ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1619/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, în urma Deciziei nr. 102/Ap

din 28 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, cerere modificată la

data de 5 decembrie 2008, reclamantul C.L. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele SC C.E.T. SA Brașov și A.P., să se constate inopozabilitatea față de

el a contractului din 13 iulie 2006 încheiat între pârâte.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că modificarea intervenită în contractul respectiv îl privește doar pe

el, deși nu a semnat respectivul act și nu a fost înștiințat în acest sens de

câtre pârâta A.P., care nu i-a adus la cunoștință intenția de debranșare a

tuturor celorlalți proprietari care au renunțat la serviciile de furnizare a

agentului termic, ajungându-se la înregistrarea întregului consum pe

apartamentul său, cu toate că exista posibilitatea încheierii cu reclamantul a

unei convenții individuale.

Pârâta A.P. a invocat excepția lipsei

calității procesuale active.

Tribunalul Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 122/C din 9 februarie

2009 a respins excepția lipsei de interes a reclamantului și a admis acțiunea

formulată de reclamant, a constatat inopozabilitatea față de reclamant a sumei

de 19,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut că din anul 2003 mai rămăseseră racordate la rețeaua de furnizare a

energiei termice doar trei apartamente din condominiu, prin care și cel al

reclamantului. Deci contractul inițial de furnizare a energiei termice pentru

încălzire a fost aplicabil doar cu privire la consumul dintre cele trei

apartamente și la caloriferul din uscătorie. În data de 13 iulie 2006 între

pârâte se încheie un nou contract de furnizare a anergiei termice. După încheierea

contractului s-au debranșat de la rețea alte două apartamente, rămânând branșat

doar cel al reclamantului. Tribunalul a reținut că Asociația era datoare să

înștiințeze pe reclamant despre intenția de încheiere a noului contract, pentru

a da posibilitatea acestora să-și exprime voința în sensul încheierii sau nu a

convenției. În ceea ce privește contractul din 13 iulie 2006, tribunalul a

reținut că acesta nu a fost semnat de reclamant, nefiindu-i opozabil.

solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta A.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Instanța de apel, examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de apel invocate a reținut că la data de 13 iulie

2006 s-a încheiat între pârâte contractul de furnizare a energiei termice, în

baza Ordinului nr. 223 /2004, în vigoare la acea dată, care impunea obligația

asociațiilor de proprietari care nu au solicitat preluarea în facturare

individuală a consumurilor de energie termică, încheierea de acte adiționale

sau contracte noi, cu respectarea clauzelor prevăzute în Contractul cadru de

furnizare a energiei termice pentru utilizatorii de tip urban. Încheierea

contractului în această formă se impunea, chiar dacă numai trei apartamente mai

erau branșate la rețeaua de furnizare a agentului termic la acea dată, întrucât

nu exista o hotărâre a adunării generale prin care să se fi stabilit preluarea

în facturare individuală a consumului de agent termic. Obligațiile furnizorului

au fost executate față de cele trei apartamente, chiar dacă aceștia nu și-au

dat acordul cu privire la încheierea contractului.

În consecință, Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin Decizia nr. 77/Ap din 2 iulie 2009 a admis apelul declarat de

către reclamantă, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins cererea

de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

prin care a solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de

chemare în judecată.

În drept, recurentul reclamant a

indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

În concret, recurentul a susținut

următoarele:

- decizia instanței de apel este

netemeinică și nelegală pentru că s-au omis probele administrate, iar cele

solicitate nu s-au administrat, reținându-se o situație de fapt care nu este

conformă cu realitatea;

- problema de drept care se pune este

aceea că s-a modificat contractul de furnizare a energiei termice, cu scopul de

a se transfera întreaga plata facturilor asupra reclamantului;

- reclamantul nu a aderat la A.P. și

în această situație energia termică pentru părțile comune nu poate fi transferată

în sarcina reclamantului;

- reclamantul susține că i-a fost

încălcat dreptul la opțiune asupra proprietății;

- instanța de apel și-a depășit

competența determinată de obiectul acțiunii ;

Înalta Curte, a luat în examinare cu

prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu de către

instanță, ca o chestiune prealabilă, în raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c) și 306 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul in actuala reglementare este

conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru

motivele de nelegalitate prevazute expres de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Casarea sau modificarea unei hotărâri

se poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. 1-9 ale art.

304 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 306 alin.

(3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Din expunerea criticilor aduse

deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurată

reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de

vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau

modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței

nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate,

daca motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de

lege care atrag nelegalitatea .Prin criticile invocate prin cererea de recurs

de către reclamant, a fost criticat modul de interpretare al probelor

administrate și nemulțumirile recurentului în ceea ce privește respingerea

acțiunii, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre

motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în

consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și

critici de nelegalitate.

În alți termeni fața de considerentele

precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor

formale in legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru

care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de reclamantă, în

conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. și 306

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs declarată

de reclamantul C.L. împotriva Deciziei nr. 77/Ap din 2 iulie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția comercială, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2010.