ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată și

înregistrată sub nr. 1228 din 23 decembrie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC P. SA Reghin a

formulat contestație împotriva deciziei nr. 367 din 17 noiembrie 2004, a

Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor București, solicitând anularea acestei decizii, cât și a

procesului-verbal de control nr. 1211 din 6 mai 2004, încheiat de către organele

de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș, privind suma de

18.600.922.179 lei, obligații stabilite la bugetul de stat, bugetul

asigurărilor pentru șomaj și Fondul național unic de asigurări de sănătate.

În motivarea acțiunii se precizează

că determinarea impozitului aferent anilor 2002 - 2004 s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor legale și, de asemenea, obligațiile suplimentare stabilite în

sarcina SC P. SRL Reghin au fost eronat stabilite.

Direcția Generală a Finanțelor

Publice Mureș a depus întâmpinare, invocând în principal excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția tardivității

introducerii contestației, susținând că petenta nu era îndreptățită să

formuleze contestație conform art. 174 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, nefiind

vizată prin actul administrativ fiscal - procesul-verbal de control, iar

contestația a fost introdusă tardiv, peste termenul de 30 de zile de la data

comunicării actului administrativ, termen prevăzut de art. 176 alin. (1) din

același act normativ.

Prin sentința nr. 149 din 25 aprilie

2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă,

reținând în considerentele sentinței că procesul-verbal de control nr. 1211 din

6 mai 2004, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, cu

privire la suma de 18.578.922.179 lei, ce a fost contestat și soluționat prin

decizia nr. 367 din 17 noiembrie 2004, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

nu privește pe contestatoarea SC P. SA Reghin și, deci, nu avea calitatea de

a-l ataca și în plus, a uzat de această cale a controlului jurisdicțional,

peste termenul legal prevăzut de O.G. nr. 92/2003.

A reținut instanța de fond că în mod

corect i-a fost respinsă contestația, în baza acestor excepții, fără a fi

analizat fondul cauzei care, de altfel, nu avea incidență cu privire la petenta

SC P. SA Reghin.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, contestatoarea SC P. SA Reghin, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și susținând, în esență, că în mod greșit s-a reținut lipsa

calității procesuale active a sa, față de dispozițiile art. 174 alin. (2) din

O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora este îndreptățit la contestație, acela care

se consideră că a fost lezat în drepturile sale, printr-un act administrativ

fiscal.

Or, din moment ce prin

procesul-verbal atacat s-a creat o creanță nejustificată și nelegală care vine

în concurs cu creanța societății reclamantă, prin aceasta le-au fost lezate

interesele.

Pe de altă parte, greșit s-a reținut

că a fost depusă contestația, peste termenul de 30 de zile prevăzut de O.G. nr.

92/2003, calculul acestui termen făcându-se de la data comunicării actului

administrativ fiscal, ori procesul-verbal atacat nu le-a fost comunicat.

Pe fondul cauzei se arată că urmare

a controlului efectuat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș -

Direcția Controlului Fiscal, în lunile aprilie - mai 2004, control ce a vizat

obligațiile bugetare ale firmei SC P. SRL Reghin, în perioada în care aceasta

se afla în procedura de lichidare judiciară, determinarea T.V.A. și a

impozitului pe profit aferent anilor 2002 - 2004 s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 414/2002, art. 7 și urm., respectiv

Codul fiscal și Legea nr. 345/2002.

Și celelalte obligații suplimentare

au fost calculate în mod abuziv, deoarece, începând cu 1 iulie 2003, societatea

și-a încetat orice activitate, fiind preluată de SC P. SA Reghin.

Se concluzionează, în sensul că în

lipsa debitului principal (bazei de calcul), deci a unei împrejurări legale, nu

se datorează nici penalități, majorări și dobânzi.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Obiectul contestației de față îl

reprezintă anularea deciziei cu nr. 367 din 17 noiembrie 2004, a Agenției

Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

București și a procesului-verbal cu nr. 1211 din 6 iunie 2004, încheiat de

organul de control al Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș, prin

decizia atacată fiind respinsă contestația formulată de SC P. SA Reghin, ca

fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și ca nedepusă în

termenul legal.

Împotriva aceluiași proces-verbal cu

nr. 1211 din 6 mai 2004, a exercitat calea de atac administrativă, SC P. SRL,

contestația fiind admisă prin decizia nr. 261 din 27 august 2004, de către

Agenția Națională de Administrare Fiscală care a dispus suspendarea

soluționării cauzei cu privire la suma de 18.578.922.179 lei, precum și

respingerea, ca rămasă fără obiect, a contestației formulată de aceeași

societate, prin lichidator pentru o parte din sumele reținute ca fiind datorii

către bugetul de stat.

Decizia nr. 261 din 27 august 2004

este definitivă și are caracter de lucru judecat pe cale administrativă,

conform art. 179 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de

procedură fiscală, contestatoarea având deschisă calea acționării în instanță.

În situația în care SC P. SRL s-ar

fi considerat lezată în interesele ei juridice de natură fiscală, avea

posibilitatea de a acționa în calitate de intervenient, potrivit art. 181 din

O.U.G. nr. 92/2003, dar numai pe perioada de soluționare a contestației depusă

de SC R.V.A., filiala Târgu Mureș, lichidatorul SC P. SRL. Or,

reclamanta-contestatoare a depus contestație, după emiterea deciziei nr. 261

din 27 august 2004, de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În condițiile în care SC P. SRL,

prin lichidator, a formulat contestație, fiind emisă și decizia cu nr. 261 din

27 august 2004, prin care s-a soluționat contestația, iar recurenta, care se

considera lezată în interesele sale, în calitatea sa de creditoare, nu a

intervenit pe parcursul soluționării contestației, aducând dovezi în acest

sens, în mod corect, atât în calea administrativ-jurisdicțională cât și prin

sentința instanței de fond, s-a reținut că nu mai are calitate procesuală

activă de a contesta procesul-verbal nr. 1211 din 6 mai 2004, încheiat de

organele de control financiar.

Referitor la cel de-al doilea motiv

de recurs, potrivit căruia contestația la organul administrativ-jurisdicțional

ar fi fost depusă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 176 alin. (1) din

O.G. nr. 92/2003, este de observat că și acesta este neîntemeiat, pentru că

potrivit textului de lege indicat, contestația trebuia depusă în termen de 30

de zile de la comunicarea actului administrativ-fiscal, sub sancțiunea

decăderii.

Recurenta avea posibilitatea să

depună contestație, la organul care a întocmit actul de control, în situația în

care ar fi acționat ca intervenient, până la data soluționării definitive a

contestației formulate de SC P. SRL, respectiv 27 august 2004, ori contestația

a fost depusă la 16 septembrie 2004, fiind depășit, astfel, termenul legal.

Cel de-al treilea motiv de recurs,

vizează fondul cauzei, așa încât nu va mai fi supus analizei, de vreme ce atât

în procedura administrativ-jurisdicțională, cât și la instanța de fond,

contestația reclamantei-recurente nu a fost soluționată pe fond.

Or, soluționarea pe fond a cauzei se

impunea numai în situația în care s-ar fi dovedit că recurenta ar fi fost

lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal, conform art. 174

alin. (2) din O.G. nr. 92/2002 și în eventualitatea formulării cererii de

intervenție pe parcursul soluționării contestației inițiale formulate de SC P.

SRL.

Pentru considerentele expuse, având

în vedere că soluția instanței de fond este legală și temeinică, neexistând

motive de casare sau modificare, dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., făcând și aplicațiunea art. 312 din același cod, recursul formulat va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P.

SA Reghin împotriva sentinței nr. 149 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2006.