ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice suspendarea Ordinului Președintelui A.N.R.S.C. cu nr. 474 emis la data 01 noiembrie 2012, prin care s-a dispus retragerea licenței nr. 1140 din 28 septembrie 2010, clasa 2 pentru serviciul public de salubrizare a localităților, eliberată prin Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 489 din 28 septembrie 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei precum și anularea Ordinului Președintelui A.N.R.S.C.

cu nr. 474 emis la data 01 noiembrie 2012, prin care s-a dispus retragerea licenței nr. 1140 din 28 septembrie 2010, clasa 2 pentru serviciul public de salubrizare a localităților, eliberată prin Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 489 din 28 septembrie 2010, Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 474 din data de 01 noiembrie 2012, s-a procedat la retragerea licenței cu nr. 1140 din 28 septembrie 2010, clasa 2, pentru serviciul public de salubrizare al localităților pentru motivele precizate în anexa ordinului mai-sus amintit. Referitor la motivul de retragere a licenței stipulat la punctul 1 din Anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C.

nr. 474 din 01 noiembrie 2012, reclamanta a arătat că acesta este nelegal dat fiind faptul că societatea a încasat contravaloarea serviciilor prestate la tarifele stabilite și aprobate de autoritățile administrațiilor publice locale în localitățile Șibot și Alba Iulia, unde i-a fost delegat serviciul astfel cum este prevăzut la art. 7 din Condițiile asociate licenței. La pct. 5 din Cap. III din Condițiile asociate licenței intitulat Drepturi din Licența nr. 1140 din 28 septembrie 2010 se prevede dreptul de a presta serviciile de salubrizare pentru Municipiul Alba Iulia și comuna Șibot precum și dreptul de a încasa contravaloarea serviciilor prestate în aceste unități administrativ-teritoriale la tarifele stabilite și aprobate conform prevederilor legale.

A mai susținut că, pentru prestarea serviciului, nu a solicitat beneficiarilor serviciului alte sume bănești în afara celor facturate și aprobate, așa cum în mod nerealist invocă A.N.R.S.C. Dealtfel, arată că A.N.R.S.C. în motivarea Ordinului de retragere a licenței și în răspunsul la plângerea prealabilă formulată, nu arată unde și când a încasat alte tarife decât cele aprobate de autoritățile locale.

În fine a mai susținut că reținerea motivului de retragere a licenței prin încălcarea prevederilor pct. 7 și 20 din condițiile asociate licenței cu privire la practicarea tarifelor neaprobate de către autoritățile locale, acolo unde nu a fost delegat serviciul de salubrizare, este nelegal deoarece, pe de o parte, Normele metodologice din 2007 prevăd pentru care situații se impune stabilirea tarifelor, iar pe de altă parte, condițiile asociate licenței se referă la obligativitatea aplicării și respectării tarifelor aprobate de autoritățile locale, doar pentru unitățile teritorial-administrative pentru care a fost licențiată și pentru care avea contractul de delegare a gestiunii.

Reclamanta a arătat că Licența 1140 din 28 septembrie 2010 a fost acordată pentru prestarea serviciului de salubrizare pentru cele două localități, având dreptul ca în aceste două localități să încaseze contravaloarea serviciilor prestate, la tarifele stabilite și aprobate conform prevederilor legale în vigoare (pct. 7 din condițiile asociate licenței) și obligația ca, în aceste două localități pentru care deținea licența, să nu perceapă de la utilizatori alte sume bănești, în afara celor facturate pe baza tarifelor stabilite și aprobate de autoritatea administrației publice locale (pct. 20 din condițiile asociate licenței). Punctele 7 și 20 din condițiile asociate licenței, prevederi invocate de A.N.R.S.C.

în susținerea legalității Ordinului de retragere a licenței, și pe care subscrisa le-ar fi încălcat, se referă la cele două localități, respectiv mun. Alba-Iulia și comuna Șibot iar nu și la alte unități administrativ teritoriale pentru care nu a fost delegat serviciul de salubrizare. Cu privire la argumentul invocat de A.N.R.S.C. la pct. 1 lit. b) din Anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012, a arătat că acesta nu reprezintă un motiv întemeiat de retragere a licenței, nefiind constatată vreo încălcare a dispozițiilor legale în prestarea serviciului pentru localitățile în care a fost licențiată.

