ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

deduse judecății

Prin acțiunea

înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL, a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de

Utilități Publice suspendarea Ordinului Președintelui A.N.R.S.C. cu nr. 474

emis la data 01 noiembrie 2012, prin care s-a dispus retragerea licenței nr. 1140

din 28 septembrie 2010, clasa 2 pentru serviciul public de salubrizare a

localităților, eliberată prin Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 489 din 28

septembrie 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei precum

și anularea Ordinului Președintelui A.N.R.S.C. cu nr. 474 emis la data 01

noiembrie 2012, prin care s-a dispus retragerea licenței nr. 1140 din 28

septembrie 2010, clasa 2 pentru serviciul public de salubrizare a

localităților, eliberată prin Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 489 din 28

septembrie 2010,

Totodată,

a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu

prezentul litigiu.

Motivând

acțiunea, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 474 din data de 01 noiembrie

2012, s-a procedat la retragerea licenței cu nr. 1140 din 28 septembrie 2010,

clasa 2, pentru serviciul public de salubrizare al localităților pentru

motivele precizate în anexa ordinului mai-sus amintit.

Referitor

la motivul de retragere a licenței stipulat la punctul 1 din Anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012, reclamanta a arătat că acesta

este nelegal dat fiind faptul că societatea a încasat contravaloarea

serviciilor prestate la tarifele stabilite și aprobate de autoritățile

administrațiilor publice locale în localitățile Șibot și Alba Iulia, unde i-a

fost delegat serviciul astfel cum este prevăzut la art. 7 din Condițiile

asociate licenței.

La pct. 5

din Cap. III din Condițiile asociate licenței intitulat Drepturi din Licența nr.

1140 din 28 septembrie 2010 se prevede dreptul de a presta serviciile de

salubrizare pentru Municipiul Alba Iulia și comuna Șibot precum și dreptul de a

încasa contravaloarea serviciilor prestate în aceste unități

administrativ-teritoriale la tarifele stabilite și aprobate conform

prevederilor legale.

A mai

susținut că, pentru prestarea serviciului, nu a solicitat beneficiarilor

serviciului alte sume bănești în afara celor facturate și aprobate, așa cum în

mod nerealist invocă A.N.R.S.C. Dealtfel, arată că A.N.R.S.C. în motivarea

Ordinului de retragere a licenței și în răspunsul la plângerea prealabilă

formulată, nu arată unde și când a încasat alte tarife decât cele aprobate de

autoritățile locale.

În fine

a mai susținut că reținerea motivului de retragere a licenței prin încălcarea

prevederilor pct. 7 și 20 din condițiile asociate licenței cu privire la

practicarea tarifelor neaprobate de către autoritățile locale, acolo unde nu a

fost delegat serviciul de salubrizare, este nelegal deoarece, pe de o parte,

Normele metodologice din 2007 prevăd pentru care situații se impune stabilirea

tarifelor, iar pe de altă parte, condițiile asociate licenței se referă la

obligativitatea aplicării și respectării tarifelor aprobate de autoritățile

locale, doar pentru unitățile teritorial-administrative pentru care a fost

licențiată și pentru care avea contractul de delegare a gestiunii.

Reclamanta

a arătat că Licența 1140 din 28 septembrie 2010 a fost acordată pentru

prestarea serviciului de salubrizare pentru cele două localități, având dreptul

ca în aceste două localități să încaseze contravaloarea serviciilor prestate,

la tarifele stabilite și aprobate conform prevederilor legale în vigoare (pct.

7 din condițiile asociate licenței) și obligația ca, în aceste două localități

pentru care deținea licența, să nu perceapă de la utilizatori alte sume

bănești, în afara celor facturate pe baza tarifelor stabilite și aprobate de

autoritatea administrației publice locale (pct. 20 din condițiile asociate

licenței).

Punctele

7 și 20 din condițiile asociate licenței, prevederi invocate de A.N.R.S.C. în

susținerea legalității Ordinului de retragere a licenței, și pe care subscrisa

le-ar fi încălcat, se referă la cele două localități, respectiv mun. Alba-Iulia

și comuna Șibot iar nu și la alte unități administrativ teritoriale pentru care

nu a fost delegat serviciul de salubrizare.

Cu

privire la argumentul invocat de A.N.R.S.C. la pct. 1 lit. b) din Anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012, a arătat că acesta nu

reprezintă un motiv întemeiat de retragere a licenței, nefiind constatată vreo

încălcare a dispozițiilor legale în prestarea serviciului pentru localitățile

în care a fost licențiată. Din conținutul Condițiilor asociate licenței, pct. 9

se referă la prestarea serviciului în condiții de legalitate deplină și

asumarea răspunderii față de toate actele sau faptele care decurg sau au

legătură cu activitatea respectivă pentru localitățile Alba Iulia și Șibot,

conform art. 2, unități teritorial-administrative pentru care s-a acordat

licența clasa 2 nr. 1140 din 28 septembrie 2010.

