ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3755/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 1611/2/2013, la data de 28 februarie 2013, reclamanta R.A.D.E.T. Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., anularea Deciziei A.N.R.E. nr. 260 din 29 ianuarie 2013, prin care autoritatea a stabilit prețurile pentru energia termică livrată sub formă de apă fierbinte din centrala C.E.T. Palas, aparținând Sucursalei E. Constanța din cadrul SC E.B. SA, după cum urmează: - 168,39 lei/MWh (echivalentul a 195,84 lei/Gcal), exclusiv TVA, pentru energia termică destinată consumului populației (casnic); - 205,17 lei/MWh (echivalentul a 238,61lei/Gcal), exclusiv TVA, pentru energia termică destinată consumatorilor noncasnici.

Prin sentința civilă nr. 2121 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei R.A.D.E.T. Constanța, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E. Împotriva sentinței civile nr. 2121 din 25 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta R.A.D.E.T. Constanța, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. În motivarea recursului declarat se arată că decizia contestată încalcă în mod vădit prevederile Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, în sensul că promovează un sistem discriminatoriu al utilizatorilor de energie termică, stabilind prețuri diferențiate de facturare pentru energia termică destinată consumului populației și cea destinată consumatorilor noncasnici, fără a stabili un preț mediu al energiei termice livrate.

Arată recurenta că astfel se încalcă art. 40 alin. (8) din lege, care prevede că „prețurile locale de furnizare a energiei termice sunt aceleași pentru utilizatorii de energie termică, în condiții similare de furnizare”, precum și prevederile art. 40 alin. (9), potrivit cărora: „Prețurile locale pentru populație la care se facturează energia termică se aprobă de autoritățile administrației publice locale sau de asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz, potrivit reglementărilor în vigoare. La nivelul aceleiași unități administrativ-teritoriale, prețul local pentru populație este unic, indiferent de tehnologiile sistemului de producere, transport și distribuție a energiei termice sau de tipul combustibililor utilizați.

Diferența dintre prețurile locale ale energiei termice și prețurile locale pentru populație se alocă din bugetele autorităților administrației publice locale sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz.” Mai arată recurenta că sunt încălcate și prevederile art. 40 alin. 12, potrivit cărora: „Prețul pentru energia termică produsă și livrată populației prin alt sistem decât S.A.C.E.T., practicat de operatorii economici și instituțiile publice, va fi aprobat de A.N.R.S.C.”, precum și prevederile art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, care stipulează „promovarea principiilor transparenței, accesibilității, tratamentului nediscriminatoriu și protecției consumatorului”.

Subliniază recurenta că principala problemă pentru care solicită anularea Deciziei este aceea că autoritatea pârâtă nu a respectat principiile corelării și armonizării legislației din domeniul reglementării prețurilor. Recurenta critică sentința pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra aspectelor evidențiate mai sus, reținând doar aspectele legate de dreptul A.N.R.E. de a emite Decizia nr. 260 din 29 ianuarie 2013, în condițiile în care reclamanta nu a contestat dreptul pârâtei de a emite Decizia 260 din 29 ianuarie 2013, ci a arătat că autoritatea emitentă nu a ținut cont de principiile corelării și armonizării legislației din domeniul reglementării preturilor înainte de a emite respectiva decizie.

Consideră recurenta că instanța trebuia să analizeze pe larg motivele contestației sale și să se pronunțe asupra celor susținute de reclamantă și să arate dacă aceste motive sunt sau nu întemeiate. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata A.N.R.D.E. a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin încheierea din 10 aprilie 2014, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, motiv pentru care a declarat recursul admisibil în principiu potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin decizia contestată, nr. 260 din 29 ianuarie 2013, autoritatea pârâtă a aprobat prețurile pentru energia termică livrată în anul 2013 din centrala C.E.T. Palas, aparținând Sucursalei E. Constanța din cadrul SC E.B. SA, prețuri stabilite la 168,39 lei/MWh (echivalentul a 195,84 lei/Gcal), exclusiv TVA, pentru energia termică destinată consumului populației (casnic) și 205,17 lei/MWh (echivalentul a 238,61 lei/Gcal), exclusiv TVA, pentru energia termică destinată consumatorilor noncasnici. La aprobarea unor valori diferențiate ale prețurilor pentru energia termică destinată consumului populației, respectiv consumatorilor noncasnici, s-au avut în vedere prevederile metodologiei aprobate prin Ordinul A.N.R.E.

