ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1619/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, în urma Deciziei nr. 102/Ap din 28 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, cerere modificată la data de 5 decembrie 2008, reclamantul C.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC C.E.T. SA Brașov și A.P., să se constate inopozabilitatea față de el a contractului din 13 iulie 2006 încheiat între pârâte.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că modificarea intervenită în contractul respectiv îl privește doar pe el, deși nu a semnat respectivul act și nu a fost înștiințat în acest sens de câtre pârâta A.P., care nu i-a adus la cunoștință intenția de debranșare a tuturor celorlalți proprietari care au renunțat la serviciile de furnizare a agentului termic, ajungându-se la înregistrarea întregului consum pe apartamentul său, cu toate că exista posibilitatea încheierii cu reclamantul a unei convenții individuale. Pârâta A.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale active. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 122/C din 9 februarie 2009 a respins excepția lipsei de interes a reclamantului și a admis acțiunea formulată de reclamant, a constatat inopozabilitatea față de reclamant a sumei de 19,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că din anul 2003 mai rămăseseră racordate la rețeaua de furnizare a energiei termice doar trei apartamente din condominiu, prin care și cel al reclamantului. Deci contractul inițial de furnizare a energiei termice pentru încălzire a fost aplicabil doar cu privire la consumul dintre cele trei apartamente și la caloriferul din uscătorie. În data de 13 iulie 2006 între pârâte se încheie un nou contract de furnizare a anergiei termice. După încheierea contractului s-au debranșat de la rețea alte două apartamente, rămânând branșat doar cel al reclamantului. Tribunalul a reținut că Asociația era datoare să înștiințeze pe reclamant despre intenția de încheiere a noului contract, pentru a da posibilitatea acestora să-și exprime voința în sensul încheierii sau nu a convenției.

În ceea ce privește contractul din 13 iulie 2006, tribunalul a reținut că acesta nu a fost semnat de reclamant, nefiindu-i opozabil. solicitate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Instanța de apel, examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate a reținut că la data de 13 iulie 2006 s-a încheiat între pârâte contractul de furnizare a energiei termice, în baza Ordinului nr. 223 /2004, în vigoare la acea dată, care impunea obligația asociațiilor de proprietari care nu au solicitat preluarea în facturare individuală a consumurilor de energie termică, încheierea de acte adiționale sau contracte noi, cu respectarea clauzelor prevăzute în Contractul cadru de furnizare a energiei termice pentru utilizatorii de tip urban.

Încheierea contractului în această formă se impunea, chiar dacă numai trei apartamente mai erau branșate la rețeaua de furnizare a agentului termic la acea dată, întrucât nu exista o hotărâre a adunării generale prin care să se fi stabilit preluarea în facturare individuală a consumului de agent termic. Obligațiile furnizorului au fost executate față de cele trei apartamente, chiar dacă aceștia nu și-au dat acordul cu privire la încheierea contractului. În consecință, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 77/Ap din 2 iulie 2009 a admis apelul declarat de către reclamantă, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. În drept, recurentul reclamant a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În concret, recurentul a susținut următoarele: - decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală pentru că s-au omis probele administrate, iar cele solicitate nu s-au administrat, reținându-se o situație de fapt care nu este conformă cu realitatea; - problema de drept care se pune este aceea că s-a modificat contractul de furnizare a energiei termice, cu scopul de a se transfera întreaga plata facturilor asupra reclamantului; - reclamantul nu a aderat la A.P.

și în această situație energia termică pentru părțile comune nu poate fi transferată în sarcina reclamantului; - reclamantul susține că i-a fost încălcat dreptul la opțiune asupra proprietății; - instanța de apel și-a depășit competența determinată de obiectul acțiunii ; Înalta Curte, a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu de către instanță, ca o chestiune prealabilă, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) și 306 alin. (1) C. proc. civ. Recursul in actuala reglementare este conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate prevazute expres de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. 1-9 ale art. 304 C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurată reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, daca motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea .Prin criticile invocate prin cererea de recurs de către reclamant, a fost criticat modul de interpretare al probelor administrate și nemulțumirile recurentului în ceea ce privește respingerea acțiunii, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În alți termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale in legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. și 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamantul C.L. împotriva Deciziei nr. 77/Ap din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.