Atât din

conținutul notei de control întocmită la data de 08 mai 2012, a notei de

control nr. 1062 din 19 martie 2008 cât și a notei de control din 2012 nu

rezultă că ar fi încălcat această obligație legală pentru localitățile care fac

obiectul licenței nr. 1140 din 28 septembrie 2010.

Reclamanta

a susținut că în Ordinul de retragere a licenței nu se face precizarea

situației concrete de care ar fi culpabilă cu privire la nerespectare

legislației în prestarea serviciului în localitățile obiect al licenței ci face

o precizare ambiguă prin invocarea faptului că a "încălcat în mod

repetat" prevederile licenței și legislației în vigoare.

Cu privire

la cele menționate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012 prin care se motivează

retragerea licenței ca urmare a refuzului subscrisei de a pune la dispoziția

echipei de control documentele solicitate, aceasta nu este legală și fondată

deoarece nu este indicat controlul la care face referire.

A precizat

faptul că la sediul societății au fost efectuate mai multe controale, toate

acestea fiind consemnate în Registrul Unic de Control, nefiind precizat în

notele de control - inclusiv în nota de control încheiată în data de 08 mai 2012

- că ar fi refuzat a pune la dispoziția membrilor echipei de control actele

solicitate sau nu a furnizat informațiile solicitate de către aceștia.

Mai mult

de atât din punctul 5 al Notei de control a A.N.R.S.C. încheiată în data de 08

mai 2012 la sediul societății rezultă clar faptul că societatea a înaintat și a

pus la dispoziția echipei de control toate documentele care i-au fost

solicitate, furnizând toate informațiile necesare echipei de control.

Referitor

la motivul invocat de A.N.R.S.C. la punctul 2 din Anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nu este concludent, acesta nefiind susținut de vreun act

care să fi fost comunicat nemijlocit societății.

Reclamanta

a arătat că sancțiunea pentru prestarea unui serviciu de salubrizare în alte

unități administrativ-teritoriale fără a deține licență nu constă în retragerea

licenței, deoarece, pe de o parte, art. 10 din Condițiile asociate licenței se

referă la localitățile care fac parte din obiectul licenței, localități pentru

care a prestat serviciul de salubrizare având contracte de delegare a

gestiunii, iar pe de altă parte, art. 60 din H.G. nr. 745/2007, precizează în

mod concret situațiile în care A.N.R.S.C. poate dispune retragerea licenței.

Nici în condițiile asociate licenței din 28 septembrie 2010 și nici în art. 60

din H.G. nr. 745/2007 nu se regăsește vreo precizare că sancțiunea, pentru

prestarea serviciului de salubrizare fără contract de delegare a gestiunii

pentru alte localități decât cele specificate în licență, o constituie

retragerea licenței pentru prestarea serviciului de salubrizare în localitățile

în care există contracte de delegare a gestiunii.

Cu

privire la prestarea serviciului de salubrizare în alte localități decât cele

precizate în licență, reclamanta a a arătat faptul că efectua acest serviciu

înainte de intrarea în vigoare a legislației aplicabile, în baza contractelor

comerciale încheiate direct cu utilizatorii.

În

opinia reclamantei, motivul de retragere a licenței din 28 septembrie 2010

privind măsurile ce se impuneau pentru intrarea în legalitate, nu constituie un

motiv legal de retragere a licenței, întrucât măsurile impuse în termen de 30

de zile, (respectiv, delegarea gestiunii, aprobarea tarifelor etc.) nu puteau

fi puse în aplicare deoarece prerogativa acestor măsuri aparținea în mod exclusiv

autorităților locale.

În

drept, reclamanta a invocăm prevederile Legii nr. 554/2004, H.G. 745/2007;

Legea nr. 101/2006; Legea nr. 51/2006; Ordinul nr. 101/2006; Ordinul nr. 102/2007,

Normele Metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru

activitățile specifice serviciului de salubrizare, emise de A.N.R.S.C. și

publicat în M.O. nr. 529 din 6 august 2007.