nr. 3/2010 și respectiv ale Ordinului A.N.R.E. nr. 45/2012, în baza cărora autoritatea pârâtă este abilitată să elaboreze prețurile reglementate de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în centrale de cogenerare, destinate sistemului de alimentare centralizată, S.A.C.E.T., în raport de prețul de referință al energiei termice corespunzător combustibilului majoritar utilizat, gazul natural alimentat din rețeaua de distribuție. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prevederile art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 123/2012 reglementează principiile care stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru activitățile desfășurate în sectorul energiei electrice, mai puțin însă prețurile pentru energia electrică și termică produsă în centrale de cogenerare de înaltă eficiență ce beneficiază de scheme de sprijin, în situația acestora principiile fiind reglementate de art. 79 alin. (7) din aceeași lege.

Or, C.E.T. Palas, aparținând SC E.B. SA, este o centrală de cogenerare care beneficiază de schemă de sprijin, astfel încât aceasta nu este supusă principiului de la art. 79 alin. (4) lit. a), potrivit căruia „prețurile/tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective și determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă”, ci principiului de la art. 79 alin. (7) lit. a), potrivit căruia „pentru energia electrică și termică produsă în cogenerare de înaltă eficiență sau din surse regenerabile se aplică prevederile schemelor de sprijin, aprobate prin hotărâre a Guvernului”.

Înalta Curte nu poate primi susținerea reclamantei în sensul că decizia nr. 260/2013 încalcă dispozițiile Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, în condițiile în care decizia respectivă nu este emisă în temeiul Legii nr. 325/2006, care, de altfel, nici nu conține dispoziții cu privire la modul de stabilire a prețurilor reglementate pentru energia termică livrată sub formă de apă fierbinte din centralele cu grupuri de cogenerare. Astfel, decizia contestată nu încalcă prevederile art. 40 alin. (8) din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, deoarece potrivit acestui text „prețurile locale de furnizare a energiei termice sunt aceleași pentru utilizatorii de energie termică”, dar numai „în condiții similare de furnizare”.

Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, legea nu precizează expres ce înseamnă „condiții similare de furnizare”, însă art. 5 pct. 13 din lege definește „furnizarea energiei termice”, arătând că este activitatea prin care se asigură, pe baze contractuale, comercializarea energiei termice între producători și utilizatori. În aceste condiții, așa cum a reținut instanța de fond, prețul va fi același pentru toți utilizatorii, numai în condițiile în care bazele contractuale în care energia termică ajunge de la producător la utilizator sunt aceleași, însă în fapt energia termică ajunge de la producător la populația casnică pe baza contractuale diferite față de energia termică ce ajunge la utilizatorii noncasnici, deoarece transferul de la producător la furnizor se realizează cu prețuri diferite.

Prețurile de livrare a energiei termice pentru populație și, respectiv, consumatorii noncasnici, sunt diferite ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 53/2011 pentru instituirea unor măsuri în domeniul gazelor naturale, ale Ordinului ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri, al președintelui A.N.R.D.E. și al președintelui A.N.R.M. nr. 1284/27/160/2011 privind valorificarea cantităților de gaze naturale pe piața internă și unele măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale și ale Ordinului președintelui A.N.R.E.

nr. 48/2011, care stabilesc prețuri diferențiate pentru gazele naturale pentru clienții casnici și producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea energiei termice în centralele de cogenerare și în centralele termice, destinată consumului populației, respectiv pentru clienții noncasnici, pentru perioada 01 iulie 2011 - 30 iunie 2012. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, costul diferențiat al gazului este determinat de aplicarea O.U.G.

nr. 53/2011, act normativ prin care s-a urmărit instituirea unor mecanisme de protecție a consumatorului casnic și a producătorilor de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice, destinată consumului populației, care să urmărească un interes economic general, în sensul menținerii la un nivel rezonabil a prețului furnizării de gaze naturale către aceștia, stabilit pentru o perioadă limitată de timp. Astfel, pentru protejarea consumatorilor casnici direcți de gaz sau a populației consumatoare de energie termică provenită de la producătorii de energie termică, prin O.U.G. nr. 53/2011 s-a stabilit crearea unei noi structuri de amestec gaze naturale import intern exclusiv pentru aceste categorii, astfel încât prețul reglementat să fie la un nivel suportabil pentru aceste categorii de utilizatori.