Din conținutul Condițiilor asociate licenței, pct. 9 se referă la prestarea serviciului în condiții de legalitate deplină și asumarea răspunderii față de toate actele sau faptele care decurg sau au legătură cu activitatea respectivă pentru localitățile Alba Iulia și Șibot, conform art. 2, unități teritorial-administrative pentru care s-a acordat licența clasa 2 nr. 1140 din 28 septembrie 2010. Atât din conținutul notei de control întocmită la data de 08 mai 2012, a notei de control nr. 1062 din 19 martie 2008 cât și a notei de control din 2012 nu rezultă că ar fi încălcat această obligație legală pentru localitățile care fac obiectul licenței nr. 1140 din 28 septembrie 2010. Reclamanta a susținut că în Ordinul de retragere a licenței nu se face precizarea situației concrete de care ar fi culpabilă cu privire la nerespectare legislației în prestarea serviciului în localitățile obiect al licenței ci face o precizare ambiguă prin invocarea faptului că a "încălcat în mod repetat" prevederile licenței și legislației în vigoare.

Cu privire la cele menționate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012 prin care se motivează retragerea licenței ca urmare a refuzului subscrisei de a pune la dispoziția echipei de control documentele solicitate, aceasta nu este legală și fondată deoarece nu este indicat controlul la care face referire. A precizat faptul că la sediul societății au fost efectuate mai multe controale, toate acestea fiind consemnate în Registrul Unic de Control, nefiind precizat în notele de control - inclusiv în nota de control încheiată în data de 08 mai 2012 - că ar fi refuzat a pune la dispoziția membrilor echipei de control actele solicitate sau nu a furnizat informațiile solicitate de către aceștia.

Mai mult de atât din punctul 5 al Notei de control a A.N.R.S.C. încheiată în data de 08 mai 2012 la sediul societății rezultă clar faptul că societatea a înaintat și a pus la dispoziția echipei de control toate documentele care i-au fost solicitate, furnizând toate informațiile necesare echipei de control. Referitor la motivul invocat de A.N.R.S.C. la punctul 2 din Anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nu este concludent, acesta nefiind susținut de vreun act care să fi fost comunicat nemijlocit societății. Reclamanta a arătat că sancțiunea pentru prestarea unui serviciu de salubrizare în alte unități administrativ-teritoriale fără a deține licență nu constă în retragerea licenței, deoarece, pe de o parte, art. 10 din Condițiile asociate licenței se referă la localitățile care fac parte din obiectul licenței, localități pentru care a prestat serviciul de salubrizare având contracte de delegare a gestiunii, iar pe de altă parte, art. 60 din H.G.

nr. 745/2007, precizează în mod concret situațiile în care A.N.R.S.C. poate dispune retragerea licenței. Nici în condițiile asociate licenței din 28 septembrie 2010 și nici în art. 60 din H.G. nr. 745/2007 nu se regăsește vreo precizare că sancțiunea, pentru prestarea serviciului de salubrizare fără contract de delegare a gestiunii pentru alte localități decât cele specificate în licență, o constituie retragerea licenței pentru prestarea serviciului de salubrizare în localitățile în care există contracte de delegare a gestiunii. Cu privire la prestarea serviciului de salubrizare în alte localități decât cele precizate în licență, reclamanta a a arătat faptul că efectua acest serviciu înainte de intrarea în vigoare a legislației aplicabile, în baza contractelor comerciale încheiate direct cu utilizatorii.

În opinia reclamantei, motivul de retragere a licenței din 28 septembrie 2010 privind măsurile ce se impuneau pentru intrarea în legalitate, nu constituie un motiv legal de retragere a licenței, întrucât măsurile impuse în termen de 30 de zile, (respectiv, delegarea gestiunii, aprobarea tarifelor etc.) nu puteau fi puse în aplicare deoarece prerogativa acestor măsuri aparținea în mod exclusiv autorităților locale. În drept, reclamanta a invocăm prevederile Legii nr. 554/2004, H.G. 745/2007; Legea nr. 101/2006; Legea nr. 51/2006; Ordinul nr. 101/2006; Ordinul nr. 102/2007, Normele Metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activitățile specifice serviciului de salubrizare, emise de A.N.R.S.C.