În

cererea precizatoare și completatoare reclamanta a învederat că pentru

retragerea licenței pârâta, inclusiv comisia de licențiere din data de 30 iulie

2012, ar fi trebuit să aplice sancțiunea contravențională în limita impusă de

legislația aplicabilă, sancțiune care se putea lua numai cu respectarea de

către A.N.R.S.C. a procedurii instituite prin Ordinul 102/2007 și în

conformitate cu prevederile pct. 34 din condițiile asociate licenței.

Apărările

formulate în cauză

Pârâta

A.N.R.S.C. - Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare

de Utilități Publice, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția

autorității de lucru judecat, în ceea ce privește cererea de suspendare.

Pe

fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând, în

esență, că reclamanta practică tarife neaprobate de către autoritatea

administrației publice locale din următoarele unități administrativ -

teritoriale: orașul Ocna Mureș, orașul Teiuș, Comuna Ciugud, comuna Fărău,

comuna Ighiu, comuna Lunca Mureșului, comuna Lopadea Nouă, comuna Meteș, comuna

Mirăslău, comuna Mihalț, comuna Noșlac, orașul Ocna Mureș, comuna Pianu, comuna

Sântimbru, comuna Săliștea, comuna Unirea, comuna Hopârta din județul Alba.

De

asemenea, potrivit Legii nr. 101/2006, serviciul public de salubrizare a

localităților se organizează pentru satisfacerea nevoilor populației, ale

instituțiilor publice și ale agenților economici de pe teritoriul respectivelor

unități administrativ-teritoriale.

Având în

vedere decizia de retragere a Licenței nr. 1140 din 28 septembrie 2010, prin

adresa nr. 2381107 din 01 august 2012, A.N.R.S.C. a informat atât Consiliul

local cât și primăria municipiului Alba Iulia, cu privire la încetarea

valabilității acestei licenței, pe care o deținea SC S. SRL din municipiul Alba

Iulia, tocmai în scopul ca autoritatea administrației publice locale să aibă la

dispoziție timpul necesar pentru adoptarea măsurilor ce se impun în vederea

asigurării continuității acestui serviciu în municipiul Alba Iulia.

Hotărârea

instanței de fond

Prin

sentința nr. 2639 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea

precizată formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Pentru a

se pronunța astfel, instanța a reținut, următoarele:

Prin

Încheierea din data de 13 martie 2013, instanța a respins excepția autorității

de lucru judecat invocată de pârâtă în ceea ce privește cererea de suspendare a

executării, ca neîntemeiată având în vedere că cele două cerințe - cazul bine

justificat și paguba iminentă - se condiționează reciproc, astfel încât, chiar

dacă executarea actului administrativ ar produce o diminuare a patrimoniului

reclamantului, această diminuare ar constitui o pagubă numai în sens economic,

nu și în sens juridic, câtă vreme nu este produsă de un act „vădit nelegal”.

Pe de

altă parte, se impune precizarea că reclamanta nu a probat în niciun mod

afirmațiile referitoare la iminența intrării în insolvență, la contractarea de

împrumuturi bancare, la imposibilitatea de plată a salariilor angajaților, în

lipsa unor probe relevante privind situația financiară a societății,

neputându-se presupune în mod temeinic că executarea ordinului ar produce o

afectare gravă și iremediabilă a activității.

Pe

fondul cauzei, instanța a reținut ca situație de fapt împrejurarea că, reclamanta

SC S. SA a deținut licența din 28 septembrie 2010 clasa 2 pentru serviciul

public de salubrizare a localităților, eliberată prin Ordinul președintelui

A.N.R.S.C. nr. 489 din 28 septembrie 2010, iar la data de 30 iulie 2012, în

cadrul ședinței Comisiei de licențiere s-a hotărât retragerea licenței, sens în

care pârâta emițând în acest sens Ordinul nr. 474 din 01 noiembrie 2012 de

retragere a licenței - filele 34-36.

În

continuare, arată instanța că, motivele dispunerii acestei măsuri constau în

încălcarea de către reclamantă a condițiilor asociate licenței de la punctele

7, 8, 9, 10 și 20, precum și în refuzul de a pune la dispoziția echipei de control

a documentelor solicitate - încălcarea condiției nr. 30 care se sancționează cu

retragerea imediată a licenței.

Instanța

a reținut că prestarea de către reclamantă a serviciului de salubrizare în

localitățile Ocna Mureș, Teiuș, Ciugud, Fărău, Ighiu, Lunca Mureșului, Opadea

Nouă, Meteș, Mirăslău, Mihalț, Noșlac, Ocna Mureș, Pianu, Sântimbru, Săliștea,

Unirea, Hopârta, fără licență și fără contracte de delegare a gestiunii,

reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale imperative menționate, fapt care

nu numai că este recunoscut de reclamantă și constituie o încălcare a

prevederilor pct. 8 lit. b) din condițiile asociate licenței, astfel cum în mod

corect a reținut autoritatea pârâtă, dar, mai mult, este invocat drept

justificare a împrejurării că aceasta practică tarife neaprobate în

localitățile respective, nelegalitatea practicării de tarife neaprobate fiind

așadar o consecință a unei alte nelegalității constând în prestarea activității

fără licență.

