ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 555/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.C.E. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice a solicitat anularea parțială a anexei la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24 noiembrie 2010, respectiv a art. 9. În motivarea acțiunii a arătat că, în urma inițierii procedurii de solicitare a eliberării unei licențe clasa 2 pentru serviciile publice de salubrizare a localităților, autoritatea competentă i-a eliberat reclamantei o licență clasa a II-a, sens în care a emis Ordinul 630 din 24 noiembrie 2010. Licența cuprinde și o anexă în care sunt cuprinse „Condițiile asociate licenței pentru serviciul public”.

Art. 9 din anexă (a cărei anulare se cere) prevede obligativitatea titularului licenței, ca în termen de 90 de zile de la eliberarea licenței, de a rezilia toate contractele încheiate direct cu utilizatorii din localitățile în care nu deține un contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autoritățile administrației publice locale. Nerespectarea acestei condiții conduce de către titularul licenței conduce la suspendarea acesteia.

Reclamanta apreciază că acest articol este nelegal având în vedere următoarele considerente: - Pârâta face confuzie între serviciul public de salubritate și serviciul de salubritate; - Nu se poate solicita de către un terț ca și condiție de valabilitate a unei licențe rezilierea unor contracte comerciale încheiate între doi parteneri de drept privat; - Nu este posibilă eliberarea unei licență sub condiție; - Pârâta, impunând această condiție ignoră dispozițiile art. 969 C. civ.; - Pârâta nu a avut în vedere că aceste contracte au fost încheiate anterior apariției legilor speciale și emiterii licenței. Prin Sentința nr. 359 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC S.C.E.

SRL, reprezentată prin administrator judiciar B.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Prin Hotărârea 2213 din 22 noiembrie 2010 a A.N.R.S.C. s-a hotărât eliberarea licenței clasa 2 SC S.C.E. SRL. - Având în vedere această hotărâre, precum și referatul de aprobare din 22 noiembrie 2010 al Comisiei de licențiere, Președintele A.N.R.S.C. a emis Ordinul 630 din 24 noiembrie 2010 prin care a aprobat eliberarea licenței clasa 2 societății reclamante pentru serviciul public de salubrizare a localităților, cu respectarea condițiilor asociate licenței cuprinse în anexa ce face parte integrantă din prezentul ordin.

- Potrivit art. 9 din Condițiile asociate licenței, titularul acesteia are obligația ca în termen de 90 de zile de la eliberarea licenței, să rezilieze contractele încheiate direct cu utilizatorii din localitățile în care nu deține un contract de delegare a gestiunii încheiat cu autoritățile administrației publice locale. - Conform art. 5 din Hotărârea nr. 745/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licențelor în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice prin condiții asociate licenței - anexă la licență și parte integrantă din aceasta, se înțeleg acele clauze “prin care se stabilesc drepturile, obligațiile, restricțiile, sancțiunile, precum și unitățile administrativ-teritoriale unde titularul de licență are permisiunea de a presta/furniza un serviciu de utilități publice ori una sau mai multe activități specifice acestuia”.

- Art. 42 și 43 din actul normativ menționat anterior enumeră (enumerarea nu este limitativă) clauzele minime obligatorii pe care trebuie să le conțină condițiile asociate licenței pentru titularii de licență care prestează/ furnizează în România un/ o serviciu/ activitate de utilități publice, aflată în sfera de reglementare a A.N.R.S.C. - În contextul acestui cadru legislativ, instanța a reținut că existența unui termen de valabilitate a contractelor încheiate cu autoritățile administrației publice locale, în baza cărora solicitantul prestează/furnizează serviciul/activitățile pentru care se solicită licența, în cazul gestiunii delegate și necesitatea ca acestea să fi fost atribuite în condițiile legii reprezintă criterii obligatorii pentru acordarea unei licențe.

- a apreciat instanța că din textele legale menționate anterior rezultă că A.N.R.S.C.U are posibilitatea, ca în condițiile asociate licenței pentru titularii de licență care prestează/ furnizează în România un/o serviciu/activitate de utilități publice să insereze clauze referitoare la obligațiile titularului de licență, interdicții, restricții și sarcini pentru titularul de licență, în scopul menținerii unui mediu concurențial normal în domeniu, evitării dezechilibrelor pe piață și a practicilor anticoncurențiale și cerințe privind suspendarea licenței.

A concluzionat instanța de fond că inserarea unei clauze care obligă societatea reclamantă să procedeze la rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii se încadrează în categoria celor permise de Hotărârea nr. 745/2007, fiind impusă în scopul menținerii unui mediu concurențial normal în domeniu, evitării dezechilibrelor pe piață și a practicilor anticoncurențiale (faptul de a presta activități specifice serviciilor de utilități publice, în temeiul unor contracte încheiate direct cu utilizatorii, iar nu în temeiul unor contracte de delegare a gestiunii constituie o încălcare a legislației). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S.C.E. SRL prin administrator judiciar B.I.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut în esență că, instanța de fond a interpretat în mod eronat actul a cărei anulare parțială s-a solicitat, în sensul că recurenta-reclamantă a îndeplinit condițiile impuse de dispozițiile H.G. nr. 745/2007 pentru eliberarea licenței clasa a 2-a. Consideră recurenta că instanța de fond a făcut o confuzie între serviciul public de salubrizare, reglementat de către Legea nr. 101/2006, respectiv H.G. nr. 745/2007 și prestarea de servicii de servicii de precolectare, colectare, transport și depozitare a deșeurilor provenite de la persoane fizice și juridice - activitate comercială, finanțată din surse private și reglementată de dispozițiile art. 969 C. civ.

