ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2015

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2637 din 23 septembrie 2014

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC E.B. SA împotriva Deciziei civile nr. 376

din 18 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă.

Împotriva acestei

decizii SC E.B. SA a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 318 C. proc. civ.

În susținerea

motivului invocat contestatoarea a arătat, în esență, că instanța de recurs a

omis să cerceteze unul din motivele de recurs invocate, iar alt motiv de recurs

a fost analizat sumar și fără o argumentare corectă în fapt și în drept,

rezultat al unei erori materiale, care a condus pe cale de consecință la o

soluție greșită și lipsită de temei legal.

Astfel, susține

contestatoarea, instanța de recurs a omis să cerceteze reglementările ANRE și

adresele emise de către aceasta cu privire la tariful de livrare a energiei

termice pentru consumatorii noncasnici.

Totodată,

contestatoarea apreciază că soluția este nelegală și datorită analizării sumare

și omiterii a se pronunța asupra motivului de recurs privind dispozițiile

cuprinse în condițiile asociate Licenței nr. 559 din 12 martie 2003, respectiv

art. 8, pct. 2 care nu este aplicabil situației deduse judecății întrucât se

referă strict la situația utilizatorilor pentru care transmiterea energiei

termice de la producător la utilizator se realizează prin rețele termice

distincte de cele ale serviciului public de alimentare cu energie termică.

În continuarea

motivării contestatoarea reiterând motivele de recurs a susținut că instanța de

recurs a omis analiza reglementărilor ANRE și că în aceste condiții nu se poate

reține culpa ei cu privire la momentul cunoașterii prejudiciului, având în

vedere faptul că până la momentul emiterii Deciziei nr. 2 din 31 iulie 2009 a

Curții de Conturi, dispozițiile ANRE cu privire la prețul energiei termice

livrate în SACET au prevăzut același tarif indiferent de natura consumatorului

final.

Pentru aceste motive

contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei

contestate, admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în

sensul admiterii apelului și transmiterea cauzei la instanța de fond pentru

soluționarea pe fond a cauzei.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice

București - RADET a solicitat respingerea contestației în anulare.

Contestația în

anulare de față, urmează a fi respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de

drept invocat și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în

considerarea celor ce urmează:

În primul rând,

Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac

extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict

prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului.

Potrivit art. 318

teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai

dacă hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Totodată, Înalta

Curte reamintește că greșelile instanței de recurs care deschid calea

contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, care

să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea

unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale

judecății, iar nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii

probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale,

situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o

cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este

admisibil.

În cauză,

contestatoarea, efectuează de fapt critici a hotărârii instanței de recurs, prin

prisma modului în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile legale în

materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestației în anulare,

procedură în care nu poate fi examinată justețea soluției contestate și nici

considerentele ce au fundamentat această soluție.

Totodată, potrivit

art. 318 teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare.

Față de formularea

clară a textului, contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs

a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită nu și atunci

când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea

motivelor de recurs. Așa fiind neexaminarea distinctă a fiecărei critici

aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși, o omisiune în

sensul art. 318 C. proc. civ., dacă instanța a răspuns la motivele de casare

printr-un considerent comun.

Astfel, din analiza

contestației deduse prezentei judecăți se constată că, contestatoarea

reiterează o parte din criticile formulate prin cererea de recurs referitoare

la momentul cunoașterii prejudiciului respectiv când a luat cunoștință de

Decizia nr. 2 din 31 iulie 2009 a Curții de Conturi, circumscrise motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora instanța de recurs

Ie-a răspuns, printr-un raționament juridic de sinteză.

Prin urmare, Înalta Curte

apreciază că, raportat la exigența textului de lege arătat, contestația în

anulare de față nu poate fi primită, față de împrejurarea că din considerentele

deciziei contestate rezultă cu claritate că instanța de recurs, când s-a

pronunțat asupra legalității și temeiniciei hotărârii prin care instanța de

apel a analizat atât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cât și argumentele expuse în dezvoltarea acestuia.

Faptul că, în

considerentele hotărârii instanței de recurs, nu s-a răspuns punctual și

detaliat și tuturor argumentelor expuse de contestatoare, prin prezenta

contestație, nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, în

sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. cum în mod greșit susține

contestatoarea.

În consecință, având

în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural

privind aspecte formale ale judecății și nici nu s-a omis analizarea vreunui

motiv de recurs, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC E.B. SA împotriva Deciziei nr. 2637

din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2015.

Procesat de GGC - LM