ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 555/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 555/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.C.E.

SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru

Serviciile Comunitare de Utilități Publice a solicitat anularea parțială a

anexei la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24 noiembrie 2010,

respectiv a art. 9.

În motivarea acțiunii

a arătat că, în urma inițierii procedurii de solicitare a eliberării unei

licențe clasa 2 pentru serviciile publice de salubrizare a localităților,

autoritatea competentă i-a eliberat reclamantei o licență clasa a II-a, sens în

care a emis Ordinul 630 din 24 noiembrie 2010.

Licența cuprinde și o

anexă în care sunt cuprinse „Condițiile asociate licenței pentru serviciul

public”.

Art. 9 din anexă (a

cărei anulare se cere) prevede obligativitatea titularului licenței, ca în

termen de 90 de zile de la eliberarea licenței, de a rezilia toate contractele

încheiate direct cu utilizatorii din localitățile în care nu deține un contract

de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autoritățile administrației

publice locale. Nerespectarea acestei condiții conduce de către titularul

licenței conduce la suspendarea acesteia.

Reclamanta apreciază

că acest articol este nelegal având în vedere următoarele considerente:

- Pârâta face

confuzie între serviciul public de salubritate și serviciul de salubritate;

- Nu se poate

solicita de către un terț ca și condiție de valabilitate a unei licențe

rezilierea unor contracte comerciale încheiate între doi parteneri de drept

privat;

- Nu este posibilă

eliberarea unei licență sub condiție;

- Pârâta, impunând

această condiție ignoră dispozițiile art. 969 C. civ.;

- Pârâta nu a avut în

vedere că aceste contracte au fost încheiate anterior apariției legilor

speciale și emiterii licenței.

Prin Sentința nr. 359

din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta SC S.C.E. SRL, reprezentată prin administrator judiciar

B.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru

Serviciile Comunitare de Utilități Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- Prin Hotărârea 2213

din 22 noiembrie 2010 a A.N.R.S.C. s-a hotărât eliberarea licenței clasa 2 SC S.C.E.

SRL.

- Având în vedere

această hotărâre, precum și referatul de aprobare din 22 noiembrie 2010 al

Comisiei de licențiere, Președintele A.N.R.S.C. a emis Ordinul 630 din 24

noiembrie 2010 prin care a aprobat eliberarea licenței clasa 2 societății

reclamante pentru serviciul public de salubrizare a localităților, cu

respectarea condițiilor asociate licenței cuprinse în anexa ce face parte

integrantă din prezentul ordin.

- Potrivit art. 9 din

Condițiile asociate licenței, titularul acesteia are obligația ca în termen de

90 de zile de la eliberarea licenței, să rezilieze contractele încheiate direct

cu utilizatorii din localitățile în care nu deține un contract de delegare a

gestiunii încheiat cu autoritățile administrației publice locale.

- Conform art. 5 din Hotărârea

nr. 745/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licențelor în

domeniul serviciilor comunitare de utilități publice prin condiții asociate

licenței - anexă la licență și parte integrantă din aceasta, se înțeleg acele

clauze “prin care se stabilesc drepturile, obligațiile, restricțiile,

sancțiunile, precum și unitățile administrativ-teritoriale unde titularul de

licență are permisiunea de a presta/furniza un serviciu de utilități publice

ori una sau mai multe activități specifice acestuia”.

- Art. 42 și 43 din

actul normativ menționat anterior enumeră (enumerarea nu este limitativă)

clauzele minime obligatorii pe care trebuie să le conțină condițiile asociate

licenței pentru titularii de licență care prestează/ furnizează în România un/ o

serviciu/ activitate de utilități publice, aflată în sfera de reglementare a

A.N.R.S.C.

