oficiu, iar a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării actului administrativ, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare), etc.

Reține Înalta Curte că indiciile de nelegalitate este necesar să fie evidente, pentru a putea fi identificate cu ușurință la nivelul aparențelor, nefiind suficient ca partea doar să afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii, evidente, care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu asupra legalității actului.

Or, în prezenta cauză, contrar celor reținute de prima instanță, nu se regăsește niciuna din aceste "împrejurări vădite".

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, constată Înalta Curte că, în susținerea cererii de suspendare, reclamanta a invocat în dovedirea condiției privind existența cazului bine justificat, un singur motiv și anume faptul că patru adrese din partea Societății Electrocentrale Constanta S.A. "sunt semnate de persoane ale căror funcții, potrivit Legii nr. 85/2014 si Leșii nr. 31/1990 nu au abilitatea de a angaja și reprezenta societatea după data intrării în insolvență, respectiv desemnarea administratorului special la data de 07.06.2019".

Instanța de fond, fără a analiza acest motiv, a constatat îndeplinită condiția cazului bine justificat, apreciind că există o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ, aceasta susținând doar că, în cauză se impune a se verifica și stabili " în raport de susținerile părților, aspectele sesizate prin plângere de către societatea Electrocentrale Constanța S.A. privând neîncadrarea societății, conform solicitării, în categoria de clienți cărora li se aplică tariful de proximitate C.6, precum și argumentele reclamantei în sensul de a stabili dacă, în absența informațiilor solicitate, putea analiza și răspunde în termenul prevăzut de lege solicitării Electrocentrale Constanța S.A. în ceea ce privește comunicarea valorii reglementate rămasă neamortizată a obiectivelor SD utilizate pentru alimentarea CET Palas, în vederea acordării tarifului de distribuție de proximitate C.6.",

A reținut prima instanță că, pentru clarificarea acestor aspecte a fost încuviințată o expertiză în specialitatea petrol și gaze.

Deopotrivă, judecătorul fondului a reținut ca și împrejurare care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului și faptul că ulterior emiterii actului administrativ intimata – pârâtă a fost de acord cu tariful de proximitate C.5 propus de reclamantă.

Constată însă Înalta Curte, raportat la aceste considerente, că instanța de fond a suspendat decizia fără să identifice acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra legalității actului, aceasta raportându-se la o analiză viitoare a unor aspecte ce vor fi analizate în cadrul acțiunii în anulare.

Se constată, așadar, că argumentele instanței de fond în susținerea cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond și administarea unui probatoriu complex, fiind încuviințată chiar administrarea probei cu expertiză în specialitatea petrol și gaze, astfel cum chiar instanța de fond a reținut, iar o astfel de analiză ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Nici împrejurarea că, ulterior emiterii deciziei atacate, emitentul actului a fost de acord cu tariful de proximitate C5 propus de reclamanta, nu poate crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, neavând aptidudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură acesta.

Astfel, sunt întemeiate criticile recurentei -pârâte Autoritatea Națională de reglementare în Domeniul Energiei-ANRE, în sensul că nu sunt indicii de nelegalitate ale actului atacat, neexistând nici o împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, instanța de fond interpretând eronat dispozițiile referitoare la instituția suspendării executării actelor administrative prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nici unicul argument al reclamantei, adus în susținerea cererii de suspendare, ce constă în faptul că 4 adrese "sunt semnate de persoane ale căror funcții, potrivit Legii nr. 85/2014 si Leșii nr. 31/1990 nu au abilitatea de a angaja și reprezenta societatea după data intrării în insoventă, respectiv desemnarea administratorului special la data de 07.06.2019", nu poate fi analizat în cadrul procedurii sumare a suspendării, fiind evident că și o atare analiză, aprofundată din perspectivă teoretico-juridică, ce ține în mod direct de fondul raporturilor juridice, poate fi realizată doar în cadrul litigiului de fond.

Or, caracterul provizoriu al măsurii de temporizare a efectelor unui act administrativ presupune existența unor indicii suficient de clare care să permită o astfel de protecție în folosul persoanei vătămate prin actul administrativ pe care îl contestă, fără a fi însă necesar să se examineze viciile de nelegalitate invocate în cererea în anulare a actului contestat.

Aparența de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în indicii de nelegalitate, fără a presupune dovedirea unor veritabile motive de nelegalitate.

În condițiile în care prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, prin raportare la aspecte de fond privind legalitatea actului, depășind astfel limitele procedurii sumare a suspendării de executare, Înalta Curte constată că se impune casarea încheierii recurate și, în urma rejudecării, reținând că nu sunt indicii de nelegalitate a actului administrativ atacat, neexistând nici o împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra legalității actului, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca nefondată.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta nu se mai impune a fi analizată, în esență, având în vedere neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în materia suspendării executării actului administrativ.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reține că, în absența dovedirii existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este nelegală.

Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia

Pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta –pârâtă, subsumate motivulului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, constată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, motiv pentru care va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va casa încheierea recurată și rejudecând cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., o va respinge, ca nefondată.

Deopotrivă, având în vedere cererea recurentei - pârâte Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei din această etapă procesuală, de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în această cale de atac, în cuantum de 100 RON, constând în taxa judiciară de timbru achitată în cauză, astfel cum rezultă din Ordinul de plată nr. x emis la data de 05.08.2022, atașat la dosarul de recurs, Înalta Curte, raportat la soluția ce se preconizează a fi pronunțată asupra recursului declarat de pârâtă, constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 452 și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care urmează a obliga intimata –reclamantă A. S.R.L. la plata sumei de 100 RON, în favoarea recurentei –pârâte Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în recurs, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și rejudecând:

Respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

Obligă intimata –reclamantă A. S.R.L. la plata sumei de 100 RON, în favoarea recurentei –pârâte Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în recurs, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.