ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1950/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 iunie 2006 SC E.B. SA a chemat în judecată A.N.R.D.E., solicitând modificarea deciziei nr. 326 din 3 martie 2006 privind aprobarea prețurilor practicate în sectorul energiei termice livrate de reclamantă pentru municipiul Constanța, în sensul stabilirii prețului energiei termice livrate de termocentrala S.E.C. care să acopere costurile de producție și să asigure un nivel corespunzător de profit. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pentru evitarea pierderilor rezultate din aplicarea prețurilor aprobate prin decizia contestată, este necesar ca, începând cu data de 1 mai 2006, prețul energiei termice livrat de termocentrala S.E.C.

să fie de 227,15 lei/Gcal, în loc de 129,14 lei/Gcal cât a stabilit pârâta. Prin sentința civilă nr. 2857 din 9 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prețul stabilit de pârâtă privește pe toți agenții economici din sectorul energetic, iar referitor la termocentrala S.E.C., Primăria municipiului Constanța al cărei aviz este obligatoriu, a comunicat că nu este de acord cu majorarea prețului energiei termice livrate. Instanța a constatat legalitatea deciziei atacate și în raport de faptul că pierderile fiscale pe anul 2005 nu au fost definitiv stabilite și înregistrate ca atare la autoritatea competentă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC E.B. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Astfel, reclamanta a învederat că sunt întrunite condițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâta avea obligația ca la emiterea deciziei să aibă în vedere necesitatea acoperirii costurilor de producție și asigurării unui nivel corespunzător de profit pentru societatea constănțeană. Reclamanta a mai arătat că nu s-a invocat încălcarea dispozițiilor Legii nr. 318/2003, prin emiterea deciziei contestate, ci doar s-a solicitat majorarea prețului la energie termică, motivat de documentele conținând toate cheltuielile necesare producerii unei gigacalorii, în condițiile în care prețurile stabilite de pârâtă nu acoperă nici costurile de producție.

O altă critică adusă sentinței privește neînregistrarea pierderilor fiscale pe anul 2005, reclamanta menționând că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 29 alin. (1) C. fisc., potrivit cărora pierderile anuale se recuperează în mod obligatoriu din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, nu se poate reține că instanța a negat dreptul reclamantei de a solicita anularea actului administrativ. Constatând însă că nu s-a făcut dovada vătămării societății într-un drept al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim, instanța a respins cererea de anulare a deciziei emise de pârâtă, ca neîntemeiată, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul litigiului, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod justificat legalitatea deciziei prin care pârâta a aprobat prețurile pentru activitatea de producere, transport și furnizare a energiei termice practicate de reclamantă pentru agenții economici și populația din municipiul Constanța. Astfel, referitor la corectitudinea prețurilor aprobate, în referatul întocmit de Departamentul prețuri și tarife din cadrul autorității pârâte, se face mențiunea că la 21 februarie 2006 s-a solicitat Primăriei Constanța punctul de vedere privind intenția de majorare a prețurilor energiei termice livrate, potrivit art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 73/2002 pentru organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produse centralizat.

În baza normei susmenționate, stabilirea prețurilor și tarifelor se face pe baza propunerii operatorului economic, cu avizul prealabil al unităților administrației publice locale implicate. La solicitarea autorității pârâte, Primăria municipiului Constanța a răspuns cu adresa din 27 februarie 2006, prin care și-a exprimat refuzul de a accepta majorarea de preț propusă de reclamantă. Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit că, la emiterea deciziei, s-ar fi încălcat metodologia de calcul al prețurilor pentru energia termică livrată, aprobată prin Ordinul A.N.R.D.E.

nr. 24 din 14 iunie 2005. Dimpotrivă, în calculul prețurilor aprobate prin decizia contestată, pârâta a respectat prevederile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora prețurile și tarifele reglementate se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de către autoritatea competentă, în calcul urmând a fi luate în considerare costurile justificate ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și termice, cheltuielile pentru dezvoltarea și protecția mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit. Nici ultima critică privind ignorarea pierderilor financiare pe anul 2005 și posibilitatea recuperării lor într-o perioadă de 5 ani nu este fondată.

Potrivit art. 26 din Codul fiscal, pierderile fiscale care se recuperează sunt cele înregistrate la organul fiscal, ori reclamanta nu a depus la pârâtă situația financiară, bilanț fiscal și anexe, pentru întreg anul 2005 și nici nu a solicitat recuperarea pierderilor. De altfel, la data depunerii documentației, anul financiar 2005 nici nu se încheiase și nici ulterior, nu s-a probat finalizarea situației financiare pentru acest an, pierderile invocate fiind doar estimate. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.B. SA, împotriva sentinței civile nr. 2857 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2007