ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2015

Decizia nr. 3122/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.06.2013, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la emiterea pentru SC A. SA a licenței clasa 2 pentru serviciul public de alimentare cu energie termică, respectiv pentru activitatea de transport, distribuție și furnizarea energiei termice.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3374 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, ca neîntemeiată.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în contextul unei succinte expuneri a situației de fapt, s-a arătat că articolul invocat de către intimată în motivarea radierii cererii stipulează neacordarea licenței în cazul în care solicitantul înregistrează pierderi din activitatea de exploatare pentru serviciul în care se solicită licența, în condițiile în care nu a prestat această activitate, iar pierderile în exploatare s-au înregistrat pentru o altă activitate reglementată de A.N.R.E.

Din aceste considerente, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate că a fost vătămată în dreptul de a obține licența, societatea îndeplinind toate condițiile necesare în vederea acordării acesteia, solicitând anularea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Apărările intimatului.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar, ca nefondat, cu consecința menținerii soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 mai 2015 s-a admis în principiu recursul și s-a respins excepția tardivității invocată de intimată.

Considerentele și soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice obligarea autorității pârâte la emiterea către reclamantă a licenței clasa a II-a pentru serviciul public de alimentare cu energie termică, respectiv pentru activitatea de transport, distribuție și furnizarea energiei termice.

Cu adresa nr. 863 din 1 martie 2013 autoritatea a comunicat radierea din procedura de eliberare a licențelor a cererii reclamantei înregistrată la 13 februarie 2013 privind acordarea licenței cala a II-a pentru serviciul public de alimentare cu energie termică, motivat de faptul că ar exista posibilitatea ca reclamanta să se afle în situația prev. de art. 14 lit. e) din Regulamentul privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice aprobat prin H.G. nr. 745/2007.

În drept, potrivit art. 14 lit. e) din Regulamentul privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice aprobat prin H.G. nr. 745/2007 autoritatea nu acordă licențe dacă solicitantul „înregistrează pierderi în activitatea de exploatare pentru serviciul/activitatea pentru care solicită licență”.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, nu se poate reține incidența acestui motiv de nelegalitate.

În ceea ce privește art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă invocă vătămarea produsă în dreptul de a obține licența ANRSCUP ca urmare a constatării incidenței dispozițiilor art. 14 lit. e) din Regulamentul mai sus expus.

Constată instanța de control judiciar - din verificarea actelor și lucrărilor dosarului - că, în speță nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat, sau de o exercitare a atribuțiilor legale conferite de art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/2006 din partea pârâtei, autoritatea constatând că la momentul solicitării licenței, reclamanta înregistra conform situațiilor financiare încheiate pentru exercițiul financiar 2011, o pierdere la rezultatul de exploatare în sumă de 91.977.739 RON la 31.12.2011 și de 15.202.252 RON la 30.06.2012

Susținerea recurentei potrivit căreia pierderile constatate sunt în fapt „pierderi financiare” datorate împrejurării că autoritatea locală nu a organizat licitație prelungind delegarea prestării serviciului public de alimentare cu energie termică de către o altă societate, nu prezintă relevanță din perspectiva textului de lege invocat, raportat strict la competența intimatei-pârâte.

Instanța apreciază că nu se poate reține susținerea recurentei în sensul că au fost înregistrate pierderi în exploatare pentru o altă activitate decât cea pentru care s-a solicitat licența, întrucât transportul de energie termică produsă centralizat reprezintă una dintre activitățile specifice serviciului public de alimentare cu energie termică.

Mai reține Înalta Curte ca fiind pertinente apărările intimatei-pârâte referitoare la vătămarea invocată de către recurentă, în sensul că în urma analizării situației specifice expuse de către recurentă (neorganizarea licitației), precum și a împrejurării că aceasta a mai beneficiat de două licențe de exploatare, s-a dispus radierea cererii și nu respingerea acordării licenței, ceea ce ar fi împiedicat solicitanta de a mai depune o nouă documentație pentru o perioadă de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 3374 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015.