și publicat în M.O. nr. 529 din 6 august 2007. În cererea precizatoare și completatoare reclamanta a învederat că pentru retragerea licenței pârâta, inclusiv comisia de licențiere din data de 30 iulie 2012, ar fi trebuit să aplice sancțiunea contravențională în limita impusă de legislația aplicabilă, sancțiune care se putea lua numai cu respectarea de către A.N.R.S.C. a procedurii instituite prin Ordinul 102/2007 și în conformitate cu prevederile pct. 34 din condițiile asociate licenței. Apărările formulate în cauză Pârâta A.N.R.S.C. - Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește cererea de suspendare.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând, în esență, că reclamanta practică tarife neaprobate de către autoritatea administrației publice locale din următoarele unități administrativ - teritoriale: orașul Ocna Mureș, orașul Teiuș, Comuna Ciugud, comuna Fărău, comuna Ighiu, comuna Lunca Mureșului, comuna Lopadea Nouă, comuna Meteș, comuna Mirăslău, comuna Mihalț, comuna Noșlac, orașul Ocna Mureș, comuna Pianu, comuna Sântimbru, comuna Săliștea, comuna Unirea, comuna Hopârta din județul Alba. De asemenea, potrivit Legii nr. 101/2006, serviciul public de salubrizare a localităților se organizează pentru satisfacerea nevoilor populației, ale instituțiilor publice și ale agenților economici de pe teritoriul respectivelor unități administrativ-teritoriale.

Având în vedere decizia de retragere a Licenței nr. 1140 din 28 septembrie 2010, prin adresa nr. 2381107 din 01 august 2012, A.N.R.S.C. a informat atât Consiliul local cât și primăria municipiului Alba Iulia, cu privire la încetarea valabilității acestei licenței, pe care o deținea SC S. SRL din municipiul Alba Iulia, tocmai în scopul ca autoritatea administrației publice locale să aibă la dispoziție timpul necesar pentru adoptarea măsurilor ce se impun în vederea asigurării continuității acestui serviciu în municipiul Alba Iulia. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2639 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, următoarele: Prin Încheierea din data de 13 martie 2013, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în ceea ce privește cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată având în vedere că cele două cerințe - cazul bine justificat și paguba iminentă - se condiționează reciproc, astfel încât, chiar dacă executarea actului administrativ ar produce o diminuare a patrimoniului reclamantului, această diminuare ar constitui o pagubă numai în sens economic, nu și în sens juridic, câtă vreme nu este produsă de un act „vădit nelegal”.

Pe de altă parte, se impune precizarea că reclamanta nu a probat în niciun mod afirmațiile referitoare la iminența intrării în insolvență, la contractarea de împrumuturi bancare, la imposibilitatea de plată a salariilor angajaților, în lipsa unor probe relevante privind situația financiară a societății, neputându-se presupune în mod temeinic că executarea ordinului ar produce o afectare gravă și iremediabilă a activității. Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca situație de fapt împrejurarea că, reclamanta SC S. SA a deținut licența din 28 septembrie 2010 clasa 2 pentru serviciul public de salubrizare a localităților, eliberată prin Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 489 din 28 septembrie 2010, iar la data de 30 iulie 2012, în cadrul ședinței Comisiei de licențiere s-a hotărât retragerea licenței, sens în care pârâta emițând în acest sens Ordinul nr. 474 din 01 noiembrie 2012 de retragere a licenței - filele 34-36.

În continuare, arată instanța că, motivele dispunerii acestei măsuri constau în încălcarea de către reclamantă a condițiilor asociate licenței de la punctele 7, 8, 9, 10 și 20, precum și în refuzul de a pune la dispoziția echipei de control a documentelor solicitate - încălcarea condiției nr. 30 care se sancționează cu retragerea imediată a licenței.

Instanța a reținut că prestarea de către reclamantă a serviciului de salubrizare în localitățile Ocna Mureș, Teiuș, Ciugud, Fărău, Ighiu, Lunca Mureșului, Opadea Nouă, Meteș, Mirăslău, Mihalț, Noșlac, Ocna Mureș, Pianu, Sântimbru, Săliștea, Unirea, Hopârta, fără licență și fără contracte de delegare a gestiunii, reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale imperative menționate, fapt care nu numai că este recunoscut de reclamantă și constituie o încălcare a prevederilor pct. 8 lit. b) din condițiile asociate licenței, astfel cum în mod corect a reținut autoritatea pârâtă, dar, mai mult, este invocat drept justificare a împrejurării că aceasta practică tarife neaprobate în localitățile respective, nelegalitatea practicării de tarife neaprobate fiind așadar o consecință a unei alte nelegalității constând în prestarea activității fără licență.

