ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1938/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta E. RA, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, împotriva pârâtei A.P. Făgăraș, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 322.112,33 lei reprezentând contravaloarea energiei termice pe perioada decembrie 2005 - februarie 2008 și a sumei de 152.812,05 lei reprezentând majorări de întârziere. Prin încheierea de ședință din 12 septembrie 2008, Tribunalul Brașov, secția civilă, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o secției comerciale, având în vedere faptul că pretențiile reclamantei sunt de natură comercială, în conformitate cu art. 56 C. com.

Cauza a fost reînregistrată în 2008 pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 1020/ C din 3 iunie 2009, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 322.112,33 lei reprezentând debit, suma de 152.812,05 Iei reprezentând majorări de întârziere, precum și suma de 10.695 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice pentru încălzirea și prepararea apei calde menajere din 14 octombrie 1994, fiind emise în acest sens facturi în cuantum de 322.122,33 lei pentru perioada arătată în petitul acțiunii, iar în baza art. 21 din contract fiind calculate și majorări de întârziere.

S-a mai avut în vedere că reclamanta a dovedit în condițiile art. 46 C. com. existența dreptului său de creanță corelativ obligației pârâtei și că aceasta din urmă nu a făcut dovada executării obligației asumată prin contract, conform art. 1 C. com. raportat la art. 942, 962 și urm.C. civ. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 104/ Ap din 22 octombrie 2009 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei A.P. Făgăraș, reținându-se că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul de a timbra apelul cu suma de 4.430,12 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, fiindu-i aplicată sancțiunea anulării cererii conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A.P. Făgăraș, fără a prezenta motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului său, pârâta susține că, contractul încheiat în anul 1994 nu este valid, iar între părți nu există vreun contract valabil încheiat. Recurenta mai arată că A.P. Făgăraș este o instituție non-profit și că aceasta gestionează o minimă activitate de salubritate și cheltuieli comune. Prin urmare, sentința pronunțată nu are suport juridic, iar reclamanta se găsește vinovată de gestionarea incorectă a unor valori. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat pentru considerentele ce urmează: În actuala reglementare a recursului, astfel cum este configurată in Titlul V - Căile extraordinare de atac - Cap. 1 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar art. 302 1 din același titlu instituie reguli obligatorii cu privire la conținutul cererii de recurs, reguli care derivă din caracterul nedevolutiv al acestei căi extraordinare de atac, în condițiile în care părțile au avut deschisă calea de atac a apelului. Examinând cererea de recurs prin prisma acestor dispoziții legale, Curtea constată sub un prim aspect că recurenta nu respectă exigențele impuse de textele de lege menționate, în condițiile în care nu arată care sunt motivele de nelegalitate care au condus la soluția pronunțată. Astfel, se constată că recurenta a pus în discuție aspecte legate de fondul cauzei, care sunt lipsite de relevanță în speță, dat fiind faptul că decizia recurată vizează excepția netimbrării apelului și nu fondul pricinii.

Argumentele recurentei cu privire la lipsa resurselor financiare întrucât A.P. este o instituție non - profit și că în aceste condiții ar trebui să beneficieze de calea de atac a apelului fără a se achita taxele judiciare aferente, cât și argumentele referitoare la nerespectarea Ordinului nr. 91/2007 și a Legii nr. 230/2007 vor fi înlăturate. Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, legiuitorul a reglementat în mod expres situația în care o A.P. este scutită de plata taxei de timbru, respectiv acțiunea în justiție împotriva oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul scadent.

În speță, dispozițiile Legii nr. 230/2007 nu-și găsesc aplicabilitatea, întrucât prezenta acțiune este de natură comercială, parte în acest proces fiind o persoană juridică, respectiv SC E. SA Făgăraș și nu proprietarul restanțier din cadrul asociației. Prin urmare, se constată că instanța de apel în mod corect a aplicat prevederile art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, anulând apelul pârâtei ca netimbrat, având în vedere că aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul de a timbra calea de atac a apelului cu taxa judiciară de timbru aferentă. Pentru considerentele reținute, conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta A.P.

Făgăraș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.P. Făgăraș împotriva Deciziei nr. 104/ Ap din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.