ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei a. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 99/ F din 11 mai 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.V. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.C.U.P. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat anularea prevederilor art. 6 pct. 10 lit. a) din Regulamentul-cadru aprobat prin Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 483/2008, invocând în acest sens faptul că, deși și-a achitat la timp obligațiile de plată a energiei termice, s-a procedat la suspendarea furnizării agentului termic întrucât există restanțieri între printre membrii asociației de proprietari din care face parte.

În acest sens, a arătat că dispozițiile menționate împiedică posibilitatea încheierii de contracte individuale între proprietarul unui apartament și furnizor astfel încât să nu mai existe riscul suspendării furnizării de agent termic. Examinând dispozițiile art. 6 din contractul-cadru, precum și prevederile Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, prima instanță a concluzionat că actul normativ supus analizei a fost aprobat în conformitate cu dispozițiile legale, A.N.R.S.C. elaborând, stabilind și urmărind, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 325/2006, aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de energie termică, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.

A mai arătat Curtea că dispozițiile art. 6 pct. 10 lit. a) din Contractul-cadru aprobat prin Ordinul nr. 483/2008, atacate de reclamant, reglementează un drept al furnizorului în relația contractuală cu utilizatorul care, în cazul condominiumurilor reprezintă toți consumatorii din condominiumul respectiv și că Legea nr. 325/2006 este aceea care prevede înțelesul termenului de utilizator și reprezintă legea cadru pentru serviciul public de alimentare cu energie termică, neidentificându-se, prin stabilirea acestui drept al utilizatorului, o încălcare a legii menționate.

Instanța de fond a mai apreciat că susținerile reclamantului sunt întemeiate sub aspectul dreptului unui consumator de a avea posibilitatea de a încheia un contract individual cu furnizorul de energie termică și de a nu suporta consecințele neachitării la timp a obligațiilor de plată de către alți consumatori din cadrul aceluiași condominium, însă o rezolvare în acest sens nu se poate realiza prin anularea prevederilor art. 6 pct. 10 lit. a) din contractul-cadru care reglementează dreptul furnizorului de a sancționa neplata energiei termice în condițiile stabilite de Legea nr. 325/2006 și prin raportare la persoanele care pot fi părți ale contractului de furnizare a energiei termice. c. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul P.V., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nemotivată în fapt și în drept, că aceasta și-a format convingerea exclusiv în baza legislației interne, fără a ține seama de acestea sunt în concordanță cu D.U.D.O. și cu prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, fiind încălcat dreptul său la securitatea persoanei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile dosarului prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, precum și a dispozițiilor art. 304¹ C. proc.

civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ dispozițiile art. 6 pct. 10 lit. a) din Regulamentul-Cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 483/2008 emis de pârâta A.N.R.S.C.U.P., care prevede: „ Furnizorul are următoarele drepturi: [..]să suspende sau să limiteze furnizarea agentului termic, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5 zile: a) în cazul depășirii termenului legal pentru achitarea facturilor stabilite potrivit prezentului contract.” Legalitatea acestor dispoziții, și orice aspecte de natură a atrage nulitatea acestora, se examinează prin raportare la întregul ansamblu al actului normativ din care fac parte, apoi prin raportare la actele normative cu forță superioară ce conturează cadrul legal relevant, în speță, în primul rând, Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică.

Or, Înalta Curte constată că instanța de fond a realizat o corectă apreciere a legalității dispozițiilor legale contestate prin prisma cadrului legal incident, a susținerilor și a interesului, folosului practic urmărit în mod concret de către recurent. Principiul justului echilibru între interesele părților unui raport juridic îndreptățește concluzia că nu poate fi realizată protecția drepturilor invocate de către recurent prin anularea unor dispoziții al căror rol este cel de a proteja furnizorul împotriva riscului de neplată, dându-i posibilitatea de a sancționa reaua-credință a beneficiarilor serviciilor sale. Posibila vătămare a intereselor consumatorului individual, într-un anumit context particular, în condițiile în care acesta beneficiază și de alte instrumente pentru realizarea acestora, nu poate constitui singurul motiv de anulare a dispozițiilor legale contestate, în condițiile în care nu se poate reține nici un aspect de nelegalitate a acestora.

Astfel, potrivit Ordinului nr. 483/2008, consumatorul are posibilitatea de a încheia convenție individuală cu furnizorul de energie termică; potrivit art. 28 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul poate încheia contracte de prestări de servicii sau de furnizare cu caracter individual, situație în care nerespectarea contractului de alți membri ai asociației de proprietari nu i-ar mai fi opozabilă, și nu ar mai produce efecte față de acesta. Pentru aceste considerente, nefiind întemeiate criticile recurentului-reclamant, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de P.V. împotriva sentinței civile nr. 99/ F din 11 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.