Arată în continuare instanța că, într-adevăr dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 și, pe cale de consecință, pct. 7 și pct. 20 din condițiile asociate licenței au în vedere ipoteza tipică în care persoana care deține licență pentru prestarea serviciului de salubritate practică alte tarife decât cele stabilite și aprobate dar aceasta nu înseamnă că în situația de față, în care practicarea de tarife neaprobate reprezintă o consecință directă a faptului că reclamanta prestează serviciul de salubritate fără licență, fapta nu poate fi sancționată, așa cum susține reclamanta, întrucât o activitate ilegală nu poate justifica legalitatea consecințelor ce decurg din aceasta.

În consecință, instanța constată că este neîntemeiată critica de nelegalitate referitoare la motivul retragerii licenței pentru încălcarea prevederilor pct. 7 și 20 din condițiile asociate licenței, având în vedere, în primul rând, faptul că reclamanta invocă în apărare prestarea serviciului de salubritate în condiții de nelegalitate iar în al doilea rând, faptul că, din moment ce nu deținea licență și contract de delegare a gestiunii pentru localitățile menționate, implicit, și tarifele percepute sunt neaprobate și încasate cu încălcarea prevederilor legale.

În ceea ce privește critica reclamantei, în sensul că argumentul invocat de pârâtă la pct. 1 lit. b) din Anexa la Ordinul de retragere a licenței nu reprezintă un motiv întemeiat, întrucât pct. 9 din condițiile asociate licenței se referă exclusiv la prestarea serviciului în localitățile pentru care s-a acordat licențe, respectiv Alba Iulia și Șibot, instanța a constatat că interpretarea pe care o dă reclamanta acestei prevederi nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, textul citat nu face distincția arătată, iar aplicarea principiului de drept „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” conduce la concluzia că întreaga activitate de prestare servicii de salubritate a reclamantei trebuie desfășurată în condiții de deplină legalitate, obligația nefiind limitată doar la localitățile pentru care a obținut licența.

Referitor la motivul de retragere a licenței menționat la pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 474/2012, respectiv refuzul de a pune la dispoziția echipei de control a A.N.R.S.C. documentele solicitate, instanța a reținut că, așa cum rezultă din Nota de control încheiată la data de 10 august 2011 - în cadrul acțiunii de control desfășurată la această dată, echipa de control a A.N.R.S.C. a fost împiedicată să continue verificările și să-și ducă la îndeplinire mandatul prin refuzul reprezentantului societății de a pune la dispoziție toate documentele solicitate. Or, potrivit art. 48 alin. (2), teza a doua din Legea nr. 51/2006, „Atât operatorii, cât și utilizatorii sunt obligați să pună la dispoziție reprezentanților împuterniciți documentele cu privire la serviciul de utilități publice furnizat/prestat.” În consecință, instanța a reținut că reține că prin refuzul de a pune la dispoziția echipei de control a A.N.R.S.C.

documentele solicitate, reclamanta a încălcat prevederile legale citate și condițiile asociate licenței, cu precizarea că este lipsită de relevanță împrejurarea că din eroare s-a consemnat că, pe durata controlului, societatea ar fi fost reprezentată de directorul general, în realitate fiind vorba despre directorul executiv, neavând nicio relevanță cu privire la legalitatea notei de control, eroarea fiind justificată de faptul că directorul general și directorul executiv poartă același nume, respectiv Constantinescu Petru. Referitor la susținerea reclamantei, în sensul că Nota de control din anul 2011 nu i-a fost comunicată, instanța a constatat că echipa de control a menționat faptul că reprezentantul reclamantei, directorul executiv, s-a prezentat la sediul teritorial al pârâtei, a luat la cunoștință de conținutul notei dar a refuzat să o semneze.

Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 60 lit. h) din H.G. nr. 745/2007 în cazul refuzului titularului de licență de a supune controlului sau de a pune la dispoziția agenților constatatori ai A.N.R.S.C. datele și informațiile solicitate în timpul desfășurării acțiunii de control, A.N.R.S.C. decide retragerea licenței. La pct. 36 din condițiile asociate licenței se prevede faptul că A.N.R.S.C. va proceda la retragerea imediată a licenței dacă titularul licenței nu respectă cerința de la pct. 30, menționat anterior. În raport de cele constatate prin nota de control, de prevederile legale amintite și de condițiile asociate licenței de la pct. 30 și 36, Curtea constată că nu poate fi reținută nici această critică de nelegalitate, motivul menționat la pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 474/2012, respectiv refuzul de a pune la dispoziția echipei de control a A.N.R.S.C.

documentele solicitate, justificând măsura de retragere a licenței. Referitor la critica de nelegalitate a motivului de retragere a licenței de la pct. 1 lit. c), Curtea constată că s-a reținut încălcarea de către reclamantă a pct. 10 din condițiile asociate licenței, potrivit căruia „Titularul licenței are obligația de a presta serviciul numai în baza unui Contract de delegare a gestiunii serviciului, încheiat cu autoritatea administrației publice locale responsabilă, în condițiile legii.” Potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 51/2006, „Furnizarea/ prestarea serviciilor de utilități publice este permisă numai pe baza licenței emise sau recunoscute, după caz, de autoritățile de reglementare competente și a contractului de delegare a gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare.

” De asemenea, Legea nr. 101/2006, cu modificările și completările ulterioare prevede la art. 21 operatorii își pot desfășura activitatea în baza licenței eliberate de A.N.R.S.C. și a contractului de delegare a gestiunii. Reclamanta recunoaște în acțiunea formulată că prestează serviciul de salubrizare fără contract de delegare a gestiunii în localitățile Ocna Mureș, Teiuș, Ciugud, Fărău, Ighiu, Lunca Mureșului, Lopadea Nouă, Meteș, Mirăslău, Mihalț, Noșlac, Ocna Mureș, Pianu, Sântimbru, Săliștea, Unirea, Hopârta, dezvoltând în susținerea nelegalității acestui motiv de retragere a licenței, același raționament defectuos prezentat în cadrul primei critici de nelegalitate, constând, în esență, în faptul că obligația de a deține contracte de delegare a gestiunii vizează numai localitățile pentru care a fost licențiată.

Or, acest raționament nu poate fi primit din considerentele expuse în cadrul analizei primei critici de nelegalitate, nefiind necesar ca acestea să fie reiterate de instanță, acestea conducând la concluzia că respectarea legii este obligatorie pentru toată activitatea reclamantei de prestare servicii de salubritate și nu numai pentru activitatea desfășurată în localitățile Alba Iulia și Șibot. Nu are relevanță împrejurarea că reclamanta presta acest serviciu, înainte de intrarea în vigoare a legislației care impune încheierea unor contracte de delegare a gestiunii, în baza contractelor comerciale încheiate direct cu utilizatorii, fiind obligatoriu ca, începând cu intrarea în vigoare a noilor reglementări, aceasta să se conformeze exigențelor legii în vigoare.

Mai mult decât atât, instanța a constatat că potrivit art. 60 lit. b) din H.G. nr. 745/2007, autoritatea pârâtă retrage licența în cazurile specificate în condițiile asociate licenței, or, potrivit pct. 35 lit. a) și c) din condițiile asociate licenței, A.N.R.S.C.

poate retrage licența în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute de legislația specifică în vigoare și pentru încălcarea în mod repetat a unei sau mai multor condiții ale licenței, ipoteză care include și prestarea serviciului de salubritate în absența contractelor de delegare de gestiune, deținerea unor asemenea contracte, constituind o obligație legală (art. 39 din Legea nr. 51/2006 și art. 21 din Legea nr. 101/2006) dar și o condiție asociată licenței (pct. 10). Nu poate fi reținută apărarea reclamantei, în sensul că măsurile de intrare în legalitate impuse în anul 2008 nu puteau fi aplicate în termen de 30 de zile, întrucât în măsura în care reclamanta nu avea posibilitatea de încheia contracte de delegare de gestiune în localitățile în care presta serviciul de salubritate în mod nelegal, intrarea în legalitate trebuia realizată prin încetarea prestării acestei activități până la obținerea licenței și încheierea contractelor respective.