Arată în

continuare instanța că, într-adevăr dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr.

101/2006 și, pe cale de consecință, pct. 7 și pct. 20 din condițiile asociate

licenței au în vedere ipoteza tipică în care persoana care deține licență

pentru prestarea serviciului de salubritate practică alte tarife decât cele

stabilite și aprobate dar aceasta nu înseamnă că în situația de față, în care

practicarea de tarife neaprobate reprezintă o consecință directă a faptului că

reclamanta prestează serviciul de salubritate fără licență, fapta nu poate fi

sancționată, așa cum susține reclamanta, întrucât o activitate ilegală nu poate

justifica legalitatea consecințelor ce decurg din aceasta.

În

consecință, instanța constată că este neîntemeiată critica de nelegalitate

referitoare la motivul retragerii licenței pentru încălcarea prevederilor pct. 7

și 20 din condițiile asociate licenței, având în vedere, în primul rând, faptul

că reclamanta invocă în apărare prestarea serviciului de salubritate în

condiții de nelegalitate iar în al doilea rând, faptul că, din moment ce nu

deținea licență și contract de delegare a gestiunii pentru localitățile

menționate, implicit, și tarifele percepute sunt neaprobate și încasate cu

încălcarea prevederilor legale.

În ceea

ce privește critica reclamantei, în sensul că argumentul invocat de pârâtă la pct.

1 lit. b) din Anexa la Ordinul de retragere a licenței nu reprezintă un motiv

întemeiat, întrucât pct. 9 din condițiile asociate licenței se referă exclusiv

la prestarea serviciului în localitățile pentru care s-a acordat licențe,

respectiv Alba Iulia și Șibot, instanța a constatat că interpretarea pe care o

dă reclamanta acestei prevederi nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte,

textul citat nu face distincția arătată, iar aplicarea principiului de drept

„ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” conduce la concluzia că

întreaga activitate de prestare servicii de salubritate a reclamantei trebuie

desfășurată în condiții de deplină legalitate, obligația nefiind limitată doar

la localitățile pentru care a obținut licența.

Referitor

la motivul de retragere a licenței menționat la pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 474/2012, respectiv refuzul de a pune la dispoziția echipei de control a

A.N.R.S.C. documentele solicitate, instanța a reținut că, așa cum rezultă din

Nota de control încheiată la data de 10 august 2011 - în cadrul acțiunii de

control desfășurată la această dată, echipa de control a A.N.R.S.C. a fost

împiedicată să continue verificările și să-și ducă la îndeplinire mandatul prin

refuzul reprezentantului societății de a pune la dispoziție toate documentele

solicitate.

Or,

potrivit art. 48 alin. (2), teza a doua din Legea nr. 51/2006, „Atât

operatorii, cât și utilizatorii sunt obligați să pună la dispoziție

reprezentanților împuterniciți documentele cu privire la serviciul de utilități

publice furnizat/prestat.”

În

consecință, instanța a reținut că reține că prin refuzul de a pune la

dispoziția echipei de control a A.N.R.S.C. documentele solicitate, reclamanta a

încălcat prevederile legale citate și condițiile asociate licenței, cu

precizarea că este lipsită de relevanță împrejurarea că din eroare s-a

consemnat că, pe durata controlului, societatea ar fi fost reprezentată de

directorul general, în realitate fiind vorba despre directorul executiv,

neavând nicio relevanță cu privire la legalitatea notei de control, eroarea

fiind justificată de faptul că directorul general și directorul executiv poartă

același nume, respectiv Constantinescu Petru.

Referitor

la susținerea reclamantei, în sensul că Nota de control din anul 2011 nu i-a

fost comunicată, instanța a constatat că echipa de control a menționat faptul

că reprezentantul reclamantei, directorul executiv, s-a prezentat la sediul

teritorial al pârâtei, a luat la cunoștință de conținutul notei dar a refuzat

să o semneze.

Curtea

constată că, potrivit prevederilor art. 60 lit. h) din H.G. nr. 745/2007 în

cazul refuzului titularului de licență de a supune controlului sau de a pune la

dispoziția agenților constatatori ai A.N.R.S.C. datele și informațiile

solicitate în timpul desfășurării acțiunii de control, A.N.R.S.C. decide

retragerea licenței.

