ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3170/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2014 pe rolul acestei instanțe, revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 613 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. 5641/111/2012, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuentul a susținut că hotărârea atacată este contrară deciziei nr. 439 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 7739/111/2006.

Astfel, se arată că există contrarietate între cele două hotărâri întrucât prin decizia nr. 439/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 7739/111/2006 nu se acordă despăgubiri pentru imobilul înscris în CF AA Salonta, iar prin decizia nr. 613/2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. 5641/111/2012 se acordă despăgubiri pentru același imobil. Examinând cererea de revizuire, în raport de condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., astfel cum statuează art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Litigiul soluționat irevocabil prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamanții l.H.

și P.S.M.C., prin care au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii de circulație a imobilului teren cu construcții - casă și moară, înscris în CF nr. BB Salonta, nr. top. XX, cu nr. top. YY și nr. top. ZZ, precum și teren cu construcții - casă și moară, înscris în CF nr. AA Salonta, identificate cu nr. top. VV, nr. top. TT și nr. top. WW, conform dispozițiilor Legii nr. 221/2009. Prin sentința civilă nr. 234/C din 7 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 5641/111/2012, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții l.H. și P.S.M.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință: S-a constatat că imobilele înscrise în CF nr. BB Salonta, sub nr. top XX, nr. top YY și nr. top UU, și în CF CC Salonta (provenit din conversia CF DD Salonta) sub nr. topo RR, nr. top.

TT și nr. top. WW, proprietatea antecesorului reclamanților, numitul D.l., au fost preluate abuziv de Statul Român în perioada regimului comunist. S-a dispus obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumelor de 1.191.000 RON, reprezentând valoarea de circulație a imobilului construcții - casa și moara - cu teren aferent, înscris în CF nr. BB Salonta, nr. top XX, nr. top YY și nr. top UU, conform Raportului de evaluare extrajudiciara întocmit de SC I.C.

SRL Timișoara, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și respectiv de 3.534.000 RON, reprezentând valoarea de circulație a imobilului construcții - casa și moara - cu teren aferent înscris inițial în CF nr. AA Salonta, nr. top VV, nr. top TT și nr. top WW, ulterior transcris în CF DD Salonta, convertit în CF CC Salonta, conform Raportului de expertiza tehnică judiciară întocmit de expert inginer C.O., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, sume reprezentând despăgubiri materiale pentru imobilele preluate abuziv de regimul comunist din proprietatea antecesorului reclamanților. S-a luat act de faptul că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Această hotărâre a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 613/2014-R din 16 aprilie 2014 prin care Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, împotriva sentinței civile nr. 234/C din 7 octombrie pe care a modificat-o în parte în sensul că s-a admis 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în parte acțiunea formulată de reclamanții l.H. și P.S.M.C., s-a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale pentru imobilele înscrise în CF nr. BB Salonta, cu nr. top.

XX, nr. top. YY și nr. top. UU și s-a menținut restul dispozițiilor sentinței. În motivarea acestei hotărâri, instanța de recurs a reținut caracterul abuziv al preluării bunurilor în cauză de la antecesorul reclamanților, preluarea fiind determinată de orientarea politică a acestuia. În ceea ce privește imobilul înscris în CF AA Salonta, identificat cu nr. top. VV; TT și WW, deși reclamanții au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, întrucât până în prezent nu s-a emis o dispoziție de soluționare a notificării s-a apreciat a fi incidente dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, reclamanții având prin urmare legitimitatea procesuală în a solicita despăgubiri pentru acest imobil, pe această cale.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru acest imobil, s-a arătat că prima instanță a acordat suma de 3.534.000 RON, luând în considerare raportul de expertiză întocmit în Dosar nr. 7739/111/200 al Tribunalul Bihor, iar împrejurarea că în cadrul acelui dosar acțiunea a fost în cele din urmă respinsă prin decizia civilă nr. 439/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu prezintă relevanță sub aspectul acceptării acestei probe în cadrul prezentului dosar, de vreme ce proba a fost administrată în condiții de contradictorialitate, fiindu-i opozabilă Ministerului Finanțelor Publice, fiind acceptată de acest pârât, aspect corect reținut de prima instanță, așa încât criticile invocate sub acest aspect de recurent au fost reținute.

Referitor la imobilul înscris în CF nr. BB Salonta, cu nr. top. XX, nr. top. YY și nr. top. UU, criticile recurentului s-a constatat a fi fondate, în condițiile în care pentru acest imobil s-a emis decizia nr. 326 din 19 octombrie 2006 de către A.V.A.S., prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul teren, iar pentru construcții s-a emis dispoziția nr. 2836 din 21 decembrie 2006, de către Primăria Municipiului Salonta, cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța de recurs a mai arătat că împrejurarea că până în prezent Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a stabilit și acordat despăgubirile cuvenite reclamanților, nu-i îndreptățește pe aceștia la obținerea de despăgubiri în temeiul altei reglementări legale, din moment ce notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționată prin emiterea deciziei de constatare a îndreptățirii reclamanților la beneficiul măsurilor reparatorii, stabilirea și acordarea efectivă a despăgubirii fiind o chestiune de executare, în caz contrar ajungându-se la obținerea unei duble reparații, ceea ce e inadmisibil a se obține pe această cale. Hotărârea astfel motivată de instanța de recurs este atacată pe calea cererii de revizuire, susținându-se, ca motiv de revizuire, cel prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, pentru următoarele considerente: Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Prin urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de lucru judecat (care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți, obiect, cauză), cât și cel pozitiv (care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare).

Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat. Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În speță, nu există contrarietate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. din perspectiva cauzei raportului juridic dedus judecății. În primul litigiu, soluționat prin decizia nr. 439 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 7739/111/2006, contestatorii P.S.M.C. și l.M. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, obligarea acestuia din urmă la plata despăgubirilor bănești reprezentând contravaloarea imobilelor identificate cu nr. topo VV, TT și SS, înscrise în CF nr. DD Salonta, ce au aparținut antecesorilor contestatorilor, conform înscrierii din CF AA Salonta, imobile preluate de Statul Român.

S-a reținut că reclamanții au notificat unitatea deținătoare SC P. SA la data de 10 octombrie 2001 și, în condițiile în care se cunoaște cu certitudine deținătorul bunului, art. 28 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil, astfel că Statul Român nu poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea acestei legi. În litigiul soluționat prin decizia nr. 613/2014-R din 16 aprilie 2014 de către Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, reclamanții l.H. și P.S.M.C. au solicitat recuperarea valorii de circulație a imobilelor de la Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul legii speciale respectiv art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pretenție ce decurge din faptul că despăgubirile materiale au fost solicitate pentru imobilele care au făcut obiectul legii speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, iar părțile nu au obținut o reparație, nefiind emisă o dispoziție de soluționare a notificării.

Prin urmare nu se poate reține o identitate de temei juridic (eadem causa petendi) între aceste două litigii, fundamentul pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare au solicitat-o reclamanții prin intermediul acțiunii lor fiind diferit în litigiile anterior menționate. Motivul de retractare prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune ca cea de-a doua instanță să fi pronunțat o hotărâre fără a cunoaște existența primei hotărâri pronunțate. În prezenta cauză însă, instanța de recurs a cunoscut existența primei hotărâri, aceasta fiind invocată în fața instanței de recurs de către revizuentul din litigiul pendinte, folosindu-se și atunci de aceleași argumente ca și cele prezentate ca motive de revizuire.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva deciziei civile nr. 613 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, împotriva deciziei civile nr. 613 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014.