Nu este reală nici afirmația reclamantei potrivit căreia, prevederea de la pct. 39 din condițiile asociate licenței aprobate prin Ordinul 40/2005, valabilă la data transmiterii de către pârâtă a adreselor nr. 250/MCB/2008 și 2961/MCB/2008, prin care se stipulează că titularul licenței nu are dreptul de a presta activitățile specifice serviciului în altă arie teritorial-administrativă decât cea licențiată, nu se mai regăsește în condițiile asociate licenței retrase. În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia, deși sesizată încă din anul 2008, pârâta nu a întreprins nicio acțiune cu privirea la suspendarea licenței sau la reglementarea situației cu autoritățile locale, instanța a reținut că aceasta nu poate constitui o justificare pentru prestarea serviciului de salubritate în condiții de nelegalitate.

Referitor la prima critică de nelegalitate din cererea precizatoare, critică ce vizează, în esență, faptul că, în opinia reclamantei, din interpretarea coroborată a prevederilor H.G. nr. 745/2007 și a condițiilor asociate licenței de la punctele 35 și 36, faptele reținute de pârâtă ca motive de retragere a licenței pot fi sancționate numai cu aplicarea amenzii contravenționale, instanța a reținut în acest sens că legislația incidență în domeniu nu prevede obligativitatea aplicării sancțiunii amenzii contravenționale. Mai mult, așa cum rezultă din prevederile art. 60 lit. b) din H.G. nr. 745/2007, retragerea licenței nu este condiționată de săvârșirea unor contravenții, acestea stipulând expres că autoritatea pârâtă retrage licența în cazurile specificate în condițiile asociate licenței, or, potrivit pct. 35 lit. a) și c) din condițiile asociate licenței, A.N.R.S.C.

poate retrage licența în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute de legislația specifică în vigoare și pentru încălcarea în mod repetat a unei sau mai multor condiții ale licenței, ipoteză care include și prestarea serviciului de salubritate în absența contractelor de delegare de gestiune, deținerea unor asemenea contracte, constituind o obligație legală (art. 39 din Legea nr. 51/2006 și art. 21 din Legea nr. 101/2006) dar și o condiție asociată licenței (pct. 10). Conchide instanța, arătând că Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012 a fost emis cu respectarea prevederilor legale, măsura retragerii licenței fiind dispusă ca urmare a faptului că reclamanta a prestat serviciul de salubrizare cu încălcarea prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 101/2006, precum și a condițiilor asociate licenței.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței nr. 2639 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC S. SRL, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în condițiile prevăzute de art. 312 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii formulate invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Susține în motivele cererii de recurs că instanța de fond nu a efectuat o verificare cu privire la respectarea prevederilor legale în ceea ce privește motivarea Ordinului Președintelui A.N.R.S.C.

de retragere a licenței, făcând trimitere în acest sens la prevederile art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 745 din 11 iulie 2007 prin care se stabilește că „în cazul refuzului de acordare a licenței, precum și în cazul retragerii acesteia A.N.R.S.C. transmite solicitantului respectiv titularului de licență: a) Ordinul președintelui A.N.R.S.C. privind respingerea cererii de acordare a licenței sau de retragere a acesteia după caz; b) motivele refuzului de acordare, respectiv de retragere a licenței”. Instanța de fond a luat în considerare doar motivele care aparent justifică legalitatea actului administrativ, celorlalte motive dându-le o cu totul altă interpretare în vederea susținerii legalității actului.

Mai susține că instanța de fond nu i-a analizat susținerile cu referire la motivul invocat de ANRSC în ceea ce privește refuzul de a permite efectuarea controlului în anul 2011 și a respins ca neutilă proba cu interogatoriu precum și proba cu martori deși în nota de control din 2011 s-a reținut refuzul de a prezenta acte sau a se supune controlului, motiv de retragere a licenței, astfel că era esențial a se cunoaște dacă a existat acest refuz sau în ce context nu s-ar fi semnat nota de control de către reprezentantul societății la efectuarea controlului. Despre nota de control mai susține că nu a fost comunicată, aceasta fiind depusă în probațiune de către A.N.R.S.C., ca și mijloc de apărare doar cu ocazia demarării prezentului demers judiciar, iar faptele relatate în acest act nu sunt reale, astfel că instanța ar fi trebuit să admită probele solicitate.

