ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.11.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2017

HOTĂRÂRE
13.11.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin încheierea din 03.12.2013 pronunțată în dosarul x/2013, Tribunalul Brașov a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect anularea, respectiv suspendarea Ordinului Președintelui ANRSC nr. 707/21.12.2010 (prin care se aprobase eliberarea licenței nr. x/2010 pentru serviciul public de alimentare cu energie termică societății A. S.R.L.), cu formarea unui nou dosar.

Prin aceeași încheiere, tribunalul a prorogat discutarea excepției necompetenței materiale.

În dosarul format în urma disjungerii, cu nr. x/2013, a fost pronunțată sentința civilă nr. 6280/10.12.2013, prin care Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L. și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C.

Dosarul x/2013 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 18.03.2014.

Reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C.,anularea:

- Ordinului nr. 707/21.12.2010 al Președintelui A.N.R.S.C.

- licenței nr. x/2010 și condițiile asociate licenței

- Regulamentului privind acordarea licenței (aprobat prin H.G. nr. 745/2007)

- Ordinului nr. 483/2008 al Președintelui A.N.R.S.C. și contractul-cadru

- Contractului nr. x/2010 dintre A. și C.

Reclamanta a depus la data de 6 mai 2014 cerere precizatoare prin care a arătat că actele administrative atacate nu conțin prevederi care să prevină abuzul operatorilor serviciului public de încălzire a populației autorizați de A.N.R.S.C. și al conducerii C. și care să-i sancționeze pentru astfel de abuzuri.

A mai susținut că A.N.R.S.C. era obligat să înscrie în Ordinele, Regulamente, condițiile asociate licenței și în orice alt act adiacent reguli privind prevenția precizată și sancțiuni.

Instalația de încălzire este una cu destinație specială de asigurare a căldurii în locuință, deci inerentă protecției, sănătății vieții, aceasta fiind un interes de ordine publică.

Nu în ultimul rând a arătat că actele administrative atacate sunt contrare dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr. 70/2011, art. 6 și Carta Social Europeană Revizuite și art. 1247 din Noul C. civ.

Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2394 din 16 septembrie 2014, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes, lipsei calității procesuale active și excepția necompetenței materiale, ca neîntemeiate.

Totodată, a admis excepția lipsei procedurii prealabile pe cererea privind anularea H.G. nr. 745/2007 și, în consecință, a respins cererea de anulare a H.G. nr. 745/2007, ca inadmisibilă.

De asemenea, a respins în rest acțiunea formulată de reclamanta B.,în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L, Autoritatea Națională de Reglementare Pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C. și Guvernul României, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 2393 din 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta B. în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.).

Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Deși recurenta a indicat în mod generic dispozițiile art. 483 din C. proc. civ., din argumentele prezentate reiese că acestea ar putea fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

După expunerea cererii de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, recurenta reia starea de fapt expusă în fața instanței de fond.

În esență, în argumentele prezentate în susținerea recursului, reclamanta a susținut că, în mod greșit instanța de fond prin sentința recurată a aplicat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind evident că prevederile acestui acest articol nu sunt incidente în cauză.

Față de acest aspect critică sentința atacată, susținând că, în mod eronat, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității pe cererea privind anularea H.G. nr. 745/2007, având în vedere că în cauză a fost atacat un act normativ individual iar prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stipulează că plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

Pe fondul cauzei a susținut că Ordinul nr. 707 din 21 decembrie 2010 în litigiu este nelegal întrucât prin acesta s-a acordat licență unei entității care, în cadrul serviciului public de furnizare a energiei termice, distruge persoanele sărace, vătămându-le grav sănătatea și existența acestora.

În continuare a criticat sentința recurată sub aspectul că prima instanță a procedat vădit inechitabil, cu o evidentă părtinire față de pârâte, cu lipsă de rol activ în aflarea adevăratei situații și tragerea la răspundere a pârâtelor, nesoluționând nici cererile/apărările sale, motivând contradictoriu și făcând o aplicare greșită a legii.

Recurenta a arătat că prima instanță a motivat hotărârea ignorând contraargumentele, excepțiile și apărările acesteia.

Referitor la lipsa de rol activ, recurenta a arătat că prima instanță a încălcat rolul activ al judecătorului și nu a constatat că actele contestate au fost emise prin depășirea competențelor, prin încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime, deci prin exces de putere.

În continuare, recurenta expune pe larg faptul că judecătorul fondului nu a avut un rol activ, instanța de fond, neanalizând susținerile acesteia ajungând la o concluzie diferită de cea a recurentei.

De asemenea, față de Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 483/2008, prin care s-a aprobat contractul cadru de furnizare a energiei termice instanța de fond a reținut în mod greșit că nu poate dispune obligarea autorității de reglementare s să completeze Contractul -cadru, instanța fiind părtinitoare, neanalizând în mod obiectiv solicitările recurentei.