- În contextul

acestui cadru legislativ, instanța a reținut că existența unui termen de

valabilitate a contractelor încheiate cu autoritățile administrației publice

locale, în baza cărora solicitantul prestează/furnizează serviciul/activitățile

pentru care se solicită licența, în cazul gestiunii delegate și necesitatea ca acestea

să fi fost atribuite în condițiile legii reprezintă criterii obligatorii pentru

acordarea unei licențe.

- a apreciat instanța

că din textele legale menționate anterior rezultă că A.N.R.S.C.U are

posibilitatea, ca în condițiile asociate licenței pentru titularii de licență

care prestează/ furnizează în România un/o serviciu/activitate de utilități

publice să insereze clauze referitoare la obligațiile titularului de licență,

interdicții, restricții și sarcini pentru titularul de licență, în scopul menținerii

unui mediu concurențial normal în domeniu, evitării dezechilibrelor pe piață și

a practicilor anticoncurențiale și cerințe privind suspendarea licenței.

A concluzionat

instanța de fond că inserarea unei clauze care obligă societatea reclamantă să

procedeze la rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii se încadrează

în categoria celor permise de Hotărârea nr. 745/2007, fiind impusă în scopul

menținerii unui mediu concurențial normal în domeniu, evitării dezechilibrelor

pe piață și a practicilor anticoncurențiale (faptul de a presta activități

specifice serviciilor de utilități publice, în temeiul unor contracte încheiate

direct cu utilizatorii, iar nu în temeiul unor contracte de delegare a

gestiunii constituie o încălcare a legislației).

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC S.C.E. SRL prin administrator judiciar

B.I.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă a susținut în esență că, instanța de fond a interpretat în

mod eronat actul a cărei anulare parțială s-a solicitat, în sensul că

recurenta-reclamantă a îndeplinit condițiile impuse de dispozițiile H.G. nr. 745/2007

pentru eliberarea licenței clasa a 2-a.

Consideră recurenta

că instanța de fond a făcut o confuzie între serviciul public de salubrizare,

reglementat de către Legea nr. 101/2006, respectiv H.G. nr. 745/2007 și prestarea

de servicii de servicii de precolectare, colectare, transport și depozitare a

deșeurilor provenite de la persoane fizice și juridice - activitate comercială,

finanțată din surse private și reglementată de dispozițiile art. 969 C. civ. și

legislația comercială privitoare la contracte.

Recurenta-reclamantă a

susținut că majoritatea contractelor la care se referă art. 9 din condițiile

asociate au fost încheiate anterior apariției legislației în baza căreia i-a

fost eliberată licența, astfel că această reglementare specială are efecte doar

pentru viitor.

Intimata Autoritatea

Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice – A.N.R.S.C.V.

a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea

ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în

esență că prevederile art. 9 din anexa la Ordinul nr. 630/2010 respectă

dispozițiile imperative ale art. 43 lit. j) din Regulamentul aprobat prin H.G.

nr 745/2007 potrivit cărora, condițiile asociate licenței pentru titularii de

licență, trebuie să conțină și condiții privind suspendarea licenței.

În acest sens

intimata a susținut că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că

înscrierea clauzei privind rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii,

se încadrează în categoria celor permise de H.G. nr. 745/2007.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză,

cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, obiectul cererii

de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă l-a constituit anularea

parțială a anexei la ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24 noiembrie 2010,

respectiv art. 9, ca fiind nelegal.

Prin ordinul atacat,

intimata A.N.R.S.C.U.P. a aprobat eliberarea licenței clasa 2 societății

reclamante pentru serviciul public de salubrizare a localităților respectiv

Municipiul Sibiu și orașul Cisnădie cu respectarea condițiilor asociate licenței

din anexă, respectiv cu obligația titularului licenței (conform art. 9) ca în

termen de 90 de zile de la eliberarea licenței să rezilieze toate contractele

încheiate direct cu utilizatorii, în caz contrar licența eliberată urmând a fi suspendată

conform alin. (2) al aceluiași articol.