Susține în continuare aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materia retragerii licenței pentru serviciile de salubrizare, în motivarea măsurii de retragere a licenței A.N.R.S.C. a invocat încălcarea pct. 7 și 20 din condițiile asociate licenței cu privire la practicarea tarifelor neaprobate de către autoritățile locale pentru orașele Ocna Mureș și Teiuș, comunele Ciugud, Fărău, Igiu, Lunca Mureșului, Lopadea Nouă, Meteș, Mirăslău, Mihalț, Noșlac, Pianu, Sântimbru, Săliștea, Unirea, deși aceste localități nu fac obiectul licenței retrase. Instanța de fond a motivat legalitatea retragerii licenței prin aceea că textele legale nu ar face vreo distincție între localitățile obiect al licenței și celelalte localități, deși la pct. 20 din Condițiile asociate licenței se face referire la practicarea de tarife aprobate pentru localitățile pentru care s-a acordat licență.

Mai mult, din conținutul notelor de control din 2008, 2011 și 2012 nu rezultă că societatea a încălcat vreo obligație legală pentru localitățile care fac obiectul licenței nr. 1140 din 28 septembrie 2010. Se mai susține că retragerea licenței a fost motivată și de împrejurarea că nu au fost puse în aplicare măsurile de intrare în legalitate precizate prin adresa nr. 250 din 9 aprilie 2008 însă acest motiv nu poate fi avut în vedere pentru retragerea licenței întrucât toate acele măsuri se refereau la o licență anterioară și la condițiile asociate acesteia și care nu mai erau în vigoare. Instanța de fond, în considerentele hotărârii nu analizează acest motiv de retragere dimpotrivă precizează că nu se regăsește printre motivele de retragere a licenței expres prevăzute în anexa la ordinul nr. 474 din 1 noiembrie 2017 și se raportează la alte prevederi din condițiile asociate licenței.

Consideră că instanța de fond trebuia să facă o analiză concretă a motivelor reținute în ordinul de retragere și nu să facă trimitere la motive care nu se regăsesc în cuprinsul ordinului, și aceasta doar pentru a justifica soluția de legalitate a ordinului de retragere a licenței. În privința legalității sancțiunii aplicate, arată societatea recurentă, că procedura și situațiile în care se poate aplica măsura retragerii măsurii de salubrizare sunt reglementate prin dispozițiile cuprinse în art. 57-60 din H.G. nr. 745/2007, împrejurările reținute de intimată pentru retragerea licenței nu se regăsesc printre cele prevăzute în aceste texte de lege. Prin întâmpinarea depusă la dosar fila nr. 39 intimata A.N.R.S.C.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanței ca fiind temeinică și legală, susținând că ordinul de retragere a licenței pentru prestarea serviciilor de salubrizare îndeplinește condițiile de formă și fond, actele atașate ordinului și care fac parte integrantă a acestuia cuprind motivele de fapt și de drept ce au determinat luarea măsuri retragerii licenței pentru serviciile de salubrizare acordate societății recurente. Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Reclamanta-recurentă prin cererea de recurs formulată invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. ce presupune că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei sau a evocat în motivarea hotărârii împrejurări străine de natura pricinii sau probe inexistente la dosar în sensul susținerii soluției adoptate în dispozitiv. Verificând cuprinsul hotărârii se constată că este motivat în raport de motivele evocate în acțiune că în considerentele hotărârii se regăsește argumentarea rațiunii ce la determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.

În privința motivării actului administrativ instanța de control reține că a motiva un act administrativ înseamnă a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea și aprecierea legalității sale, motivarea trebuind să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat prin indicarea în speță a motivelor care au determinat ridicarea licenței. Cu alte cuvinte motivarea trebuie să fie efectivă, respectiv completă, precisă și circumstanțială.

De altfel, și în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituție care a adoptat măsura atacată astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și să permită Curților comunitare competența să efectueze revizuirea actului. Amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depinde de circumstanțele fiecărui caz.

