ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3754/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 1593/2/2013 la data de 27 februarie 2013, reclamanta R.A.D.E.T. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., anularea deciziei nr. 260 din 29 ianuarie 2013 a Președintelui A.N.R.E. privind aprobarea prețurilor Reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 din centralele C.E.T. București Sud, C.E.T. București Vest, C.E.T. Progresu, C.E.T. Grozăvești, C.E.T. Titan și C.E.T. Palas, aparținând SC E.B. SA și obligarea pârâtei de a emite o decizie privind aprobarea prețurilor medii reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 din centralele C.E.T.

București Sud, C.E.T. București Vest, C.E.T. Progresu, C.E.T. Grozăvești, C.E.T. Titan și C.E.T. Palas, aparținând SC E., precum și suspendarea deciziei nr. 260 din 29 ianuarie 2013 a Președintelui A.N.R.E. până la soluționarea acțiunii în anulare. Prin sentința civilă nr. 2090 din 20 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins cererea de suspendare a executării art. 1 din decizia nr. 260 din 29 ianuarie 2013 a Președintelui A.N.R.E., formulată de reclamanta R.A.D.E.T., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca neîntemeiată; - a respins cererea de anulare a art. 1 din decizia nr. 260 din 29 ianuarie 2013 a Președintelui A.N.R.E.

formulată de reclamanta R.A.D.E.T., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca neîntemeiată. Împotriva sentinței civile nr. 2090 din 20 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta R.A.D.E.T. București, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În susținerea recursului formulat, reclamanta a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la motivul de nelegalitate a sentinței invocat de reclamantă, privind aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta arată că decizia nr. 260/2013 încalcă prevederile contractului, cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a autorității pârâte, aprobat prin Ordinul nr. 50/2009 al A.N.R.E. și, deși a depus la dosarul cauzei și a invocat în cererea introductivă de instanță actele care au stat la baza emiterii acestui ordin pentru a înțelege litera și spiritul actului administrativ normativ menționat, instanța de judecată nu a ținut seama de acestea. Mai arată recurenta că practicarea unor prețuri diferite de vânzare a energiei termice livrate de un producător în S.A.C.E.T.

nu este acceptabilă și contravine prevederilor Legii nr. 325/2006 care prevăd un preț unic reglementat, de furnizare a energiei termice atât pentru populație, cât și pentru operatorii economici. Recurenta învederează că, potrivit legii susmenționate și Ordinului nr. 50/2009, în calitate de operator cu atribuții în asigurarea, nu poate cumpăra energie termică decât la un singur preț, cel reglementat de autoritatea pârâtă prin decizie. Reclamanta critică sentința și sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art. 40 din Legea nr. 325/2006, potrivit cărora prețurile locale de furnizare a energiei termice sunt aceleași pentru utilizatorii de energie termică, în condiții similare de furnizare, corespunzător costurilor de operare în locul în care survine comercializarea energiei.

Arată recurenta că instanța nu a ținut seama de prevederile art. 1 alin. (2) al Legii nr. 325/2006, potrivit cărora „Prevederile prezentei legi se aplică serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, înființat și organizat la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, indiferent de mărimea acestora" și de prevederile art. 5 pct. 13, care definesc activitatea de furnizare, respectiv comercializare a energiei termice la utilizatori. Mai arată recurenta că între SC E.B. SA, în calitate de producător de energie termică în centrala electrică de cogenerare (vânzător) și R.A.D.E.T. București, în calitate de furnizor de energie termică (cumpărător), există un contract de vânzare cumpărare a energiei termice, încheiat în baza Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competenta de reglementare a A.N.R.E., aprobat prin Ordinul Președintelui A.N.R.E.

nr. 50/2009 emis în baza Legii nr. 13/2007, contract ce prevede că pentru energia termică vândută consumatorilor de energie termică racordați la S.A.C.E.T., prețul de contract este egal cu prețul de producere a energiei termice aprobat prin decizie emisă de președintele A.N.R.E. pentru centrala electrică de cogenerare a vânzătorului.

Recurenta învederează, de asemenea, nelegalitatea sentinței care nu a reținut că decizia contestată contravine dispozițiilor legale în materie, în sensul că nu are în vedere corelarea și armonizarea legislației privind funcționarea sectorului energiei electrice, energiei termice produse în cogenerare și a gazelor naturale cu cea privind serviciile comunitare de utilități publice, în speță cu legislația privind serviciul public de alimentare cu energie termică și metodologia de stabilire, ajustare sau modificare a prețurilor și tarifelor locale pentru serviciile publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat, exclusiv energia termică produsă în cogenerare. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata A.N.R.D.E.

a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin încheierea din 05 iunie 2014, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, motiv pentru care a declarat recursul admisibil în principiu potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin decizia contestată, nr. 260 din 29 ianuarie 2013, autoritatea pârâtă a aprobat prețurile pentru energia termică livrată în anul 2013 din centralele C.E.T.

București Sud, C.E.T. București Vest, C.E.T. Progresu, C.E.T. Grozăvești, C.E.T. Titan și C.E.T. Palas, aparținând SC E.B. SA, prețuri stabilite la 142,88 lei/Mwh, exclusiv TVA, pentru populație și 179,66 lei/Mwh, exclusiv TVA, pentru consumatorii noncasnici. La aprobarea unor valori diferențiate ale prețurilor pentru energia termică destinată consumului populației, respectiv consumatorilor noncasnici, s-au avut în vedere prevederile metodologiei aprobate prin Ordinul A.N.R.E. nr. 3/2010 și respectiv ale Ordinului A.N.R.E. nr. 45/2012, în baza cărora autoritatea pârâtă este abilitată să elaboreze prețurile reglementate de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale de cogenerare, destinate sistemului de alimentare centralizată, S.A.C.E.T., în raport de prețul de referință al energiei termice corespunzător combustibilului majoritar utilizat, gazul natural alimentat din rețeaua de distribuție.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, decizia contestată nu încalcă prevederile contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a A.N.R.E., aprobat prin Ordinul Președintelui A.N.R.E. nr. 50/2009, potrivit cărora prețul de contract se stabilește prin negociere și este egal cu prețul de producere a energiei termice, aprobat prin decizie emisă de președintele A.N.R.E. pentru centralele electrice de cogenerare ale vânzătorului.

