ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3607/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC C. SA Oradea a solicitat, în contradictoriu cu A.N.R.E. și SC E. SA ORADEA, suspendarea executării deciziei nr. 122/2006, art. 6, privind stabilirea prețului la energia termică, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia în speță a fost aprobată majorarea tarifului la energia termică sub formă de abur, o atare măsură fiind nelegală, deoarece decizia nr. 625/2005, abrogată prin decizia nr. 122/2006, a fost suspendată prin sentințele civile nr. 1158/2005 și nr. 201/2006, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare.

Reclamanta a mai arătat decizia în speță pune societatea în imposibilitate de a-și mai desfășura activitatea, cu consecința creării unui climat social deosebit de negativ, prin disponibilizarea unui număr foarte mare de angajați, în zonă neexistând alte societăți de profil care să preia personalul disponibilizat. Prin sentința civilă nr. 578 din 8 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, cererea privind suspendarea executării deciziei nr. 122 din 1 februarie 2006, a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, SC C. SA Oradea, criticând soluția pronunțată pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a susținut că prin emiterea deciziei în speță, A.N.R.E. a încălcat dispozițiile imperative ale unei hotărâri judecătorești, opinând, totodată, că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondat, recursul declarat, pentru considerentele ce urmează: Învestită cu cererea de suspendare a executării deciziei nr. 122 din 1 februarie 2006, Curtea de Apel București a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, respectiv prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit acestui text de lege, suspendarea executării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Așa cum se poate observa din probatoriul administrat, susținerile recurentei-reclamante nu au fost dovedite. Argumentele reluate de recurentă și în cererea de recurs privind cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi primite, deoarece nu sunt de natură a justifica suspendarea executării actului administrativ în discuție. Mai mult, așa cum corect se reține în considerentele sentinței recurate, nu s-au făcut dovezi în sensul existenței cazului bine justificat și al iminenței procedurii unei pagube În privința motivelor de nelegalitate ale actului administrativ invocate de recurenta-reclamantă, acestea nu pot fi examinate decât în litigiul de fond, iar nu odată cu cererea de suspendare a executării actului.

Pentru cele expuse, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SA Oradea împotriva sentinței civile nr. 578 din 8 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.