ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1950/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 4 iunie 2006 SC E.B. SA a chemat în judecată A.N.R.D.E., solicitând

modificarea deciziei nr. 326 din 3 martie 2006 privind aprobarea prețurilor

practicate în sectorul energiei termice livrate de reclamantă pentru municipiul

Constanța, în sensul stabilirii prețului energiei termice livrate de

termocentrala S.E.C. care să acopere costurile de producție și să asigure un

nivel corespunzător de profit.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, pentru evitarea pierderilor rezultate din aplicarea

prețurilor aprobate prin decizia contestată, este necesar ca, începând cu data

de 1 mai 2006, prețul energiei termice livrat de termocentrala S.E.C. să fie de

227,15 lei/Gcal, în loc de 129,14 lei/Gcal cât a stabilit pârâta.

Prin sentința civilă nr. 2857

din 9 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prețul stabilit de pârâtă privește pe toți

agenții economici din sectorul energetic, iar referitor la termocentrala S.E.C.,

Primăria municipiului Constanța al cărei aviz este obligatoriu, a comunicat că

nu este de acord cu majorarea prețului energiei termice livrate.

Instanța a constatat legalitatea

deciziei atacate și în raport de faptul că pierderile fiscale pe anul 2005 nu

au fost definitiv stabilite și înregistrate ca atare la autoritatea competentă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC E.B. SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel, reclamanta a

învederat că sunt întrunite condițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004,

întrucât pârâta avea obligația ca la emiterea deciziei să aibă în vedere necesitatea

acoperirii costurilor de producție și asigurării unui nivel corespunzător de

profit pentru societatea constănțeană.

Reclamanta a mai arătat că

nu s-a invocat încălcarea dispozițiilor Legii nr. 318/2003, prin emiterea

deciziei contestate, ci doar s-a solicitat majorarea prețului la energie

termică, motivat de documentele conținând toate cheltuielile necesare producerii

unei gigacalorii, în condițiile în care prețurile stabilite de pârâtă nu

acoperă nici costurile de producție.

O altă critică adusă

sentinței privește neînregistrarea pierderilor fiscale pe anul 2005, reclamanta

menționând că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 29 alin. (1) C.

fisc., potrivit cărora pierderile anuale se recuperează în mod obligatoriu din

profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, nu se poate reține

că instanța a negat dreptul reclamantei de a solicita anularea actului

administrativ. Constatând însă că nu s-a făcut dovada vătămării societății  într-un

drept al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim, instanța a respins

cererea de anulare a deciziei emise de pârâtă, ca neîntemeiată, în raport de

prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul litigiului, Curtea

constată că instanța de fond a reținut în mod justificat legalitatea deciziei

prin care pârâta a aprobat prețurile pentru activitatea de producere, transport

și furnizare a energiei termice practicate de reclamantă pentru agenții

economici și populația din municipiul Constanța.

Astfel, referitor la

corectitudinea prețurilor aprobate, în referatul întocmit de Departamentul

prețuri și tarife din cadrul autorității pârâte, se face mențiunea că la 21

februarie 2006 s-a solicitat Primăriei Constanța punctul de vedere privind

intenția de majorare a prețurilor energiei termice livrate, potrivit art. 38 alin.

(1) din O.G. nr. 73/2002 pentru organizarea și funcționarea serviciilor publice

de alimentare cu energie termică produse centralizat.

În baza normei

susmenționate, stabilirea prețurilor și tarifelor se face pe baza propunerii

operatorului economic, cu avizul prealabil al unităților administrației publice

locale implicate.

La solicitarea autorității

pârâte, Primăria municipiului Constanța a răspuns cu adresa din 27 februarie

2006, prin care și-a exprimat refuzul de a accepta majorarea de preț propusă de

reclamantă.

Pe de altă parte, reclamanta

nu a dovedit că, la emiterea deciziei, s-ar fi încălcat metodologia de calcul

al prețurilor pentru energia termică livrată, aprobată prin Ordinul A.N.R.D.E.

nr. 24 din 14 iunie 2005.

Dimpotrivă, în calculul

prețurilor aprobate prin decizia contestată, pârâta a respectat prevederile art.

56 alin. (1) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora prețurile și tarifele

reglementate se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de către

autoritatea competentă, în calcul urmând a fi luate în considerare costurile

justificate ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare

a energiei electrice și termice, cheltuielile pentru dezvoltarea și protecția

mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit.

Nici ultima critică privind

ignorarea pierderilor financiare pe anul 2005 și posibilitatea recuperării lor

într-o perioadă de 5 ani nu este fondată. Potrivit art. 26 din Codul fiscal,

pierderile fiscale care se recuperează sunt cele înregistrate la organul

fiscal, ori reclamanta nu a depus la pârâtă situația financiară, bilanț fiscal

și anexe, pentru întreg anul 2005 și nici nu a solicitat recuperarea

pierderilor.

De altfel, la data depunerii

documentației, anul financiar 2005 nici nu se încheiase și nici ulterior, nu

s-a probat finalizarea situației financiare pentru acest an, pierderile

invocate fiind doar estimate.

Având în vedere cele expuse

mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E.B. SA, împotriva sentinței civile nr. 2857 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2007