La pct. 36

din condițiile asociate licenței se prevede faptul că A.N.R.S.C. va proceda la

retragerea imediată a licenței dacă titularul licenței nu respectă cerința de

la pct. 30, menționat anterior.

În raport

de cele constatate prin nota de control, de prevederile legale amintite și de

condițiile asociate licenței de la pct. 30 și 36, Curtea constată că nu poate

fi reținută nici această critică de nelegalitate, motivul menționat la pct. 2

din Anexa la Ordinul nr. 474/2012, respectiv refuzul de a pune la dispoziția

echipei de control a A.N.R.S.C. documentele solicitate, justificând măsura de

retragere a licenței.

Referitor

la critica de nelegalitate a motivului de retragere a licenței de la pct. 1 lit.

c), Curtea constată că s-a reținut încălcarea de către reclamantă a pct. 10 din

condițiile asociate licenței, potrivit căruia „Titularul licenței are obligația

de a presta serviciul numai în baza unui Contract de delegare a gestiunii

serviciului, încheiat cu autoritatea administrației publice locale

responsabilă, în condițiile legii.”

Potrivit

prevederilor art. 39 din Legea nr. 51/2006, „Furnizarea/ prestarea serviciilor

de utilități publice este permisă numai pe baza licenței emise sau recunoscute,

după caz, de autoritățile de reglementare competente și a contractului de

delegare a gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare.

”

De

asemenea, Legea nr. 101/2006, cu modificările și completările ulterioare

prevede la art. 21 operatorii își pot desfășura activitatea în baza licenței

eliberate de A.N.R.S.C. și a contractului de delegare a gestiunii.

Reclamanta

recunoaște în acțiunea formulată că prestează serviciul de salubrizare fără

contract de delegare a gestiunii în localitățile Ocna Mureș, Teiuș, Ciugud, Fărău,

Ighiu, Lunca Mureșului, Lopadea Nouă, Meteș, Mirăslău, Mihalț, Noșlac, Ocna

Mureș, Pianu, Sântimbru, Săliștea, Unirea, Hopârta, dezvoltând în susținerea

nelegalității acestui motiv de retragere a licenței, același raționament

defectuos prezentat în cadrul primei critici de nelegalitate, constând, în

esență, în faptul că obligația de a deține contracte de delegare a gestiunii

vizează numai localitățile pentru care a fost licențiată.

Or,

acest raționament nu poate fi primit din considerentele expuse în cadrul

analizei primei critici de nelegalitate, nefiind necesar ca acestea să fie

reiterate de instanță, acestea conducând la concluzia că respectarea legii este

obligatorie pentru toată activitatea reclamantei de prestare servicii de

salubritate și nu numai pentru activitatea desfășurată în localitățile Alba

Iulia și Șibot.

Nu are

relevanță împrejurarea că reclamanta presta acest serviciu, înainte de intrarea

în vigoare a legislației care impune încheierea unor contracte de delegare a

gestiunii, în baza contractelor comerciale încheiate direct cu utilizatorii,

fiind obligatoriu ca, începând cu intrarea în vigoare a noilor reglementări,

aceasta să se conformeze exigențelor legii în vigoare.

Mai mult

decât atât, instanța a constatat că potrivit art. 60 lit. b) din H.G. nr. 745/2007,

autoritatea pârâtă retrage licența în cazurile specificate în condițiile

asociate licenței, or, potrivit pct. 35 lit. a) și c) din condițiile asociate

licenței, A.N.R.S.C. poate retrage licența în cazul nerespectării obligațiilor

prevăzute de legislația specifică în vigoare și pentru încălcarea în mod

repetat a unei sau mai multor condiții ale licenței, ipoteză care include și

prestarea serviciului de salubritate în absența contractelor de delegare de

gestiune, deținerea unor asemenea contracte, constituind o obligație legală (art.

39 din Legea nr. 51/2006 și art. 21 din Legea nr. 101/2006) dar și o condiție

asociată licenței (pct. 10).

Nu poate

fi reținută apărarea reclamantei, în sensul că măsurile de intrare în legalitate

impuse în anul 2008 nu puteau fi aplicate în termen de 30 de zile, întrucât în

măsura în care reclamanta nu avea posibilitatea de încheia contracte de

delegare de gestiune în localitățile în care presta serviciul de salubritate în

mod nelegal, intrarea în legalitate trebuia realizată prin încetarea prestării

acestei activități până la obținerea licenței și încheierea contractelor

respective.