Or, în cazul în care condițiile de furnizare a energiei termice sunt diferite urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 53/2011, care stabilesc prețuri diferențiate pentru gazele naturale utilizate la producerea energiei termice în funcție de calitatea consumatorului, de a fi casnic sau noncasnic, se justifică diferența de preț aprobată prin decizia nr. 260/2013. Potrivit art. 49 alin. (1) din Metodologia de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E.

nr. 3/2013, metodologie care a stat la baza stabilirii prețurilor prin decizia nr. 260/2013, prețul reglementat pentru energia termică produsă și livrată dintr-o centrală de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin se stabilește pe baza prețului de referință al energiei termice corespunzător combustibilului majoritar utilizat de capacitățile de producere din centrala respectivă. În acest context, raportat la faptul că prin ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 45/2012 au fost aprobate valori diferențiate ale prețurilor de referință pentru energia termică destinată consumului populației, respectiv pentru energia termică destinată consumatorilor noncasnici, prin decizia președintelui A.N.R.E.

nr. 260/2013 au fost aprobate un preț aferent energiei termice livrate sub formă de apă fierbinte din centralele de cogenerare, destinată consumatorilor casnici, și un preț aferent energiei termice livrate sub formă de apă fierbinte din centralele de cogenerare, destinată consumatorilor noncasnici.

Atâta timp cât reglementările în vigoare prevăd prețuri finale diferențiate pentru furnizarea gazelor naturale pentru consumatorii casnici și producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației și pentru consumatorii noncasnici, cu excepția producătorilor de energie termică, pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației, este normal să rezulte două prețuri de producere a energiei termice, aprobarea unui singur preț conducând la apariția subvenției încrucișate între activitățile reglementate, interzisă prin dispozițiile art. 79 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.

Faptul că, până la aprobarea deciziei nr. 260/2013, A.N.R.E. stabilea un singur preț pentru toți consumatorii de energie, indiferent de tipul de consumator, respectiv casnic sau noncasnic, nu poate constitui un motiv de nelegalitate al deciziei contestate, întrucât, prin decizia respectivă, A.N.R.E. a venit în sprijinul și protecția consumatorilor casnici, aprobând prețuri mai mici pentru aceștia, deoarece și prețul aferent combustibilului utilizat (gazul natural) este mai mic în cazul consumatorilor casnici. Înalta Curte constată că actul administrativ contestat este emis cu respectarea legislației în materie, ținând cont că principalul cost justificat al activității de producere a energiei termice este cel cu combustibilul, gazul natural, al cărui preț este în continuare diferențiat pentru cantitatea utilizată la producerea de energie termică destinată consumului populației, respectiv pentru clienții noncasnici, conform H.G.

nr. 22/2013. Autoritatea pârâtă a avut în vedere la emiterea deciziei contestate și dispozițiile Ordinului A.N.R.E. nr. 45/2012 prin care au fost aprobate valori diferențiate ale prețurilor de referință pentru energia termică destinată consumului casnic și noncasnic, pentru a veni în sprijinul și protecția populației, corelând și armonizând legislația referitoare la funcționarea sectorului energiei termice cu normele privind domeniul gazelor naturale. În ceea ce privește oportunitatea majorării prețului de vânzare a energiei termice produse în centrale, instanța de fond a reținut în mod corect că majorarea a fost generată de majorarea prețurilor la gaze în perioada 1 iulie 2011 - 30 iunie 2012, evoluția acestora fiind evidențiată de pârâtă prin întâmpinare.

Înalta Curte constată că, în ceea ce privește necorelarea O.U.G. nr. 53/2011 și a Legii nr. 325/2006 cu Legea nr. 51/2006, în mod corect a apreciat instanța de fond că, pe de o parte, reclamanta nu a evidențiat cu claritate necorelările invocate, iar pe de altă parte, că Legea nr. 325/2006, reglementând serviciul public de alimentare cu energie termică, are caracter de lege specială în raport cu Legea nr. 51/2006, care, reglementând în general toate serviciile comunitare de utilități publice, devine lege generală, aplicându-se după și numai în subsidiarul legii speciale. În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.T. Constanța împotriva sentinței civile nr. 2121 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014.