ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1169/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1246 din 24 noiembrie 2000 a Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.G. SA Pucioasa, județul Dâmbovița, și pârâta SC P.A. SA Pucioasa, județul Dâmbovița, a fost obligată la plata sumei de 178.714.653 lei preț, 313.303.262 lei majorări de întârziere, 143.302.788 lei penalități de întârziere și la 21.376.620 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta a prestat, pentru pârâtă, servicii în baza contractelor încheiate, ce au constat în furnizare de apă potabilă, evacuare de reziduri și colectare de reziduri menajere, precum și furnizare de energie termică, dar pârâta nu a achitat prețul acestora de 178.714.653 lei.

Pârâta datorează, potrivit clauzelor contractuale, majorări și penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză contabilă. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 4 din 24 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantei și a obligat-o la 17.725.707 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut, în considerentele deciziei, că valoarea serviciilor de apă, canal, gunoi, prestate de reclamantă și constatate de expertul tehnic, este de 79.530.557 lei, iar contravaloarea agentului termic de 75.855.939 lei. În raport cu suma achitată de pârâtă, în cuantum de 207.328.136 lei, pe perioada 1997 – 2000, a rezultat că pârâta a achitat în plus suma de 51.941.640 lei, așa încât refuzurile parțiale la plata facturilor practicate de pârâtă au fost justificate.

Reclamanta SC E.G. SA Pucioasa a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., și a susținut că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că instanța de apel nu a ținut seama de obiecțiunile formulate de aceasta la cele două expertize efectuate în cauză, care s-au bazat pe alte elemente decât cele de la negocierea părților din anii 1995, 1996, 1998 și 1999. Că nu s-a avut în vedere, ca punct de plecare a expertizelor, că părțile, de comun acord, au stabilit prin contracte la care nu s-au formulat obiecțiuni ca facturarea să se facă pe anumite cantități fixe pentru apa potabilă necontorizată, livrată în paușal în funcție de activitatea prestată și volumul de activitate al intimatei.

S-a susținut că, deși refuzurile formulate lunar la facturile de servicii prestate sunt, în marea majoritate, depuse la registratura SC E.G. SA peste termenul contractual de 5 zile, au fost avute în vedere de cele două expertize efectuate în cauză. Recurenta a precizat că expertiza contabilă nu a avut în vedere compensarea efectuată după depistarea defecțiunii apometrului montat la fabrica de pâine a intimatei și a reținut că a fost facturată dublu și nu a ținut cont de toate plățile efectuate pentru facturile în litigiu. Instanța de apel și cele două expertize nu au sesizat că facturile de servicii și agentul termic sunt restante pe perioade diferite conform situației soldului restant la 14 februarie 2002, depus la dosar la instanța de recurs.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, în sensul de a se deduce din suma pretinsă plățile efectuate. Solicită admiterea acțiunii pentru suma de 328.366.242 lei, reprezentând: 97.511.980 lei contravaloare facturi servicii, 126.072.739 lei majorări și 104.781.523 lei penalități calculate la facturile emise conform cantităților contractuale negociate la care s-au făcut refuzuri peste termenul contractual. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât instanța de apel, la pronunțarea deciziei, a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv, cele două expertize de specialitate tehnică și contabilă, care au clarificat raporturile existente între părți în baza celor două contracte.

Recursul nu este fondat. Reclamanta a încheiat cu pârâta contractele de furnizare apă potabilă, evacuare ape uzate și colectare reziduri menajere nr. 9/1995 și 39/1998 și contractele nr. 224.1/1996, 22412/1997, 14/1998 și 66/1999 de furnizare a energiei termice pentru încălzire și pentru prepararea apei calde menajere. Pârâta a practicat refuzuri la plata facturilor și a invocat că nu mai datorează nici o sumă în raport cu serviciile prestate de reclamantă și aceasta din urmă a acționat-o în judecată. La instanța de fond, pârâta a fost obligată la plata sumei de 178.714.653 lei preț, 313.303.262 lei majorări de întârziere și 143.302.788 lei penalități de întârziere, așa cum s-a stabilit în raportul de expertiză contabilă întocmit de expert L.D., ale cărui concluzii au fost însușite de instanță.

În apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond, aceasta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, care să stabilească dacă prestațiile a căror contravaloare o solicită reclamanta și care au fost facturate au fost sau nu efectuate. Expertul tehnic N.A. a stabilit cantitățile de apă potabilă, apă uzată, gunoi menajer prestate de reclamantă pe perioada din litigiu 1997 – 2000 pentru fiecare unitate comercială în parte și a constatat că la fabrica de pâine, unde era montat apometru, erau racordați și alți consumatori casnici, ale căror debite de apă folosită erau înregistrate de aparatul de măsură de la această unitate, iar, în ceea ce privește energia termică furnizată toate, pierderile au fost calculate asupra intimatei-pârâte.

S-au constatat deficiențe la cazanele de încălzire termică, care sunt vechi și cu depuneri de piatră, ca, de altfel, și conductele de transport al agentului termic de la centrala termică la spațiile comerciale ale beneficiarei-pârâte. În răspunsul la obiecțiunile formulate de recurentă s-a menționat că reclamanta nu a dotat centrala termică cu nici un aparat de măsură a debitelor de agent termic către consumator, deci, facturarea s-a făcut fără bază tehnică către consumatori, distribuirea apei calde menajere s-a făcut fără a avea o bază legală, nu există diagrame de temperatură, iar repartizarea către agenții economici s-a făcut pe baza suprafețelor spațiilor de încălzire și nu a numărului de persoane din apartamente și din spațiile comerciale deservite.

În raport cu aceste constatări, s-a solicitat, iar instanța de apel a încuviințat, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea cantităților de apă potabilă apă uzată, gunoi, energie termică consumate de intimata-pârâtă. Din concluziile raportului întocmit de expert contabil M.E., rezultă că pârâta a beneficiat de servicii (apă, canal, gunoi) în valoare de 79.530.557 lei și de agent termic în valoare de 75.855.939 lei și, față de suma efectiv achitată, de 207.328.136 lei, aceasta nu mai datorează reclamantei nici o sumă, mai mult a plătit în plus 51.941.640 lei. În răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă, expertul și-a menținut punctul de vedere exprimat în raportul întocmit inițial.

Faptul că instanța de apel și-a însușit punctul de vedere al celor doi experți, întemeiat pe constatările de la fața locului, nu înseamnă că nu s-a ținut cont de obiecțiunile formulate de recurentă la ambele rapoarte de expertiză și la care experții au răspuns și și-au menținut punctele de vedere exprimate în lucrările întocmite. Critica recurentei că, deși părțile, de comun acord, au stabilit ca facturarea să se facă pe anumite cantități fixe pentru apă potabilă necontorizată livrată în paușal, în funcție de activitatea prestată, va fi înlăturată cât timp, din raportul de expertiză tehnică, rezultă că, pentru unele spații comerciale, care nu erau prevăzute cu apometre calculul, s-a efectuat în regim paușal conform clauzei stipulate de părți în contract.

Susținerea recurentei, conform căreia refuzurile formulate de către intimată lunar la facturile de servicii prestate sunt, în marea lor majoritate, depuse la registratura SC E.G. SA, peste termenul contractual de 5 zile și au fost luate în calcul de cele două expertize, va fi înlăturată, întrucât nu are suport probator. Astfel, refuzurile practicate de intimata-pârâtă se refereau atât la cantitatea facturată, cât și la cantitatea serviciilor prestate, și recurenta-reclamantă nu le-a avut în vedere, deși erau justificate, așa cum rezultă din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză și ale căror concluzii au fost însușite în mod corect de instanța de apel. Nici motivul de recurs, prin care s-a susținut că expertiza contabilă nu a avut în vedere compensarea efectuată după depistarea defecțiunii apometrului montat la fabrica de pâine a intimatei și nu s-a ținut cont că facturile de servicii și agent termic sunt restante pe perioade diferite, nu este întemeiat.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că, la stabilirea calculului sumei datorate de pârâtă, s-au avut în vedere cantitățile stabilite în raport cu expertiza tehnică. În anexa 12 la raportul de expertiză contabilă se stabilește modul de plată al facturilor din litigiu, de unde rezultă că s-au avut în vedere și procesele-verbale de compensare. Pentru considerentele expuse, Curtea constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, și urmează ca, potrivit dispoziției art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC E.G. SA Pucioasa, județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 4 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 martie 2004.