Nu este

reală nici afirmația reclamantei potrivit căreia, prevederea de la pct. 39 din

condițiile asociate licenței aprobate prin Ordinul 40/2005, valabilă la data

transmiterii de către pârâtă a adreselor nr. 250/MCB/2008 și 2961/MCB/2008,

prin care se stipulează că titularul licenței nu are dreptul de a presta

activitățile specifice serviciului în altă arie teritorial-administrativă decât

cea licențiată, nu se mai regăsește în condițiile asociate licenței retrase.

În ceea

ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia, deși sesizată încă din anul

2008, pârâta nu a întreprins nicio acțiune cu privirea la suspendarea licenței

sau la reglementarea situației cu autoritățile locale, instanța a reținut că

aceasta nu poate constitui o justificare pentru prestarea serviciului de

salubritate în condiții de nelegalitate.

Referitor

la prima critică de nelegalitate din cererea precizatoare, critică ce vizează,

în esență, faptul că, în opinia reclamantei, din interpretarea coroborată a

prevederilor H.G. nr. 745/2007 și a condițiilor asociate licenței de la

punctele 35 și 36, faptele reținute de pârâtă ca motive de retragere a licenței

pot fi sancționate numai cu aplicarea amenzii contravenționale, instanța a

reținut în acest sens că legislația incidență în domeniu nu prevede

obligativitatea aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.

Mai mult,

așa cum rezultă din prevederile art. 60 lit. b) din H.G. nr. 745/2007,

retragerea licenței nu este condiționată de săvârșirea unor contravenții,

acestea stipulând expres că autoritatea pârâtă retrage licența în cazurile

specificate în condițiile asociate licenței, or, potrivit pct. 35 lit. a) și c)

din condițiile asociate licenței, A.N.R.S.C. poate retrage licența în cazul

nerespectării obligațiilor prevăzute de legislația specifică în vigoare și

pentru încălcarea în mod repetat a unei sau mai multor condiții ale licenței,

ipoteză care include și prestarea serviciului de salubritate în absența

contractelor de delegare de gestiune, deținerea unor asemenea contracte,

constituind o obligație legală (art. 39 din Legea nr. 51/2006 și art. 21 din

Legea nr. 101/2006) dar și o condiție asociată licenței (pct. 10).

Conchide

instanța, arătând că Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012

a fost emis cu respectarea prevederilor legale, măsura retragerii licenței

fiind dispusă ca urmare a faptului că reclamanta a prestat serviciul de salubrizare

cu încălcarea prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 101/2006, precum

și a condițiilor asociate licenței.

Recursul

exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr.

2639 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC S. SRL, solicitând în

principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe în condițiile prevăzute de art. 312 alin. (1) și (3) coroborat cu art.

313 C. proc. civ., iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii

acțiunii formulate invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ.

Susține în motivele

cererii de recurs că instanța de fond nu a efectuat o verificare cu privire la

respectarea prevederilor legale în ceea ce privește motivarea Ordinului

Președintelui A.N.R.S.C. de retragere a licenței, făcând trimitere în acest

sens la prevederile art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 745 din 11 iulie 2007 prin

care se stabilește că „în cazul refuzului de acordare a licenței, precum și în

cazul retragerii acesteia A.N.R.S.C. transmite solicitantului respectiv

titularului de licență: a) Ordinul președintelui A.N.R.S.C. privind respingerea

cererii de acordare a licenței sau de retragere a acesteia după caz; b)

motivele refuzului de acordare, respectiv de retragere a licenței”.

Instanța de fond a

luat în considerare doar motivele care aparent justifică legalitatea actului

administrativ, celorlalte motive dându-le o cu totul altă interpretare în vederea

susținerii legalității actului.

Mai susține că

instanța de fond nu i-a analizat susținerile cu referire la motivul invocat de

ANRSC în ceea ce privește refuzul de a permite efectuarea controlului în anul

2011 și a respins ca neutilă proba cu interogatoriu precum și proba cu martori

deși în nota de control din 2011 s-a reținut refuzul de a prezenta acte sau a

se supune controlului, motiv de retragere a licenței, astfel că era esențial a

se cunoaște dacă a existat acest refuz sau în ce context nu s-ar fi semnat nota

de control de către reprezentantul societății la efectuarea controlului.

Despre nota de control

mai susține că nu a fost comunicată, aceasta fiind depusă în probațiune de

către A.N.R.S.C., ca și mijloc de apărare doar cu ocazia demarării prezentului

demers judiciar, iar faptele relatate în acest act nu sunt reale, astfel că

instanța ar fi trebuit să admită probele solicitate.