Condițiile prevăzute

de dispozițiile art. 9 din anexa Ordinului nr. 630/2010 sunt în conformitate cu

prevederile art. 43 lit. j) din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 745/2007

potrivit cărora sunt stabilite condițiile asociate licenței pentru titularii de

licență care prestează/furnizează un serviciu/activitate de utilități publice

din sfera de reglementare a A.N.R.S.C., respectiv condiții privind suspendarea licenței.

Din perspectiva

acestor prevederi legale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de

către instanța de fond faptul că inserarea unei clauze care obliga reclamanta să

procedeze la rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii se

încadrează în categoria celor prevăzute de H.G. nr. 745/2007.

Contrar celor susținute

de recurenta-reclamantă instanța de control judiciar reține că obligația menționată

la pct. 9 din anexa la Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24

noiembrie 2010 de a rezilia contractele încheiate direct cu utilizatorii din

localitățile pentru care a solicitat licență și pentru care nu deține un

contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autoritățile administrației

publice locale, este o obligație legală și conformă cu dispozițiile Legii nr. 51/2006

cât și a Legii nr. 101/2006, potrivit cărora relația contractuală se realizează

între autoritatea administrației publice locale și operator, și în subsidiar

între operator și utilizator.

În fapt, obligațiile

titularului de licență constând în interdicții, restricții și sarcini au fost

impuse în scopul menținerii unui mediu concurențial normal și pentru evitarea

practicilor anticoncurențiale, acestea fiind în sfera de reglementare a A.N.R.S.C.

și reprezentând sancțiuni aplicabile titularului de licență, constând în

suspendarea licenței.

În ceea ce privește criticile

formulate de recurenta-reclamantă potrivit cărora instanța de fond a făcut o confuzie

între serviciul public de salubrizare reglementat de dispozițiile Legii nr. 101/2006

și H.G. nr. 745/2007 și prestarea de servicii de precolectare, colectare,

transport și depozitare a deșeurilor provenite de la persoanele fizice și

juridice ca o activitate comercială finanțată din surse private, nu pot fi

reținute, fiind nefondate.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/2006, operatorii care își

desfășoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate, furnizează sau

prestează serviciile de utilități publice prin exploatarea și administrarea

infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza contractului de

delegare a serviciului, precum și în baza licenței eliberate de autoritatea de

reglementare competentă, iar conform art. 21 alin. (2) din Legea serviciului de

salubrizare a localităților nr. 101/2006, „Operatorii își pot desfășura activitatea

pe baza licenței eliberate de A.N.R.S.C. și a contractului de delegare a

gestiunii.

Din interpretarea acestor

dispoziții legale rezultă că prestarea „serviciului public de salubrizare” al localităților

care este identic cu „serviciul de salubrizare” conform art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 101/2006, rezultă că această activitate nu se poate desfășura decât

în condițiile legale mai sus menționate, iar încheierea unor contracte direct

cu utilizatorii, este contrară prevederilor legale, conform dispozițiilor art. 30

alin. (1) lit. a) din același act normativ, potrivit cărora constituie

contravenție „prestarea de către operator a unei dintre activitățile

reglementate de prezenta lege, fără aprobarea autorităților publice locale prin

hotărârea de dare în administrare, respectiv hotărârea de atribuire a

contractului de delegare a gestiunii”.

Astfel fiind, Curtea

constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că dispozițiile

prevăzute de art. 9 din anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24

noiembrie 2010, prin care s-a impus titularului licenței obligația de a rezilia

toate contractele încheiate direct cu utilizatorii din localitățile în care nu

deține contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autoritățile administrației

publice locale, sunt legale, acestea derivând din natura juridică a acestui

contract care este un contract administrativ, astfel cum este acesta definit de

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, având ca obiect prestarea unui serviciu public.

Având în vedere toate

aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat

cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge

recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S.C.E. SRL, prin administrator judiciar B.I. împotriva Sentinței

nr. 359/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2013.