ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 1228 din 23 decembrie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC P. SA Reghin a formulat contestație împotriva deciziei nr. 367 din 17 noiembrie 2004, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București, solicitând anularea acestei decizii, cât și a procesului-verbal de control nr. 1211 din 6 mai 2004, încheiat de către organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș, privind suma de 18.600.922.179 lei, obligații stabilite la bugetul de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și Fondul național unic de asigurări de sănătate.

În motivarea acțiunii se precizează că determinarea impozitului aferent anilor 2002 - 2004 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și, de asemenea, obligațiile suplimentare stabilite în sarcina SC P. SRL Reghin au fost eronat stabilite. Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a depus întâmpinare, invocând în principal excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția tardivității introducerii contestației, susținând că petenta nu era îndreptățită să formuleze contestație conform art. 174 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, nefiind vizată prin actul administrativ fiscal - procesul-verbal de control, iar contestația a fost introdusă tardiv, peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, termen prevăzut de art. 176 alin. (1) din același act normativ.

Prin sentința nr. 149 din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă, reținând în considerentele sentinței că procesul-verbal de control nr. 1211 din 6 mai 2004, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, cu privire la suma de 18.578.922.179 lei, ce a fost contestat și soluționat prin decizia nr. 367 din 17 noiembrie 2004, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu privește pe contestatoarea SC P. SA Reghin și, deci, nu avea calitatea de a-l ataca și în plus, a uzat de această cale a controlului jurisdicțional, peste termenul legal prevăzut de O.G. nr. 92/2003. A reținut instanța de fond că în mod corect i-a fost respinsă contestația, în baza acestor excepții, fără a fi analizat fondul cauzei care, de altfel, nu avea incidență cu privire la petenta SC P. SA Reghin.

Împotriva sentinței a declarat recurs, contestatoarea SC P. SA Reghin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale active a sa, față de dispozițiile art. 174 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora este îndreptățit la contestație, acela care se consideră că a fost lezat în drepturile sale, printr-un act administrativ fiscal. Or, din moment ce prin procesul-verbal atacat s-a creat o creanță nejustificată și nelegală care vine în concurs cu creanța societății reclamantă, prin aceasta le-au fost lezate interesele. Pe de altă parte, greșit s-a reținut că a fost depusă contestația, peste termenul de 30 de zile prevăzut de O.G.

nr. 92/2003, calculul acestui termen făcându-se de la data comunicării actului administrativ fiscal, ori procesul-verbal atacat nu le-a fost comunicat. Pe fondul cauzei se arată că urmare a controlului efectuat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș - Direcția Controlului Fiscal, în lunile aprilie - mai 2004, control ce a vizat obligațiile bugetare ale firmei SC P. SRL Reghin, în perioada în care aceasta se afla în procedura de lichidare judiciară, determinarea T.V.A. și a impozitului pe profit aferent anilor 2002 - 2004 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 414/2002, art. 7 și urm., respectiv Codul fiscal și Legea nr. 345/2002. Și celelalte obligații suplimentare au fost calculate în mod abuziv, deoarece, începând cu 1 iulie 2003, societatea și-a încetat orice activitate, fiind preluată de SC P. SA Reghin.

Se concluzionează, în sensul că în lipsa debitului principal (bazei de calcul), deci a unei împrejurări legale, nu se datorează nici penalități, majorări și dobânzi. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Obiectul contestației de față îl reprezintă anularea deciziei cu nr. 367 din 17 noiembrie 2004, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București și a procesului-verbal cu nr. 1211 din 6 iunie 2004, încheiat de organul de control al Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș, prin decizia atacată fiind respinsă contestația formulată de SC P. SA Reghin, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și ca nedepusă în termenul legal.

Împotriva aceluiași proces-verbal cu nr. 1211 din 6 mai 2004, a exercitat calea de atac administrativă, SC P. SRL, contestația fiind admisă prin decizia nr. 261 din 27 august 2004, de către Agenția Națională de Administrare Fiscală care a dispus suspendarea soluționării cauzei cu privire la suma de 18.578.922.179 lei, precum și respingerea, ca rămasă fără obiect, a contestației formulată de aceeași societate, prin lichidator pentru o parte din sumele reținute ca fiind datorii către bugetul de stat. Decizia nr. 261 din 27 august 2004 este definitivă și are caracter de lucru judecat pe cale administrativă, conform art. 179 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, contestatoarea având deschisă calea acționării în instanță.

În situația în care SC P. SRL s-ar fi considerat lezată în interesele ei juridice de natură fiscală, avea posibilitatea de a acționa în calitate de intervenient, potrivit art. 181 din O.U.G. nr. 92/2003, dar numai pe perioada de soluționare a contestației depusă de SC R.V.A., filiala Târgu Mureș, lichidatorul SC P. SRL. Or, reclamanta-contestatoare a depus contestație, după emiterea deciziei nr. 261 din 27 august 2004, de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În condițiile în care SC P. SRL, prin lichidator, a formulat contestație, fiind emisă și decizia cu nr. 261 din 27 august 2004, prin care s-a soluționat contestația, iar recurenta, care se considera lezată în interesele sale, în calitatea sa de creditoare, nu a intervenit pe parcursul soluționării contestației, aducând dovezi în acest sens, în mod corect, atât în calea administrativ-jurisdicțională cât și prin sentința instanței de fond, s-a reținut că nu mai are calitate procesuală activă de a contesta procesul-verbal nr. 1211 din 6 mai 2004, încheiat de organele de control financiar. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia contestația la organul administrativ-jurisdicțional ar fi fost depusă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 176 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003, este de observat că și acesta este neîntemeiat, pentru că potrivit textului de lege indicat, contestația trebuia depusă în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ-fiscal, sub sancțiunea decăderii. Recurenta avea posibilitatea să depună contestație, la organul care a întocmit actul de control, în situația în care ar fi acționat ca intervenient, până la data soluționării definitive a contestației formulate de SC P. SRL, respectiv 27 august 2004, ori contestația a fost depusă la 16 septembrie 2004, fiind depășit, astfel, termenul legal. Cel de-al treilea motiv de recurs, vizează fondul cauzei, așa încât nu va mai fi supus analizei, de vreme ce atât în procedura administrativ-jurisdicțională, cât și la instanța de fond, contestația reclamantei-recurente nu a fost soluționată pe fond.

Or, soluționarea pe fond a cauzei se impunea numai în situația în care s-ar fi dovedit că recurenta ar fi fost lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal, conform art. 174 alin. (2) din O.G. nr. 92/2002 și în eventualitatea formulării cererii de intervenție pe parcursul soluționării contestației inițiale formulate de SC P. SRL. Pentru considerentele expuse, având în vedere că soluția instanței de fond este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare, dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., făcând și aplicațiunea art. 312 din același cod, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SA Reghin împotriva sentinței nr. 149 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.