Susține în continuare

aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materia retragerii licenței pentru

serviciile de salubrizare, în motivarea măsurii de retragere a licenței A.N.R.S.C.

a invocat încălcarea pct. 7 și 20 din condițiile asociate licenței cu privire

la practicarea tarifelor neaprobate de către autoritățile locale pentru orașele

Ocna Mureș și Teiuș, comunele Ciugud, Fărău, Igiu, Lunca Mureșului, Lopadea

Nouă, Meteș, Mirăslău, Mihalț, Noșlac, Pianu, Sântimbru, Săliștea, Unirea,

deși aceste localități nu fac obiectul licenței retrase.

Instanța de fond a

motivat legalitatea retragerii licenței prin aceea că textele legale nu ar face

vreo distincție între localitățile obiect al licenței și celelalte localități,

deși la pct. 20 din Condițiile asociate licenței se face referire la

practicarea de tarife aprobate pentru localitățile pentru care s-a acordat

licență.

Mai mult, din

conținutul notelor de control din 2008, 2011 și 2012 nu rezultă că societatea a

încălcat vreo obligație legală pentru localitățile care fac obiectul licenței nr.

1140 din 28 septembrie 2010.

Se mai susține că

retragerea licenței a fost motivată și de împrejurarea că nu au fost puse în

aplicare măsurile de intrare în legalitate precizate prin adresa nr. 250 din 9

aprilie 2008 însă acest motiv nu poate fi avut în vedere pentru retragerea

licenței întrucât toate acele măsuri se refereau la o licență anterioară și la

condițiile asociate acesteia și care nu mai erau în vigoare.

Instanța de fond, în

considerentele hotărârii nu analizează acest motiv de retragere dimpotrivă

precizează că nu se regăsește printre motivele de retragere a licenței expres

prevăzute în anexa la ordinul nr. 474 din 1 noiembrie 2017 și se raportează la

alte prevederi din condițiile asociate licenței.

Consideră că instanța

de fond trebuia să facă o analiză concretă a motivelor reținute în ordinul de

retragere și nu să facă trimitere la motive care nu se regăsesc în cuprinsul

ordinului, și aceasta doar pentru a justifica soluția de legalitate a ordinului

de retragere a licenței.

În privința

legalității sancțiunii aplicate, arată societatea recurentă, că procedura și

situațiile în care se poate aplica măsura retragerii măsurii de salubrizare

sunt reglementate prin dispozițiile cuprinse în art. 57-60 din H.G. nr. 745/2007,

împrejurările reținute de intimată pentru retragerea licenței nu se regăsesc

printre cele prevăzute în aceste texte de lege.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar fila nr. 39 intimata A.N.R.S.C. a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanței ca fiind temeinică

și legală, susținând că ordinul de retragere a licenței pentru prestarea

serviciilor de salubrizare îndeplinește condițiile de formă și fond, actele

atașate ordinului și care fac parte integrantă a acestuia cuprind motivele de

fapt și de drept ce au determinat luarea măsuri retragerii licenței pentru

serviciile de salubrizare acordate societății recurente.

Examinând sentința

recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Reclamanta-recurentă

prin cererea de recurs formulată invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ. ce presupune că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei

sau a evocat în motivarea hotărârii împrejurări străine de natura pricinii sau

probe inexistente la dosar în sensul susținerii soluției adoptate în

dispozitiv.

Verificând cuprinsul

hotărârii se constată că este motivat în raport de motivele evocate în acțiune

că în considerentele hotărârii se regăsește argumentarea rațiunii ce la

determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.

În privința motivării

actului administrativ instanța de control reține că a motiva un act

administrativ înseamnă a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de

drept care permit înțelegerea și aprecierea legalității sale, motivarea

trebuind să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de

fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de

apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat prin

indicarea în speță a motivelor care au determinat ridicarea licenței.

Cu alte cuvinte

motivarea trebuie să fie efectivă, respectiv completă, precisă și

circumstanțială.

De altfel, și în

jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată

actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul

urmat de instituție care a adoptat măsura atacată astfel încât să li se permită

persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și să permită Curților

comunitare competența să efectueze revizuirea actului. Amploarea și detalierea

motivării depind de natura actului adoptat iar cerințele pe care trebuie să le

îndeplinească motivarea depinde de circumstanțele fiecărui caz.

