ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

a.

Hotărârea instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 99/ F din 11 mai 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.V. în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.C.U.P.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat anularea

prevederilor art. 6 pct. 10 lit. a) din Regulamentul-cadru aprobat prin Ordinul

Președintelui A.N.R.S.C. nr. 483/2008, invocând în acest sens faptul că, deși

și-a achitat la timp obligațiile de plată a energiei termice, s-a procedat la

suspendarea furnizării agentului termic întrucât există restanțieri între

printre membrii asociației de proprietari din care face parte. În acest sens, a

arătat că dispozițiile menționate împiedică posibilitatea încheierii de

contracte individuale între proprietarul unui apartament și furnizor astfel

încât să nu mai existe riscul suspendării furnizării de agent termic.

Examinând

dispozițiile art. 6 din contractul-cadru, precum și prevederile Legii nr. 325/2006

a serviciului public de alimentare cu energie termică, prima instanță a

concluzionat că actul normativ supus analizei a fost aprobat în conformitate cu

dispozițiile legale, A.N.R.S.C. elaborând, stabilind și urmărind, potrivit art.

14 alin. (1) din Legea nr. 325/2006, aplicarea ansamblului de reglementări

obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de energie termică,

în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a

consumatorilor.

A mai

arătat Curtea că dispozițiile art. 6 pct. 10 lit. a) din Contractul-cadru

aprobat prin Ordinul nr. 483/2008, atacate de reclamant, reglementează un drept

al furnizorului în relația contractuală cu utilizatorul care, în cazul

condominiumurilor reprezintă toți consumatorii din condominiumul respectiv și

că Legea nr. 325/2006 este aceea care prevede înțelesul termenului de

utilizator și reprezintă legea cadru pentru serviciul public de alimentare cu

energie termică, neidentificându-se, prin stabilirea acestui drept al

utilizatorului, o încălcare a legii menționate.

Instanța

de fond a mai apreciat că susținerile reclamantului sunt întemeiate sub

aspectul dreptului unui consumator de a avea posibilitatea de a încheia un

contract individual cu furnizorul de energie termică și de a nu suporta

consecințele neachitării la timp a obligațiilor de plată de către alți

consumatori din cadrul aceluiași condominium, însă o rezolvare în acest sens nu

se poate realiza prin anularea prevederilor art. 6 pct. 10 lit. a) din contractul-cadru

care reglementează dreptul furnizorului de a sancționa neplata energiei termice

în condițiile stabilite de Legea nr. 325/2006 și prin raportare la persoanele

care pot fi părți ale contractului de furnizare a energiei termice.

c. Calea

de atac exercitată în cauză.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul P.V., solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale, pentru motive încadrate

în dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este

nemotivată în fapt și în drept, că aceasta și-a format convingerea exclusiv în

baza legislației interne, fără a ține seama de acestea sunt în concordanță cu D.U.D.O.

și cu prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, fiind

încălcat dreptul său la securitatea persoanei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

înscrisurile dosarului prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor

legale incidente, precum și a dispozițiilor art. 304¹ C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat și îl va respinge,

pentru considerentele ce urmează.

Recurentul-reclamant

a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ

dispozițiile art. 6 pct. 10 lit. a) din Regulamentul-Cadru al serviciului

public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 483/2008 emis

de pârâta A.N.R.S.C.U.P., care prevede: „

Furnizorul

are următoarele drepturi: [..]să suspende sau să limiteze

furnizarea agentului termic, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5

zile: a) în cazul depășirii termenului legal pentru

achitarea facturilor stabilite potrivit prezentului contract.”

Legalitatea acestor

dispoziții, și orice aspecte de natură a atrage nulitatea acestora, se

examinează prin raportare la întregul ansamblu al actului normativ din care fac

parte, apoi prin raportare la actele normative cu forță superioară ce

conturează cadrul legal relevant, în speță, în primul rând, Legea nr. 325/2006

a serviciului public de alimentare cu energie termică.

Or, Înalta Curte

constată că instanța de fond a realizat o corectă apreciere a legalității

dispozițiilor legale contestate prin prisma cadrului legal incident, a susținerilor

și a interesului, folosului practic urmărit în mod concret de către recurent.

Principiul justului

echilibru între interesele părților unui raport juridic îndreptățește concluzia

că nu poate fi realizată protecția drepturilor invocate de către recurent prin

anularea unor dispoziții al căror rol este cel de a proteja furnizorul

împotriva riscului de neplată, dându-i posibilitatea de a sancționa

reaua-credință a beneficiarilor serviciilor sale.

Posibila vătămare a

intereselor consumatorului individual, într-un anumit context particular, în

condițiile în care acesta beneficiază și de alte instrumente pentru realizarea

acestora, nu poate constitui singurul motiv de anulare a dispozițiilor legale

contestate, în condițiile în care nu se poate reține nici un aspect de

nelegalitate a acestora.

Astfel, potrivit

Ordinului nr. 483/2008, consumatorul are posibilitatea de a încheia convenție

individuală cu furnizorul de energie termică; potrivit art. 28 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,

proprietarul poate încheia contracte

de prestări de

servicii sau de furnizare cu caracter individual, situație în care

nerespectarea contractului de alți membri ai asociației de proprietari nu i-ar

mai fi opozabilă, și nu ar mai produce efecte față de acesta.

Pentru aceste

considerente, nefiind întemeiate criticile recurentului-reclamant, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de P.V. împotriva sentinței civile nr. 99/ F din 11 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2011.