și legislația comercială privitoare la contracte. Recurenta-reclamantă a susținut că majoritatea contractelor la care se referă art. 9 din condițiile asociate au fost încheiate anterior apariției legislației în baza căreia i-a fost eliberată licența, astfel că această reglementare specială are efecte doar pentru viitor. Intimata Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice – A.N.R.S.C.V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că prevederile art. 9 din anexa la Ordinul nr. 630/2010 respectă dispozițiile imperative ale art. 43 lit. j) din Regulamentul aprobat prin H.G.

nr 745/2007 potrivit cărora, condițiile asociate licenței pentru titularii de licență, trebuie să conțină și condiții privind suspendarea licenței. În acest sens intimata a susținut că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că înscrierea clauzei privind rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii, se încadrează în categoria celor permise de H.G. nr. 745/2007. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă l-a constituit anularea parțială a anexei la ordinul Președintelui A.N.R.S.C.

nr. 630 din 24 noiembrie 2010, respectiv art. 9, ca fiind nelegal. Prin ordinul atacat, intimata A.N.R.S.C.U.P. a aprobat eliberarea licenței clasa 2 societății reclamante pentru serviciul public de salubrizare a localităților respectiv Municipiul Sibiu și orașul Cisnădie cu respectarea condițiilor asociate licenței din anexă, respectiv cu obligația titularului licenței (conform art. 9) ca în termen de 90 de zile de la eliberarea licenței să rezilieze toate contractele încheiate direct cu utilizatorii, în caz contrar licența eliberată urmând a fi suspendată conform alin. (2) al aceluiași articol. Condițiile prevăzute de dispozițiile art. 9 din anexa Ordinului nr. 630/2010 sunt în conformitate cu prevederile art. 43 lit. j) din regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 745/2007 potrivit cărora sunt stabilite condițiile asociate licenței pentru titularii de licență care prestează/furnizează un serviciu/activitate de utilități publice din sfera de reglementare a A.N.R.S.C., respectiv condiții privind suspendarea licenței. Din perspectiva acestor prevederi legale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că inserarea unei clauze care obliga reclamanta să procedeze la rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii se încadrează în categoria celor prevăzute de H.G. nr. 745/2007. Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă instanța de control judiciar reține că obligația menționată la pct. 9 din anexa la Ordinul președintelui A.N.R.S.C.

nr. 630 din 24 noiembrie 2010 de a rezilia contractele încheiate direct cu utilizatorii din localitățile pentru care a solicitat licență și pentru care nu deține un contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autoritățile administrației publice locale, este o obligație legală și conformă cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 cât și a Legii nr. 101/2006, potrivit cărora relația contractuală se realizează între autoritatea administrației publice locale și operator, și în subsidiar între operator și utilizator. În fapt, obligațiile titularului de licență constând în interdicții, restricții și sarcini au fost impuse în scopul menținerii unui mediu concurențial normal și pentru evitarea practicilor anticoncurențiale, acestea fiind în sfera de reglementare a A.N.R.S.C.

și reprezentând sancțiuni aplicabile titularului de licență, constând în suspendarea licenței. În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă potrivit cărora instanța de fond a făcut o confuzie între serviciul public de salubrizare reglementat de dispozițiile Legii nr. 101/2006 și H.G. nr. 745/2007 și prestarea de servicii de precolectare, colectare, transport și depozitare a deșeurilor provenite de la persoanele fizice și juridice ca o activitate comercială finanțată din surse private, nu pot fi reținute, fiind nefondate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/2006, operatorii care își desfășoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate, furnizează sau prestează serviciile de utilități publice prin exploatarea și administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza contractului de delegare a serviciului, precum și în baza licenței eliberate de autoritatea de reglementare competentă, iar conform art. 21 alin. (2) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, „Operatorii își pot desfășura activitatea pe baza licenței eliberate de A.N.R.S.C. și a contractului de delegare a gestiunii.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că prestarea „serviciului public de salubrizare” al localităților care este identic cu „serviciul de salubrizare” conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 101/2006, rezultă că această activitate nu se poate desfășura decât în condițiile legale mai sus menționate, iar încheierea unor contracte direct cu utilizatorii, este contrară prevederilor legale, conform dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) din același act normativ, potrivit cărora constituie contravenție „prestarea de către operator a unei dintre activitățile reglementate de prezenta lege, fără aprobarea autorităților publice locale prin hotărârea de dare în administrare, respectiv hotărârea de atribuire a contractului de delegare a gestiunii”.

Astfel fiind, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că dispozițiile prevăzute de art. 9 din anexa la Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24 noiembrie 2010, prin care s-a impus titularului licenței obligația de a rezilia toate contractele încheiate direct cu utilizatorii din localitățile în care nu deține contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autoritățile administrației publice locale, sunt legale, acestea derivând din natura juridică a acestui contract care este un contract administrativ, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, având ca obiect prestarea unui serviciu public.

Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.C.E. SRL, prin administrator judiciar B.I. împotriva Sentinței nr. 359/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2013.