În speță, instanța de

fond a verificat legalitatea actului administrativ contestat și din perspectiva

motivării actului și a stabilit în mod temeinic și legal că ordinul de

retragere cuprinde toate elementele fiind motivat în fapt și în drept, motivele

care au stat la baza retragerii licenței pentru serviciile de salubrizare

indicate în cuprinsul actului fiind încălcarea condițiilor asociate licenței

prevăzute la pct. 7, 8, 9, 10 și 20 dar și nerespectarea obligației de prezenta

documentele echipei de control, nerespectarea acestei obligații fiind

sancționată în conformitate cu prevederile art. 30 din H.G. nr. 745/2007 cu

retragerea licenței.

Criticile vizând

fondul cauzei sunt de asemenea nefondate, constatările organelor de control

care au dispus măsura ridicării licenței nu au fost combătute cu probe și

argumente pertinente.

Potrivit

dispozițiilor art. 39 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.

51/2006 republicată „furnizarea, prestarea serviciilor de utilități publice

este permisă numai pe baza licenței emise sau recunoscute după caz de

autoritățile de reglementarea competente și a contractului de delegare a

gestiunii respectiv a hotărârii de dare în administrare”, iar art. 22 alin. (2)

din Legea Serviciului de Salubrizare a localităților, republicată nr. 101/2006 se

stabilește că „operatorii își pot desfășura activitatea în baza licenței

eliberate de A.N.R.S.C. și a contractului de delegare a gestiunii”.

La pct. 10 din condițiile

asociate licenței se prevede că titularii licenței au obligația de a presta

serviciu numai în baza unui contract de delegare a gestiunii serviciului

încheiat cu autoritatea administrației publice responsabile în condițiile

legii.

Prin nota de control

din 6 august 2012 i s-a imputat reclamantei practicarea de servicii de

salubrizare în afara ariei administrative pentru care deține licență aspect de

altfel recunoscut de către reclamantă. Desfășurarea activității de salubrizare

în afara ariei administrative pentru care societatea deține licență a condus la

încălcarea condiției asociate licenței prevăzute la pct. 8 potrivit căreia

titularul licenței este obligat să respecte în totalitate prevederile

legislației în vigoare, legislație care interzice desfășurarea unor astfel de

servicii fără licență sau în afara ariei administrative aprobate, relevante în

acest sens sunt prevederile art. 39 din Legea nr. 51/2006 și art. 22 din Legea nr.

101/2006.

S-a demonstrat de

asemenea, încălcarea condiției asociate licenței prevăzute la pct. 7, titularul

licenței avea dreptul să încaseze contravaloarea serviciilor prestare la

tarifele stabilite și aprobate conform prevederilor legale în vigoare,

recurenta-reclamantă recunoscând practicarea serviciului de salubrizare în

afara ariei administrative aprobate prin licență și alte tarife decât cele

aprobate prin hotărârile consiliului local. Justifică practicarea acestor

tarife prin aceea că a încercat obținerea de licențe și pentru alte localități

și negocierea tarifelor cu autoritățile locale însă s-a lovit de refuzul

autorităților în negocierea tarifelor.

Toate aceste

împrejurări însă nu pot legitima activitatea prestată de societatea reclamantă

dimpotrivă se demonstrează încălcarea prevederilor Legii nr. 51/2006 și

101/2006 care impun desfășurarea activității de salubrizare numai în baza

licenței și a contractului de delegare a gestiunii.

S-a mai reținut în

nota de control împrejurarea că reclamanta-recurentă nu a respectat măsurile

impuse prin adresa 250 din 9 aprilie 2008, măsuri prin care i s-a pus în vedere

reclamantei-recurente să înceteze prestarea serviciilor de salubrizare pentru

localitățile pentru care nu deține licență în condițiile prevăzute de lege,

însă practicarea acestor servicii a continuat fiind constatată cu ocazia

efectuării altor controale la nivelul acestei societății. Se recunoaște de

către societate practicarea acestor servicii însă își justifică acțiunile prin

aceea că s-a lovit de refuzul nejustificat al autorităților locale de a încheia

contracte de delegare dar nu prezintă probe pertinente în acest sens și nici nu

demonstrează că a întreprins demersuri pentru intrarea în legalitate.

Un alt motiv care a

condus la retragerea licenței a fost acela a refuzului de furnizare de

informații și prezentarea de documente organelor de control, comportament

contestat de altfel de către societatea recurentă dar cu toate acestea nu a

fost în măsură să prezinte nici în fața instanței de fond dar nici în recurs

documentele care au fost prezentate organelor de control necesare de altfel,

întocmirii notei de control.

Toate aceste aspecte

conduc la concluzia că actul administrativ contestat este temeinic și legal, așa

cum de altfel a reținut și prima instanță recursul urmând a fi respins în

condițiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316

din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC S. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2639 din 18

septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2015