Raportat la dispozițiile cuprinse în contractul-cadru, reclamanta, în calitate de cumpărător, nu poate refuza semnarea actelor adiționale pentru modificarea prețului de contract, în concordanță cu prețul de producere a energiei termice, aprobat prin decizia contestată nr. 260 din 29 ianuarie 2013. Înalta Curte nu poate primi susținerea reclamantei în sensul că decizia nr. 260/2013 încalcă dispozițiile Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, în condițiile în care decizia respectivă nu este emisă în temeiul Legii nr. 325/2006, care, de altfel, nici nu conține dispoziții cu privire la modul de stabilire a prețurilor reglementate pentru energia termică livrată sub formă de apă fierbinte din centralele cu grupuri de cogenerare.

În mod corect a reținut curtea de apel că prețurile de livrare a energiei termice pentru populație și, respectiv, consumatorii noncasnici, sunt diferite ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 53/2011 pentru instituirea unor măsuri în domeniul gazelor naturale, ale Ordinului ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri, al președintelui A.N.R.D.E. și al președintelui A.N.R.M. nr. 1284/27/160/2011 privind valorificarea cantităților de gaze naturale pe piața internă și unele măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale și ale Ordinului președintelui A.N.R.E. nr. 48/2011 (la data pronunțării sentinței fiind în vigoare ordinul președintelui A.N.R.E.

nr. 3/2013), care stabilesc prețuri diferențiate pentru gazele naturale pentru clienții casnici și producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea energiei termice în centralele de cogenerare și în centralele termice, destinată consumului populației, respectiv pentru clienții noncasnici, pentru perioada 01 iulie 2011 - 30 iunie 2012. Or, în cazul în care condițiile de furnizare a energiei termice sunt diferite, urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 53/2011, care stabilesc prețuri diferențiate pentru gazele naturale utilizate la producerea energiei termice în funcție de calitatea consumatorului, de a fi casnic sau noncasnic, se justifică diferența de preț aprobată prin decizia nr. 260/2013.

Potrivit art. 49 alin. (1) din Metodologia de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 3/2013, metodologie care a stat la baza stabilirii prețurilor prin decizia nr. 260/2013, prețul reglementat pentru energia termică produsă și livrată dintr-o centrală de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin se stabilește pe baza prețului de referință al energiei termice corespunzător combustibilului majoritar utilizat de capacitățile de producere din centrala respectivă. În acest context, raportat la faptul că prin ordinul președintelui A.N.R.E.

nr. 45/2012 au fost aprobate valori diferențiate ale prețurilor de referință pentru energia termică destinată consumului populației, respectiv pentru energia termică destinată consumatorilor noncasnici, prin decizia președintelui A.N.R.E. nr. 260/2013 au fost aprobate un preț aferent energiei termice livrate sub formă de apă fierbinte din centralele de cogenerare, destinată consumatorilor casnici, și un preț aferent energiei termice livrate sub formă de apă fierbinte din centralele de cogenerare, destinată consumatorilor noncasnici.

În mod corect a reținut instanța de fond că, atâta timp cât reglementările în vigoare prevăd prețuri finale diferențiate pentru furnizarea gazelor naturale pentru consumatorii casnici și producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației și pentru consumatorii noncasnici, cu excepția producătorilor de energie termică, pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației, este normal să rezulte două prețuri de producere a energiei termice, aprobarea unui singur preț conducând la apariția subvenției încrucișate între activitățile reglementate, interzisă prin dispozițiile art. 79 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.

Faptul că, până la aprobarea deciziei nr. 260/2013, A.N.R.E. stabilea un singur preț pentru toți consumatorii de energie, indiferent de tipul de consumator, respectiv casnic sau noncasnic, nu poate constitui un motiv de nelegalitate al deciziei contestate, întrucât, prin decizia respectivă, A.N.R.E. a venit în sprijinul și protecția consumatorilor casnici, aprobând prețuri mai mici pentru aceștia, deoarece și prețul aferent combustibilului utilizat (gazul natural) este mai mic în cazul consumatorilor casnici. Înalta Curte constată că actul administrativ contestat este emis cu respectarea legislației în materie, ținând cont că principalul cost justificat al activității de producere a energiei termice este cel cu combustibilul, gazul natural, al cărui preț este în continuare diferențiat pentru cantitatea utilizată la producerea de energie termică destinată consumului populației, respectiv pentru clienții noncasnici, conform H.G.

nr. 22/2013. Astfel cum corect a reținut instanța de fond, autoritatea pârâtă a avut în vedere la emiterea deciziei contestate și dispozițiile Ordinului A.N.R.E. nr. 45/2012 prin care au fost aprobate valori diferențiate ale prețurilor de referință pentru energia termică destinată consumului casnic și noncasnic, pentru a veni în sprijinul și protecția populației, corelând și armonizând legislația referitoare la funcționarea sectorului energiei termice cu normele privind domeniul gazelor naturale. În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.T. București împotriva sentinței civile nr. 2090 din 20 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014.