În speță, instanța de fond a verificat legalitatea actului administrativ contestat și din perspectiva motivării actului și a stabilit în mod temeinic și legal că ordinul de retragere cuprinde toate elementele fiind motivat în fapt și în drept, motivele care au stat la baza retragerii licenței pentru serviciile de salubrizare indicate în cuprinsul actului fiind încălcarea condițiilor asociate licenței prevăzute la pct. 7, 8, 9, 10 și 20 dar și nerespectarea obligației de prezenta documentele echipei de control, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată în conformitate cu prevederile art. 30 din H.G. nr. 745/2007 cu retragerea licenței. Criticile vizând fondul cauzei sunt de asemenea nefondate, constatările organelor de control care au dispus măsura ridicării licenței nu au fost combătute cu probe și argumente pertinente.

Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 republicată „furnizarea, prestarea serviciilor de utilități publice este permisă numai pe baza licenței emise sau recunoscute după caz de autoritățile de reglementarea competente și a contractului de delegare a gestiunii respectiv a hotărârii de dare în administrare”, iar art. 22 alin. (2) din Legea Serviciului de Salubrizare a localităților, republicată nr. 101/2006 se stabilește că „operatorii își pot desfășura activitatea în baza licenței eliberate de A.N.R.S.C. și a contractului de delegare a gestiunii”. La pct. 10 din condițiile asociate licenței se prevede că titularii licenței au obligația de a presta serviciu numai în baza unui contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autoritatea administrației publice responsabile în condițiile legii.

Prin nota de control din 6 august 2012 i s-a imputat reclamantei practicarea de servicii de salubrizare în afara ariei administrative pentru care deține licență aspect de altfel recunoscut de către reclamantă. Desfășurarea activității de salubrizare în afara ariei administrative pentru care societatea deține licență a condus la încălcarea condiției asociate licenței prevăzute la pct. 8 potrivit căreia titularul licenței este obligat să respecte în totalitate prevederile legislației în vigoare, legislație care interzice desfășurarea unor astfel de servicii fără licență sau în afara ariei administrative aprobate, relevante în acest sens sunt prevederile art. 39 din Legea nr. 51/2006 și art. 22 din Legea nr. 101/2006.

S-a demonstrat de asemenea, încălcarea condiției asociate licenței prevăzute la pct. 7, titularul licenței avea dreptul să încaseze contravaloarea serviciilor prestare la tarifele stabilite și aprobate conform prevederilor legale în vigoare, recurenta-reclamantă recunoscând practicarea serviciului de salubrizare în afara ariei administrative aprobate prin licență și alte tarife decât cele aprobate prin hotărârile consiliului local. Justifică practicarea acestor tarife prin aceea că a încercat obținerea de licențe și pentru alte localități și negocierea tarifelor cu autoritățile locale însă s-a lovit de refuzul autorităților în negocierea tarifelor. Toate aceste împrejurări însă nu pot legitima activitatea prestată de societatea reclamantă dimpotrivă se demonstrează încălcarea prevederilor Legii nr. 51/2006 și 101/2006 care impun desfășurarea activității de salubrizare numai în baza licenței și a contractului de delegare a gestiunii.

S-a mai reținut în nota de control împrejurarea că reclamanta-recurentă nu a respectat măsurile impuse prin adresa 250 din 9 aprilie 2008, măsuri prin care i s-a pus în vedere reclamantei-recurente să înceteze prestarea serviciilor de salubrizare pentru localitățile pentru care nu deține licență în condițiile prevăzute de lege, însă practicarea acestor servicii a continuat fiind constatată cu ocazia efectuării altor controale la nivelul acestei societății. Se recunoaște de către societate practicarea acestor servicii însă își justifică acțiunile prin aceea că s-a lovit de refuzul nejustificat al autorităților locale de a încheia contracte de delegare dar nu prezintă probe pertinente în acest sens și nici nu demonstrează că a întreprins demersuri pentru intrarea în legalitate.

Un alt motiv care a condus la retragerea licenței a fost acela a refuzului de furnizare de informații și prezentarea de documente organelor de control, comportament contestat de altfel de către societatea recurentă dar cu toate acestea nu a fost în măsură să prezinte nici în fața instanței de fond dar nici în recurs documentele care au fost prezentate organelor de control necesare de altfel, întocmirii notei de control. Toate aceste aspecte conduc la concluzia că actul administrativ contestat este temeinic și legal, așa cum de altfel a reținut și prima instanță recursul urmând a fi respins în condițiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2639 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015