ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3106/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2 august 2001,

reclamanta SC P. SA Reghin a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, solicitând anularea

procesului-verbal nr. 1397 din 31 mai 2001, referitor la diminuarea pierderii

fiscale cu suma de 12.913.214.492 lei, precum și obligarea pârâților la

restituirea sumelor de 1.033.039.909 lei T.V.A., plus 314.801.151 lei majorări

de întârziere și la repararea prejudiciului cauzat prin executarea

dispozițiilor cuprinse în actul de control.

Reclamanta și-a

precizat acțiunea la data de 25 martie 2002, când a arătat că renunță la

capătul de cerere privind T.V.A. și majorări de întârziere și că solicită

desființarea pct. 1 din decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 183 din 26

februarie 2002, în sensul exonerării de la obligația de diminuare a pierderilor

fiscale, cu suma de 12.312.711.206 lei.

În motivarea acțiunii restrânse, reclamanta a învederat că

organul de control a aplicat incorect legea, întrucât potrivit art. 4 alin. (1)

din O.G. nr. 70/1994, modificat prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 217/1999,

impozitul pe profit se determină în raport cu veniturile realizate și

cheltuielile efectuate, în condițiile legii, într-un an fiscal.

Or, organele financiare au luat în calcul numai

anumite livrări de bunuri, respectiv pe cele care au fost livrate sub costul

lor de producție, fără să țină cont de livrările aceluiași gen de produse, în

aceiași perioadă, la prețuri superioare costului de producție.

În concordanță cu dispozițiile

legale sus-menționate, a arătat reclamanta, conform bilanțului contabil pe anul

2000, societatea a înregistrat o pierdere fiscală de 636.805.000 lei.

Instanța sesizată cu judecarea acțiunii, Curtea de

Apel Târgu Mureș, a dispus la cererea reclamantei, prin încheierea nr. 308 din

12 noiembrie 2001, suspendarea executării vremelnice a procesului-verbal de

control nr. 1397 din 31 mai 2001, până la rezolvarea și comunicarea de către

Ministerul Finanțelor Publice, a obiecțiunilor înregistrate sub nr. 6274 din 15

iunie 2001.

Prin sentința nr. 368 din 5

noiembrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea și a modificat în parte actele

administrative atacate, în sensul anulării obligațiilor fiscale cu suma de

11.369.089.256 lei, cu menținerea obligației bugetare de 943.621.950 lei.

Instanța a dispus obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată de 35.472.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta are ca obiect principal de activitate

producția, exploatarea și industrializarea lemnului.

În urma controlului

fiscal al perioadei mai 2000 – martie 2001, s-a reținut că societatea datorează

la bugetul de stat 11.369.089.256 lei pierderi fiscale, ca urmare a livrării

unor produse finite din lemn, sub costurile reale de producție și 943.621.950

lei pierderi fiscale, reprezentând valoarea consumului de carburanți ce nu se

justifică cu acte.

Instanța a apreciat că suma de

11.969.592.000 lei este deductibilă fiscal din profitul realizat, întrucât în

perioada supusă controlului, la aceleași sortimente valorificate al căror preț

s-a încasat în procent de peste 99%, s-au înregistrat vânzări în funcție de

cerințele pieței, în unele cazuri sub costul de producție, fără a se acorda

reduceri de preț la beneficiarii tradiționali, iar în alte situații la prețuri

mult superioare decât costurile.

În acest sens, instanța a avut în

vedere și concluziile raportului de expertiză contabilă, în sensul că prin

valorificarea unor produse sub prețurile de cost, nu au fost încălcate

prevederile legale în materie.

Referitor la suma de 943.621.850

lei, reprezentând contravaloarea unor importante cantități de carburanți

achiziționate de la unitățile de specialitate, instanța a constatat că societatea

nu a justificat consumul acestor carburanți cu foile de parcurs ale mijloacelor

auto avute în proprietate, astfel încât

suma a fost în mod corect

considerată de organul de control, ca fiind nedeductibilă fiscal la stabilirea

profitului impozabil.

Împotriva sentinței au declarat

recurs atât reclamanta SC P. SA Reghin, cât și pârâții Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș.

De asemenea, pârâții au declarat

recurs în termenul legal și împotriva încheierii nr. 308/2001, prin care s-a

dispus suspendarea executării actului de control.

Toate cererile de recurs au fost

înaintate Curții, împreună cu dosarul cauzei, la data de 15 ianuarie 2003.

În recursul său, reclamanta a

criticat sentința, sub aspectul respingerii cererii de anulare a obligațiilor

fiscale de 943.621.950 lei.