Recurenta a mai arătat, contrar susținerilor primei instanțe, că cererea sa de chemare în judecată privește drepturi și interese legitime ce au fost grav vătămate, respectiv "tăierea țevilor instalației de încălzire proprietate, răpirea căldurii subvenționate, aducerea locuinței la o temperatură de câteva grade", astfel că, pentru ocrotirea acestora, pârâtele aveau obligația de a-i comunica urgent și efectiv datele solicitate.

Recurenta a mai arătat că, fiind vorba de un serviciu public de încălzire, subvenționat consumatorilor vulnerabili, pârâtele sunt cele care trebuiau să gestioneze și să controleze asociațiile de proprietari, inclusiv C., astfel că aveau toate pârghiile pentru controlul actelor și faptelor lor referitoare la distrugerea și scoaterea din funcțiune a instalației de încălzire.

Apărările formulte în cauză

Intimata- pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C, a depus întâmpinare la recursul promovat de recurentă, prin care a înțeles să invoce, pe cale de excepție, excepția tardivității declarării prezentului recurs, excepția nulității recursului pentru lipsa taxei de timbru.

Pe fond a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L,a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 14 februarie 2017,completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul promovat de reclamanta B. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că în speță sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va dispune admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării pe fond a cauzei în ceea ce privește cererea de anulare a H.G. nr. 745/2007.

Totodată, Inalta Curte constată că soluția adoptată pe celelalte capete de cerere este legală, sens în care o va menține pentru argumentele expuse în continuare.

Obiectul acțiunii judiciare, corect decelat de judecătorul fondului, îl reprezintă așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, cererea înregistrată la data de 12.11.2013 prin care reclamanta a contestat licența nr. x/2010 emisă de A.N.R.S.C. cu ordinul și toate actele care au stat la baza emiterii - acordării acesteia, cât și actele vătămătoare încheiate ca urmare a licenței, inclusiv contractul nr. x/2010 cu numita C. Brașov".

De asemenea, se reține că prin cererea depusă la data de 15.04.2014 recurenta-reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 707/21.12.2010 al Președintelui A.N.R.S.C., a licenței nr. x/2010, a Regulamentului privind acordarea licenței (aprobat prin H.G. nr. 745/2007), a Ordinului nr. 483/2008 al Președintelui A.N.R.S.C. și contractul-cadru precum și anularea contractului nr. x/2010 dintre A. și C.

Prin precizările depuse la dosar, la solicitatea instanței, reclamanta a subliniat că solicită anularea actelor administrative atacate întrucât nu conțin prevederi care să prevină abuzul operatorilor serviciului public de încălzire, autorizați de A.N.R.S.C. și al conducerii C.

Referitor la chestiunile în dispută, Înalta Curte consideră necesar să abordeze cu prioritate motivele de recurs prin care se invocă nelegalitatea admiterii excepției lipsei procedurii prealabile cu privire la H.G. nr. 745/2007.

Curtea de Apel București a reținut că cererea de revocare a H.G. este ulterioară sesizării instanței cu cererea de anulare a actului administrativ, astfel că instanța a constatat că sunt încălcate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

S-a reținut că împrejurarea că acest act administrativ este unul cu caracter normativ nu are relevanță, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la termenele în care trebuie efectuată procedura prealabilă ("În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând"- art. 7 alin. (1)

1

), însă cererea de revocare trebuie să fie adresată emitentului anterior sesizării instanței.

Într-adevăr, în materia contenciosului administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată de sesizarea pe cale administrativă, a autorității emitente a actului a cărui anulare se cere. Instituirea acestei proceduri prealabile a avut scopul de a da posibilitatea autorității să își revoce propriul act, dacă se constată că a fost emis cu nerespectarea legii. În același timp, intenția legiuitorului a fost și aceea de a-l proteja pe cel ce se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, oferindu-i posibilitatea de a evita deschiderea unor procese în fața instanțelor de judecată.

În speță, recurenta-reclamantă a acționat în spiritul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând Guvernului, să ia măsurile care se impun pentru revocarea H.G. nr. 745/2007. O altă interpretare a textului de lege ce face obiectul primului motiv de recurs, ar dovedi un formalism excesiv, ceea ce cu siguranță nu s-a urmărit printr-un act normativ adoptat în sprijinul celor vătămați în drepturile lor, prin acte administrative.

Pășind la judecata cauzei în contextul în care instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii prealabile pe cererea de anulare a H.G. nr. 745/2007, respingând cererea de anulare a H.G. nr. 745/2007, ca inadmisibilă, prima instanță a avut o abordare care nu are aptitudinea de a dezlega raportul juridic cu care a fost învestită.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate.

În raport de probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că, judecatorul fondului, în mod greșit a apreciat că dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt incidente în cauză, raportat la faptul ca reclamanta nu a parcurs procedura prealabila prevăzută de lege.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

(1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ - jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru acesta.

