ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2015

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2637 din 23 septembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.B. SA împotriva Deciziei civile nr. 376 din 18 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Împotriva acestei decizii SC E.B. SA a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În susținerea motivului invocat contestatoarea a arătat, în esență, că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de recurs invocate, iar alt motiv de recurs a fost analizat sumar și fără o argumentare corectă în fapt și în drept, rezultat al unei erori materiale, care a condus pe cale de consecință la o soluție greșită și lipsită de temei legal.

Astfel, susține contestatoarea, instanța de recurs a omis să cerceteze reglementările ANRE și adresele emise de către aceasta cu privire la tariful de livrare a energiei termice pentru consumatorii noncasnici. Totodată, contestatoarea apreciază că soluția este nelegală și datorită analizării sumare și omiterii a se pronunța asupra motivului de recurs privind dispozițiile cuprinse în condițiile asociate Licenței nr. 559 din 12 martie 2003, respectiv art. 8, pct. 2 care nu este aplicabil situației deduse judecății întrucât se referă strict la situația utilizatorilor pentru care transmiterea energiei termice de la producător la utilizator se realizează prin rețele termice distincte de cele ale serviciului public de alimentare cu energie termică.

În continuarea motivării contestatoarea reiterând motivele de recurs a susținut că instanța de recurs a omis analiza reglementărilor ANRE și că în aceste condiții nu se poate reține culpa ei cu privire la momentul cunoașterii prejudiciului, având în vedere faptul că până la momentul emiterii Deciziei nr. 2 din 31 iulie 2009 a Curții de Conturi, dispozițiile ANRE cu privire la prețul energiei termice livrate în SACET au prevăzut același tarif indiferent de natura consumatorului final. Pentru aceste motive contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate, admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și transmiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea pe fond a cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET a solicitat respingerea contestației în anulare. Contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de drept invocat și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează: În primul rând, Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului. Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Totodată, Înalta Curte reamintește că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, iar nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.

În cauză, contestatoarea, efectuează de fapt critici a hotărârii instanței de recurs, prin prisma modului în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestației în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justețea soluției contestate și nici considerentele ce au fundamentat această soluție. Totodată, potrivit art. 318 teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Față de formularea clară a textului, contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită nu și atunci când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs.

Așa fiind neexaminarea distinctă a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși, o omisiune în sensul art. 318 C. proc. civ., dacă instanța a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun. Astfel, din analiza contestației deduse prezentei judecăți se constată că, contestatoarea reiterează o parte din criticile formulate prin cererea de recurs referitoare la momentul cunoașterii prejudiciului respectiv când a luat cunoștință de Decizia nr. 2 din 31 iulie 2009 a Curții de Conturi, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora instanța de recurs Ie-a răspuns, printr-un raționament juridic de sinteză.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, raportat la exigența textului de lege arătat, contestația în anulare de față nu poate fi primită, față de împrejurarea că din considerentele deciziei contestate rezultă cu claritate că instanța de recurs, când s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei hotărârii prin care instanța de apel a analizat atât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și argumentele expuse în dezvoltarea acestuia. Faptul că, în considerentele hotărârii instanței de recurs, nu s-a răspuns punctual și detaliat și tuturor argumentelor expuse de contestatoare, prin prezenta contestație, nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, în sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. cum în mod greșit susține contestatoarea. În consecință, având în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural privind aspecte formale ale judecății și nici nu s-a omis analizarea vreunui motiv de recurs, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC E.B. SA împotriva Deciziei nr. 2637 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015. Procesat de GGC - LM