Astfel, societatea a învederat că

suma sus-menționată trebuie considerată ca deductibilă fiscal, întrucât

valoarea carburanților consumați de autoturismele de la sectorul administrativ

al firmei, a fost înregistrată în contabilitate, conform cerințelor legale, în

baza unor documente justificative, ca facturi fiscale, fișe de consum

carburanți.

Criticând încheierea prin care

instanța a dispus suspendarea executării, pârâții au învederat că, în lipsa unei

decizii a Ministerului Finanțelor Publice, cererea de suspendare este

prematură. De altfel, s-a arătat de pârâți că nu sunt întrunite nici cerințele

art. 581 C. proc. civ., text de lege în baza căruia s-a dispus suspendarea

vremelnică a executării.

Cu privire la sentința prin care a

fost soluționat fondul litigiului, pârâții au menționat că în mod corect s-a

procedat la diminuarea pierderii fiscale înregistrate în perioada verificată,

cu valoarea costurilor de producție efectuate peste nivelul prețurilor de

livrare, respectiv peste nivelul veniturilor realizate.

În acest sens, pârâții au invocat

prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 217/1999, pentru modificarea și completarea

O.G. nr. 70/1994, potrivit cărora, la calculul profitului impozabil,

cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor,

adică se regăsesc în costul produselor și serviciilor, în limitele prevăzute de

legislația în vigoare.

În conformitate cu dispozițiile

acelorași acte normative, au arătat pârâții, sunt considerate cheltuieli

nedeductibile din punct de vedere fiscal, reducerile de preț acordate

clienților în situația în care acestea nu sunt distinct înscrise în actele de

vânzare, care să îndeplinească condițiile de documente justificative.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, pentru

considerentele ce urmează.

Recursul formulat de reclamantă nu

va fi analizat pe fond, fiind declarat cu depășirea termenului legal prevăzut

de art. 301 C. proc. civ.

Astfel cum atestă dovada de

comunicare, sentința a fost comunicată către SC P. SA Reghin la 2 decembrie

2002, recursul fiind înregistrat la 23 decembrie 2002, data poștei, ultima zi a

termenului legal, de 15 zile libere, fiind 18 decembrie 2002.

În consecință, recursul formulat de

societatea reclamantă va fi respins ca tardiv declarat.

Referitor la recursul împotriva

încheierii din 12 noiembrie 2001 prin care s-a dispus suspendarea executării

procesului-verbal de control, înaintat spre soluționare împreună cu recursurile

împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului litigiului și judecat la aceiași

dată, va fi respins ca fiind rămas fără obiect.

Curtea va dispune, de asemenea,

respingerea și a recursului formulat de pârâți împotriva sentinței, criticile

aduse fiind neîntemeiate.

Potrivit art. 4 din O.G. nr.

70/1994, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 117/1999, pentru

determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă

sunt aferente realizării profitului și în limitele prevăzute de legislația în

vigoare.

Instanța de fond a analizat temeinic

probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă, constatând în mod

justificat că sunt deductibile fiscal costurile de producție înregistrate peste

prețurile de livrare ale unor produse, datorită efectuării lor în scopul

realizării veniturilor.

Astfel, s-a reținut

corect faptul că la stabilirea pierderilor fiscale, metoda de calcul folosită

de societate a fost legală, determinându-se prețul de cost pe ansamblul

activității și nu pe elemente, la nivelul fiecărui produs în parte. În perioada

supusă controlului, reclamanta a valorificat aceleași sortimente de produse

atât sub prețurile de producție, cât și la prețuri mult superioare costurilor,

în funcție de cerințele pieței, obținându-se per total venituri suplimentare de

1.065.000.000 lei.

În condițiile în care societatea,

astfel cum a arătat raportul de expertiză, a acumulat stocuri de produse, având

cheltuieli de la lună la lună și și-a valorificat producția finită în lunile

următoare, în funcție de cerințele pieței, obținând în raportul

venituri-cheltuieli pe anul fiscal, un rezultat pozitiv, nu se justifică luarea

în considerare doar a anumitor livrări care, raportate la cheltuielile

aceleiași luni, s-au situat sub costurile de producție.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți împotriva sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P.

SA Reghin împotriva sentinței civile nr. 368 din 5 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv

formulat.

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Mureș, împotriva sentinței sus-menționate, precum și împotriva

încheierii nr. 308 din 12 noiembrie 2001, pronunțată de aceiași instanță în

dosarul nr. 1070/2001, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2003.