În cauză, recurenta-reclamantă a făcut dovada faptului că s-a adresat autorității publice competente cu o cerere în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dovada de îndeplinire a procedurii prealabile se regăsește la dosar fond din care reiese cu claritate că recurenta -reclamantă a transmis la data de 14 mai 2014 către Guvernul României, emitentul actului contestat cererea de revocare a H.G. nr. 745/2007, astfel că recurenta-reclamantă s-a adresat autorității ierarhic superioare situație în care au fost respectate cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte arată că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziția persoanelor vătămate și nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la justiție, într-un termen rezonabil, conform cerințelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Formularea plângerii prealabile sub forma recursului ierarhic sau grațios reprezintă în opinia legiuitorului român o condiție specială de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, sancțiunea neîndeplinirii acestei condiții fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiție, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.

Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurenta să fie obligată să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva H.G. nr. 745/2007.

Având în vedere că în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a adresat cu plângere prealabilă autorității competente, instanța de fond în mod greșit a reținut lipsa procedurii prealabile, sens în care Înalta Curte va admite recursul și va casa, în parte, sentința cu privire soluția de respingere ca inadmisibilă pe cererea de anulare a H.G. nr. 745/2007.

Referitor la criticile expuse de recurentă pe fondul cauzei, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, sens în care va menține soluția pronunțată de instanța de fond.

Intimata Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C a aprobat eliberarea licenței clasa 2 pentru serviciul public de alimentare cu energie termică, cu excepția producerii energiei termice în cogenerare, societății comerciale A. S.R.L., cu respectarea condițiilor asociate licenței din anexa Ordinului nr. 707/21.12.2010.

Așadar, în temeiul acestui Ordin, a fost emisă Licența nr. x/21.12.2010.

Ordinul nr. 483/2008 al Președintelui ANRSCUP privește aprobarea contractului- cadru de furnizare a energiei termice.

Într-adevăr, S.C. A. S.R.L. a încheiat cu C. Brașov contractul de furnizare a energiei termice nr. 117/24.11.2010, însă, este de precizat că la emiterea licenței, se verifică dacă operatorul întrunește condițiile organizatorice, economico-financiare, dacă deține dotarea și aparatura tehnică necesară, precum și cunoașterea legislației în domeniu pentru a presta serviciul public respectiv.

Recurenta -reclamantă învocă apecte de fapt ulterioare emiterii actului care nu au relevanță în analiza legalității acestuia, respectiv lipsa unor dispoziții legale concrete referitoare la drepturile sale și obligațiile corelative în cazul debranșării pentru neplată și, în raport cu acestea instanța nu poate dispune obligarea autorității de reglementare să completeze Contractul- cadru, respectiv condițiile asociate licenței, cu noi dispoziții.

Față de împrejurarea, că reclamanta nu a făcut dovada faptului că actele administrative a căror anulare o solicită încalcă vreo dispoziție legală cu forță juridică superioară, în mod corect instanța de fond a respins cererea de anulare a actelor administrative ca neîntemeiată.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la suspendarea actului administrativ(existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente) în mod corect instanța a respins ca neîntemeiat având in vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, curtea de apel, sub acest aspectul respingerii ca inadmisibil a căpătului de acțiune privind cererea de anulare a H.G. nr. 745/2007 a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Consecința firească a acestei dezlegări juridice este aceea a admiterii recursului, a casării în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes, lipsei calității procesuale active și excepția necompetenței materiale precum și soluția privind respingerea în rest a acțiuniii formulată de reclamanta B.,în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L, Autoritatea Națională de Reglementare Pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C. și Guvernul României, ca neîntemeiată.

De asemenea, având în vedere că recurenta-reclamantă, în subsidiarul cererii de sesizare a Curții Constituționale a înțeles să incoce excepția de nelegaliate a art. 4 din legea nr. 554/2004, urmează ca instanța de fond să analizeze și această cerere.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta B. împotriva sentinței civile nr. 2393 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința atacată va trimite dosarul pentru soluționarea pe fond a cauzei la aceeași instanță și va în rest sentința.

Admite recursul declarat de reclamanta B. împotriva sentinței civile nr. 2393 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată.

Trimite dosarul pentru soluționarea pe fond a cauzei la aceeași instanță.

Menține în rest sentința.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-31
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3134/2022
Ședința publică din data de 31 mai 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Primul ciclu procesual 1.1. Prin încheierea din 03.12.2013 pronunțată în dosarul x/20
ÎCCJ 2011-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei a. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 99/ F din 11 mai 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios admini
ÎCCJ 2015-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2015
Decizia nr. 3122/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencio
ÎCCJ 2020-02-20
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 468/2020
ului de modificare a actului constitutiv, susținând că în speță, raportul juridic dedus judecății vizează obligația asociatului de a vărsa aportul în numerar la care s-a obligat și creanța corespunzătoare acestui aport deținută de societate
ÎCCJ 2020-07-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a conten
Sursă